Top

Revocarea donaţiei pentru săvârşirea unor fapte de ingratitudine aşa cum sunt enumerate de art.831 cod civil

Tip: Decizie
Nr./Dată: 895/R (17.06.2008)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: donaţii

Acţiunea în revocare donaţie pentru ingratitudine este o acţiune strict personală şi deci poate fi formulată de persoana împotriva căruia au fost săvârşite faptele, adică numai de către donator.

Moştenitori pot deveni titularii acţiunii de revocare numai dacă donatorul a decedat înainte de expirarea termenului în care acţiunea poate fi intentată (art. 833 al. 2 Cod. civ. )

Fiind vorba de o pedeapsă, titularul acţiunii (donatorul) îl poate ierta pe donatar.

Potrivit art. 833 al. 1 Cod. civ. iertarea se prezumă dacă a trecut un an din ziua săvârşirii faptului sau din ziua când donatorul a luat cunoştinţă de acest fapt, fără ca înlăuntrul acelui an să fi cerut revocarea.

Acest termen este unul de decădere, bazat pe o prezumţie legală.

Decizia nr.895/R/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 127/2008 a Judecătoriei Murgeni a fost admisă cererea pentru revocare donaţie, formulată de A. N. în numele propriu şi ca moştenitoare legală a defunctului A. N., împotriva pârâtului T.N.I.

Instanţa a dispus revocarea contractului de donaţie autentificat sub nr. 354/2005 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, bunurile reintrând în proprietatea reclamantei, libere de orice sarcină sau ipotecă.

S-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă civilă Judecătoria Murgeni a reţinut următoarele:

Prin contractul de donaţie autentificat sub nr.354 din 1 martie 2005 la Biroul notarului public C.M., reclamanta A. N. si şotul acesteia A. N., in prezent decedat, au donat paratului, imobilul situat in satul si comuna Berezeni, jud.Vaslui, având număr cadastral 398, compus din suprafaţa totala de 1.719 m.p din acte (1815,82 m.p real măsurat) teren, din care suprafaţa de 935,35 teren cu destinaţie de curţi-construcţii, pe care se afla doua construcţii : una cu destinaţie de locuinţa, compusa din 3 camere, doua holuri, o bucătărie si o marchiza, cu o suprafaţa construita la sol de 87,07 m.p si o suprafaţa utila de 62,13 m.p si o a doua cu destinaţie de anexa, cu o suprafaţa construita la sol de 42,28 m.p, precum si suprafaţa de 880,47 m.p teren arabil, imobil învecinat la nord si est cu drumul satului, la sud cu M. I. şi la vest cu N. V.

Donatarul a intrat in stăpânirea de drept asupra imobilului la data autentificării actului, urmând sa intre in stăpânirea de fapt la data încetării din viata a donatorilor, acestora rezervându-se dreptul de uzufruct viager asupra întregului imobil.

In schimbul acestei donaţii, paratul s-a obligat la întreţinerea acestora, atunci când vor fi in nevoie, constând in hrana, îmbrăcăminte, încălzire, medicamente, pe tot timpul vieţii ,iar la decesul acestora sa suporte cheltuielile de înmormântare, respectând obiceiurile si datinile locale.

La câteva zile după autentificarea contractului de donaţie, şotul reclamantei, a decedat, iar paratul nu si-a îndeplinit obligaţia de a-l înmormânta după toate datinile creştineşti, reclamanta ocupându-se de înmormântare si celelalte pomeni ulterioare.

Paratul a locuit cu şotia si copilul o perioada in acest imobil, după care s-au mutat intr-o casa cumpărata, lăsând-o pe reclamanta singura si neajutorata.

Raportat acestor considerente, instanţa a apreciat ca cererea reclamantei este întemeiata, a fost dovedita, a admis-o şi a dispus revocarea contractului de donaţie imobiliara si repunerea parţilor in situaţia anterioara, in drept fiind aplicabile disp. art.829 – 830 C.civil.

In temeiul art. 274 Cod procedura civila, paratul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel T.N.I. pe motiv că este nelegală şi netemeinică.

