Dreptul la aparare

Cod procedura penala, art.6 alin.1; art.197 alin.2

Solutionarea cererii de propunere de arestare preventiva privind pe incupati, desi unul dintre acestia avea aparator ales, si fara a exista la dosar o cerere a acestuia de imposibilitate de prezentare, judecata având loc cu asigurarea asistentei juridice a avocatului desemnat din oficiu pentru ceilalti inculpati, constituie un caz de casare, deoarece au fost încalcate prevederile art. 6 alin. 1 Cod procedura penala, iar hotarârea prin care s-a dispus admiterea propunerii de arestare preventiva este lovita de nulitate absoluta în conformitate cu art. 197 alin. 2 Cod procedura civila.

Prin încheierea nr.90 din 3 august 2008, pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul penal nr.6188/118/2008, s-a hotarât:

În baza art. 149/1 Cod procedura penala, art 143 Cod procedura penala, art. 148 alin.1 lit.f Cod procedura penala:

A admis propunerea formulata de DIRECTIA DE INVESTIGARE A INFRACTIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA SI TERORISM – BIROUL TERITORIAL CONSTANTA.

A dispus arestarea preventiva a inculpatilor M.L., si V.B., pe o perioada de 29 de zile, de la 03.08.2008 si pâna la data de 31.08.2008,.

S-a comunicat conform dispozitiilor legale.

A dispus emiterea mandatelor de arestare în cauza.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Fata de inculpatii M.L. si V.B. s-a început urmarirea penala la data de 02.08.2008 si tot la aceeasi data s-a pus în miscare actiunea penala fata de acestia.

Prin ordonantele cu nr. 117 D/P/2008 din 02.08.2008 a Biroului Teritorial Constanta din cadrul D.I.I.C.O.T., fata de cei doi inculpati a fost luata masura retinerii pe o perioada de 24 de ore.

S-a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Lucratorii de politie din cadrul Brigazii de Combatere a criminalitatii Organizate Constanta s-au sesizat din oficiu la data de 18.07.2008 cu privire la faptul ca exista informatii ca un tânar din Onesti, jud. Bacau, poreclit „Trombon”, identificat ulterior în persoana inculpatului V.B. este implicat în activitati de trafic de droguri de mare risc, respectiv ecstasy si cocaina, pe care le vinde pe raza mai multor judete, mai ales în statiunea Mamaia pe durata sezonului estival.

Prin ordonantele cu nr.11/A/2008 din 24.07.200 si 11.08.2008, ambele ale Serviciului Teritorial Constanta din cadrul D.I.I.C.O.T., au fost autorizati un investigator sub acoperire si un colaborator al acestuia, pentru strângerea datelor si informatiilor privind existenta activitatii infractionale desfasurate de V.B. Colaboratorul sub acoperire a fost autorizat sa procure 20 comprimate ecstasy, respectiv 150 comprimate ecstasy de la inculpatul V.B.

Astfel, la data de 26.07.2008 colaboratorul sub acoperire a cumparat în jurul orei 18.00 de la inculpatrul V.B. 20 comprimate MDMA (ecstasy) contra sumei de câte 1200 lei, natura substantelor rezultând din raportul de constatare tehnico-stiintifica cu nr. 1071094/30.07.2008.

În cursul urmaririi penale, a rezultat ca inculpatul V.B. foloseste telefonul mobil cu nr. … pentru a lua legatura cu colaboratorul sub acoperire si cu alte persoane si a discuta în legatura cu realizarea activitatii de trafic de droguri. De altfel, cu ocazia prinderii în flagrant aparatul telefonic continând cartela SIM cu numarul de apel mentionat anterior, a fost gasit asupra inculpatului.

În baza ordonantei nr. 125D/P/2008 din 25.07.2008, ora 14.00 a Serviciului Teritorial Constanta si a autorizatiei nr.219 din 29.07.2008, a Tribunalului Constanta, convorbirile purtate de inculpatul V.B. de la acest aparat telefonic au fost interceptate si înregistrate.

Urmare discutiilor avute, la data de 11.08.2008, ora 11:35:22 V.B. îi transmite CNP-ul sau colaboratorului, iar acesta din urma i-a trimis 500 lei prin transfer bancar în contul inculpatului mentionat anterior, la cererea inculpatului care a solicitat un avans pentru a veni în Constanta sub pretextul ca trebuie sa suporte contravaloarea combustibilului.

