Top

Drept fiscal. Cheltuieli efectuate de administrator SRL în străinătate. Caracterul deductibil al acestora

La momentul la care administratorul a făcut deplasările, singura condiţie pentru ca această cheltuială să fie considerată deductibilă era condiţia de profit a societăţii, în contextul in care deplasarea era in legătura cu activitatea societăţii. Nu este obligatorie anexarea si justificarea acestor deplasări de încheierea concomitenta a unor contracte si nu se indica faptul că sunt recunoscute doar deplasările in tarile cu care firma are relaţii comerciale. Este nerezonabil a se pretinde ca fiecare deplasare să fi urmată de încheierea vreunui contract, întrucât este bine cunoscut faptul că nu la toate târgurile sau expoziţiile sau manifestările de gen la care participă firmele, acestea încheie şi contracte, la astfel de manifestări doar făcându-se teste de piaţă, cunoscându-se noi posibili colaboratori, fie clienţi, fie furnizori, alte produse de care ar putea fi interesate sau pur şi simplu dobândind cunoştinţe noi, în sprijinul evident al activităţii firmelor.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 708 din 06.12.2010

Etichete:

Drept fiscal. Dispoziţia de reverificare emisă de către pârâta Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii nu poate fi calificată ca actul administrativ fiscal în înţelesul prevederilor art. 41 şi 205 din C.pr.fisc. Inadmisibilitate

Nu se poate considera că prin calificarea ca inadmisibilă a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva dispoziţiei de verificare se recunoaşte supremaţia organului fiscal în emiterea unor dispoziţii de reverificare nesupuse revocării de către organul emitent şi implicit controlului instanţei judecătoreşti, ceea ce ar contraveni principiului constituţional al accesului liber la justiţie, care are obligaţia de a analiza litigiul dintre părţi în fondul acestuia. Actul respectiv nu poate fi asimilat unui actul administrativ fiscal în înţelesul prevederilor art. 41 şi 205 din codul de proc. fiscală, care să fie susceptibil a fi contestat separat în procedura administrativ-jurisdicţională reglementată de prevederile art. 205 din codul de proc. fiscală. Această dispoziţie nu este decât un act premergător care poate sta la baza emiterii, eventual, a unei noi decizii de impunere care poate fi contestată ulterior, dacă se apreciază că este nelegală sau netemeinică, putând fi invocate inclusiv neregularităţile actelor premergătoare care au stat la baza acestui act fiscal.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 524/C.A. din 11 octombrie 2010

Etichete:

Drept fiscal. Acţiunea prefectului privind nelegala acordare a unor scutiri la plata redevenţelor cuvenite consiliilor locale, în contractele de concesiune în care figurează în calitate de concesionari. Admisibilitate

Justificându-şi interesul în promovarea acţiunii pe dispoziţiile art. 19 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului, curtea a procedat la anularea ca nelegală a scutirilor la plata de redevenţe aferente contractelor de concesiune, acordate de pârâtul consiliu local, raportat prevederilor art. 125 lit. a) din O.U.G. nr. 92/2003.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 539/CA din 8 decembrie 2008

Prin sentinţa civilă 699/CA/12.06.2008 a Tribunalului Iaşi s-a dispus:

„Respinge excepţiile invocate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Paşcani, judeţul Iaşi privind lipsa interesului legitim în promovarea şi exercitarea dreptului la acţiune al reclamantului Prefectul Judeţului Iaşi şi a unui drept recunoscut de lege şi care să fi fost vătămat.

Admite acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Prefectul Judeţului Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Paşcani.

Anulează Hotărârea nr. 162 din 31 octombrie 2007 a Consiliului Local al Municipiului Paşcani.”

A reţinut instanţa de fond:

Examinând cu prioritate excepţiile invocate de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Paşcani, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a respins excepţiile pentru considerentele care vor fi expuse:

Prefectul poate solicita instanţei de contencios administrativ anularea actelor administrative emise sau adoptate cu încălcarea prevederilor legale, în temeiul art. 3 alin.1 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin.1 din Legea nr. 554/2004 „prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale”, iar alin.3 al aceluiaşi articol prevede că „până la soluţionarea cauzei, actul atacat, potrivit alin.1 este suspendat de drept”. Această dispoziţie legală este coroborată cu cea prevăzută la art. 1 alin.3 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, cu modificările şi completările ulterioare: „prefectul este garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local”, iar potrivit art. 24 alin.1 lit. f din aceeaşi lege, „prefectul, în calitatea sa de reprezentant al Guvernului verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale primarului”.