Netemeinicia hotărârii constă în faptul că instanţa nu a analizat în mod corespunzător probatoriul administrat în cauză.

A. N. a depus la dosar şi o întâmpinare în care arată că recursul este neîntemeiat.

Instanţa a apreciat corect probele administrate în cauză. Recurentul nu şi-a îndeplinit sarcina impusă în actul de donaţie şi în consecinţă, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 829 – 830 Cod civ.

Recurentul a depus la dosar o completare la cererea de recurs formulată.

Prin aceste completări, recurentul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. N. de a solicita revocarea donaţie în numele soţului său.

Se arată în această cerere că, fiind o acţiune patrimonială, reclamanta nu poate exercita acţiunile care aparţineau defunctului pentru că nu are posesiunea de drept a moştenirii.

Mai precis, soţia supravieţuitoare A. N. nu este moştenitor sezinar.

Instanţa nu poate dispune nici o măsură a admiterii în parte a acţiunii pentru că în actul de donaţie nu se precizează cota ideală şi abstractă ce a aparţinut fiecăruia din soţi.

Tribunalul a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin contractul de donaţie nr. 354/2005 A. N. şi soţul acesteia, A. N. a donat recurentului imobilul situat în comuna Berezeni, compus din suprafaţa totală de 1719 m.p. din care 935,35 teren cu destinaţie curţi-construcţii, pe care se află două construcţii, precum şi suprafaţa de 880,47 m.p. teren arabil.

La câteva zile de la încheierea acestui contract, A. N. a decedat.

Potrivit unei clauze din contract donatarul T. I. s-a obligat să le poarte de grijă donatorilor când vor fi în nevoie (hrană, îmbrăcăminte sau medicamente) şi să se ocupe de înmormântarea lor.

Acţiunea în revocare donaţie pentru ingratitudine este o acţiune strict personală şi deci poate fi formulată de persoana împotriva căruia au fost săvârşite faptele, adică numai de către donator.

Moştenitori pot deveni titularii acţiunii de revocare numai dacă donatorul a decedat înainte de expirarea termenului în care acţiunea poate fi intentată (art. 833 al. 2 Cod. civ. )

Fiind vorba de o pedeapsă, titularul acţiunii (donatorul) îl poate ierta pe donatar.

Potrivit art. 833 al. 1 Cod. civ. iertarea se prezumă dacă a trecut un an din ziua săvârşirii faptului sau din ziua când donatorul a luat cunoştinţă de acest fapt, fără ca înlăuntrul acelui an să fi cerut revocarea.

Acest termen este unul de decădere, bazat pe o prezumţie legală.

Din contractul de donaţie rezultă că acesta a fost încheiat la data de 1.03.2005, iar A. N. a decedat la data de 9.03.2005.

Problema executării obligaţiilor de întreţinere faţă de donatorul A. N. se pune doar în intervalul 1.03.2005 – 9.03.2005, perioadă când recurentul pârât a trebuit să-l întreţină pe donator.

Acţiunea revocare donaţie, a fost introdusă de intimată la 4.12.2007, deci după aproape 2 ani. În acest interval, se prezumă că donatarul a fost iertat pentru eventualele fapte de ingratitudine pentru că imputate acestuia deoarece a trecut termenul de un an in care putea introduce acţiunea.

Acesta este motivul pentru care instanţa a considerat că excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei A. N. în numele soţului său decedat A. N. este întemeiată însă nu pentru motivele invocate de către recurent.

Cu privire la motivele de recurs invocate de T. I., prin apărător cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei A. N. în calitate de moştenitor a soţului său, s-a constatat că sunt neîntemeiate, în primul rând datorită faptului că acţiunea pentru revocare donaţie nu aste o acţiune cu caracter strict patrimonial.

Ea este o acţiune strict personală, dar este calificată ca o cerere mixtă (cererea prin care se urmăreşte valorificarea, în acelaşi timp, a unui drept real şi a unui drept de creanţă, dacă aceste drepturi sunt efectul aceleiaşi cauze sau se găsesc într-un raport de conexitate.