În acest sens, discutia interceptata se coroboreaza cu procesul verbal încheiat de catre investigator la 01.08.2008 si cu chitanta de depunere a sumei pe numele V.B. la Banca Transilvania. De altfel, cardul emis de Banca Transilvania a fost gasit si ridicat de la inculpat cu ocazia depistarii.

Având în vedere ca inculpatii urmau sa soseasca în Constanta în dimineata zilei de 02.08.2008 pentru a vinde cele 150 comprimate ecstasy colaboratorului sub acoperire si luând în considerare ca existau informatii ca inculpatii vor detine pentru vânzare o cantitate mai mare de 150 comprimate, s-au luat masuri pentru prinderea în flagrant a acestora, motiv pentru care lucratorii de politie din cadrul B.C.C.O. Constanta au fost delegati la data de 02.08.2008 sa îl supravegheze pe si sa îl prinda în flagrant.

Astfel, în aceeasi zi, asa cum rezulta din procesul verbal încheiat de lucratorii de politie, în jurul orei 04.00 inculpatii au fost depistati în statiunea Mamaia, gasindu-se în autoturismul cu care se deplasau în mai multe locuri, 57 comprimate MDMA (ecstasy), 7,2 grame MDMA (fragmente comprimate ecstasy) si 153 comprimate amfetamina (ecstasy). De asemenea, la un control mai amânuntit a interiorului portofelului lui Vlad Bogdan a fost gasit un fragment de comprimat.

De remarcat ca acest din urma fragment de comprimat si 57 de comprimate aveau logo-ul „Mercedes”, acelasi cu cel pe care îl aveau cele 20 de comprimate cumparate de colaboratorul sub acoperire anterior.

Din adresa nr.1071096 din 02.08.2008, respectiv nr. 857764/DA/S4 din 02.08.2008 a Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor, Precursori Constanta, respectiv a Laboratorului Central de Analiza si Profil al Drogurilor, Precursori, ambele din cadrul I.G.P.R., rezulta natura substantelor în litigiu.

De mentionat ca, deoarece pentru probele 3 si 4 mentionate în prima rezolutie din 02.08.2008 prin care s-a dispus efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice nu a fost posibila stabilirea naturei acestora, printr-o a doua rezolutie, asa cum s-a si mentionat, s-a dispus expertizarea acestora la Bucuresti.

Discutiile din 25.07.2008, din 26.07.2008, ora 10:46:15 care îl pozitioneaza prin localizare pe V.B. în Onesti, jud. Bacau, coroborata cu procesul verbal al investigatorului si imaginile video dovedesc ca inculpatul a plecat din Onesti la 26.07.2008 si ca a discutat anterior cu M.L. cu privire la tranzactionarea a 45 de comprimate din care 20 comprimate separat de altele 25.

La solutionarea propunerii de arestare preventiva instanta a avut in vedere urmatoarele aspecte:

În cauza sunt întrunite cerintele exprese ale art. 143 c.p.p. în sensul ca probele administrate pâna în prezent vadesc indubitabil ca cei doi inculpati au savârsit infractiuni.

Astfel activitatea infractionala a inculpatilor rezulta din urmatoarele acte aflate la dosarul cauzei: proces verbal de prindere în flagrant a inculpatilor M.L. si V.B., procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire cu ocazia vânzarii drogurilor de catre inculpatul V.B. catre colaboratorul sub acoperire, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate si înregistrate conform dispozitiilor legale, raportul de constatare tehnico-stiintifica si adresele Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor Precursori Constanta si Laboratorului Central de Analiza si Profil al Drogurilor Precursori Constanta, ambele din cadrul I.G.P.R., ordonantele prin care au fost autorizati un investigator sub acoperire si un colaborator al acestuia.

Instanta a constatat ca în cauza sunt incidente si dispozitiile art.148 lit.”f” Codul procedura penala, în sensul ca inculpatii au savârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea lor în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

Pericolul pentru ordinea publica trebuie raportat la perseverenta în timp a inculpatilor în desfasurarea activitatii infractionale de punere în circulatie a drogurilor ce rezulta din forma continuata a infractiunii, cantitatea, natura substantelor traficate si impactul devastator asupra sanatatii persoanelor care consuma astfel de substante deosebit de periculoase cum sunt drogurile de mare risc.

Motivele de recurs invocate de recurenti prin aparatori alesi, vizeaza, în esenta:

– încalcarea dreptului la aparare, ca urmare a neasigurarii apararii conform legii prin desemnarea aceluiasi aparator pentru ambii inculpati în conditiile existentei contradictorialitatii de interese;

– incompatibilitatea procurorului de sedinta care a instrumentat urmarirea penala.

