Creditorii pot formula obiecţiuni la raportul final, întocmit de lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii insolvenţei, cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării adunării creditorilor de către judecătorul sindic

Curtea de apel PLOIEŞTI

Tip: Decizie

Nr./Dată: 1325 (01.06.2011)

 

Prin încheierea de sedinta din data de 4 aprilie 2011, Tribunalul Prahova – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, a admis exceptia tardivitatii formularii obiectiunilor invocata de catre lichidatorul judiciar si a respins obiectiunile formulate la raportul final, de creditoarea AVAS, ca fiind tardiv formulate.

Pentru a pronunta aceasta încheiere, judecatorul sindic a retinut ca potrivit dispozitiilor art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006, creditorii pot formula obiectiuni la raportul final cu cel putin 5 zile înainte de data convocarii.

S-a retinut prin încheiere ca lichidatorul-judiciar a convocat Adunarea Creditorilor la data de 31.03.2011, având ca ordine de zi aprobarea raportului final si a bilantului general de lichidare si contestatoarea A.V.A.S. Bucuresti a formulat obiectiuni transmise prin fax la data de 30.03.2011, iar obiectiunile au fost depuse cu întârziere, respectiv cu o zi înainte de data convocarii adunarii creditorilor.

În aceste conditii, exceptia tardivitatii, invocata de lichidatorul judiciar era întemeiata, motiv pentru care judecatorul sindic a admis-o si a respins contestatia formulata de creditoarea AVAS, ca tardiv formulata.

Împotriva sentintei a declarat recurs creditoarea AVAS Bucuresti, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând dispozitiile art.304 pct. 5, art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila.

Astfel, recurenta apreciaza ca nelegala încheierea recurata instanta de fond retinând ca prin cererea înregistrata la data de 01.04.2011, AVAS a formulat obiectiuni la raportul întocmit conform dispozitiilor art. 132 alin 2 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a invocând exceptia tardivitatii acestei cereri, aratând ca obiectiunile au fost transmise prin fax la dosar la data de 31.03.2011, în conditiile în care la data de 31.03.2011 a fost convocata Adunarea Creditorilor, având ca ordine de zi aprobarea raportului final si a bilantului general de lichidare..

Arata recurenta ca raportul final a fost comunicat AVAS, în data de 25.03.2011, împreuna cu convocatorul adunarii creditorilor din data de 31.03.2011, obiectiunile AVAS fata de acest raport au fost formulate la data de 30.03.2011 si transmise prin fax în aceeasi zi si nu în data de 31.03.2011 asa cum gresit a retinut instanta de fond, fapt pentru care a invocat din oficiu exceptia tardivitatii acestor obiectiuni, întrucât creditorii pot face obiectiuni cu 5 zile înainte de data convocarii, conform art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei.

Mai arata recurenta ca din moment ce nu s-a comunicat Raportul final într-un termen rezonabil, ci cu numai 6 zile înaintea datei adunarii creditorilor, din care 2 zile nelucratoare, nu întelege ce termen de decadere a început sa curga în defavoarea sa, prin necomunicarea catre creditori, în conditiile art. 129 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, a raportului final privind lichidarea debitoarei SC A S.R.L., AVAS a fost privat de dreptul de a exercita calea de atac prevazuta de legiuitor si anume obiectiunile la raportul final.

Mentioneaza recurenta ca prin admiterea exceptiei tardivitatii formularii obiectiunilor invocata de lichidatorul judiciar si respingerea obiectiunilor formulate de AVAS la raportul final, a fost obstructionat dreptul sau de control asupra activitatii lichidatorului judiciar, eliminându-se o etapa importanta din cadrul procedurii, în care creditorii puteau formula inclusiv cereri de atragere a raspunderii administratorilor debitoarei, astfel ca si recurenta a fost frustrata de dreptul de a solicita potrivit dispozitiilor art. 138 din Legea 85/2006, ca administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar sa solicite angajarea raspunderii patrimoniale, urmând ca asupra cererii sa se pronunte judecatorul sindic.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul admiterii obiectiunilor si continuarea procedurii cu respectarea etapelor procedurale prevazute de lege.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozitiilor art.129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, se prevede ca dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecatorului sindic un raport final însotit de situatiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului, dupa care judecatorul sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de 30 zile de la afisarea raportului final, creditorii putând formula obiectiuni la raportul final cu cel putin 5 zile înainte de data convocarii.

