Top

Autorizaţie de construcţie, eliberare, schimbarea destinaţiei spaţiului construit în baza autorizaţiei nu presupune eliberarea unei noi autorizaţii în contextul şi a Ordinului nr. 1943/19.12.2008.

Prin cererea înregistrată sub nr. 369/91/2008, s-a solicitat de numita VV constatarea nulităţii autorizaţiei de construcţie nr.12/25.05.2004 şi nr.9/28.05.2004 şi a certificatelor de urbanism, invocându-se disp.art.4 din Legea nr.554/2004, avându-se în vedere că, prin aceste acte, a fost autorizat MMM să edifice o locuinţă.

În realitate, destinaţia construcţiei este aceea de bar şi discotecă, ceea ce excede autorizării date.

Totodată s-a solicitat cercetarea pe calea excepţiei de nelegalitate şi autorizaţia nr. 256/15.07.1975 emisă de Consiliul Popular Judeţean în favoarea actualmente FED, având ca obiect construcţie magazin mixt.

Tribunalul, prin sentinţa civilă nr.383 din 10 iunie 2008, a respins excepţiile de nelegalitate invocate.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că, privitor la autorizaţie, potrivit adresei nr., acesta a fost anulată, astfel că s-a emis o nouă autorizaţie respectiv nr., a cărei examinare a fost făcută.

Din actele depuse cauzei, s-a constatat respectarea dispoziţiilor Legii nr.50/1991, în sensul art.4 şi 7, depunându-se întreaga documentaţie necesară, în vederea efectuării construcţiei cu destinaţie de locuinţă.

Instanţa a apreciat că, menţinerea la achitarea taxei, pe chitanţa întocmită, a numelui societăţii al cărei administrator este MMM, nu poate avea drept consecinţă nulitatea autorizaţiei, pe temeiul invocat în sensul nerespectării art.12-13 din Legea nr.50/1991, întrucât acestea se referă la concesionarea terenurilor.

În cauză, nu au fost încălcate nici prevederile Ordinului nr.1943/19.12.2001 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 art.12, pentru schimbarea destinaţiei unor spaţii, din locuinţă individuală în discotecă, pentru că, în referire la acest aspect, legea nu prevede eliberarea unei alte autorizaţii de construcţie.

La nelegalitatea autorizaţiei nr.256/15.07.1975, instanţa a constatat că reclamanta nu a precizat în ce constau încălcările art.4,5 7 din Decretul nr.144/1958, astfel încât nu s-a impus anularea actului.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a formulat recurs VV criticând-o pentru motive de netemeinicie constând în insuficienta analiză a probelor cauzei dar şi de nelegalitatea prin greşita aplicare a legii.

Instanţa de fond nu a avut în vedere precizarea expresă din cuprinsul autorizaţiilor de construire, care se referă la autorizarea edificării unei locuinţe individuale şi nicidecum a unui spaţiu cu altă destinaţie şi de către o societate comercială, deşi acest lucru este confirmat şi prin expertiza administrată în dosarul nr. 2827/231/2007 al Judecătoriei.

Faptul că prima autorizaţie a fost revocată şi eliberată o alta, nu schimbă cu nimic situaţia de fapt, instanţa trebuind să constate că respectiva construcţie este o investiţie pe o societate comercială, care trebuia să primească necondiţionat avizele structurilor specializate din cadrul Consiliului Judeţean.

Autorizaţia nr., conţinând elemente false, ele trebuiau constatate, întrucât cealaltă autorizaţie emisă, nr. este de asemenea falsă, instanţa neputând reţine ca probă adresa nr..

Ignorând aceste aspecte probatorii ale cauzei, prima instanţă a dat şi o greşită interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile, respectiv Lg.50/1991, precum şi instituţiilor de drept, nefăcând distincţia cuvenită între revocarea unui act şi anularea lui şi din perspectiva consecinţelor juridice pe care le antrenează.

Referitor la autorizaţia nr., este evidentă încălcarea Decretului nr.144/1958, astfel că este nulă, instanţa trebuind să constate acest lucru.

