Succesiune

Tip: Decizie
Nr./Dată: 21/R (13.01.2009)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: succesiuni, moşteniri

Pe rol judecarea contestaţiei formulată de reclamantul AG împotriva deciziei civile nr. 988/R din 01 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Vaslui, având ca obiect-succesiune.

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.09.2008 sub nr. 2727/89/2008 contestatorul AGa formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele.

Prin decizia civilă nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui instanţa a admis contestaţia formulată de AC, AL, ARL şi împotriva deciziei civile nr. 1450/R/2007 a Tribunalului Vaslui, pe care a anulat-o, a admis recursul declarat de AC, AL, CDM şi ARL împotriva sentinţei civile nr. 1802/2007 a Judecătoriei Bârlad pe care a modificat-o în sensul că a respins cererea formulată de AGîn contradictoriu cu pârâţii AC, AL, CDM şi ARL privind completarea certificatului de moştenitor nr. 544/1979 eliberat de Notariatul de Stat Bârlad.

A admis în parte cererea de ieşire din indiviziune formulată de AG şi în consecinţă a dispus ieşirea din indiviziune pentru suprafaţa de 218 m.p. teren situat în Bârlad, ……. cu o valoare de 138.102.340 lei, atribuind pârâţilor AC, AL, CDMşi ARL suprafaţa de 218 m.p. teren şi obligându-i să achite sultă reclamantului AGîn sumă de 138.102.340 lei (ROL) sau 13810 lei (RON). Atribuirea terenului de 218 m.p. pârâţilor s-a dispus a se face conform anexei 2 la raportul de expertiză ce cuprinde schiţa terenului, în întreg, proprietatea defuncţilor AŞ şi AF(excluzând suprafaţa de 250 m.p. ce a făcut obiectul partajului şi luând în considerare doar 468 m.p. teren, pentru care autorii deţin acte de proprietate.

Au fost menţinute dispoziţiile din sentinţă cu privire la respingerea cererii reconvenţionale formulate de pârâţi în cererea ce priveşte constatarea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 468 m.p. prin uzucapiune teren situat în Bârlad, …..

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de recurs a reţinut cu privire la primul motiv invocat în susţinerea admisibilităţii contestaţiei referitor la comiterea unor erori grav,e că este neîntemeiat.

Astfel, instanţa a reţinut că noţiunea de „greşeală materială” nu trebuie interpretată în mod extensiv, texul nevizând stabilirea eronată a situaţiei de fapt ci doar greşelile materiale care au determinat o soluţie greşită în mod „efectiv”. Este necesar aşadar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură, o eroare pentru verificarea căreia căruia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat de către contestatori, referitor la omiterea cercetării motivelor invocate în cererea de recurs, cu prilejul pronunţării deciziei civile nr. 1450/R/2007 a Tribunalului Vaslui, tribunalul a constatat că acesta este întemeiat.

Astfel, prin cererea de recurs formulată de către recurenţii AC, AL, CDM împotriva sentinţei civile nr. 1802/26.06.2007 a Judecătoriei Bârlad au fost invocate 9 motive de recurs, amplu detaliate, după cum urmează:

1. Recurenţii au arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, mai precis, nu s-a pronunţat cu privire la excepţia prescripţiei achizitive invocate prin întâmpinare.

2. Există o neconcordanţă între considerentele hotărârii şi dispozitiv, în sensul că deşi s-a dispus completarea certificatului de moştenitor doar cu 199 m.p., cererea formulat de reclamant a sesizat suprafaţa de 443 m.p. şi apoi la 468 m.p.

3. Instanţa de judecată a dispus completarea certificatului de moştenitor fără a se preciza modalitatea prin care defuncţii au dobândit suprafaţa solicitată.

Instanţa de judecată încearcă să justifice completarea certificatului de moştenitor prin invocarea a două instituţii care se exclud reciproc: instituţia vânzării atunci când se pretinde că au devenit proprietari prin cumpărare de la fam. Zaharia şi instituţia prescripţiei achizitive atunci când se pretinde stăpânirea de peste 30 de ani.

