Top

COMERCIAL. Acţiune în rezilierea contractului de asociere în participaţiune privind exploatarea unui teren agricol. Neaplicabilitatea dispoziţiilor art. 720 1 din Codul de procedură civilă referitoare la procedura concilierii directe

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 7606/200/2008 din 10.10.2008, reclamanta S.A. „M” Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC 3D G. SRL Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 8 din 27.03.2006, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că la data de 27.03.2006 a încheiat cu pârâta un contract de asociere în participaţiune în baza căruia i-a pus la dispoziţie spre exploatare pentru o perioadă de 5 ani un teren agricol în suprafaţă de 70 ha , urmând ca aceasta să-i plătească anual anumite sume de bani, conform prevederilor art. II din contract.

În condiţiile în care pârâta nu s-a achitat de obligaţiile financiare asumate, pentru anul 2006 a fost nevoită să o acţioneze în judecată, formându-se în acest sens dosarul nr. 633/200/2008 înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău. Având în vedere că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi pentru anul 2007, reclamanta se consideră îndreptăţită să solicite rezilierea contractului.

Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât în cursul anului 2007 culturile sale au fost calamitate, împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, confirmată de autoritatea abilitată ( filele 16-17 dosar ).

La termenul de judecată din 13.01.2009, pârâta a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, susţinând că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută la art. 720? din Codul de procedură civilă.

Prin sentinţa nr. 710 din 30.01.2009 s-a admis excepţia lipsei procedurii prealabile a concilierii directe şi s – a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Reţinând caracterul evaluabil în bani al acţiunii, instanţa fondului a apreciat în raport de probatoriul administrat că deşi reclamanta a notificat pârâta cu adresa nr. 72 din 9.11.2007, aceasta nu a luat cunoştinţă de pretenţiile remise, în mod prealabil sesizării instanţei, ceea ce echivalează cu nerealizarea procedurii de conciliere directă la care era ţinută potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 109 al.2 şi art. 720? din Codul de procedură civilă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303 din acelaşi cod.

În expunerea motivelor de recurs, pârâta a invocat, în esenţă, greşita respingere ca inadmisibilă a acţiunii pentru lipsa concilierii prealabile directe, în condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată vizează rezilierea unui contract de asociere în participaţiune şi nu pretenţii băneşti, astfel că pricinii nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 109 alin.2 şi ale art. 720? din Codul de procedură civilă.

Prin decizia nr. 373 din 24.04.2009 s-a admis recursul declarat de reclamantă dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fond.

Hotărând astfel , tribunalul a reţinut :

Prin contractul de asociere prin participaţiune nr. 8 din 27.03.2006 încheiat între părţi, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziţia pârâtei în exploatare, pe o perioadă de 5 ani, un teren agricol în suprafaţă de 70 ha, urmând ca aceasta să-i plătească o redevenţă anuală determinată în cuantum potrivit prevederilor art. II din contract.

În condiţiile în care pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile financiare asumate pentru anul 2006, reclamanta a acţionat-o pe cale judecătorească, dosarul nr. 633/200/2008 al Judecătoriei Buzău fiind reînregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 2637/200/2009 , urmare casării cu trimitere a sentinţei civile nr. 3796 din 27.06.2008 în vederea asigurării procedurii legale de citare a părţilor în proces.

Perseverându-se în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi pentru anul 2007, reclamanta a acţionat din nou pârâta pe cale judecătorească, solicitând rezilierea contractului de asociere în participaţiune încheiat cu aceasta.

În raport de obiectul material al acţiunii pendinte judecăţii : „reziliere contract” , tribunalul apreciază că litigiului nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 720? din Codul de procedură civilă prin care s-a instituit obligativitatea efectuării procedurii concilierii directe în cazul proceselor şi cererilor în materie comercială evaluabile în bani.

Prevederile capitolului XIV din Cartea a VI – a „Proceduri speciale” , (art. 720? – 720? ) privind soluţionarea litigiilor în materie comercială au fost introduse în Codul de procedură civilă prin art. I pct.244 din OUG nr. 138/2000, finalitatea acestora vizând la perioada de referinţă exclusiv pretenţiile băneşti.

Or, prin Decizia nr. 32 din 9.06.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a statuat că dispoziţiile art. 1 pct.1, art. 2 pct.1 lit.a) şi b) şu art. 282? alin.1 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că sunt evaluabile în bani litigiile comerciale având ca obiect rezoluţiunea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, numai în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de atac (astfel cum rezultă atât din considerentele cât şi din dispoziţiile acesteia).

Ulterior, pentru alte raţiuni , de ordin fiscal, s-a completat şi Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru în sensul introducerii alineatului 1? al art. 2, prin OUG nr. 212 din 4.12.2008, conform căruia acţiunile enumerate în cuprinsul Deciziei nr. 32/2008 a ICCJ sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute la alineatul 1 al art. 2 din lege (calculate la valoare).

În contextul expus, tribunalul a apreciat că instanţa fondului a soluţionat în mod greşit excepţia privind lipsa procedurii prealabile a concilierii directe, invocată de pârâtă, motiv pentru care a admis recursul ca întemeiat.