Pe fondul cauzei:

– cu privire la recurentul inculpat M.L., se sustine ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de at.148 lit.”f” Cod procedura penala iar pentru V.B., se arata ca nu exista probe certe de vinovatie a acestuia.

Verificând încheierea recurata, în raport de criticile aduse si din oficiu, actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

Critica solutiei este întemeiata doar cu privire la motivul de recurs care vizeaza încalcarea dreptului la aparare al inculpatilor.

Potrivit art.6 alin.1 Cod procedura penala dreptul de aparare este garantat învinuitului, inculpatului si tuturor celorlalte parti în tot cursul procesului penal.

Conform alin.2, 3, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor în cursul procesului penal, deplina exercitare a drepturilor procesuale în conditiile legii si posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.

În cauza, pentru cei doi inculpati, la urmarirea penala au fost desemnati doi aparatori, câte unul pentru fiecare inculpat însa, în fata instantei, la judecarea propunerii de luarea masurii arestarii preventive, inculpatii au fost aparati de acelasi avocat din oficiu, desi, între acestia exista contrarietate de interese raportat la faptele retinute în sarcina si pozitia procesuala a acestora.

O atare situatie, echivaleaza cu neasigurarea exercitarii dreptului la aparare si atrage nulitatea absoluta a hotarârii recurate, în conformitate cu art.197 alin.2 Cod procedura penala.

În privinta incompatibilitatii invocate, se constata ca, aceasta nu se încadreaza în nici unul din cazurile de incompatibilitate prevazut de lege.

Dimpotriva, pentru buna desfasurare a urmariri penale, se impune ca procurorul care a efectuat urmarirea penala, sa sustina în fata instantei luarea masurii preventive fata de inculpatul cercetat.

Pentru considerentele expuse, curtea în baza art. 38515 pct.2 lit.”c” Cod procedura penala, va admite recursurile, va casa hotarârea atacata si va dispune rejudecarea cauzei de catre prima instanta cu respectarea dreptului la aparare si cu consecinta anularii formelor de executare, punerea inculpatilor în libertate daca nu sunt retinuti sau arestati în alta cauza.

Tags: Dreptul la apărare.

DREPTUL LA APĂRARE. APĂRĂTOR DIN OFICIU. APĂRARE FORMALĂ. Cod Procedură Penală art.6, art. 171, art. 197 alin. 1 si 2 CEDO art. 6 paragraful 3 lit. c

Prin sentinta penala nr. 3011/21.12.2006, pronuntata in dosarul nr. 231/312/2006, Judecatoria Slobozia 1-a condamnat pe inculpatul P.D.L. la 2 luni inchisoare pentru savar§irea infractiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 §i art. 37 lit. b Cod penal, cu retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 §i art. 76 lit. a Cod penal §i la 1 an inchisoare pentru savar§irea infractiunii prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, cu retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 §i art. 76 lit. d Cod penal.

In baza art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare.

In temeiul art.71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei inchisorii exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a §i b Cod penal.

Prin aceea§i hotarare au mai fost condamnati inculpatii C.F. §i I.S. la cate o pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare cu suspendarea conditional a executarii.

Pe latum civila, a admis actiunea formulata de partea civila C.E.C. Slobozia §i a obligat pe inculpatii C.F. §i I.S., in solidar la plata sumei de 12458,67 lei §i dobanzi penalizatoare catre aceasta.

Prin decizia penala nr. 41/9.03.2007 pronuntata in dosarul nr. 231/312/2006 Tribunalul lalomita a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.D.L.

Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a solicitat, prin intermediul aparatorului din oficiu, redozarea pedepsei.

Prin decizia penala nr. 911 din 11 iulie 2007 pronuntata de C.A.B. -sectia a Il-a penala si pentru cauze cu minori si de familie a fost admis recursul declarat de inculpatul P.D.L., a fost casata in intregime decizia penala nr. 41/A/9.03.2007 a Tribunalului lalomita si s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Tribunalul lalomita.

Pentru a pronunta astfel, Curtea de Apel Bucuresti a constatat, din analiza concluziilor formulate de catre aparatorul din oficiu al apelantului ca acesta nu i-a realizat nici o aparare inculpatului, nu a formulat nici un motiv de apel. Mai mult a si solicitat obligarea acestuia la cheltuieli judiciare, care este posibila doar in situatia respingerii caii de atac formulate in cauza.