4. În mod greşit instanţa de judecată stabileşte că masa succesorală rămasă de pe urma defuncţilor este de 693 m.p. în condiţiile în care în afara certificatului de moştenitor nu există acte de proprietate.

5. Deşi instanţa a reţinut în considerente că pârâţii CDM şi AR sunt străini de succesiune în dispozitiv nu mai face vorbire de acest lucru. Oricum, nu s-a formulat o cerere de dezbaterea succesiunii lui AC.

6. Instanţa de judecată a dispus împărţirea şi a uni teren proprietatea vecinului Hunea, stăpânit de acesta de mai bine de 30 de ani.

7. În mod greşit instanţa de judecată a respinge cererea reconvenţională, deoarece prin joncţiunea posesiilor, au devenit proprietari prin uzucapiunea de 30 de ani.

8. Instanţa nu a argumentat de ce a preluat obiectivele uneia dintre expertize (exp. Chitariu), în condiţiile în care la dosar există două expertize.

9. Recurenţii arată că hotărârea este nulă pentru faptul că nu cuprinde motivarea în fapt şi în drept corespunzătoare.

Instanţa de recurs nu a făcut o analiză a motivelor de recurs formulate, mai precis o examinare a motivelor de modificare şi casare a hotărârii, ci doar motivele 7 şi 8 invocate au fost examinate de instanţă.

În consecinţă, instanţa admis contestaţia în anulare specială formulată şi a dispus anularea deciziei civile nr. 1450/R/2007 a Tribunalului Vaslui.

Ca urmare a rejudecării recursului, instanţa a constatat că motivele invocate în cererea de recurs sunt, în mare parte, întemeiate. Astfel, în mod eronat Judecătoria Bârlad a dispus prin sentinţa civilă nr. 1802/2007 completarea certificatului de moştenitor nr. 544/1979 cu suprafaţa de 199 m.p., în condiţiile în care , în anul 1979, când acesta a fost eliberat, autorii aveau în proprietate suprafaţa de 468 m.p. teren situat în ….., cu toate că în certificat figura suprafaţa de 494 m.p.

Nu se poate dispune completarea certificatului de moştenitor cu o suprafaţă de teren pentru care defuncţii nu au deţinut acte de proprietate.

Terenul în suprafaţă de 468 m.p. a fost dobândit de către autorii părţilor printr-un act de vânzare-cumpărare din 1947, de la vânzătorii CZ şi SZ.

Deşi acest act de vânzare – cumpărare îmbracă forma unui înscris sub semnătură privată, nu s-a contestat de către părţi că autorii lor au dobândit în acest mod terenul (fila 26 dosar recurs).

Trebuie precizat faptul că menţiunile din certificatul de moştenitor fac deplina dovadă atâta timp cât nu s-a dovedit că acordul moştenitorilor este urmarea unui viciu de consimţământ.

Certificatul de moştenitor nu face dovada decât a calităţii de moştenitor, care a dobândit cu acest titlu bunurile ce constituie masa succesorală.

Cu privire la componenţa masei, certificatul de moştenitor nu poate face o asemenea dovadă chiar dacă o menţionează în cuprinsul său.

Certificatul de moştenitor se eliberează în urma unei proceduri necontencioase, fiind opera acordului de voinţă al succesorilor. El nu va putea fi atacat de aceştia decât pe motiv că consimţământul unuia din moştenitori a fost viciat prin eroare violentă sau dol (în cadrul unei proceduri contencioase sau jurisdicţionale) şi bineînţeles în cadrul termenului general de prescripţie.

Dacă s-ar constata că autorii au avut în proprietate şi alte bunuri ce nu au fost reţinute în masa succesorală din certificatul de moştenitor, se poate dispune ieşirea din indiviziune pentru aceste bunuri pe baza actului de proprietate pentru acel bun. Nu este necesară o completare a certificatului de moştenitor.

Cu atât mai puţin se poate face acest lucru în condiţiile în care nu există un acord al moştenitorilor şi nici un titlu de proprietate pentru bunul succesoral.