Etichete:

COMERCIAL. Acţiune în rezilierea contractului privind achiziţionarea rovinietei de către o societate comercială. Incidenţa art.13 alin.2 din Ordinul nr. 1433/2002 privind aprobarea Normelor metodologice în materie

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 1671/200/2008 din 6.03.2008, reclamantul G.C.a chemat în judecată pe pârâta CNADNR – SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului nr. 2731 din 5.09.2005 privind achiziţionarea rovinietei anuale pentru autoturismul înmatriculat sub nr. BZ-04-UMF.

În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că la data de 5.09.2005 a încheiat cu pârâta contractul nr. 2731 pentru plata tarifului de utilizare a drumurilor naţionale pe o perioadă de 12 luni pentru autoutilitara proprietate personală înmatriculată sub nr. BZ-04-UMF. Ulterior încheierii contractului în baza unui înscris sub semnătură privată a înstrăinat autoturismul cumpărătorului D.F., acesta achitând preţul integral în cadrul procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. 3029/200/2006 al Judecătoriei Buzău. Vânzând autoutilitara, consideră că nu mai datorează pârâtei contravaloarea ultimilor rate scadente din rovinietă, în sumă totală de 772,75 euro, astfel cum a fost somat.

Pârâta a formulat întâmpinare conform art. 115-118 din Codul de procedură civilă solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul, deşi a înstrăinat autoturismul, nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 13 alin.2 din Ordinul nr. 1433/2002 şi nici prevederilor art.2 pct.10 din contract.

Prin sentinţa nr. 2283 din 17.04.2008 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept:

Deşi, prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea contractului încheiat cu pârâta, din conţinutul cererii rezultă că nu se pretinde nicio neregularitate privind condiţiile de fond sau formă ale contractului.

Invocându-se înstrăinarea autovehiculului pentru care s-a achiziţionat rovinieta în 4 rate eşalonate pe o perioadă de 12 luni, obiectul acţiunii în constituie rezilierea contractului încheiat între părţi.

Prin urmare, cauzei îi sunt incidente dispoziţiile art. 13 alin. 2 din Ordinul nr. 1433/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, potrivit cărora în cazul schimbării destinatarului rovinieta îşi păstrează valabilitatea.

De asemenea, potrivit art.2 pct.10 din contract, în cazul radierii din circulaţie a autovehiculului beneficiarul se va prezenta la oficiul poştal care a încheiat contractul, cu copie legalizată a certificatului de radiere emis de organele de poliţie, urmând ca părţile să încheie actul de reziliere a contractului.

Or, după cum rezultă din însăşi acţiunea formulată, reclamantul a înstrăinat autovehiculul fără să îndeplinească împreună cu cumpărătoarea procedura radierii şi reînmatriculării acestuia şi nici nu a întreprins demersuri pentru a obţine constatarea transferului de proprietate prin hotărâre judecătorească, astfel că pârâtei nu i se poate imputa neexecutarea contractului sau executarea lui necorespunzătoare.

Prin decizia 980 din 10.12.2008 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a respins recursul declarat de petiţionar.

Recursul a fost iniţial înregistrat pe rolul Secţiei civile a Tribunalului Buzău sub nr. 1671/200/2008 din 12.06.2008, iar prin încheierea din 17.09.2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol, înregistrându-se pe rolul Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ sub nr. 1671/200/2008 din 1.10.2008.

Deşi legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a înfăţişat în instanţă.

Respingând recursul, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:

Lămurind obiectul cererii şi având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanţa fondului a reţinut în mod corect şi motivat că acţiunea în rezilierea contractului nr. 2731/5.09.2005 privind achiziţionarea rovinietei anuale de către reclamant pentru autovehiculul BZ-04-UMF este neîntemeiată.

De necontestat, reclamantul a înstrăinat autovehiculul respectiv către o terţă persoană, contractul de vânzare-cumpărare fiind valid din momentul predării bunului şi încasării preţului.

Într-un astfel de caz, însă, schimbându-se deţinătorul autovehiculului, rovinieta îşi păstrează valabilitatea conform dispoziţiilor art. 13 alin.2 din Ordinul nr. 1433/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

Potrivit art.2 pct.10 din contract, „în cazul radierii din circulaţie a autovehiculului, beneficiarul se va prezenta la oficiul poştal care a încheiat, cu copie legalizată a certificatului de radiere emis de organele de poliţie, urmând ca părţile să încheie actul de rezilierea contractului”.

Şi cum reclamantul nu a îndeplinit procedura legală, ce se regăseşte şi în contractul a cărui reziliere se solicită, pârâtei nu-i poate fi imputată neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a acestuia.

În contextul situaţiei în fapt şi în drept expuse, tribunalul nu a primit motivul de recurs invocat de reclamant, în condiţiile în care suma de 772,75 euro, reprezentând contravaloarea diferenţei de preţ a rovinietei şi penalităţii aferente, nu a făcut obiectul unei eventuale cereri reconvenţionale în cadrul cererii principale.

Etichete: