Top

Contract de vanzare – cumparare atacat pe calea acţiunii pauliene. Neindeplinirea conditiilor prevazute pentru admisibilitatea actiunii


Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 15449 (19.12.2008)

Autor: Judecatoria Iasi

Domenii asociate:  contracte, anulare, posesorie, regres, pauliană

Prin sentinta civila nr. 15449 din 19 decembrie 2008, Judecatoria Iasi a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta JE în contradictoriu cu pârâtii SGM, SCM si SV, având ca obiect „actiune pauliana”, prin care reclamanta a solicitat desfiintarea contractului de vanzare – cumparare incheiat de catre parati în dauna intereselor ei de creditor al paratului SCM.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut ca pentru exercitarea actiunii pauliene, prevazuta în art.975 C.civ., creditorul trebuie sa dovedeasca faptul ca are o creanta anterioara actului atacat ca fraudulos, acest act i-a cauzat un prejudiciu, actul este facut în dauna drepturilor sale si tertul dobânditor a stiut ca actul pe care îl face cu debitorul, va fi prejudiciabil pentru creditorii acestuia.
Instanta, din examinarea probelor administrate, a constatat ca reclamanta nu a facut dovada îndeplinirii conditiilor cerute de art. 975 C.civ. referitoare la starea de insolvabilitate a pârâtului debitor si coniventa frauduloasa dintre paratul vanzator si cumparator, în sensul ca cumparatorul ar fi cunoscut rezultatul pagubitor al actului încheiat în dauna creditorului.
Referitor la starea de insolvabilitate, creditoarea nu a facut dovada ca in patrimoniul debitorului nu exista bunuri mobile ori sume de bani din care sa-si satisfaca creanta ori ca ar fi inceput procedura de executare silita asupra bunurilor debitorului detinand in acest sens acte din care sa rezulte insolventa debitorului si crearea unei pagube in patrimoniul sau.
Examinand sentinta civila prin care s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul casatoriei reclamantei JE si paratului SCM, precum si contractul de partaj voluntar, a rezultat ca in patrimoniul paratului se afla si alte bunuri care pot fi supuse executarii silite in vederea recuperarii creantei si în privinta carora reclamanta nu a facut dovada iesirii din patrimonial pârâtului.
Mai mult decat atat, ca urmare a actului de vanzare-cumparare, paratul a incasat pretul imobilului vandut, pret ce a intrat in patrimoniul acestuia si care poate fi urmarit de catre reclamanta. In aceste conditii, nu se poate retine ca, prin incheierea contractului de instrainare a imobilului, s-a cauzat insolvabilitatea debitorului.
Reclamanta nu a probat nici faptul ca încheierea actului de vanzare-cumparare (a carui anulare o cere) s-a facut în frauda drepturilor sale, în calitate de creditor, în conditiile în care în patrimoniul pârâtului debitor mai exista bunuri mobile care pot fi urmarite.

Etichete: , , , , ,

Admisibilitatea cererii de constatare a intervenirii prescrisptiei extinctive

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 11886 (24.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  prescripţii acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.

Prin sentinta civila nr. 11886 din 24 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a admis actiunea formulata de catre reclamnta CCM in contradictoriu cu paratul CN si a constatat intervenita prescriptia extinctiva a dreptului paratului asupra creantei in valoare de 20898 lei, reprezentind sulta stabilita prin sentinta civila nr.5145/24.05.2004 a Judecatoriei Iasi.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca, in fapt, prin sentinta civila nr. 5145/24.05.2004, pronuntata in dosarul nr.16049/2003, Judecatoria Iasi a admis in parte actiunea de partaj al bunurilor comune formulata de catre reclamanta CCM impotriva paratului CN si a dispus atribuirea in natura a bunurilor; pentru egalizarea loturilor formate reclamanta a fost obligata sa achite piritului o suma de 208.972.601 lei vechi. Hotarirea a ramas irevocabila la data de 24.05.2004 prin neapelare.
Instanta a invocat dispozitiile art.1 alin.1 si art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, care prevad ca dreptul la actiune, avind un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie , daca nu a fost exercitat in termen de 3 ani.
Instanata a retinut ca dreptul paratului de a cere obligarea reclamantei sa-i plateasca sulta in valoare de 20898 lei noi s-a nascut la data de 24.05.2004, iar termenul de trei ani pentru exercitarea acestui drept s-a implinit la 24.05.2007, cu mult timp inaintea formularii actiunii de fata; de asemenea, paratul nu a probat intervenirea nici unui caz de suspendare sau intrerupere a prescriptiei, astfel cum sunt enumerate in art.12 si art.16 Dt.nr.167/1958 .
Conform art.111 C.proc.civ., partea care are un interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept daca nu are calea realizarii dreptului.
Apreciind ca cererea reclamantei intruneste cerintele de admisibilitate, vizind constatarea inexistentei dreptului de creanta al paratului si neexistind o alta modalitate judiciara pentru ca reclamanta sa obtina constatarea prescriptiei dreptului la actiune,interesul clarificarii valabilitatii acestui drept fiind actual, personal si legitim, in temeiul art.111 C.proc.civ.,art.1 alin.1 si art.3 alin.1 Dt.nr. 167/1958 , instanta a admis cererea.

Etichete: , , , ,

Contract de donatie. Absenta intentiei de a dona. Calitate procesuala pasiva

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 11306 (16.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate: Donaţii,  Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 10934/245/2008, reclamantii LM, CV, AA, TD, LA si LV, in contradictoriu paratii Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, Consiliul local al Municipiului Iasi, prin Primar, Municipiul Iasi, prin Primar, au solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie autentificat sub nr. 1866/12.05.1977, incheiat intre LI si Statul roman, prin care s-a donat statului roman suprafata de 310 mp teren din Iasi, str. Bucium nr.18.
Analizand cu prioritate exceptiile invocate, si anume lipsa calitatii procesuale pasive a paratului Statul roman, autoritatea de lucru judecat in ceea ce priveste Consiliul local al Mun.Iasi, fata de hotararea pronuntata in cauza nr. 1534/245/2008 (in care cererea reclamantilor formulata in contradictoriu cu acest parat a fost respinsa pentru lipsa calitatii procesuale pasive, sentinta ramasa irevocabila prin neatacare), lipsa calitatii de reprezentant a primarului pentru consiliul local si lipsa calitatii procesuale pasive a Municipiului Iasi, instanta a retinut urmatoarele:
Partile au recunoscut in fata instantei ca prin sentinta civila pronuntata in cauza nr. 1534/245/2008 a Judecatoriei Iasi s-a respins cererea reclamantilor avand acelasi obiect, formulata in contradictoriu cu Consiliul local al Mun.Iasi pentru lipsa calitatii procesuale pasive. Pentru aceasta, instanta a apreciat ca sunt intrunite cerintele art. 1201 Cod civil si a admis exceptia autoritatii de lucru judecat in ceea ce priveste cererea reclamantilor formulata in contradictoriu cu Consiliul local al Mun. Iasi si, pe acest considerent, a respins actiunea formulata in contradictoriu cu acest parat. Ca urmare a admiterii acestei exceptii, instanta a constatat ca a ramas fara obiect exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a primarului.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a celorlalti parati, instanta a avut in vedere obiectul cererii de chemare in judecata, anume constatarea nulitatii absolute a unui contract de donatie. Intr-o astfel de cerere, calitatea partilor este data de participarea lor la incheierea conventiei de donatie. Or, in contractul de donatie autentificat sub nr. 1866/12.05.1977, calitatea de donatar o are statul roman. La acel moment, era reprezentat potrivit legilor atunci incidente, de Consiliul popular al mun. Iasi.
Instanta a apreciat ca fara relevanta cine este detinatorul actual al bunului, care a fost circuitul ulterior al bunului si modalitatea in care statul si-a divizat in timp patrimoniul, trecand bunuri in baza unor legi ulterioare in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ teritoriale, de vreme ce actul de donatie a nascut drepturi si obligatii intre partile semnatare. Desi a sustinut statul ca actualmente nu ar putea executa o hotarare de constatare a nulitatii absolute intrucat nu poate restitui bunul ce nu se mai afla in patrimoniul sau, instanta a apreciat ca este tinuta sa se pronunte pe constatarea intervenirii unei cauze de nulitate absoluta la incheierea contractului de donatie si parat nu poate fi decat donatarul, care este statul roman. Fata de acestea, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestui parat, urmand a admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Iasi si a respinge actiunea reclamantilor formulata in contradictoriu cu acest din urma parat.
Pe fondul cauzei, a retinut ca prin contractul de donatie autentificat sub nr. 1866/12.05.1977, LI a donat statului roman, reprezentat prin Consiliul popular al mun.Iasi suprafata de 310mp din Iasi, str.Bucium nr.18; potrivit depozitiei martorilor audiati, autorul reclamantilor a fost nevoit sa incheie actul de donatie, intrucat i s-a solicitat acest lucru de reprezentantii autoritatilor, care i-au luat actele de proprietate si l-au incunostiintat ca oricum vor veni cu buldozerele si vor prelua imobilele din zona.
Instanta a fost investita sa verifice existenta la data incheierii conventiei a lui animus donandi, intentiei de a dona, motivului imediat al incheierii actului, conditie esentiala de validitate prevazuta de art. 948 si 966 Cod civil, a carei lipsa atrage nulitatea absoluta.
Cauza in cazul contractului de donatie cuprinde vointa de a darui, animus donandi, si apoi motivul care a hotarat pe dispunator sa faca liberalitatea, fara insa ca aceste elemente sa poata fi separate si examinate apoi izolat, ele formand un tot. Astfel, motivul de nulitate absoluta invocat de catre reclamanta respectiv lipsa cauzei, presupune doua elemente: scopul imediat – vointa de gratificare care in lipsa unei dovezi contrare se prezuma – si scopul mediat – anume motivul determinant al incheierii actului; instanta retinand ca acesta a fost in cauza evitarea unor constrangeri din partea regimului totalitarist. Autorul reclamantilor nu a avut dorinta de a darui statului roman propriul sau domiciliu, nu a urmarit sa-si micsoreze patrimoniul cu imobilul care reprezinta casa sa fara a primi in schimb nici o compensatie, ci a realizat aceasta donatie fortat.
Cum intentia de a gratifica Statul Roman a lipsit, astfel incat in lipsa cauzei, donatia este lovita de nulitate absoluta. Apararea paratei conform careia nu sunt intrunite in cauza cerintele nulitatii absolute, ci eventual ale violentei ca viciu de consimtamant ce atrage nulitatea relativa nu au fost primite de instanta, fata de petitul cererii de chemare in judecata. Pentru aceste motive, instanta a admis actiunea si a constatat nulitatea contractului de donatie.

Etichete: , , , , ,

Incheiere de rectificare emisa de un birou notarial public fara citarea ambelor parti implicate; calitate procesuala pasiva

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 11037 (10.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  Notari şi activitate notarială, Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.

Prin sentinta civila nr. 11037 din 10 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a dispus cu privire la cererea reclamantului MO de a se dispune, in contradictoriu cu paratii BNP SF si MS, nulitatea absoluta a incheierii de rectificare anularea incheierii de rectificare nr. 2/28.09.2006 emisa de BNP SF; prin acea incheiere s-a dispus rectificarea continutului contractului de intretinere autentificat sub numarul 764/1995, in sensul ca suprafata de 1800 mp este amplasata in tarlaua 10, parcelele 5/1 si 5/2 si, nu cum s-a stabilit initial, tarlaua 9, parcela 10/1.
In motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca prin contractul de intretinere autentificat sub numarul 764/1995 numitii MG si MV au transmis fiului lor MS dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1800 mp situat in sat Obrijeni, com. Popesti, jud. Iasi, cu amplasamentul in tarlaua 9, parcela 10/1; s-a sustinut ca incheierea de rectificare a acestui contract nu este legala, fiind data exclusiv la solicitarea paratului si in temeiul unui raport de expertiza efectuat de AC in cadrul unui dosar civil, rectificarea avand drept consecinta atribuirea catre parat a unui alt teren decat cel initial convenit de partile contractante.
Analizand prioritar exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a BNP SF, exceptie de fond, absoluta si permptorie, invocata de parata prin intampinare, instanta a admis-o. In motivarea acestei solutii, s-a retinut ca, in ciuda inexistentei unei definitii legale, calitatea procesuala poate fi conturata ca fiind titlul legal care indreptateste o persoana sa fie parte in proces; calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cea care este titularul dreptului dedus judecatii iar, calitatea procesuala pasiva revine celui obligat prin raportul juridic ce face obiectul actiunii introductive.
Conform art. 1 din Legea notarilor publici: „Activitatea notariala asigura persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum si exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor, in conformitate cu legea”, iar conform art.3 „Notarul public este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public si are statutul unei functii autonome.”
Nulitatea unui act juridic se analizeaza in raport de persoanele implicate in nasterea si executarea acelui act, fie in mod direct, fie in calitate de succesori in drepturi ai acestora. Notarul public nu face altceva decat sa consfinteasca vointa partilor, fara a avea vreun beneficiu sau o obligatie personala in urma indeplinirii acestei activitati.
Activitatea notariala este supusa unui control judecatoresc. Acest aspect trebuie inteles in sensul ca actele notariale pot face obiectul actiunilor in anulare, conditiile de valabilitate urmand a fi insa analizate in raport de partile raportului juridic, fara implicarea notarului public. Acest lucru nu inseamna ca hotararea judecatoreasca pronuntata nu este opozabila si acestuia. Acest aspect este consemnat expres de legiuitor in dispozitiile art. 100 alin 5 si 88 din Legea notarilor publici.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut faptul ca la intocmirea incheierii de rectificare nu s-a tinut seama de dispozitiile art. 53 din Legea 36/1995: „Actele notariale care prezinta erori materiale sau omisiuni vadite pot fi indreptate sau completate prin incheiere de catre notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul partilor, daca lucrurile cuprind date care fac posibila indreptarea greselilor sau completarea omisiunilor. Acordul partilor se prezuma daca, fiind legal citate, nu-si manifesta opunerea.”