Pentru eliberarea certificatului de moştenitor în cadrul procedurii succesorale graţioase, în baza Decretului 40/1953, moştenitorii trebuie să-şi recunoască reciproc drepturile şi să-şi dea consimţământul la toate menţiunile din el privind calitatea de succesori, întinderea drepturilor succesorale şi alcătuirea masei partajabile.

În cauză s-a apreciat că nu există un acord al moştenitorilor, nu există nici un motiv pentru completarea certificatului de moştenitor din 1974, care la data eliberării lui a respectat procedura succesorală notarială şi nu în ultimul rând, pentru suprafaţa de teren cu care se solicită completarea certificatului de moştenitor autorii părţilor nu deţin acte de proprietate.

Autorii nu deţin acte de proprietate decât pentru suprafaţa de 468 m.p. (conform actului de vânzare – cumpărare din 1947) iar pentru terenul proprietatea autorilor din Bârlad, …….. există, conform actelor depuse la dosar foarte multe neconcordanţe.

Astfel, în actul de vânzare – cumpărare din 1947 se face menţiunea că autorii au cumpărat 468 m.p., în certificatul de moştenitor din 1979 se trece suprafaţa de 494 m.p.; în adresa eliberată de Primăria Bârlad de la fila 4 dosar fond se face vorbire de suprafaţa de 487 m.p. înscris în registrul agricol din concluziile raportului de expertiză Chitariu rezultă că actuala curte a defuncţilor are o suprafaţă de 533,77 m.p.

Luând în considerare obiectul cererii de chemare în judecată, de completare a certificatului de moştenitor şi de ieşire din indiviziune pentru suprafaţa completată, instanţa a luat în considerare doar suprafaţa de teren pentru care autorii deţin acte de proprietate, respectiv suprafaţa de 468 m.p.

Pentru diferenţa de teren ce există în curtea casei de locuit şi pentru care autorii şi moştenitorii acesteia nu deţin acte de proprietate, trebuia să se recurgă la procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991 (art. 36 al.5) pentru constituirea unui drept de proprietate. De fapt, prin adresa nr. 26406/2003 a Primăriei Bârlad, aflată la fila 5 din dosar, i s-a comunicat reclamantului AG acelaşi lucru.

Aşa cum s-a arătat mai sus, chiar în situaţia în care s-ar fi dispus completarea certificatului de moştenitor, pe baza acestuia nu se putea dispune ieşirea din indiviziune în condiţiile în care nu există acte de proprietate.

Prin sentinţa civilă nr. 255/1981 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus partajul succesoral doar pentru suprafaţa de 250 m.p. din totalul de 468 m.p.

În această situaţie, cererea de partaj pentru suprafaţa de teren, de 218 m.p. teren a fost apreciată ca fiind admisibilă, deoarece în 1981 s-a făcut doar un partaj parţial.

Instanţa nu a luat în calcul faptul că o parte din acest teren (177 m.p.) a făcut obiectul vânzării – cumpărării fam. H, deoarece nu s-a depus la dosar vreun act valabil, autentic, de transmitere a dreptului de proprietate şi nici nu a fost recunoscut de către părţi transferul acestui drept.

Instanţa a constatat aşadar că părţile sunt în indiviziune pentru diferenţa de teren de 218 m.p. cu o valoare totală de 138.102.340 lei, luându-se ca bază de calcul concluziile raportului de expertiză Chitariu deoarece acesta a stabilit preţul pe m.p. al terenului (633497 lei/m.p. – fila 104 dosar fond).

În consecinţă, tribunalul constată că criticile aduse hotărârii instanţei de fond prin motivele invocate la punctele 1 – 5 sunt întemeiate, a admis recursul şi a modificat hotărârea instanţei de fond în sensul că a dispus, în baza art. 728 Cod civ., ieşirea din indiviziune asupra suprafeţei de 218 m.p., teren situat în Bârlad, ….., jud. Vaslui.