Aşadar, acţiunea pentru revocarea donaţiei nu este o acţiune stric patrimonială, dar nici o acţiune strict personală.

În cazul în care se întâlnesc elemente ce ţin de specificul fiecărei acţiuni, doctrina a calificat aceste acţiuni ca fiind mixte.

Deoarece ambii donatori sunt părţi în contractul de donaţie, ambii ar putea avea calitate procesuală activă, cu respectarea dispoziţiilor art. 833 al. 1 Cod. civ. , cu privire la termenul de un an, despre care s-au făcut referire mai înainte.

Aşadar, nu are nici o importanţă pentru promovarea unei acţiuni ce ar fi aparţinut defunctului dacă moştenitorii sunt sezinari sau nesezinari. Singura condiţie este ca succesibilii să fi acceptat moştenirea defunctului.

Nici afirmaţia făcută cu privire la modalitatea de încheiere a actului de donaţie, unde nu se arată cota ideală a fiecăruia dintre soţi, nu poate fi primită de instanţa de recurs.

Soţii A. N. şi N. au donat recurentului – pârât imobilul proprietatea comună a lor. Proprietate comună a celor doi soţi este, potrivit art. 30 Cod. fam., o proprietate comună în devălmăşie, iar caracteristica esenţială a acestei proprietăţi este că aparţine nefracţionat titularilor codevălmaşi.

În cazul acestei proprietăţi nici unul din codevălmaşi nu are determinată o cotă parte ideală, abstractă din dreptul de proprietate, determinarea acestor cote producându-se abia la încetarea stării de devălmăşie.

Aşadar, donatorii nici nu ar fi putut dispune de bunurile lor pe cote părţi deoarece acestea aveau regimul de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei.

Analizând fondul cauzei, cu privire la acţiunea formulată de reclamanta A. N., instanţa de recurs constată că nu se poate reţine că recurentul pârât T. I. nu şi-a executat obligaţiile de atunci când donatoarea – reclamantă a fost în nevoie.

Din probele administrate în cauză, în special de poziţiile celor doi martori audiaţi, nu rezultă că recurentul – pârât ar fi săvârşit fapte de ingratitudine aşa cum sunt enumerate, limitativ de art. 831 Cod. civ. şi anume: atentat la viaţa donatorului; delicte; cruzimi sau injurii grave şi refuzul de alimente.

Martorii audiaţi nu au relatat că recurentul ar fi săvârşit fapte de o astfel de gravitate.

Dacă, într-adevăr, recurentul ar fi săvârşit astfel de fapte enumerate de art. 831 Cod. civ., intimata-reclamantă l-ar fi acţionat în judecată într-un interval mai scurt de la data încheierii actului de donaţie şi nu după 2 ani de la perfectarea acestui contract.

Faţă de considerentele expuse instanţa de recurs a constatat că recursul este întemeiat, şi prin urmare va fi admis în baza art. 312 Cod. proc.civ.

În consecinţă, instanţa a modificat hotărârea instanţei de fond, în sensul că a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta A. N. în contradictoriu cu pârâtul T.I.

Ca urmare a constatării temeiniciei excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în calitate de reprezentant a soţului său decedat, instanţa a admis această excepţie şi a respins acţiunea civilă formulată în numele soţului său decedat.

În baza art. 274 Cod. proc. civ. instanţa a obligat intimata să achite recurentului 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în faza recursului. Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art.274 alin. 3 Cod. proc. civ. în sensul că a micşorat cuantumul onorariului de la 1500 lei la 700 lei, luând în calcul atât valoarea pricinii (care nu este foarte mare) cât şi munca îndeplinită de avocat.