Instanta a constatat nulitatea incheierii de rectificare, motivandu-si solutia prin faptul ca, desi avea obligatia citarii partilor implicate in actul initial sau a succesorilor in drepturi ai acestora, notarul public a luat act de manifestarea de vointa unilaterala a cumparatorului, dispunand rectificarea actului, fara a se asigura ca aceasta era vointa reala a vanzatorilor; emiterea in acest mod a incheierii de rectificare contravine si dispozitiilor art. 1 din Legea 36/1995, notarul public neasigurandu-se ca dreptul asupra caruia s-a contractat, fie si in forma rectificata, nu este unul disputat juridic intre parti. Neimplicarea ambelor parti la emiterea unei incheieri de rectificare in privinta obiectului transmis echivaleaza cu lipsa acordului titularului dreptului la intocmirea actului, omisiune sanctionata cu nulitatea absoluta a actului (existenta consimtamantului reprezinta conditia esentiala si primordiala de incheiere a unui act juridic, lipsa sa afectand validitatea acestuia).

Etichete: , , , ,

Sarcina dovedirii relei credinte unei parti la incheierea unui contract

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 10879 (01.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate: Vânzări-Cumpărări, Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.

Prin sentinta civila nr. 10879 din 1 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a respins cererea formulata de reclamantii GA si AA in contradictoriu cu paratii SP, SO si Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, prin care se solicita constatarea nulitatii absolute partiale a unui contract de vanzare cumparare autentificat, avand ca obiect o suprafata de teren de 1715 mp.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca, in fapt, prin sentinta civila nr. 13057/2001 a Judecatoriei Iasi s-a dispus anularea partiala a titlului de proprietate nr. 24626/30.08.1994, emis pe numele defunctei AE, decedata la 14.02.1994 cu unic mostenitor GA pentru suprafata de 1715 mp si a respins cererea de interventie formulata de SP si SO; de asemenea, s-a retinut ca la data de 26.02.1997 paratii din prezenta cauza au cumparat in baza unui contract autentic de vanzare cumparare de la numita AE o suprafata de teren de 9253 mp, care include si suprafata de teren asupra careia instanta a dispus anularea partiala a titlui de proprietate, contract care a fost incheiat la o data anterioara (1997) momentului constatarii nulitatii partiale a titlului de proprietate (2001) .
In drept, instanta a invocat dispoz. art. 1899 alin. 2 C.civ., conform carora „buna credinta se presupune”, statuand ca sarcina probei revenindu-i celui care urmareste sa dovedeasca reaua credinta, reclamantul fiind cel care are sarcina probei potrivit asrt. 129 C.p.civ. si art. 1169 c.civ. .
Instanta a apreciat ca a fi de buna credinta inseamna ca in momentul cumpararii, subdobanditorul sa fi fost convins ca a contractat cu un verus dominus (un adevarat proprietar), acest element subiectiv urmand a fi probat in cauza cu un element de ordin obiectiv, dovada cea mai elocventa in acest sens fiind un titlu de proprietate asupra imobilului supus instrainarii; atata timp cat exista un astfel de titlu de proprietate, iar subdobanditorul la momentul contractarii nu a avut cunostinta despre existenta vreunui litigiu care sa puna in discutie valabilitatea titlui de proprietate, buna credinta a cumparatorului este evidenta in aceasta situatie.
Buna credinta presupune in opinia instantei convingerea ferma a dobanditorului ca toate conditiile de validitate ale actului juridic au fost indeplinite la data incheierii lui; cum reclamantii nu au reusit sa faca dovada relei credinte a paratilor, instanta constata ca paratii sunt subdobanditori cu titlu oneros, preluand suprafata de teren in baza unui contract sinalagmatic de vanzare cumparare si ca au fost de buna credinta la momentul incheierii conventiei in anul 1997, avand in vedere ca titlu de proprietate in baza caruia vanzatoarea a transmis suprfata de tern era perfect valabil la acea data, el fiind desfiintat ulterior, in baza unei hotarari judecatoresti abia in anul 2001.
Instanta a inlaturat sustinerile reclamantilor in sensul ca paratii au fost de rea credinta prin faptul ca au cunoscut ca vanzatoarea nu era proprietara deoarece au facut cerere de interventie in dosarul ce a avut ca obiect anularea partiala a titlui de proprietate, avand in vedere ca actul de vanzare cumparare a intervenit in luna febraurie a anului 1997, anterior deschiderii litigiului, cererea fiind introdusa in luna aprilie 1997, iar AE a decedat in anul 1999, in cursul procesului .

Etichete: , , , ,

Lipsa cauzei imediate – cauza de nulitate absoluta a contractului de donatie

Lipsa cauzei imediate – cauza de nulitate absoluta a contractului de donatie.
Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 10475 (01.10.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:
Contracte
Donaţii
Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.

Prin sentinta civila nr. 10475 din 1 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a constatat nulitatea absoluta a unui contract de donatie, pentru lipsa cauzei imediate (causa proxima).
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca, in fapt, prin contractul de donatie autentificat sub nr. 1565/04.03.1972 de catre Notariatul de Stat Judetean Iasi, incheiat intre reclamanta AI si doi frati ai sai, in calitate de donatori pe de o parte, si Statul Roman, in calitate de donatar, pe de alta parte, acesta din urma a dobandit o suprafata de 720 mp teren, situat in Iasi. Statul Roman a acceptat donatia, prin decizia nr. 235/1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Mun. Iasi, asa cum se precizeaza expres in inscrisul autentic.
Art. 801 Cod civil stipuleaza ca „Donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului care-l primeste”, iar potrivit art. 948 pct. 4 Cod civil „Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: 4. o cauza licita”, in timp ce art. 966 din acelasi act normativ arata ca „Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect.”
Contract fiind, validitatea donatiei este examinata in raport cu indeplinirea celor patru conditii esentiale prevazute in art. 948 Cod civil, printre care este inscrisa cea privitoare la cauza licita. Cauza, in cazul contractului de donatie, cuprinde, asadar, in primul rand, vointa de a darui, animus donandi, si apoi motivul care a hotarat pe dispunator sa faca liberalitatea, fara insa ca aceste elemente sa poata fi separate si examinate apoi izolat, ele formand un tot. In concluzie, vointa de a darui, manifestata prin actul aparent al donatiei, nu poate ea singura sa justifice o liberalitate intemeiata pe un motiv sau o cauza de natura a o vicia, de a determina donatorul la a dispune in acest sens.
Din probatoriul administrat in cauza, instanta a retinut ca actul de donatie a fost facut dupa instaurarea puterii comuniste, nu cu intentia de a gratifica statul roman, ci fortati de presiunile si amenintarile la care erau supusi cocontractantii. Acest lucru este afirmat de martorul audiat in prima instanta, in varsta de 72 de ani, care arata fara echivoc ca proprietarii au fost obligati sa isi doneze proprietatile, astfel ca este evident ca reclamanta nu a avut intentia de a dona.
Hotararea a fost pronuntata in contradictoriu cu Consiliul Local al Mun. Iasi, a carei calitate procesuala pasiva a fost retinuta de catre C.A. Iasi prin decizia civila nr. 266 din 18 iunie 2008; decizia a fost pronuntata in cadrul unui recurs formulat de catre Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, impotriva caruia reclamanta isi indreptase cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de donatie.

Etichete: , , , ,