Instanţa a atribuit moştenitorilor lui AC suprafaţa de 218 m.p. teren, motivat de faptul că suprafaţa de teren din aceeaşi curte, de 250 m.p., ce a făcut obiectul partajului din 1981 a fost atribuită lui AC, care a deţinut, de altfel, acest teren iar suprafaţa de 218 m.p. teren, fiind destul de mică, nu ar putea fi împărţită în natură deoarece s-ar produce o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică.

Referitor la recurenţii AC, AL, CDM şi ARL, s-a reţinut că aceştia sunt moştenitorii lui AC şi este greşită reţinerea primei instanţe că sunt străini de succesiune pentru neacceptare; oricum, ei nu sunt moştenitorii autorilor AŞ şi AF, ci culeg partea de moştenire a tatălui lor, AC.

Tribunalul a menţinut hotărârea instanţei de fond doar cu privire la respingerea cererii reconvenţionale formulate de moştenitorii lui AC prin care invocă dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, reţinând că această cerere este neîntemeiată în condiţiile în care din conţinutul cererii nu rezultă pentru ce suprafaţă de teren se solicită dobândirea proprietăţii prin uzucapiune şi nu s-a precizat persoana în contradictoriu cu care a uzucapat.

S-a mai apreciat stăpânirea de către unul dintre moştenitori a unui bun succesoral este aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dacă a intervenit o manifestare exterioară de din partea sa, care să demonstreze că a înţeles să transforme posesia din comună în exclusivă, adică s-a produs o intervertire în fapt a posesiei. În cauză, moştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţii cât timp se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter exclusiv, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Chiar dacă se invocă de către pârâţi joncţiunea posesiilor, pe lângă faptul că posesia este echivocă, nu are nici un caracter util, fiind afectată de vicii.

Astfel, luând în considerare faptul că nici autorul lor, AC nu a deţinut 177 m.p. care sunt deţinuţi de fam. H, a rezultat că, cel puţin pentru această suprafaţă de teren, posesia nu a fost exercitată sub nume de proprietar.

Făcând o diferenţă între suprafaţa deţinută în curtea casei de locuit de 633 m.p. şi suprafaţa pentru care autorii au deţinut acte de proprietate din 1947, de 468 m.p, rezultă o diferenţă de 225 m.p.

Dacă s-ar lua în calcul faptul că pârâţii nu au deţinut continuu, public şi sub nume de proprietar, timp de 30 de ani terenul de 177 m.p. (deţinut de fam. H) ar rezulta doar o suprafaţă de 48 m.p. pentru care nu există acte de proprietate (693 – 468 – 177 =48 m.p.)

Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate de către contestator şi a apărărilor formulate prin întâmpinare de către intimaţi, instanţa va reţine, în primul rând, că în prezenta cauză este admisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui, chiar dacă prin această decizie tribunalul s-a pronunţat asupra unei contestaţii în anulare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 318 C.pr.civ., contestaţia în anulare specială poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor instanţelor de recurs, ceea ce presupune că pe această cale nu poate fi atacată o decizie pronunţată într-o contestaţie în anulare de drept comun. Or, în prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 318 alin. 1 teza II C.pr.civ. atunci când a admis contestaţia formulată de AC, AL, ARLşi CDM împotriva deciziei civile nr. 1450/R/2007 a Tribunalului Vaslui, pe care a anulat-o şi a admis recursul declarat de AC, AL, CDM şi ARL împotriva sentinţei civile nr. 1802/2007 a Judecătoriei Bârlad

În consecinţă, decizia civilă nr. 988/R/01.07.2008 este o hotărâre irevocabilă pronunţată în urma exercitării controlului judiciar pe calea recursului.

Referitor la motivele pe care contestatorul AGa înţeles să le invoce în susţinerea contestaţiei, instanţa va aprecia că acestea nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.

