Gresita incadrare juridica. Calitatea inculpatului de administrator, el neavând atributii efective de primire, pastrare si dispozitie asupra banilor.

Sub aspectul încadrarii juridice, inculpatul având în mod generic, ca director al clubului, calitatea de administrator, nu a avut în atributii efectiv primirea, pastrarea si dispozitia asupra banilor si, pe cale de consecinta, nu poate fi subiect activ al infractiunii de „delapidare” prevazuta de art.2151 cod penal; ori, daca asupra încadrarilor juridice date în prima instanta faptelor de falsificare a documentelor si utilizare a acestora nu sunt critici, fapta inculpatului de a determina, profitând de functia sa de director, pe martorii N.E., D.J., angajati ai aceleiasi institutii, ca în exercitarea atributiilor sa întocmeasca documente fictive (pontaje, facturi, chitante, dispozitii de plata) pe baza carora a încasat suma de 5007, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de „abuz în serviciu” prev. de art.248 Cod penal.

În concluzie, hotarârile recurate sunt supuse casarii pentru cazul prevazut de art.3859 pct.(17) cod procedura penala.

Prin urmare, se va proceda la schimbarea încadrarii juridice (pusa în discutia partilor) conform art.334 cod procedura penala, din infractiunea prevazuta de art.2151 alin.(1) Cod penal în infractiunea prevazuta de art.248 Cod penal, pentru care inculpatul va fi condamnat la pedeapsa închisorii ce se va stabili raportat la criteriile de individualizare prev. de art.72 cod penal, printre care pericolul social sporit al faptei dat de functia detinuta de inculpat în momentul comiterii faptei – director, de valoarea nu tocmai redusa a pagubei si lipsa oricarei staruinte pentru recuperarea acesteia; la cuantificarea pedepsei, se au în vedere si circumstantele personale ale inculpatului si anume lipsa antecedentelor penale, a altor abateri în timpul scurs de la comiterea faptei si pâna în prezent, motiv pentru care se va orienta spre minimul prevazut de textul incriminator.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea nr.850/P/2007, inculpatul M.M. a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunilor de „instigare la fals în înscrisuri oficiale”, „fals intelectual”, „fals în înscrisuri sub semnatura privata”, „uz” de fals si „delapidare” prev. de art.25-288 alin.1cod penal, art.25-289 cu aplicarea art.41 alin.2 din cod penal, art. 25-290 cu aplicarea art.41 alin.2 din cod penal, art. 25-291 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, art.2151alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal prin aceea ca, în baza aceleasi rezolutii infractionale, in calitate de director la C.S.M. D., cu atributii de administrare a resurselor financiare, i-a determinat pe N.E. sa faca mentiuni necorespunzatoare adevarului la întocmirea referatului 713/23.07.2002, a pontajului de masa si de cazare ce cadeau in sarcina sa si sa modifice acelasi referat prin adaugarea ulterioara a unor cheltuieli fictive si pe D.J. de a întocmi o factura fiscala si o chitanta falsa, iar pe N.E. de a o determina sa semneze o factura necorespunzatoare adevarului pentru o operatiune de transport si de a-si însusi suma de 5904 lei prin decontarea unor cheltuieli fictive.

Prin sentinta penala nr.1008 pronuntata la data de 25.09.08, în dosarul cu nr. unic 5749/327/2007, Judecatoria Tulcea a hotarât:

„In temeiul art.334 cod procedura penala,

Schimba incadrarile juridice din art.25-288 alin.1cod penal si art. 25-290 cod penal in art.25-288 alin.2 cod penal si art. 25-290,cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal

In temeiul art.25-289,cu aplicarea art.41 alin.2 din cod penal

Condamna pe inculpatul M.M. la o pedeapsa de 1 an si 6 luni de inchisoare.

In temeiul art.25-288 alin.2 cod penal

Condamna pe inculpatul M.M. la o pedeapsa de 1 an inchisoare.

In temeiul art. 25-290,cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal

Condamna pe inculpatul M.M. la o pedeapsa de 1 an inchisoare.

In temeiul art.25-291,cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal

Condamna pe inculpatul M.M. la o pedeapsa de 1 an inchisoare.

In temeiul art.2151alin.1,cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal

Condamna pe inculpatul M.M. la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.

In temeiul art.1 din legea 543/2002

Constata gratiata executarea pedepsei de 2 ani de inchisoare.

Atrage atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii art.7 din legea 543/2002.

In temeiul art.34 din cod penal

Contopeste pedepsele executabile stabilite prin prezenta hotarare in cea mai grea de 1 an si 6 luni de inchisoare.

Aplica pe perioada executarii pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a,teza a II-a si lit.b. din c.p

In temeiul art.81 si 71 alin.5 din cod penal

Suspenda conditionat executarea pedepselor pe o perioada de 3 ani si 6 luni.

Atrage atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii art.83 din cod penal

In temeiul art.118 lit e din cod penal

Confisca de la inculpat suma de 659 de lei.

Admite actiunea civila.

Obliga inculpatul la plata catre partea civila a sumei de 5007 lei cu titlu de desbagubiri civile.

Obliga inculpatul la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.”

Pentru pronuntarea hotarârii, instanta de fond a stabilit situatia de fapt urmatoare:

În perioada 7-16 august 2006, s-au desfasurat la Baza Sportiva Bascov din judetul Arges doua competitii sportive de caiac-canoe la nivel national, respectiv Campionatul National de Viteza si Cupa României.

La cele doua competitii au participat si 24 sportivi tulceni, de la Clubul Sportiv Municipal „D”, având ca director pe inculpatul M.M., respectiv 6 sportivi pentru Campionatul National de viteza si 18 sportivi pentru Cupa României.

Pentru Campionatul National de Viteza toate cheltuielile erau suportate de Federatia Româna de caiac canoe, motiv pentru care Clubul Sportiv Municipal „D” Tulcea nu trebuia sa suporte cheltuielile cu masa si cazarea pentru cei 6 sportivi (M.C., M.I., B.L., T.M., C.V. si S.M.) si pentru antrenorul L.G.

Pentru ceilalti 18 sportivi care au participat la Cupa României toate cheltuielile urmau sa fie suportate de Clubul „D” Tulcea. În acest sens, antrenoarea N.E., care însotea cei 18 sportivi, a întocmit înainte de a pleca la Bascov referatul 713/23.07.2002 în care a aproximat toate cheltuielile cu masa, cazarea si transportul sportivilor si a personalului auxiliar (sofer si marangoz) si a antrenorului. Înca de la întocmirea referatului 713/23.07.2002, profitând de faptul ca lotul cu 6 sportivi plecase anterior la Bascov, dar pe cheltuiala federatiei si gândindu-se sa-i treaca si pe acestia la cheltuieli desi Clubul „D” nu achita cheltuielile si pentru acestia din urma, inculpatul M.M. i-a impus antrenoarei N.E. sa consemneze un numar mai mare de persoane pe referat, respectiv 31, desi ea pleca cu 18 sportivi, un marangoz si un sofer.

Deci, la cererea inculpatului M.M., s-a întocmit referatul nr. 713/23.07.2002 atestându-se în mod nereal un numar mai mare de persoane ce urmau a pleca la Bascov. Tot aici s-au trecut toate cheltuielile ce urmau a fi efectuate, acestea ridicându-se la 5500 lei, motiv pentru care la data de 06.08.2002, antrenoarea N.E. a ridicat de la casierie aceasta suma, semnând dispozitia de plata cu nr. 433/06.08.2002.

Plecarea cu cei 18 sportivi a avut loc la data de 7 august 2002, cu un autobuz pus la dispozitie de Primaria Tulcea (ca o sponsorizare). Lotul a fost transportat la Bascov de soferul primariei I.A. cu auto nr. TL…, acesta chiar precizând ca erau 18 sau 23 sportivi caci autovehiculul sau are doar 27 de locuri si au mai ramas libere, câteva, deci nu aveau cum sa intre în autobuz toti cei 31 de sportivi trecuti în referat.

Ajunsi la Bascov cei 18 sportivi, antrenoarea si maragonzul au fost cazati, soferul întorcându-se la Tulcea, competitia începând la 07.08.2002. La solicitarea aceluiasi inculpat, N.E. a întocmit în fals pontajul pe persoane pentru perioada 7-16 august 2002, trecând un numar de 31 persoane cazate si care au servit masa, desi în realitate, numarul acestora se ridica la 20, asa cum rezulta din pontajul depus la Baza Sportiva Bascov.

Dupa doua zile, la Bascov a venit inculpatul M.M. cu sotia si un angajat al SCM D. cu autoturismul unitatii, acestia cazându-se pe banii lor personali într-o locatie apropiata bazei sportive. Scopul venirii la Bascov a inculpatului a fost sa discute cu D.J., contabilul sef al Bazei sportive Bascov, sa-i factureze cheltuielile pe o suma mai mare decât cea reala.