Prin urmare, potrivit acestor dispozitii legale rezulta ca, raportul final însotit de situatiile financiare finale, se comunica tuturor creditorilor si debitorului si se vor afisa la usa tribunalului,dupa care se va convoca adunarea creditorilor si creditorii pot formula obiectiuni la raportul final cu cel putin 5 zile înainte de data convocarii adunarii creditorilor.

În speta, raportul final si situatiile financiare finale, au fost comunicate recurentei AVAS Bucuresti la data de 23.03.2011, potrivit borderoului pentru trimiteri de corespondenta, iar adunarea creditorilor debitoarei SC A SRL, a fost convocata la data de 31 martie 2011, fiind publicata data convocarii adunarii creditorilor în Buletinul Procedurilor de Insolventa, potrivit dovezii nr. 68176/23.03.2011, aflata în copie xerox la fila 236 dosar fond, adunare ce a avut ca ordine de zi aprobarea raportului final si bilantul general de lichidare.

Recurenta, a primit raportul final la data de 23.03.2011, si a formulat obiectiuni la data de 30.03.2011, cu o zi înainte de data convocarii adunarii creditorilor, desi dispozitiile art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei prevad ca obiectiunile la raportul final se formuleaza cu cel putin 5 zile înainte de data convocarii adunarii creditorilor, data adunarii creditorilor fiind publicata asa cum s-a aratat mai sus în Buletinul Procedurilor de Insolventa la data de 23.03.2011, astfel ca fata de data convocarii adunarii creditorilor, rezulta ca obiectiunile formulate de recurenta la raportul final la 30.03.2011 sunt tardive, cu o zi înainte de data convocarii adunarii.

Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a respins ca nefondat recursul creditoarei AVAS.

 

Tags: Lichidator judiciar, Recurs nefondat

Recurs nefondat. Reabilitare judecătorească. Caracterul indivizibil al reabilitării judecătoreşti. Modalitatea de calcul a termenului de reabilitare în cazul condamnărilor succesive şi data de la care începe să curgă acest termen.