Astfel, contestatorul arată în primul rând faptul că estimarea valorică a terenului în suprafaţă de 218 mp situat în Bârlad, ….., jud Vaslui la suma de 138.102.340 lei s-a făcut la nivelul anului 2004 şi nu mai corespunde anului 2008, astfel încât se impune a fi reactualizată. Ori, pe calea unei contestaţii în anulare nu se poate dispune actualizarea unei creanţe cuprinse într-un titlu executoriu, contestatorul având posibilitatea fie de a promova o acţiune separată, fie de a solicita executorului judecătoresc să procedeze la actualizarea acesteia, conform art. 371 ind. 2 alin. 3 C.pr.civ.

Nici susţinerile contestatorului în sensul că trebuia respinsă ca tardivă contestaţia în anulare formulată de AC, AL, ARL şi CDM ori că motivele invocate în susţinerea acesteia nu se încadrau în cazurile prevăzute de art. 318 C.pr.civ. nu vor putea fi reţinute.

Astfel, în primul rând, aceste motive ar putea constitui temei pentru o veritabilă cale de atac ordinară, iar invocarea şi analizarea lor în cadrul unei contestaţii în anulare contravine dispoziţiilor art. 317-319C.proc.civ.

În al doilea rând, contestatorul nu a făcut dovada datei la care intimaţii din prezenta cauză au luat cunoştinţă de conţinutul deciziei nr. 1450/R/05.12.2007 a Tribunalului Vaslui, în raport de care ar fi trebuit să fie calculat termenul de 15 zile, iar contestaţia în anulare care a făcut obiectul dosarului nr. 925/89/2008 a fost promovată în termenul de 1 an prevăzut de art. 319 alin. 2 C.pr.civ .

Explicaţiile contestatorului cu privire la înţelesul noţiunii de „eroare materială” sunt fără relevanţă în cauză, în condiţiile în care prin decizia civilă nr. 988/R/01.07.2008 s-a apreciat că criticile aduse deciziei civile nr. 1450/R/05.12.2007 a Tribunalului Vaslui nu se încadrează în conţinutul noţiunii de eroare materială, astfel încât s-a apreciat că este admisibilă contestaţia doar prin prisma cazului prevăzut de art. 318 alin. 1 teza II C.pr.civ.

De asemenea, atunci când a analizat condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulate formulate, instanţa a constatat faptul că instanţa de recurs, prin decizia nr. 1450/R/05.12.2007 a Tribunalului Vaslui, a omis să se pronunţe cu privire la o parte de motivele de casare invocate şi, pe cale de consecinţă, în urma anulării deciziei, s-a pronunţat şi cu privire la acestea, astfel încât nu se poate reţine faptul că, aşa cum susţine contestatorul, ar fi corectat greşeli de judecată.

Referitor la pretinsa încălcare de către instanţă a dispoziţiilor art. 304 şi art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c C.pr.civ., nici acest motiv nu se încadrează în conţinutul noţiunii de eroare materială. Art. 318 C.proc.civ. are in vedere numai erori materiale evidente referitoare la aspectele formale ale judecării recursului, fără a se nu se putea valorifica greşeli de judecată, cum sunt cele privind interpretarea sau aplicarea unor dispoziţii legale.

Neindicarea de către instanţa de recurs a dispoziţiilor legale în care se încadrează motivul de casare avut în vedere nu constituie o asemenea eroare materială. Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 C.pr.civ., instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Restul motivelor invocate de contestator – referitoare la probele administrate în cauză (expertiza efectuată de expert Chitariu Constantin), dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 469 mp teren, incidenţa în cauză a dispoziţiilor referitoare la uzucapiune – vizează fondul cauzei şi nu pot fi analizate în prezenta cauză întrucât contestaţia în anulare nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Chiar dacă soluţia instanţei de recurs ar cuprinde greşeli de judecată pe fond, ele nu pot fi îndreptate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece aceasta este o cale de retractare , iar nu de reformare a soluţiei atacate.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, admisibilă numai in cazurile limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare. Ca urmare, in raport de dispoziţiile art. 317-318 C.proc.civ., instanţa urmează a respinge contestaţia in anulare formulată de contestatorul AG împotriva deciziei civile nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui.

Văzând dispoziţiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligat contestatorul la plata către intimaţii AC, AL, AR şi CDM a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, anume onorariul apărătorului ales, conform chitanţelor nr. 26/28.11.2008 şi nr. 31/24.09.2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul ASG împotriva Deciziei civile nr. 988/R/01.07.2008 a Tribunalului Vaslui pe care o menţine.

Obligă contestatorul să achite intimaţilor AC, AL, AR şi CDM suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tags: acceptare a succesiunii, succesiuni, uzucapiune

Partaj judiciar

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 2678 (17.12.2008)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: partaj

Prin cererea adresată instanţei reclamanta B.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii B.A., B.Ş., B.T., B.G., B.N., P.S., să se constate calitatea de unic moştenitor a reclamantei după defunctul B.M., decedat la 31.10.2007, să se constate masa succesorală rămasă de pe urma defunctului şi cota proprie a reclamantei derivând din comunitatea de bunuri cu defunctul ei soţ, să se constate calitatea de unic moştenitor acceptat faţă de defunct iar în subsidiar în măsura în care pârâţii vor face dovada că au acceptat succesiunea după defunct, să se stabileşte cotele cuvenite moştenitorilor şi să se dispună ieşirea lor din indiviziune, urmând a se suporta cheltuielile de judecată aferente de către pârâţi.

În motivarea cererii sale reclamanta arată că soţul său a decedat la 31.10.2007 iar din căsătoria lor nu au rezultat copii, condiţii în care reclamanta are dreptul la cota de 1/2 din succesiune alături de pârâţi care sunt mama defunctului şi colateralii privilegiaţi.

După decesul defunctului reclamanta a rămas în posesia tuturor bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, a achitat toate datoriile şi cheltuielile aferente, a preluat activitatea comercială a defunctului şi a continuato, a preluat datoriile succesiunii suportând cheltuielile de deces, pomenirile religioase şi toate celelalte obiceiuri creştineşti.

Reclamanta arată că a încercat să soluţioneze acest partaj pe cale amiabilă cu pârâţii dar pentru că între ei există neînţelegeri şi nu doresc să contribuie la întreţinerea imobilelor şi dezbaterea succesiunii, acest lucru nu a fost posibil decât prin a formula prezenta cerere.

Mai arată reclamanta că masa succesorală se compune din ˝ din imobilul teren de 995,556 m.p. situat în comuna 23 August, judeţul Constanţa dobândit de soţi prin contractul de vânzare cumpărare din 2004, cota de 1/1din terenul de 0,7500 ha situat în comuna Lumina, judeţul Constanţa dobândit de defunct prin contractul de donaţie din 1997, cota de ˝ din automobilul Dacia 1310, cota de ˝ din patrimoniul Societăţii Comerciale X SRL Mangalia, restul cotelor de ˝ din aceste bunuri aparţin reclamantei.

Susţine reclamanta că pârâţii nu au înţeles să facă niciun act de acceptare a succesiunii în condiţiile prev. de art. 700 Cod Civil aşa încât reclamanta are calitatea de unic moştenitor acceptant, toate bunurile rămânând în posesia şi administrarea reclamantei după decesul soţului său.

În drept se invocă disp. art.728 Cod Civil, 700 Cod Civil, art. 650-750 Cod Civil, 657 C.Pr.Civ., art.6731 – 67314 C.Pr.Civ.

Pentru susţinerea acţiunii reclamanta înţelege a se folosi de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi proba testimonială iar şi dacă se va impune, proba cu expertiză tehnică de evaluare.

Reclamanta depune următoarele înscrisuri: arborele genealogic, anexa 24 – sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, declaraţie, certificatul de atestare fiscală, certificatul fiscal, acte de stare civilă părţi, certificat deces defunct şi autorul acestuia, contractul de donaţie, plan de situaţie, contract de vânzare cumpărare, memoriu tehnic, încheierea nr.5564/4.01.2005, documentaţie cadastrală, copii acte identitate părţi, certificat înregistrare S.C. x SRL, certificat fiscal, acte constitutive societate, Încheierea nr. 14480/11.06.2003, acte adiţionale.

Reclamanta a făcut precizări scrise privind obiectul cererii în sensul că masa succesorală cuprinde întreg terenul de 0,7500 ha din comuna Lumina, judeţul Constanţa şi patrimoniul societăţii comerciale S.C. x SRL alături de ˝ din terenul de 995,556 m.p.; ˝ din autoturismul Dacia 1310.

Pârâtul B.T. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii reclamantei de constatarea calităţii acesteia de unic moştenitor faţă de defunct şi să se constate că nu a renunţat la cota sa de moştenitor urmând a se dispune partajul cotei de ˝ conform legilor ţării „pentru a nu fi nevoiţi să facem recurs la alte instanţe de judecată”.

Pârâtul, deşi face întâmpinare în nume propriu, foloseşte pluralul pentru a avertiza instanţa să împartă cota de ˝ din masa succesorală, dar nu face nici o referire cu privire la acceptarea succesiunii după defunct, nu propune probe în acest sens şi nu face nicio referire la probele propuse de reclamantă, nu depune niciun înscris în susţinerea întâmpinării, nici măcar copia certificatului de naştere pentru a face dovada că este fratele defunctului.

Prin încheierea de şedinţă din 17.09.2008, instanţa a admis cererea pârâtului B.T. pentru acordarea unui termen în vederea angajării unui avocat, dar ulterior pârâtul nu a angajat nici un avocat şi a depus întâmpinare.

Prin încheierea din 29.10.2008, instanţa a încuviinţat probele propuse de reclamantă respectiv proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi audierea a doi martori pentru a dovedi calitatea de unic moştenitor acceptant a reclamantei, administrarea bunurilor moştenirii şi suportarea cheltuielilor legate de decesul şi administrarea bunurilor din masa succesorală.

Pârâţii au fost citaţi cu menţiunea „personal la interogatoriu”.

La termenul din 10.12.2008 se constată absenţa pârâţilor astfel încât s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.225 C.Pr.Civ. faţă de neprezentarea acestora la administrarea probei cu interogatoriul propus.

La acelaşi termen de judecată au fost audiaţi martorii propuşi, depoziţiile acestora fiind consemnate.

Procedând la soluţionarea cauzei instanţa a avut în vedere probele administrate în cauză, din analiza cărora a reţinut următoarea situaţie de fapt: la data de 31.10.2007 soţul reclamantei a decedat aşa cum rezultă din certificatul de deces, calitatea de moştenitori prezumtivi având reclamanta ca soţie supravieţuitoare şi pârâţii în calitate de autoare (B.A.) şi ceilalţi pârâţi în calitate de colaterali privilegiaţi fapt ce este confirmat şi prin anexa eliberată de Primăria Municipiului Mangalia.

Potrivit disp. art.651 din Cod Civil, succesiunile se deschid prin moarte iar potrivit art.659 Cod Civil, succesiunile sunt deferite (date) copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale în ordinea prevăzută la art.669 – 674 Cod Civil şi Legea 319/1944 privind dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor.

Astfel potrivit art.670 Cod Civil, dacă defunctul nu a lăsat descendenţi, succesiunea se cuvine ascendenţilor (părinţilor defunctului) care vin în concurs cu soţul supravieţuitor iar potrivit art.671 Cod Civil şi art.1lit.b din Legea 319/1944, soţul supravieţuitor moşteneşte 1/3 din masa succesorală a defunctului, plus mobilele şi obiectele casnice, darurile de nuntă.

Potrivit art.700 din Cod Civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie prin trecerea unui termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, iar potrivit art.686 Cod Civil nimeni nu este obligat a face acceptarea unei succesiuni care i se cuvine iar potrivit art.689 Cod Civil acceptarea poate fi expresă sau tacită, expresă fiind când se întocmeşte un act autentic sau privat în acest sens iar tacită când eredele face un act pe care nu-l poate face decât în această calitate de moştenitor şi care presupune neapărat intenţia de acceptare a succesiunii.