Etichete:

Contract de donatie. Absenta intentiei de a dona. Calitate procesuala pasiva

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 11306 (16.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate: Donaţii,  Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 10934/245/2008, reclamantii LM, CV, AA, TD, LA si LV, in contradictoriu paratii Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, Consiliul local al Municipiului Iasi, prin Primar, Municipiul Iasi, prin Primar, au solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie autentificat sub nr. 1866/12.05.1977, incheiat intre LI si Statul roman, prin care s-a donat statului roman suprafata de 310 mp teren din Iasi, str. Bucium nr.18.
Analizand cu prioritate exceptiile invocate, si anume lipsa calitatii procesuale pasive a paratului Statul roman, autoritatea de lucru judecat in ceea ce priveste Consiliul local al Mun.Iasi, fata de hotararea pronuntata in cauza nr. 1534/245/2008 (in care cererea reclamantilor formulata in contradictoriu cu acest parat a fost respinsa pentru lipsa calitatii procesuale pasive, sentinta ramasa irevocabila prin neatacare), lipsa calitatii de reprezentant a primarului pentru consiliul local si lipsa calitatii procesuale pasive a Municipiului Iasi, instanta a retinut urmatoarele:
Partile au recunoscut in fata instantei ca prin sentinta civila pronuntata in cauza nr. 1534/245/2008 a Judecatoriei Iasi s-a respins cererea reclamantilor avand acelasi obiect, formulata in contradictoriu cu Consiliul local al Mun.Iasi pentru lipsa calitatii procesuale pasive. Pentru aceasta, instanta a apreciat ca sunt intrunite cerintele art. 1201 Cod civil si a admis exceptia autoritatii de lucru judecat in ceea ce priveste cererea reclamantilor formulata in contradictoriu cu Consiliul local al Mun. Iasi si, pe acest considerent, a respins actiunea formulata in contradictoriu cu acest parat. Ca urmare a admiterii acestei exceptii, instanta a constatat ca a ramas fara obiect exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a primarului.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a celorlalti parati, instanta a avut in vedere obiectul cererii de chemare in judecata, anume constatarea nulitatii absolute a unui contract de donatie. Intr-o astfel de cerere, calitatea partilor este data de participarea lor la incheierea conventiei de donatie. Or, in contractul de donatie autentificat sub nr. 1866/12.05.1977, calitatea de donatar o are statul roman. La acel moment, era reprezentat potrivit legilor atunci incidente, de Consiliul popular al mun. Iasi.
Instanta a apreciat ca fara relevanta cine este detinatorul actual al bunului, care a fost circuitul ulterior al bunului si modalitatea in care statul si-a divizat in timp patrimoniul, trecand bunuri in baza unor legi ulterioare in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ teritoriale, de vreme ce actul de donatie a nascut drepturi si obligatii intre partile semnatare. Desi a sustinut statul ca actualmente nu ar putea executa o hotarare de constatare a nulitatii absolute intrucat nu poate restitui bunul ce nu se mai afla in patrimoniul sau, instanta a apreciat ca este tinuta sa se pronunte pe constatarea intervenirii unei cauze de nulitate absoluta la incheierea contractului de donatie si parat nu poate fi decat donatarul, care este statul roman. Fata de acestea, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestui parat, urmand a admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Iasi si a respinge actiunea reclamantilor formulata in contradictoriu cu acest din urma parat.
Pe fondul cauzei, a retinut ca prin contractul de donatie autentificat sub nr. 1866/12.05.1977, LI a donat statului roman, reprezentat prin Consiliul popular al mun.Iasi suprafata de 310mp din Iasi, str.Bucium nr.18; potrivit depozitiei martorilor audiati, autorul reclamantilor a fost nevoit sa incheie actul de donatie, intrucat i s-a solicitat acest lucru de reprezentantii autoritatilor, care i-au luat actele de proprietate si l-au incunostiintat ca oricum vor veni cu buldozerele si vor prelua imobilele din zona.
Instanta a fost investita sa verifice existenta la data incheierii conventiei a lui animus donandi, intentiei de a dona, motivului imediat al incheierii actului, conditie esentiala de validitate prevazuta de art. 948 si 966 Cod civil, a carei lipsa atrage nulitatea absoluta.
Cauza in cazul contractului de donatie cuprinde vointa de a darui, animus donandi, si apoi motivul care a hotarat pe dispunator sa faca liberalitatea, fara insa ca aceste elemente sa poata fi separate si examinate apoi izolat, ele formand un tot. Astfel, motivul de nulitate absoluta invocat de catre reclamanta respectiv lipsa cauzei, presupune doua elemente: scopul imediat – vointa de gratificare care in lipsa unei dovezi contrare se prezuma – si scopul mediat – anume motivul determinant al incheierii actului; instanta retinand ca acesta a fost in cauza evitarea unor constrangeri din partea regimului totalitarist. Autorul reclamantilor nu a avut dorinta de a darui statului roman propriul sau domiciliu, nu a urmarit sa-si micsoreze patrimoniul cu imobilul care reprezinta casa sa fara a primi in schimb nici o compensatie, ci a realizat aceasta donatie fortat.
Cum intentia de a gratifica Statul Roman a lipsit, astfel incat in lipsa cauzei, donatia este lovita de nulitate absoluta. Apararea paratei conform careia nu sunt intrunite in cauza cerintele nulitatii absolute, ci eventual ale violentei ca viciu de consimtamant ce atrage nulitatea relativa nu au fost primite de instanta, fata de petitul cererii de chemare in judecata. Pentru aceste motive, instanta a admis actiunea si a constatat nulitatea contractului de donatie.