Aceste dispoziţii legale conferă prefectului legitimare procesuală activă.

Consiliul Local al Municipiului Paşcani a fost chemat în judecată în calitate de pârât, ca emitent al actului.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine că acţiunea este întemeiată.

Potrivit art. 125 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat, arată că la cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autorităţile administraţiei publice locale, care administrează aceste bugete pot acorda, pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administrează, următoarele înlesniri la plată:

a) eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;

b) amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;

c) eşalonări la plata majorărilor de întârziere de orice fel, cu excepţia majorărilor de întârziere datorate pe perioada de eşalonare;

d) amânări sau/scutiri, ori amânări/sau reduceri de majorări de întârziere, cu excepţia majorărilor de întârziere datorate pe perioada de amânare;

e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, în condiţiile legii.

Hotărârea nr. 162/31.10.2007 a Consiliului Local al Municipiului Paşcani aprobă scutirea de plată în proporţie de 75% a redevenţei datorată pentru anul 2007 de S.C. „L.” S.A., conform contractului de concesiune nr. 10/20.08.2007, adică suma de 11.466 lei.

În art. 2 din aceeaşi hotărâre se aprobă scutirea la plata majorărilor de întârziere aferente redevenţei datorate pentru anul 2007 conform contractului de concesiune nr. 10/20.08.1997 în proporţie de 75%, adică suma de 386,26 lei.

Conform dispoziţiei de la art. 125 lit. a) şi d) din O.G. nr.92/2003 autorităţile publice locale pot acorda numai eşalonări la plata redevenţei şi nu scutirea la plata redevenţei.

Fiind exceptată scutirea de plată a redevenţei, evident că şi majorările de întârziere aferente redevenţei datorate sunt exceptate, conform dispoziţiilor de la lit. d.

Textul de lege enunţă şi limitează în acelaşi timp, înlesnirile de plată. La acest text nu pot fi adăugate alte litere, aşa cum susţine pârâtul.

În consecinţă, Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Paşcani nr. 145/19.09.2007 prin care s-au hotărât prevederile art. 1 şi 2 este lovită de nulitate absolută.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis acţiunea şi a dispus anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Paşcani nr. 145/19.09.2007.

Curtea a constatat recursul pârâtei ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.

Astfel, corect a fost soluţionată în cauză excepţia invocată de pârâta-recurentă, reclamantul Prefectul judeţului Iaşi justificându-şi calitatea procesuală activă pe dispoziţiile art.3 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, coroborat cu art.1 alin.3 şi art.24 alin.1 lit. f) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, ce-i conferă acestuia calitatea de „garant al respectării legii şi ordinii publice la nivel local”, în virtutea căreia are ca atribuţie distinctă verificarea legalităţii actelor administrative emise de consiliul local, recurent în cauză.

Şi fondul litigios a fost corect soluţionat de prima instanţă, organul deliberativ al unităţii administrativ-teritoriale putând emite acte administrative doar în limitele expres prevăzute de legislaţia incidentă domeniului reglementat, iar în speţă fiind vorba de o scutire la plata unei redevenţe aferentă unui contract de concesiune, sediul materiei era reprezentat de prevederile din art.125 din OUG nr.92/2003, care la lit. a) prevede posibilitatea acordării de „eşalonări” la încasarea acestor venituri la bugetul local, iar nu de „scutiri”, cum eronat susţine recurenta.

De asemeni, pentru ipoteza invocată de recurentă ca temei al scutirilor în litigiu, respectiv a existenţei unor calamităţi naturale ce au condus la imposibilitatea folosirii de concesionar a bunului ce făcea obiectul contractului de concesiune, acesta din urmă avea deschisă procedura specială de primire a unor despăgubiri în conformitate cu prevederile Legii nr.381/2002, procedură ce nu îl exonera însă de plata redevenţei la care s-a obligat faţă de autoritatea administrativă locală.

Etichete: