Anularea certificatului de moştenitor. Anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de vânzător în calitate de moştenitor unic.

Tribunalul Alba
Dosar civil nr.1256/298/2009
Decizia nr. 299/2010

Prin sentinţa civilă nr. 878/2009 pronunţă de Judecătoria Sebeş în dosar nr. 1256/298/2009 s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.P. şi M.I. împotriva pârâţilor M.T. şi I.Ş. şi în consecinţă :

A fost anulat certificatul de moştenitor nr. 45 /2008 emis de B.N.P. O. B. în Dosarul succesoral 56/2008 privind pe defuncţii M.T. având .decedat la data de 28.11.2004 , cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. A. şi M.A. având . cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. A.

A fost anulat antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP O. B. prin Încheierea de legalizare din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii S.- C., jud. A., înscris în Titlul de proprietate . din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. …. în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit I.- arabil.

A fost respinsă cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtului I.Ş. formulată de intervenienţii U.N. D. şi U.I..

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 2.218 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeş la data de 06.07.2009 reclamanţii M.P. şi M.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.T. şi I.Ş., pronunţarea unei sentinţe prin care să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008 (conform Încheierii de rectificare nr. 2681/10.07.2009) emis de pârâtul B.N.P. Ol.B. în Dosarul succesoral 56/2008 privind pe defuncţii M.T. ., decedat la data de 28.11.2004 , cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. A. şi M.A. ., decedată la data de 12.02.2008, cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. Alba şi cu masa succesorală constând în imobilul înscris în Titlul de Proprietate nr. 9287/580/11.06.1998 eliberat de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar.

De asemenea s-a mai solicitat constatarea nulităţii antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP Olimpiu Burz prin Încheierea de legalizare semnătură nr. 1658 din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii Ş.- C., jud. A., înscris în Titlul de proprietate nr. … din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. … în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit I.- arabil, dobândit de către pârâtul M.T. în baza certificatului de măştenitor nr. 45/2008.

Instanţa a constatat că la cererea pârâtului M.T. pentru deschiderea procedurii succesorale înregistrată la B.N.P. Olimpiu Burz la data de 19.03.2008, notarul respectiv a format Dosarul succesoral nr. … şi a emis în aceeaşi zi Încheiere şi Certificatul de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008 privind pe defuncţii M.T. ., decedat la data de 28.11.2004 , cu ultimul domiciliu în comuna Ş., jud. A. şi M.A. …, decedată la data de 12.02.2008, cu ultimul domiciliu în comuna Ş., jud. A., constatând că masa succesorală a defuncţilor se compune din imobilul înscris în Titlul de Proprietate nr. 9287/580/11.06.1998 eliberat de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar, şi constatând totodată că unic moştenitor al defuncţilor este pârâtul M.T. în calitate de fiu cu cotă de 1/1 părţi.

La emiterea Certificatului de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008, notarul s-a bazat exclusiv pe declaraţia pârâtului M.T. că este singurul moştenitor al defuncţilor precum şi pe declaraţiile martorilor B. M. şi N. M. care au atestat faptul că pârâtul M.T. a rămas moştenitor. De asemenea instanţa constată că tot în aceeaşi zi de 19.03.2008 s-a încheiat şi antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP Olimpiu Burz prin Încheierea de legalizare semnătură nr. 1658 din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii Ş.- C., jud. Alba, înscris în Titlul de proprietate nr. 9287/580 din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană Alba pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. 3025/10 din tarlaua 369 în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit Iaz- arabil, dobândit de către pârâtul M.T. în baza certificatului de moştenitor nr. 45/2008.

Ulterior la data de 01.08.2008 pârâtul M.T. s-a prezentat împreună cu reclamanţii în faţa aceluiaşi notar şi au cerut deschiderea succesiunii pentru aceiaşi defuncţi, declarând toţi că succesiunea nu a mai fost deschisă anterior, formându-se astfel Dosarul succesoral nr. 138/2008 finalizat cu emiterea Încheierii şi a Certificatului de moştenitor nr. 121/2008 în care sunt declaraţi moştenitori toţi cei trei fraţi (reclamanţii şi pârâtul M.T.) în calitate de fii ai defuncţilor cu cotă de 1/3 părţi fiecare. În ceea ce priveşte masa succesorală a mai fost inclus pe lângă imobilele menţionate în Certificatul de moştenitor nr. 45/2008 şi imobilul situat în C., nr. 189, jud. Alba înscris în CF ….în suprafaţă de 892 mp.