Prin sentinţa penală nr. 1650/22.05.2008, pronunţată de Judecătoria
Iaşi în dosarul nr. 1359/245/2008, în baza dispoziţiilor art.494-495 şi următoarele din Codul de procedură penală, coroborate cu dispoziţiile art. 497 alin.(1) lit. a) din Codul de procedura penala, raportate şi la art. 135-137 din Codul penal, a fost respinsă cererea formulată de către petentul-condamnat D.L.V., privind reabilitarea sa judecătorească referitoare la pedepsele cu închisoarea ce i-au fost aplicate acestuia prin sentinţele penale: a) nr. 4238 din data de 18.11.1999 a Judecătoriei Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 15087/1999 al Judecătoriei Iaşi, rămasă definitiva prin neapelare la data de 10.12.1999; b) nr. 1151 din data de 12.03.1998 a Judecătoriei Iaşi, pronunţata in dosarul penal nr. 11342/1997 al Judecătoriei Iaşi, rămasa definitiva prin neapelare la data de 23.04.1998; c) prin sentinţa penală nr.2484 din data de 20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi, pronunţata in dosarul penal nr. 29654/2002 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitiva prin neapelare la data de 17.06.2003, constatându-se că a fost introdusă înainte de termenul legal.
* * *
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut, în esenţă, că nu s-a împlinit încă termenul de reabilitare.
În motivare, printre altele, judecătoria a arătat, mai întâi, că întrucât reabilitarea se refera la persoana condamnatului (şi nu la condamnările suferite de aceasta), iar cererea petentului se referă la mai multe pedepse, se impune examinarea cererii deduse judecaţii în întregime, respectiv in raport cu toate condamnările petentului D.L.V.
Judecătoria a constatat că în raport cu unele dintre condamnările suferite de petent s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de lege, respectiv, in ce priveşte condamnările dispuse prin sentinţele penale nr. 1151 din data de 12.03.1998 a Judecătoriei Iaşi (rămasa definitiva prin nerecurare) şi nr. 2484 din data de 20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi (rămasa definitiva prin neapelare la data de 16.06.2003), dar în raport de altele acest termen nu s-a împlinit.
Astfel, raportat la sentinţa penala de condamnare nr. 4238 din data de 18.11.1999 a Judecătoriei Iaşi, judecătoria a constatat ca nu s-a împlinit încă termenul de reabilitare.
În concret, judecătoria a reţinut că din executarea pedepsei de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni închisoare, ce i-a fost aplicata petentului prin sentinţa penala condamnare nr. 4238 din data de 18.11.1999 a Judecătoriei Iaşi (rămasa definitiva prin neapelare la data de 10.12.1999), petentul a fost liberat condiţionat la data de 15.12.2000 (în baza sentinţei penale nr. 5673/2000 a Judecătoriei Iaşi), cu un rest de pedeapsa rămas neexecutat de 307 zile de închisoare. Or, faţă de data la care a luat sfârşit executarea pedepsei cu închisoarea sus-menţionată (respectiv, la împlinirea restului de pedeapsa de 307 zile de închisoare rămas neexecutat) a început sa curgă termenul de reabilitare de 5 ani si 9 luni, calculat conform art. 135 alin.(1) lit. a) din Codul penal.
Judecătoria a arătat însă că pentru a interveni reabilitarea, termenul de reabilitare trebuie sa curgă neîntrerupt. Cu alte cuvinte, daca a intervenit o noua condamnare, va începe sa curgă un nou termen de reabilitare. Acesta va curge de la data executării celei din urma condamnări, însa durata lui va fi stabilita în raport cu condamnarea cea mai grea dintre cele executate.
Astfel, raportat la speţa de fata, judecătoria a reţinut ca termenul de reabilitare de 5 ani si 9 luni a fost întrerupt ca urmare a condamnării suferite de către petent prin sentinţa penala nr. 2484 din data de 20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi rămasa definitiva prin neapelare la data de 16.06.2003), prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 180 alin.(2) din Codul penal, cu suspendarea condiţionata a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal), constatându-se totodată graţiata in întregime si condiţionat aceasta pedeapsa.
Ca atare, de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei de 5 (cinci) luni închisoare, ce i-a fost aplicată petentului prin sentinţa penala nr. 2484 din data de 20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi (rămasa definitiva prin neapelare la data de 16.06.2003), a început sa curgă un nou termen de reabilitare, stabilit în raport cu condamnarea cea mai grea dintre cele executate de către petent, respectiv în raport cu condamnarea susceptibilă de regimul cel mai greu al reabilitării (care, în speţa de faţă, este condamnarea la pedeapsa de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni închisoare – suferita de petent prin sentinţa penala nr. 4238 din data de 18.11.1999 a Judecătoriei Iaşi (pronunţata in dosarul penal nr. 15087/1999 al Judecătoriei Iaşi), rămasa definitiva prin neapelare la data de 10.12.1999, respectiv un nou termen de reabilitare de 5 ani şi 9 luni, termen care – raportat la momentul pronunţării sentinţe penale (22.05.2008) – nu s-a împlinit.
* * *
> Împotriva acestei sentinţe penale, în termenul legal, a declarat
recurs petentul-condamnat D.L.V., invocând greşita respingere, ca tardivă, a cererii de reabilitare judecătorească.
* * *
> Prin decizia penală nr. 652/13.10.2008 pronunţată în dosarul nr.