Curtea a considerat recursul nefondat.

Numitul MMM este proprietarul terenului dobândit prin act de vânzare-cumpărare prin act autentificat sub nr. de BNP, pe care a edificat construcţia în această calitate.

Pe data eliberării autorizaţiei, construcţia ca atare trebuia să aibă destinaţia de locuinţă, astfel că, emitentul actului nu poate fi suspectat de încălcarea legii, neavând indicii că, ulterior destinaţia spaţiului ar putea fi modificată.

Acesta nu înseamnă însă, că autorizaţia nu a fost emisă cu respectarea legii.

Recurenta afirmă că faptul de a se fi achitat taxa de emitere a autorizaţiei pe numele, unei societăţi comerciale al cărei administrator este MMM, crea de la început suspiciuni asupra destinaţiei construcţiei, astfel că instanţa de fond trebuia să observe că eliberarea autorizaţiei s-a făcut cu încălcarea Lg.50/1991.

Susţinerea urmează a fi înlăturată , întrucât autoritatea emitentă nu avea cum să constate o eventuală transformare a spaţiului şi în toate situaţiile, acest fapt nu califică actul ca fiind nelegal.

În mod corect prima instanţă a apreciat că schimbarea destinaţiei spaţiului, nu presupune eliberarea unei noi autorizaţii, în acest sens fiind şi Ordinul nr.1943/19.12.2008, iar procedura de urmat în aceste cazuri presupune altfel de demersuri.

Faptul că prima autorizaţie emisă, respectiv nr. a fost revocată prin autorizaţia nr., este o chestiune legală în contextul legislaţiei administrative şi prin aceasta, nu se poate susţine că, şi-a produs efecte juridice care nu mai pot fi remediate decât în contextul declanşării anulabilităţii primei autorizaţii de către o instanţă judecătorească.

Organul administrativ emitent este în drept să revoce propriul act dacă, acesta nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.

Se constată la actele în discuţie că, autorizaţia nr., care a retras autorizaţia nr., a fost emisă la câteva zile distanţă, astfel că nu se poate vorbi de faptul că şi-ar fi produs efecte juridice prima autorizaţie şi care să nu mai poată fi înlăturate.

Pentru considerentele expuse recursul a fost respins.

Etichete:

Desfiintarea contructiilor realizate nelegal

JUDECATORIA CONSTANTA – SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr. 9398/212/2007
SENTINTA CIVILA NR : 10990
SEDINTA PUBLICA DIN 18.06.2008

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant PRIMARUL MUNCIPIULUI CONSTANTA cu sediul în Constanta, b-dul Tomis, nr.51, jud. Constanta si pe pârât MS, având ca obiect obligatie de a face.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta pentru reclamant av. SM, lipsa fiind pârâtul.
Prezenta actiune s-a timbrat cu taxa de timbru de 12 lei si timbru judiciar de 0,45 lei, taxe anulate de instanta si atasate la dosar.
Procedura este legal îndeplinita.
S -a facut referatul cauzei expus oral de grefierul de sedinta, care învedereaza ca prin registratura instantei s-a depus de catre reclamant cerere de repunere pe rol a cauzei.
Aparatorul reclamantului depune la dosar taxa de timbru de 4 lei si timbru judiciar de 0,15 lei, anulate de instanta pentru cererea de repunere pe rol.
Instanta dispune repunerea cauzei pe rol.
Aparatorul reclamantului, întrebat fiind de instanta, arata ca pârâtul nu si-a obtinut autorizatia de construire pâna la acest moment si insista în actiune. Totodata precizeaza ca nu mai are alte probe de formulat.
Nemaifiind alte probe, cereri sau exceptii de formulat, instanta acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Aparatorul reclamantului solicita admiterea actiunii cu cheltuieli de judecata.
Instanta în temeiul art.150 C.pr.civ. constata terminata cercetarea judecatoreasca si ramâne în pronuntare.