Astfel, M.M. l-a contactat pe D.J. anterior începerii competitiei mentionate caruia i-a cerut sa treaca o suma mai mare in actele pe care acesta le va face cu privire la sportivii de la Tulcea.

La data de 14 august 2002, in timpul desfasurarii competitiei, inculpatul i-a înmânat antrenoarei N.E. un bilet pe care a trecut suma de 7.306 lei pentru a o duce lui D.J., el spunându-i ca o va astepta în fata cantinei de la Bascov cu actele de la contabilul sef al bazei.

Primind biletul cu suma dorita de inculpat, D.J. a întocmit factura fiscala AG- AGA 0367014/14.08.2002 trecând pe primul exemplar suma de 7.306 lei, iar pe celelalte exemplare, care au ramas în contabilitatea bazei sportive, a trecut suma reala care era de 3.680 lei.

Profitând de faptul ca avea si un chitantier mai vechi cu primul exemplar anulat, D.J. a întocmit în fals si chitanta AG – ALB – 9141258/14.08.2002, trecând suma de 7.306 lei.

Primul exemplar de pe factura si chitanta au fost înmânate antrenoarei N.E., care imediat i le-a dat inculpatului, acesta asteptând-o pentru a-i aduce cele doua înscrisuri.

Ulterior, D.J. i-a dat casierei bazei sportive, M.C. un exemplar din celelalte doua ale facturii fiscale si aceasta a emis chitanta AG ALB 9141489/14.08.2002 pentru suma reala de 3.680 lei.

Înainte de a pleca la Bascov, inculpatul i-a cerut lui M.V., care la acea vreme tinea locul casierei unitatii (C.S.M.D.) sa întocmeasca o dispozitie de plata pe numele antrenoarei N.E., spunându-i acestuia ca antrenoarea nu mai are bani si îi va duce el suma de 2000 lei, urmând sa semneze ea când se va întoarce. M.V. a întocmit dispozitia de plata nr.44/14.08.2002, i-a înmânat cei 2000 lei inculpatului, crezând ca îi va da antrenoarei N.E., lucru care însa nu s-a întâmplat.

La terminarea competitiei, cei 18 sportivi, antrenoarea si maragonzul au fost transportati la data de 14 august 2002, catre Tulcea, de P.C. tot cu un autobuz al Primariei. Si acest sofer a retinut ca erau pâna la 20 de sportivi deoarece autobuzul are o capacitate de 22 de locuri.

Înainte de plecare, antrenoarea N.E. a luat de la casierie chitanta de la M.C. pentru suma de 3.680 lei pe care ulterior, pe care, alaturi de documente de achizitionare a carburantului (care retine ca nu depasea ca suma dus-întors 450 lei), de trecere pod si de servit masa pe drum, a depus-o la club alaturi de decontul ce la întocmit la data de 19.08.2002, înregistrat sub nr. 828.

La data întocmirii decontului nr. 828/19.09.2002, inculpatul M.M. i-a cerut antrenoarei N.E. sa mai adauge niste cheltuieli printre rândurile referatului întocmit la 23.07.2002 sub nr.713, respectiv medicamente -150, filme foto 5 bucati + casete video 5 bucati, desi aceste cheltuieli nu fusesera facute.

S-au totalizat toate cheltuielile facute de inculpat si s-a ajuns la suma de 10.507 lei, motiv pentru care inculpatul i-a dat antrenoarei documentele justificative pe care le-a trecut pe verso-ul decontului nr.828/19.08.2002, respectiv:

– factura fiscala 5075153/06.08.2002 – 124 lei – reprezentând contravaloarea casetelor si filmelor video, factura nereala pentru ca N.E. a declarat ca nu s-au achizitionat asemenea produse.

– factura fiscala 3781505/09.08.2002 – 113 lei – reprezentând contravaloarea medicamentelor, tot falsa, caci nu s-au cumparat medicamente;

– factura fiscala 1264714/14.08.2002 – 472 lei – reprezentând contravaloare racoritoare si ciocolata cumparate de N.E., deci recunoscuta de aceasta – factura fiscala 0367014/14.08.2002 – 7306 lei – reprezentând contravaloare masa si cazare la Bascov , act fals întocmit de D.J;

– factura fiscala 3640203/16.08.2002 – 450 lei – reprezentând contravaloare servit masa pe drum, reala.

– factura fiscala 9723816/16.08.2002 2,041 lei reprezentând contravaloare transport, desi acesta a fost asigurat gratuit de Primaria municipiului Tulcea.

Cu privire la aceste documente este de mentionat ca primele doua facturi fiscale au fost procurate de inculpat, caci N.E. a aratat ca nu a efectuat astfel de cheltuieli si ca inculpatul i-a cerut sa scrie printre rândurile referatului 713 din 23.07.2002 si pe acesta, factura fiscala pentru racoritoare si ciocolata este reala, factura fiscala pentru cazare a fost întocmita, la cererea inculpatului, în fals de D.J., factura fiscala pentru servit masa este reala, iar ultima corespunzatoare transportului este, de asemenea, falsa.

Aceasta ultima factura a fost procurata tot de catre inculpat pentru suma totala de 2.041 lei, fiind falsa (nu a fost scrisa de inculpat si nu s-a putut identifica cine a consemnat-o) emisa de SC S.I. SRL Bucuresti (firma care, in urma verificarilor la ORC, s-a stabilit ca nu exista). Inculpatul a determinat-o pe N.E. sa semneze la rubrica rezervata beneficiarului pe aceasta factura fiscala falsa.

Si N.E. i-a dat inculpatului documente care sa ateste ca a alimentat o data cu motorina si bonuri de trecere pod, dar inculpatul le-a apreciat prea mici si a preferat sa se deconteze factura fiscala de 2.014 lei falsa.

Având în vedere facturile fiscale depuse, partial reale, partial nereale s-au totalizat cheltuieli efectuate la suma de 10.507 lei. Din aceasta suma s-au scazut cei 5500 lei primiti avans de N.E. pentru cheltuielile prognozate la plecarea la Bascov si cei 2.000 lei luati de inculpat de la M.V. pentru N.E. si care nu au mai ajuns la ea, reiesind ca pentru toate cheltuielile „facute” urma sa se mai scoata din casierie 3.007 lei, sens în care s-a întocmit dispozitia de plata nr. 460/23.08.2002.

La întoarcerea din competitie, N.E. a semnat cele doua dispozitii de plata, desi banii nu i-a luat, crezând ca sunt pentru banii primiti în avans, mai ales ca suma totala a acestor doua acte era în jur de 5000 lei, ea primind ca avans suma de 5.500 lei.

In acest mod, inculpatul M.M. si-a însusit suma totala de 5.664 lei (asa cum rezulta si din expertiza contabila efectuata in cauza).

Retinând aceeasi motivare, în fapt si în drept, prin decizia penala nr.134/23.12.2008, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.M.

Împotriva hotarârilor, în termenul legal, inculpatul M.M. a declarat recurs sustinând ca se impune schimbarea încadrarii juridice din infractiunea de delapidare în infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dar ca este nevinovat si nu a produs nici un prejudiciu în cauza.

Examinând legalitatea si temeinicia hotarârilor atacate, prin prisma criticilor formulate si din oficiu conform art.3856 cod procedura penala, se constata ca recursul formulat de catre inculpat este, în parte, întemeiat pentru considerentele expuse în continuare.

Conform art.345 cod procedura penala, instanta pronunta condamnarea când constata existenta faptei, ca aceasta constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat; dar, potrivit art.52, art.66 cod procedura penala, vinovatia inculpatului trebuie stabilita dincolo de orice îndoiala în cadrul unui proces echitabil în sensul art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În cauza, inculpatul a dispus de timpul si înlesnirile necesare pregatirii apararii, beneficiind de asistenta juridica calificata si având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor;astfel, s-au administrat pe parcursul procesului, în sedinte publice, în fond, atât probele acuzarii-ascultarea martorilor, expertiza grafica, înscrisuri, fisa postului cât si probele apararii-audierea inculpatului, expertiza contabila. În recurs, fiind sesizata cu analiza cauzei în fapt si în drept, si fiind chemata sa analizeze în ansamblul ei problema vinovatiei sau a nevinovatiei, instanta a procedat la audierea inculpatului M.M. care a aratat ca este nevinovat conform declaratiei consemnata în procesul-verbal din 19 noiembrie 2009.