E adevarat ca inculpatului i s-a asigurat prezenta unui aparator din oficiu, in conditiile in care asistenta juridica era obligatorie in cauza, dar apararea realizata de acesta a fost formala.

Or, in conditiile in care dreptul la aparare constituie principala garantie recunoscuta inculpatului in cursul procesului penal, atat potrivit reglementarilor interne – art. 6 si 171 Cod de procedura penala, cat si reglementarilor cuprinse in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale – art. 6 parag. 3 lit. c, organele judiciare aveau obligatia de a asigura inculpatului deplina exercitare a drepturilor procesuale.

Astfel, presedintele completului trebuia sa intervina si sa-i puna in vedere aparatorului din oficiu al apelantului inculpat dispozitiile art. 38 din Legea nr. 51/1995 si cele din Statutul profesiei de avocat, fie sa dispuna inlocuirea acestuia, in vederea asigurarii respectarii dreptului la aparare al inculpatului.

Asa cum s-a aratat si in jurisprudenta CEDO, Conventia are ca scop sa protejeze drepturile persoanelor in mod concret si efectiv, si nu teoretic si iluzoriu, iar numirea unui avocat nu asigura, singura, efectivitatea asistentei pe care el o poate asigura inculpatului. Astfel, in cauza Czekalla c. Portugaliei, Curtea a statuat ca s-a incalcat art. 6 parag. 3 lit. c din Conventie, in conditiile in care inculpatul nu a beneficiat de o aparare concreta si efectiva (Hotararea din 10octombrie2002).

Tags: Dreptul la apărare.

Dreptul la apărare. Potrivit art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare este garantat. Dreptul la apărare este respectat numai în situaţia în care inculpatul a beneficiat de o apărare efectivă

Prin sentinţa penală nr. 656/13.03.2006 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul R.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că în anul 1998, timp de trei luni, martorele B.M. şi N.N. au practicat prostituţia în favoarea inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, susţinând că faptele reclamate nu au existat.

Prin decizia penală nr. 414/17.10.2007 a Tribunalului Galaţi, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei penale nr. 414/17.10.2007 a Tribunalului Galaţi au declarat recurs, în termen legal, inculpatul şi avocatul acestuia în nume personal.

Prin decizia penală nr. 19/R/15.01.2008 a Curţii de Apel Galaţi recursurile au fost admise. A fost casată decizia penală nr. 414/17.10.2007 a Tribunalului Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

S-a reţinut că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat şi că inculpatul nu a avut parte de un proces echitabil, în sensul art. 6 din CEDO.

În speţă, înainte de începerea dezbaterilor, la termenul din data de 17.10.2007, avocatul ales al inculpatului, a declarat că „înţelege să nu mai pună concluzii în prezenta cauză”, întrucât promovase recurs împotriva unei dispoziţii a instanţei de la acel termen de judecată, vizând o excepţie de neconstituţionalitate.

Urmare a acestei situaţii, Tribunalul Galaţi constată că avocatul ales refuză să acorde asistenţă juridică inculpatului şi dispune ca asistenţa juridică să fie acordată de un apărător desemnat din oficiu.

Iniţial, instanţa dispune ca asistenţa juridică să fie asigurată de d-nul avocat C.F., însă după ce acesta precizează că nu are calitate de apărător desemnat din oficiu se dispune lăsarea cauzei la a treia strigare pentru desemnarea unui alt avocat din oficiu.

În final, „la a treia strigare a cauzei” , în lipsa inculpatului, dar în prezenţa unui avocat din oficiu, instanţa trece la etapa dezbaterilor.

Constatăm că procedura în care s-a desfăşurat soluţionarea cauzei la instanţa de apel a condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale şi la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 171 Cod procedură penală.

Conform art. 171 alin. 4 Cod procedură penală, în cursul judecăţii , dacă apărătorul ales lipseşte nejustificat şi nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsura pentru desfăşurarea unui echitabil, să desemneze un apărător din oficiu care să-l înlocuiască , acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării.

Se mai reţine că în condiţiile în care etapa dezbaterilor a început, timpul minim pentru pregătirea apărării, acordat avocatului desemnat din oficiu este de 3 zile.

În speţă, instanţa de apel nu a respectat aceste prevederi legale, iar timpul lăsat la dispoziţie avocatului desemnat din oficiu – în cadrul acelei şedinţe de judecată („de la a doua strigare a cauzei la a treia strigare”) nu poate fi considerat suficient pentru pregătirea apărării şi depunerea concluziilor în soluţionarea unui apel.

Mai mult, inculpatul nu a fost prezent şi nu a avut posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la acea situaţie, existând posibilitatea de a solicita un nou termen pentru a-şi angaja un alt avocat, sau de a fi de acord cu avocatul desemnat din oficiu.

Este adevărat că ar fi existat posibilitatea ca instanţa de apel să dorească soluţionarea cu celeritate a cauzei, în condiţiile în care apelul fusese înregistrat la Tribunalul Galaţi la data de 19.07.2006, însă celeritatea nu poate afecta unul din drepturile importante ale persoanei, respectiv dreptul la apărare.

Atât în hotărârea apelată, cât şi în dispozitiv există contradicţii cu privire la datele la care instanţa a deliberat asupra pronunţării – 17.10.2007 şi data la care s-a realizat pronunţarea în şedinţă publică – respectiv 22.10.2007.

În acest caz, nu se poate stabili cu certitudine data la care a avut loc pronunţarea, iar în cauză nu există nici o încheiere de îndreptare a erorii materiale (dacă s-ar fi considerat că există o astfel de eroare).

Tot la termenul când au avut loc dezbaterile – respectiv 17.10.2007 – avocatul ales al inculpatului, după ce s-a respins cererea sa de ridicare a amenzii, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 198 alin. 3 Cod procedură penală.

Instanţa a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, iar avocatul ales a precizat că declară recurs împotriva încheierii de şedinţă şi a solicitat înaintarea dosarului la Curtea de Apel Galaţi.

Faţă de această situaţie, Tribunalul Galaţi a dispus „disjungerea” prezentei cauze (apelul declarat de inculpat), faţă de recursul declarat de avocat personal împotriva respectivei încheieri de şedinţă, urmând ca acesta din urmă să fie înaintat la Curtea de Apel Galaţi pentru a fi soluţionat.

De precizat, pentru început, că Tribunalul Galaţi, nu a înaintat (deşi a procedat la „disjungere”) la Curtea de Apel Galaţi recursul promovat de avocat , privind excepţia de neconstituţionalitate, în condiţiile în care disp. art. 29 alin. 6 din Legea 47/1992 prevăd că recursul promovat împotriva „încheierii motivate” de respingere a sesizării Curţii Constituţionale se judecă în termen de 3 zile.

De asemenea, instanţa a respins „ca inadmisibilă” excepţia de neconstituţionalitate, reţinând doar că aceasta nu are legătură cu fondul cauzei.

Şi cu privire la acest aspect instanţa de apel a încălcat disp. art. 29 din Legea 47/1992, întrucât hotărârea pronunţată trebuie să fie motivată, iar din aceleaşi dispoziţii legale rezultă că motivarea trebuie să se refere la toate celelalte aspecte reglementate de disp. art. 29 alin. 1, 2, 3 din Legea 47/1992.

Trebuie precizat că instanţa a încălcat dispoziţiile ce reglementează instituţia disjungerii cauzelor, dispunând disjungerea unei cauze aflată în competenţa sa şi cu care a fost învestită, de o cauză dată în competenţa instanţei de control judiciar, în speţă soluţionarea apelului inculpatului R. S. S., de recursul promovat de avocatul ales al acestuia , împotriva hotărârii pronunţate de Tribunal, vizând excepţia de neconstituţionalitate.

Referitor la această situaţie, instanţa avea posibilitatea (deşi nu îmbrăţişăm această idee), să dispună disjungerea apelului inculpatului, de excepţia invocată de avocatul ales al inculpatului, întrucât aceste cauze erau în competenţa sa.

Apreciem însă, că instanţa de apel, indiferent de opinia sa privind legătura excepţiei de neconstituţionalitate cu fondul cauzei, nu mai avea posibilitatea să procedeze la judecarea cauzei, atâta timp cât se promovase o cale legală de atac împotriva dispoziţiilor luate prin încheierea de şedinţă de la acel termen.

Tags: Dreptul la apărare.

Dispoziţiuni din Codul muncii aplicabile în raporturile de muncă ale cadrelor didactice. Procedura prealabilă desfacerii disciplinare a contractului de muncă. Dreptul la apărare.