Etichete: , , , , ,

Lipsa cauzei imediate – cauza de nulitate absoluta a contractului de donatie

Lipsa cauzei imediate – cauza de nulitate absoluta a contractului de donatie.
Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 10475 (01.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:
Contracte
Donaţii
Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.

Prin sentinta civila nr. 10475 din 1 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a constatat nulitatea absoluta a unui contract de donatie, pentru lipsa cauzei imediate (causa proxima).
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca, in fapt, prin contractul de donatie autentificat sub nr. 1565/04.03.1972 de catre Notariatul de Stat Judetean Iasi, incheiat intre reclamanta AI si doi frati ai sai, in calitate de donatori pe de o parte, si Statul Roman, in calitate de donatar, pe de alta parte, acesta din urma a dobandit o suprafata de 720 mp teren, situat in Iasi. Statul Roman a acceptat donatia, prin decizia nr. 235/1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Mun. Iasi, asa cum se precizeaza expres in inscrisul autentic.
Art. 801 Cod civil stipuleaza ca „Donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului care-l primeste”, iar potrivit art. 948 pct. 4 Cod civil „Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: 4. o cauza licita”, in timp ce art. 966 din acelasi act normativ arata ca „Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect.”
Contract fiind, validitatea donatiei este examinata in raport cu indeplinirea celor patru conditii esentiale prevazute in art. 948 Cod civil, printre care este inscrisa cea privitoare la cauza licita. Cauza, in cazul contractului de donatie, cuprinde, asadar, in primul rand, vointa de a darui, animus donandi, si apoi motivul care a hotarat pe dispunator sa faca liberalitatea, fara insa ca aceste elemente sa poata fi separate si examinate apoi izolat, ele formand un tot. In concluzie, vointa de a darui, manifestata prin actul aparent al donatiei, nu poate ea singura sa justifice o liberalitate intemeiata pe un motiv sau o cauza de natura a o vicia, de a determina donatorul la a dispune in acest sens.
Din probatoriul administrat in cauza, instanta a retinut ca actul de donatie a fost facut dupa instaurarea puterii comuniste, nu cu intentia de a gratifica statul roman, ci fortati de presiunile si amenintarile la care erau supusi cocontractantii. Acest lucru este afirmat de martorul audiat in prima instanta, in varsta de 72 de ani, care arata fara echivoc ca proprietarii au fost obligati sa isi doneze proprietatile, astfel ca este evident ca reclamanta nu a avut intentia de a dona.
Hotararea a fost pronuntata in contradictoriu cu Consiliul Local al Mun. Iasi, a carei calitate procesuala pasiva a fost retinuta de catre C.A. Iasi prin decizia civila nr. 266 din 18 iunie 2008; decizia a fost pronuntata in cadrul unui recurs formulat de catre Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, impotriva caruia reclamanta isi indreptase cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de donatie.

Etichete: , , , ,