Instanţa a constatat că la emiterea Certificatului de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008 notarul a încălcat dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale necitând toţi moştenitorii legali ce aveau dreptul la moştenirea defuncţilor, în speţă pe reclamanţi. Cum ulterior acelaşi notar a emis Certificatul de moştenitor nr. 121/2008 în care sunt declaraţi moştenitori toţi cei trei fraţi (reclamanţii şi pârâtul M.T.) în calitate de fii ai defuncţilor cu cotă de 1/3 părţi fiecare, fără să se dispună nici o măsură cu privire la Certificatul de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008, instanţa constatând că prin emiterea certificatului de moştenitor contestat s-au vătămat drepturile reclamanţilor care au fost excluşi de la succesiune, a procedat la anularea acestui certificat în baza art. 88 din Legea nr. 36/1995 modificată şi completată. Instanţa nu poate constata nulitatea absolută a certificatului de moştenitor atacat astfel cum au cerut reclamanţii întrucât nulitatea absolută e o măsură de ineficacitate a actului juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor legale atunci când se vatămă interese publice, or în speţă fiind vătămate interesele private ale reclamanţilor, măsura de ineficacitate a actului emis cu nerespectarea prevederilor legale este anularea actului, măsură prevăzută expres de art. 88 din Legea nr. 36/1995.

În ceea ce priveşte constatarea nulităţii antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP O. B. prin Încheierea de legalizare semnătură nr. 1658 din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii Ş.- C., jud. Alba, înscris în Titlul de proprietate nr. 9287/580 din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană Alba pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. 3025/10 din tarlaua 369 în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit I.- arabil, imobil ce se menţionează în antecontractul respectiv că a fost dobândit cu titlu de moştenire în baza Certificatului de moştenitor nr. 45/2008 de la M.T. şi M.A., instanţa a constatat că acest act s-a bazat pe o cauză nelicită şi imorală sub aspectul scopului mediat al actului respectiv, obiectivul urmărit la încheierea actului de către pârâtul M.T. ca promitent vânzător fiind fraudarea drepturilor reclamanţilor ce aveau şi ei dreptul la moştenire şi implicit de proprietate a bunului respectiv. Instanţa a constatat că apărarea pârâtului I.Ş. în sensul că pârâtul M.T. avea dreptul să-şi înstrăineze cota sa ideală de proprietate din bunul respectiv nu are relevanţă în speţă întrucât pârâtul promitent vânzător nu şi-a înstrăinat cota sa ideală din bun ci a înstrăinat bunul în întregul său.

Mai mult la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare pârâtul vânzător nici nu se pretindea şi nu era coproprietar ci se pretindea proprietar exclusiv al bunului. În ceea ce priveşte buna credinţă a pârâtului I.Ş. invocată prin întâmpinare, în sensul că vânzătorul era posesorul unui titlu valabil, instanţa a constatat că aceasta este fără relevanţă în cauză din moment ce ceilalţi moştenitori, în speţă reclamanţii, nu şi-au dat consimţământul la vânzare şi nu au ratificat această vânzare iar înstrăinarea bunului nu poate să le afecteze nici lor drepturile deoarece şi ei au fost de bună credinţă. Totodată instanţa a constatat că în practica judecătorească s-a decis că dacă la încheierea actului, cumpărătorul nu a cunoscut calitatea de coproprietar a vânzătorului, actul este anulabil (Tribunal Suprem, Secţia civilă, Decizia 2257/1955 ). În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului I.Ş. că reclamanţii nu pot cere anularea promisiunii de vânzare cumpărare ci doar partajul succesoral în calitatea lor prezumtivă de coindivizari succesorali (urmând ca vânzarea să nu fie nulă ci supusă numai condiţiei rezolutorii ca bunul vândut să nu cadă, cu prilejul partajului, în lotul altui coproprietar ci în acela al coproprietarului vânzător), instanţa a constatat că acest lucru ar fi fost posibil dacă cumpărătorul cunoştea la data vânzării că vânzătorul este doar coproprietar iar nu cum s-a întâmplat în speţă când cumpărătorul I.Ş. a crezut că vânzătorul este proprietar exclusiv, după cum a arătat în întâmpinare, fiind deci în eroare asupra calităţii de proprietar al vânzătorului promitent (C.S.J. , Secţia Civilă, Decizia 1336/1992, în Dreptul nr. 2/1993, p. 71).