Prin decizia nr. 26/13.02.2006 Inspectoratul Şcolar Judeţean Vrancea (ISJ Vrancea) i-a desfăcut disciplinar contractul de muncă contestatoarei S.N.T, învăţătoare la o şcoală din Jud. Vrancea, reţinând că aceasta a comis mai multe abateri, care se încadrează în dispoziţiunile art. 116 lit. f din Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice.

Împotriva acestei măsuri SNT a formulat contestaţie la Colegiul central de Disciplină, susţinând că decizia prin care a fost dispusă măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă este lovită de nulitate absolută deoarece nu a fost respectată în privinţa sa procedura prealabilă a înlăturării susţinerilor şi apărărilor sale.

Prin decizia nr. 11/23.03.2006 acest colegiu a admis contestaţia şi în consecinţă a dispus anularea deciziei de sancţionare, constatând şi reţinând împrejurarea că reclamantul nu a analizat şi nici nu a răspuns la apărările contestatoarei, încălcând astfel dispoziţiunile imperative ale art. 268 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003. A mai reţinut colegiul că în cauză autoritatea reclamantă nu a efectuat cercetarea prealabilă a faptelor imputate contestatoarei.

Împotriva aceste decizii a formulat ISJ Vrancea acţiune în contencios administrativ solicitând desfiinţarea hotărârii Colegiului de Disciplină şi menţinerea propriei decizii prin care a dispus măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă.

În motivarea acţiunii sale, acesta a susţinut că în mod greşit colegiul a făcut aplicare dispoziţiunilor din Codul Muncii, atâta vreme cât în speţă erau aplicabile dispoziţiunile speciale ale Legii 128/1997 privind statutul cadrelor didactice.

Considerând că măsura dispusă a fost legala a solicitat menţinerea ei.

În dovedirea susţinerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei toate înscrisurile aflate la dosarul disciplinar precum şi hotărârea criticată, evocate mai sus.

Din hotărârea Colegiului de disciplină rezultă că măsura dispusă de reclamant a fost anulată, deoarece contestatoarei nu i-a fost respectat dreptul de a se apără si de a-i fi analizate susţinerile. Această justificare constituie de altfel obiectul criticilor reclamantei în prezentul litigiu.

Analizând întregul material probator administrat în cauză curtea a apreciat că acţiunea este nefondată şi a respins-o pentru următoarele considerente:

Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecăţii, reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, aşa încât soluţia de respingere a acţiunii sale se impune. Dezlegarea dată de Colegiul de Disciplină este una legală, astfel încât prin ea nu i-a fost încălcată în nici-un chip autoritatea reclamantului de a dispune în chestiunile disciplinare.

În privinţa aplicabilităţii unor dispoziţiuni din Codul muncii, corect a făcut aplicare Colegiu dispoziţiunilor de trimitere din art. 146 din Legea nr. 128/1997, care prevăd că în raporturile juridice de muncă ale cadrelor didactice, dreptul comun îl constituie acest cod, ori de câte ori legea specială nu conţine dispoziţiuni proprii. Or, atâta vreme cât legea privitoare la statutul cadrelor didactice nu conţine dispoziţiuni procedurale proprii referitoare la decizia şi procedura desfacerii disciplinare a contractului de muncă, devin aplicabile dispoziţiunile din legea comună care este în speţa Codul Muncii.

Pe fond, curtea constată că nici-un moment nu i-a fost acordată contestatoarei posibilitatea de a se apăra, nefiindu-i în nici-un act consemnată părerea sau chiar apărările. Astfel numai în procesul verbal din 31.01.2006 a fost consemnat că aceasta ar fi recunoscut „o parte din acuzaţii”. Formularea este vădit una represivă, atâta vreme cât verificarea de rutină efectuată de inspectorul şcolar a fost catalogată ca fiind deja o acuzaţie la care contestatoarea nu a fost invitată să se apere ci „să recunoască”! Această manieră de verificare imperativă şi brutala a fost continuată pe tot parcursul anchetei, nici la şedinţa din 10 februarie, contestatoarea nu a fost convocată, „acuzaţiile” ce i-au fost aduse nu au fost menţionate şi nici-o persoană nu s-a interesat în ce ar fi constat „activitatea necorespunzătoare” a contestatoarei.

Faţă de toate aceste observaţii, curtea apreciază că în mod justificat Colegiul de Disciplină a anulat decizia de sancţionare reţinând că nu a fost efectuată o cercetare corespunzătoare a abaterilor contestatoarei SNT, care a fost efectiv lipsită de dreptul de a se apăra şi de a-i fi analizate susţinerile.

Tags: Dreptul la apărare.