1359/245/2008, Tribunalul Iaşi a respins, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut, printre altele, următoarele:
„Excepţia prematurităţii introducerii cererii de reabilitare judecătorească este întemeiată.
Astfel, analiza fişei de cazier a petentului-condamnat relevă că, în speţă, este vorba de o cerere de reabilitare judecătorească, care vizează mai multe pedepse, respectiv:
a) pedeapsa rezultantă de 3(trei) ani şi 6(şase) luni închisoare ce
i-a fost stabilită recurentului prin sentinţa penală nr. 4238/18.11.1999 a Judecătoriei Iaşi (ca urmare a admiterii unei cereri de contopire a trei pedepse aplicate anterior prin trei hotărâri judecătoreşti definitive), rămasă definitivă prin neapelare la data de 06.12.1999. Din executarea acestei pedepse rezultante, recurentul a fost liberat condiţionat la data de 15.12.2000. Dacă nu ar fi fost liberat condiţionat, executarea pedepsei s-ar fi împlinit la data de 18.10.2001 (având în vedere că a început la data de 19.04.1998).
b) pedeapsa 5(cinci) luni închisoare ce i-a fost aplicată – pentru
comiterea unei infracţiuni intenţionate la data de 30.04.2003 – prin sentinţa penală nr. 2484/20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi (rămasă definitivă prin neapelare la data de 16.06.2003). Executarea acestei pedepse a fost suspendată condiţionat şi, totodată, cu privire la acesta s-a constatat intervenită graţierea condiţionată, cu reducerea termenului de încercare la 2(doi) ani, conform art. 120 alin. 2 Cod penal.
Reabilitarea este instituţia prin care efectele unei condamnări (sau a mai multora) ce constau în interdicţii, incapacităţi şi decăderi, încetează pentru viitor, pentru fostul condamnat care, o perioadă de timp, a dovedit, prin întreaga sa comportare, că s-a îndreptat şi că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia. Reabilitarea priveşte tot trecutul condamnatului, iar în cazul unor condamnări succesive, produce efecte cu privire la toate, având caracter indivizibil. Acest caracter rezultă din funcţia pe care reabilitarea o îndeplineşte( şi anume: reintegrarea socială şi juridică a fostului condamnat). Or, o reabilitare parţială – numai pentru o condamnare ori pentru unele din condamnările suferite de condamnat – este lipsită de sens, deoarece reabilitarea priveşte persoana condamnatului şi nu condamnările suferite de acesta.
În cazul reabilitării judecătoreşti o condiţie esenţială pentru a se dispune aceasta, alături de altele, o reprezintă împlinirea termenului de reabilitare.
Conform art.136 alin. 1 Cod penal termenele reabilitării judecătoreşti se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. Conform art. 136 alin. 3 Cod penal în caz de graţiere totală, termenul curge de la dat actului de graţiere, cu condiţia, evidentă, ca acesat să fie ulterior condamnării. Dacă actul de graţiere este anterior condamnării, este evident că termenul reabilitării judecătoreşti nu poate să curgă mai devreme de data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru că anterior acestui moment nu se poate vorbi de vreo condamnare. În ipoteza liberării condiţionate, termenul de reabilitare curge de la data împlinirii duratei pedepsei (respectiv: data considerării ca executată a acesteia) şi nu de la data liberării condiţionate.
În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în funcţie de pedeapsa cea mai grea, care atrage deci cel mai lung termen de reabilitare şi care va curge de la data când a luat sfârşit executarea ultimei pedepse.
Potrivit art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal „în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adăugă jumătate din durata pedepsei pronunţate”.
În speţă, pentru pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani şi 6(şase) luni închisoare, termenul necesar reabilitării judecătoreşti este de 5 ani şi 9 luni şi a început să curgă la data de 16.06.2003 (data la care a rămas definitivă ultima hotărâre de condamnare şi la care şi-a produs efectele actul de graţiere totală a pedepsei de 5 luni închisoare).
Acest termen nu era împlinit la data de formulării cererii de faţă, cu judecarea căreia tribunalul a fost investit ulterior (respectiv: 28.01.2008) şi nu este împlinit nici la această dată. El urmează a se împlini în cursul anului 2009.
Oricum, ceea ce interesează este dacă termenul era împlinit la data formulării cererii şi nu ulterior. Legea impune ca termenul de reabilitare să fie deja împlinit la data investirii instanţei cu cererea de reabilitare judecătorească, împrejurare ce rezultă din analiza coroborată a art. art. 135 alin. 1 lit. a şi art. 136 alin. 1 Cod penal, cât şi a art. 497 alin.1 lit. a Cod pr. pen.. Potrivit acestui ultim text de lege „cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă”, printre alte ipoteze, şi „în situaţia în care a fost introdusă înainte de termenul legal”; conform alin. 2 a art.497 Cod pr. pen. într-o asemenea situaţie „cererea poate fi repetată după împlinirea termenului legal”.
Pe de altă parte, corect a reţinut prima instanţă că termenul de reabilitare judecătorească de 5 ani şi 9 luni care a început să curgă iniţial la data de 18.10.2001 a fost întrerupt prin comiterea, la data de 30.04.2003, a unei noi infracţiuni intenţionate, pentru care recurentul a şi fost ulterior condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 2484/20.05.2003 a Judecătoriei Iaşi”.

Tags: Recurs nefondat