Din modul în care s-au întocmit actele succesorale în Dosarul succesoral nr. 56/2008 când în ziua înregistrării cererii de deschidere a succesiunii -19.03.2008- s-a şi emis certificatul de moştenitor cu necitarea tuturor moştenitorilor legali ce aveau chemare la moştenire iar în aceeaşi zi s-a încheiat şi antecontractul de vânzare cumpărare întemeiat pe certificatul de moştenitor emis nelegal, instanţa constată că acest act s-a bazat pe o cauză nelicită şi imorală sub aspectul scopului mediat al actului respectiv, obiectivul urmărit la încheierea actului de către pârâtul M.T. ca promitent vânzător fiind fraudarea drepturilor reclamanţilor ce aveau şi ei dreptul la moştenire şi implicit de proprietate a bunului respectiv, astfel că va dispune anularea actului respectiv în temeiul art. 966 din Codul civil. Potrivit art. 966 din Codul civil :„obligaţia fără cauza sau fondată pe o cauza falsa, sau nelicită, nu poate avea nici un efect..”

Admiţând acţiunea reclamanţilor, instanţa a respins cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtului I.Ş. formulată de intervenienţii Ursa Nicolae Daniel şi Ursa Ioana

În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei cu titlu de onorariu de avocat conform chitanţei depuse la dosar şi 218 lei cu titlu de taxe de timbru.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul I.Ş. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

In expunerea motivelor de recurs se susţine că hotărârea este nefondată sub aspectul fundamentului juridic pe care îşi întemeiază cererea reclamanţii, care solicită constatarea nulităţii absolute a Certificatul de moştenitor nr. 45/19.03.2008 -acţiune juridică de drept comun ce nu poate fi utilizată, în condiţiile în care aceştia au la dispoziţie conform prev. art. 88 din Lg. 35/1996 o cale specială prevăzută de legiuitor, respectiv cea a acţiunii în anulare.

Instanţa de fond în mod corect a opinat că nu poate constata nulitatea absolută a actului juridic atacat, deoarece nulitatea absolută sancţionează nerespectarea , la încheierea actului juridic civil a unor norme juridice care ocrotesc un interes general, spre deosebire de actul juridic în speţă, care a fost întocmit în baza prevederilor art.68-88 din Legea 36/1995, norme care ocrotesc interesele speciale ale persoanelor cu vocaţie la moştenirea unui antecesor.

Potrivit art. 88 din Legea 36/1995: Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.

In cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. In acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei copie de pe hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecăţii.

In consecinţă, instanţa de fond a admis o cerere , pe care motivează corect că este inadmisibil ,din punct de vedere juridic , a admis-o şi a procedat la anularea certificatului de moştenitor, fără a proceda la stabilirea drepturilor , pretins încălcate ale celor vătămaţi de emiterea Certificatului de moştenitor nr. 45/19.03.2008, aşa cum obligă în mod expres legea. Simpla existenţă juridică a Certificatului de moştenitor nr. 121/2008 nu suplineşte controlul judecătoresc neexercitat asupra procedurii succesorale atacate şi în consecinţă instanţa nu poate să ignore etapele exprese ale art. 88, care prevede că, instanţa anulând certificatul de moştenitor este obligată să se pronunţe asupra drepturilor succesorale ale moştenitorilor vătămaţi şi, în urma stabilirii drepturilor lor legale de către instanţa de judecată, notarul public , care nu a respectat prevederile legale, este obligat să emită un nou certificat de moştenitor pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

In mod paradoxal, instanţa a aplicat formal sancţiunea juridică specială- anularea actului- cu privire la care nu a fost învestită prin cererea reclamanţilor, dar a statuat efectul sancţiunii juridice generale- nulitatea absolută şi asupra actelor încheiate cu bună-credinţă de terţi cu privire la drepturile cuprinse în actul juridic anulabil.

Nu se poate constata nulitatea absolută a contractului provizoriu de vânzare-cumpărare a unui bun indiviz încheiat în calitate de promitent-vânzător de către un singur coindivizar, fără acordul celorlalţi.

Certificatul de moştenitor constituie un mijloc de dovadă a calităţii de moştenitor, a cotei ce revine fiecărui moştenitor şi a compunerii masei succesorale. Certificatul de moştenitor nr. 45/19.03.2008( aşa cum a fost rectificat prin încheierea de rectificare nr. 2681/10.07.2009) este pentru recurent un „ res inter alios acta”. Până la realizarea partajului succesoral toţi cei 3 comoştenitori au calitatea de coindivizari asupra întregii mase succesorale, iar atât timp cât în urma partajului imobilele care fac obiectul Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1658/19.03.2008 pot cădea în lotul lui M.T., obligaţia acestuia poate fi îndeplinită.

In concluzie, instanţa nu a avut nici un temei juridic să constate nulitatea absolută a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare dintre M.T. şi I.Ş., în condiţiile în care nu s-au stabilit bunurile succesorale care intră în lotul său şi dacă, poate sau nu poate să-şi îndeplinească obligaţia asumată.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu potrivit art. 304 ind.1 Cod pr.civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

In ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat Tribunalul constată că instanţa de fond a soluţionat cauza respectând normele de drept substanţial aplicabile în materia nulităţilor şi a succesiunilor chiar dacă prin sentinţa pronunţată a reţinut că măsura de ineficacitate a actului emis cu nerespectarea prevederilor legale este anularea actului măsură prevăzută expres de art. 88 din Legea 36/1995 şi nu nulitatea absolută.

Mai mult ca urmare a nerespectării unor prevederi legale indiferent că prin norme se urmăreşte ocrotirea unui interes general sau special al persoanelor cu vocaţie la moştenire efectele sancţiunii juridice aplicabile sunt aceleaşi, respectiv lipsirea actului de eficienţă juridică.

In ceea ce priveşte critica potrivit căreia instanţa de fond a anulat un certificat de moştenitor fără a proceda la stabilirea dreptului pretins încălcate ale celor vătămaţi prin emiterea certificatului de moştenitor nr. 45/19.03.2008, tribunalul o apreciază ca neîntemeiată.

Faptul că ulterior notarul a emis certificatul de moştenitor nr. 121/8.08.2008 prin care au fost declaraţi moştenitori toţi cei trei fraţi în calitate de fii în cotă de 1/3 părţi fiecare, stabilind astfel drepturile succesorale ale moştenitorilor vătămaţi dă eficienţă juridică actului nemaifiind necesară emiterea unui nou certificat de moştenitor pe baza acestei hotărâri definitive şi irevocabile.

In ceea ce priveşte anularea contractului de vânzare cumpărare, ca o consecinţă a anulării certificatului de moştenitor se impune şi anularea acestuia încheiat la data de 19.03.2008 conform principiului conform căruia actul secundar urmează soarta juridică a actului principal.

Mai mult, la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare pârâtul vânzător se pretindea proprietar exclusiv al bunului, în această calitate înstrăinând bunul şi nu în calitatea sa de coproprietar alături de reclamanţi.

Insă în cazul proprietăţii pe cote părţi, pentru ca înstrăinarea să producă efecte depline este necesar acordul tuturor coproprietarilor , deoarece fiecare dintre ei având un drept limitat asupra bunului exprimat printr-o cotă parte care nu este determinată în materialitatea sa ci doar ideal nu poate dispune valabil decât în limitele dreptului său.