În cauza de faţă instanţa a constatat că numai reclamanta a declarat expres că acceptă succesiunea şi de altfel a realizat şi acte de acceptare tacită a succesiunii în sensul a efectuat cheltuieli privind bunurile succesiunii, a achitat taxe, impozite, a continuat activitatea comercială a defunctului.

Aceste aspecte sunt confirmate şi de martorii audiaţi în cauză, care confirmă că reclamanta a suportat singură cheltuielile de deces şi pomenirile ulterioare a continuat activitatea comercială a defunctului.

Instanţa constată că pârâţii nu au făcut dovada că au acceptat expres sau tacit succesiunea după fratele lor decedat, în termenul prevăzut de art.700 Cod Civil, neproducând nicio dovadă în acest sens, chiar dacă au fost citaţi la instanţă pentru interogatoriu iar pârâtul B.T. „a avertizat” instanţa să dispună partajul cotei de ˝ din masa succesorală conform legilor ţării pentru a nu face recurs la alte instanţe.

Pârâtul omite faptul că potrivit legii avea obligaţia de a face dovada că a acceptat succesiunea în termen, de a face dovada că a acceptat succesiunea pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar respectiv, conform art.685 Cod Civil sau art.704 Cod Civil, de a face dovada că este colateral privilegiat (depunând actele de stare civilă în acest sens) obligaţii care sunt în sarcina celui ce pretinde ceva , în conformitate cu disp. art.1169 Cod Civil şi art. 1170 Cod Civil.

Potrivit acestor dispoziţii legale, cel care pretinde un drept, care face o cerere în instanţă, care face o propunere în faţa judecăţii, trebuie să o dovedească, instanţa nefiind obligată să administreze probe în numele părţilor.

Cât despre cota de ˝ din succesiune aşa cum pretinde B.T., instanţa a apreciat că această cotă se aplică numai când soţul supravieţuitor vine în concurs numai cu fraţii şi surorile defunctului, nu şi în cazul când la moştenire vine unul din ascendenţii defunctului ( mama sau tatăl) aşa cum este cazul de faţă, situaţie în care s-ar fi aplicat disp. art. 1 lit.b din Legea 319/1944, cu condiţia ca cei chemaţi la succesiune să fi făcut dovada acceptării în termenul de 6 luni de la deces, conform art. 700 Cod Civil.

Cum în cauza de faţă numai reclamanta a făcut această dovadă, instanţa a constatat că reclamanta este unica moştenitoare acceptată a succesiunii după defunctul B.M..

De asemenea instanţa a constata că nici unul dintre pârâţi nu au făcut dovada acceptării succesiunii după defunct în condiţiile şi în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 Cod Civil.

Cu privire la componenţa masei succesorale instanţa a constatat, conform probelor administrate în cauză, că aceasta cuprinde : ˝ din imobilul teren în suprafaţă de 995,556 m.p. amplasat în extravilanul comunei 23 August, judeţul Constanţa, cealaltă cota de ˝ aparţinând reclamantei, cota de 1/1 din terenul de 0,7500 m.p. extravilan, situat în comuna Lumina, dobândit prin contractul de donaţie de către defunct, ˝ din autoturismul Dacia 1310 şi cota de 1/1din patrimoniul Societăţii Comerciale x SRL Mangalia, la care defunctul era asociat unic.

Urmare acceptării succesiunii numai de către reclamantă, instanţa a constatat că masa succesorală în componenţa şi cotele menţionate mai sus, revine în totalitate reclamantei ca unic moştenitor acceptant conform art.700 Cod Civil şi 689 Cod Civil.

În conformitate cu disp. art. 274 al.1 şi 3 din C.Pr.Civ. instanţa a obligat pe pârâţi în solidar la plata cheltuielilor de judecată reprezentând ˝ din aceste cheltuieli respectiv la suma de 1038 lei în favoarea reclamantei.

Tags: acceptare a succesiunii, partaj judiciar, unic moştenitor