INSTANTA,

Constata ca prin actiunea civila înregistrata la aceasta instanta sub dosar nr.9398/212/2007 reclamantul Primarul Municipiului Constanta a chemat în judecata pe pârâtul MS solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligat acesta la desfiintarea lucrarilor de construire realizate ilegal, în caz contrar sa fie abilitat reclamantul la desfiintarea pe cale administrativa a acestor lucrari cu recuperarea cheltuielilor de la pârât.
În motivarea actiunii se arata ca în cadrul actiunilor de control efectuate în teren de catre inspectorii Directiei de Corp Control la imobilul din Constanta, str. Micsunelelor … s-a constatat încalcarea disp.art.26 lit.a din legea nr.50/1991 privind executarea de lucrari fara autorizatie de construire.
Pârâtul a fost sanctionat prin procesul verbal de contraventie nr. X/06.02.2007, dispunându-se ca masura complementara obtinerea autorizatiei de construire în termen de 60 de zile, în caz contrar aducerea imobilului la starea initiala.
Pârâtul nu s-a conformat acestor dispozitii, motiv pentru care se impune aducerea imobilului la starea initiala.
În drept, au fost invocate prevederile art.32 din legea nr.50/1991 R.
În sustinerea actiunii, reclamantul a depus la dosar proces verbal de contraventie nr.X/06.02.2007, Referatul Directiei Corp Control nr. 58258/05.05.2007, confirmare de primire nr. 21545, chitanta CTXMA 4695594/22.02.2007.
Pârâtul, legal citat s-a prezentat în instanta învederând ca a depus documentatia necesara pentru obtinerea autorizatiei pentru lucrarile efectuate ilegal.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut :
Prin procesul verbal de contraventie nr.15300/06.02.2007 pârâtul a fost sanctionat întrucât nu detinea autorizatie de construire cu privire la autorizarea executarii lucrarilor de constructii. Prin acelasi proces verbal s-a dispus masura obtinerii autorizatiei de construire în termen de 60 de zile, în caz contrar vor fi desfiintate aceste lucrari în termen de 30 de zile.
Pârâtul si-a depus documentatia necesara obtinerii autorizatiei însa aceasta nu a fost obtinuta în termenul stipulat în cuprinsul procesului verbal de contraventie, motiv pentru care a fost formulata prezenta actiune.
Potrivit art.32 din Legea 50/1991 R „în cazul în care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de contraventie, organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instanta pentru a dispune desfiintarea constructiilor realizate nelegal.”
Fata de situatia de fapt expusa si textul de lege invocat, instanta urmeaza sa admita cererea si sa oblige pârâtul la desfiintarea lucrarilor de construire realizate ilegal, astfel cum au fost retinute prin procesul verbal de contraventie.
În ce priveste cererea de abilitare a reclamantului sa desfiinteze pe cheltuiala pârâtului lucrarile de construire realizate ilegal, instanta urmeaza sa o respinga, având în vedere prevederile art.32alin3 din Legea 50/1991R.
Astfel, în cazul nerespectarii termenelor limita stabilite, masurile dispuse de instanta,în conformitate cu alin.2, se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cheltuielile urmând sa fie suportate de catre persoanele vinovate.
În baza art.274 C.pr.civ pârâtul va fi obligat si la plata cheltuielilor de judecata în suma de 508,30 lei , reprezentând taxa timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE :

Admite în parte actiunea formulata de reclamant PRIMARUL MUNCIPIULUI CONSTANTA cu sediul în Constanta, b-dul Tomis, nr.51, jud. Constanta si pe pârât MS.
Obliga pârâtul ca în termen de 3 luni de la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri sa desfiinteze lucrarile realizate fara autorizatie la imobilul situat în Constanta, str. Micsunelelor …, lucrari astfel cum au fost individualizate în procesul verbal de contraventie nr.X/06.02.2007.
Respinge ca neîntemeiat capatul de cerere referitor la abilitarea reclamantului la desfiintarea acestor lucrari pe cheltuiala pârâtului.
Obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant în suma de 508,30 lei reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar si onorar avocat.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 18.06.2008.

Etichete: ,