In speţă reclamanţii nu şi-au dat consimţământul la vânzare şi nu au ratificat această vânzare (decizia civilă 3303/1997, decizia civilă nr. 1336/1992, 1856/1997) astfel că înstrăinarea bunului nu poate să le afecteze în niciun fel drepturile lor.

Instanţa constată că acest act s-a bazat pe o cauză nelicită şi imorală sub aspectul scopului imediat al actului, respectiv obiectivul urmărit la încheierea actului de către pârâtul M.T. ca promitent vânzător, fiind fraudarea drepturilor reclamanţilor ce aveau şi ei dreptul la moştenire şi deci de proprietate asupra bunului.

Faţă de aceste considerente Tribunalul în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.

In baza art. 274 Cod pr.civilă va obliga recurentul să plătească intimaţilor M.P. şi M.I. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Tags: antecontract de vanzare - cumparare, antecontracte, certificat de mostenitor, unic moştenitor

Partaj judiciar

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 2678 (17.12.2008)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: partaj

Prin cererea adresată instanţei reclamanta B.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii B.A., B.Ş., B.T., B.G., B.N., P.S., să se constate calitatea de unic moştenitor a reclamantei după defunctul B.M., decedat la 31.10.2007, să se constate masa succesorală rămasă de pe urma defunctului şi cota proprie a reclamantei derivând din comunitatea de bunuri cu defunctul ei soţ, să se constate calitatea de unic moştenitor acceptat faţă de defunct iar în subsidiar în măsura în care pârâţii vor face dovada că au acceptat succesiunea după defunct, să se stabileşte cotele cuvenite moştenitorilor şi să se dispună ieşirea lor din indiviziune, urmând a se suporta cheltuielile de judecată aferente de către pârâţi.

În motivarea cererii sale reclamanta arată că soţul său a decedat la 31.10.2007 iar din căsătoria lor nu au rezultat copii, condiţii în care reclamanta are dreptul la cota de 1/2 din succesiune alături de pârâţi care sunt mama defunctului şi colateralii privilegiaţi.

După decesul defunctului reclamanta a rămas în posesia tuturor bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, a achitat toate datoriile şi cheltuielile aferente, a preluat activitatea comercială a defunctului şi a continuato, a preluat datoriile succesiunii suportând cheltuielile de deces, pomenirile religioase şi toate celelalte obiceiuri creştineşti.

Reclamanta arată că a încercat să soluţioneze acest partaj pe cale amiabilă cu pârâţii dar pentru că între ei există neînţelegeri şi nu doresc să contribuie la întreţinerea imobilelor şi dezbaterea succesiunii, acest lucru nu a fost posibil decât prin a formula prezenta cerere.

Mai arată reclamanta că masa succesorală se compune din ˝ din imobilul teren de 995,556 m.p. situat în comuna 23 August, judeţul Constanţa dobândit de soţi prin contractul de vânzare cumpărare din 2004, cota de 1/1din terenul de 0,7500 ha situat în comuna Lumina, judeţul Constanţa dobândit de defunct prin contractul de donaţie din 1997, cota de ˝ din automobilul Dacia 1310, cota de ˝ din patrimoniul Societăţii Comerciale X SRL Mangalia, restul cotelor de ˝ din aceste bunuri aparţin reclamantei.

Susţine reclamanta că pârâţii nu au înţeles să facă niciun act de acceptare a succesiunii în condiţiile prev. de art. 700 Cod Civil aşa încât reclamanta are calitatea de unic moştenitor acceptant, toate bunurile rămânând în posesia şi administrarea reclamantei după decesul soţului său.

În drept se invocă disp. art.728 Cod Civil, 700 Cod Civil, art. 650-750 Cod Civil, 657 C.Pr.Civ., art.6731 – 67314 C.Pr.Civ.

Pentru susţinerea acţiunii reclamanta înţelege a se folosi de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi proba testimonială iar şi dacă se va impune, proba cu expertiză tehnică de evaluare.

Reclamanta depune următoarele înscrisuri: arborele genealogic, anexa 24 – sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, declaraţie, certificatul de atestare fiscală, certificatul fiscal, acte de stare civilă părţi, certificat deces defunct şi autorul acestuia, contractul de donaţie, plan de situaţie, contract de vânzare cumpărare, memoriu tehnic, încheierea nr.5564/4.01.2005, documentaţie cadastrală, copii acte identitate părţi, certificat înregistrare S.C. x SRL, certificat fiscal, acte constitutive societate, Încheierea nr. 14480/11.06.2003, acte adiţionale.

Reclamanta a făcut precizări scrise privind obiectul cererii în sensul că masa succesorală cuprinde întreg terenul de 0,7500 ha din comuna Lumina, judeţul Constanţa şi patrimoniul societăţii comerciale S.C. x SRL alături de ˝ din terenul de 995,556 m.p.; ˝ din autoturismul Dacia 1310.

Pârâtul B.T. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii reclamantei de constatarea calităţii acesteia de unic moştenitor faţă de defunct şi să se constate că nu a renunţat la cota sa de moştenitor urmând a se dispune partajul cotei de ˝ conform legilor ţării „pentru a nu fi nevoiţi să facem recurs la alte instanţe de judecată”.

Pârâtul, deşi face întâmpinare în nume propriu, foloseşte pluralul pentru a avertiza instanţa să împartă cota de ˝ din masa succesorală, dar nu face nici o referire cu privire la acceptarea succesiunii după defunct, nu propune probe în acest sens şi nu face nicio referire la probele propuse de reclamantă, nu depune niciun înscris în susţinerea întâmpinării, nici măcar copia certificatului de naştere pentru a face dovada că este fratele defunctului.

Prin încheierea de şedinţă din 17.09.2008, instanţa a admis cererea pârâtului B.T. pentru acordarea unui termen în vederea angajării unui avocat, dar ulterior pârâtul nu a angajat nici un avocat şi a depus întâmpinare.

Prin încheierea din 29.10.2008, instanţa a încuviinţat probele propuse de reclamantă respectiv proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi audierea a doi martori pentru a dovedi calitatea de unic moştenitor acceptant a reclamantei, administrarea bunurilor moştenirii şi suportarea cheltuielilor legate de decesul şi administrarea bunurilor din masa succesorală.

Pârâţii au fost citaţi cu menţiunea „personal la interogatoriu”.

La termenul din 10.12.2008 se constată absenţa pârâţilor astfel încât s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.225 C.Pr.Civ. faţă de neprezentarea acestora la administrarea probei cu interogatoriul propus.

La acelaşi termen de judecată au fost audiaţi martorii propuşi, depoziţiile acestora fiind consemnate.

Procedând la soluţionarea cauzei instanţa a avut în vedere probele administrate în cauză, din analiza cărora a reţinut următoarea situaţie de fapt: la data de 31.10.2007 soţul reclamantei a decedat aşa cum rezultă din certificatul de deces, calitatea de moştenitori prezumtivi având reclamanta ca soţie supravieţuitoare şi pârâţii în calitate de autoare (B.A.) şi ceilalţi pârâţi în calitate de colaterali privilegiaţi fapt ce este confirmat şi prin anexa eliberată de Primăria Municipiului Mangalia.

Potrivit disp. art.651 din Cod Civil, succesiunile se deschid prin moarte iar potrivit art.659 Cod Civil, succesiunile sunt deferite (date) copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale în ordinea prevăzută la art.669 – 674 Cod Civil şi Legea 319/1944 privind dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor.

Astfel potrivit art.670 Cod Civil, dacă defunctul nu a lăsat descendenţi, succesiunea se cuvine ascendenţilor (părinţilor defunctului) care vin în concurs cu soţul supravieţuitor iar potrivit art.671 Cod Civil şi art.1lit.b din Legea 319/1944, soţul supravieţuitor moşteneşte 1/3 din masa succesorală a defunctului, plus mobilele şi obiectele casnice, darurile de nuntă.

Potrivit art.700 din Cod Civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie prin trecerea unui termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, iar potrivit art.686 Cod Civil nimeni nu este obligat a face acceptarea unei succesiuni care i se cuvine iar potrivit art.689 Cod Civil acceptarea poate fi expresă sau tacită, expresă fiind când se întocmeşte un act autentic sau privat în acest sens iar tacită când eredele face un act pe care nu-l poate face decât în această calitate de moştenitor şi care presupune neapărat intenţia de acceptare a succesiunii.

În cauza de faţă instanţa a constatat că numai reclamanta a declarat expres că acceptă succesiunea şi de altfel a realizat şi acte de acceptare tacită a succesiunii în sensul a efectuat cheltuieli privind bunurile succesiunii, a achitat taxe, impozite, a continuat activitatea comercială a defunctului.

Aceste aspecte sunt confirmate şi de martorii audiaţi în cauză, care confirmă că reclamanta a suportat singură cheltuielile de deces şi pomenirile ulterioare a continuat activitatea comercială a defunctului.

Instanţa constată că pârâţii nu au făcut dovada că au acceptat expres sau tacit succesiunea după fratele lor decedat, în termenul prevăzut de art.700 Cod Civil, neproducând nicio dovadă în acest sens, chiar dacă au fost citaţi la instanţă pentru interogatoriu iar pârâtul B.T. „a avertizat” instanţa să dispună partajul cotei de ˝ din masa succesorală conform legilor ţării pentru a nu face recurs la alte instanţe.

Pârâtul omite faptul că potrivit legii avea obligaţia de a face dovada că a acceptat succesiunea în termen, de a face dovada că a acceptat succesiunea pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar respectiv, conform art.685 Cod Civil sau art.704 Cod Civil, de a face dovada că este colateral privilegiat (depunând actele de stare civilă în acest sens) obligaţii care sunt în sarcina celui ce pretinde ceva , în conformitate cu disp. art.1169 Cod Civil şi art. 1170 Cod Civil.

Potrivit acestor dispoziţii legale, cel care pretinde un drept, care face o cerere în instanţă, care face o propunere în faţa judecăţii, trebuie să o dovedească, instanţa nefiind obligată să administreze probe în numele părţilor.

Cât despre cota de ˝ din succesiune aşa cum pretinde B.T., instanţa a apreciat că această cotă se aplică numai când soţul supravieţuitor vine în concurs numai cu fraţii şi surorile defunctului, nu şi în cazul când la moştenire vine unul din ascendenţii defunctului ( mama sau tatăl) aşa cum este cazul de faţă, situaţie în care s-ar fi aplicat disp. art. 1 lit.b din Legea 319/1944, cu condiţia ca cei chemaţi la succesiune să fi făcut dovada acceptării în termenul de 6 luni de la deces, conform art. 700 Cod Civil.

Cum în cauza de faţă numai reclamanta a făcut această dovadă, instanţa a constatat că reclamanta este unica moştenitoare acceptată a succesiunii după defunctul B.M..

De asemenea instanţa a constata că nici unul dintre pârâţi nu au făcut dovada acceptării succesiunii după defunct în condiţiile şi în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 Cod Civil.

Cu privire la componenţa masei succesorale instanţa a constatat, conform probelor administrate în cauză, că aceasta cuprinde : ˝ din imobilul teren în suprafaţă de 995,556 m.p. amplasat în extravilanul comunei 23 August, judeţul Constanţa, cealaltă cota de ˝ aparţinând reclamantei, cota de 1/1 din terenul de 0,7500 m.p. extravilan, situat în comuna Lumina, dobândit prin contractul de donaţie de către defunct, ˝ din autoturismul Dacia 1310 şi cota de 1/1din patrimoniul Societăţii Comerciale x SRL Mangalia, la care defunctul era asociat unic.

Urmare acceptării succesiunii numai de către reclamantă, instanţa a constatat că masa succesorală în componenţa şi cotele menţionate mai sus, revine în totalitate reclamantei ca unic moştenitor acceptant conform art.700 Cod Civil şi 689 Cod Civil.

În conformitate cu disp. art. 274 al.1 şi 3 din C.Pr.Civ. instanţa a obligat pe pârâţi în solidar la plata cheltuielilor de judecată reprezentând ˝ din aceste cheltuieli respectiv la suma de 1038 lei în favoarea reclamantei.

Tags: acceptare a succesiunii, partaj judiciar, unic moştenitor