Astfel, sub aspectul actiunii penale, pe baza probelor administrate în conditiile de legalitate-fisa postului, dispozitii de plata nr.433/06.08.02, 444/14.08.02, 460/23.08.02, referatul nr.713/23.07.02 privind cheltuielile necesare deplasarii echipei caiac/canoe la Cupa României la Bascov jud.Arges, facturi fiscale, decont r.828/19.08.02, chitante plata, pontaj, declaratiile martorilor N.E., D.J., I.A., P.C., M.V., raportul de expertiza grafica, raport de expertiza contabila rezulta fara putinta de tagada ca în perioada 07-16.08.09, în baza aceleasi rezolutii infractionale, în calitate de director al C.S.M. D. Tulcea, i-a determinat pe martorii N.E., antrenoare si D.J., angajat al clubului organizator sa faca mentiuni necorespunzatoare adevarului la întocmirea referatului 713/23.07.2002, a pontajului de masa si de cazare ce cadeau in sarcina acestora, sa modifice acelasi referat prin adaugarea ulterioara a unor cheltuieli fictive, sa întocmeasca o factura fiscala si o chitanta privind o plata nereala, sa semneze o factura necorespunzatoare adevarului pentru o operatiune de transport pentru primirea sumei de 5904 lei prin decontarea acelor cheltuieli fictive.

Apararea inculpatului ca nu a participat la niciuna dintre activitatile imputate, respectiv ca nu ar fi solicitat martorilor întocmirea, completarea înscrisurilor cu date fictive este înlaturata de declaratiile martorilor D.J. si M.V.; astfel martorul D.J. a precizat ca a întocmit o factura pentru o suma mai mare decât cheltuielile efective la cererea si insistentele inculpatului, iar martorul Mitu Vasile a declarat ca i-a înmânat o suma de bani sub pretextul acelei deplasari. Ori, aceste activitati se explica ca urmare a intentiei inculpatului de a-si însusi în mod nelegal suma de bani pretinsa a fi cheltuita, dar contrar realitatii.

Sub aspectul încadrarii juridice, inculpatul având în mod generic ca director al clubului calitatea de administrator, nu a avut în atributii efectiv primirea, pastrarea si dispozitia asupra banilor si, pe cale de consecinta, nu poate fi subiect activ al infractiunii de „delapidare” prevazuta de art.2151 cod penal; ori, daca asupra încadrarilor juridice date în prima instanta faptelor de falsificare a documentelor si utilizare a acestora nu sunt critici, fapta inculpatului de a determina, profitând de functia sa de director, pe martorii N.E., D.J., angajati ai aceleiasi institutii, ca în exercitarea atributiilor sa întocmeasca documente fictive (pontaje, facturi, chitante, dispozitii de plata) pe baza carora a încasat suma de 5007, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de „abuz în serviciu” prev. de art.248 Cod penal.

În concluzie, hotarârile recurate sunt supuse casarii pentru cazul prevazut de art.3859 pct.(17) cod procedura penala.

Prin urmare, recursul declarat de inculpatul M.M. va fi admis, în temeiul art.38515 pct.(2) lit.d) cod procedura penala si, casând sentinta primei instanta si decizia tribunalului, se va proceda la schimbarea încadrarii juridice (pusa în discutia partilor) conform art.334 cod procedura penala, din infractiunea prevazuta de art.2151 alin.(1) Cod penal în infractiunea prevazuta de art.248 Cod penal, pentru care inculpatul va fi condamnat la pedeapsa închisorii ce se va stabili raportat la criteriile de individualizare prev. de art.72 cod penal printre care pericolul social sporit al faptei dat de functia detinuta de inculpat în momentul comiterii faptei-director, de valoarea nu tocmai redusa a pagubei si lipsa oricarei staruinte pentru recuperarea acesteia; la cuantificarea pedepsei, se au în vedere si circumstantele personale ale inculpatului, si anume lipsa antecedentelor penale, a altor abateri în timpul scurs de la comiterea faptei si pâna în prezent motiv pentru care se va orienta spre minimul prevazut de textul incriminator. Conform art.543/2002, se va constata ca pedeapsa a fost gratiata.

Sustinerea apararii referitoare la intervenirea prescriptiei raspunderii penale pentru infractiunea prev. de art.248 cod penal este neîntemeiata deoarece nu s-a împlinit termenul de 7 ani 6 luni prevazut de art.124 raportat la art.122 cod procedura penala, acesta începând sa curga de la data comiterii faptei august 2002.

Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei în masura în care nu contravin prezentei.

Conform art.189 cod procedura penala, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justitiei si Uniunea Nationala a Barourilor din România, onorariul în suma de 150 lei pentru avocat V.S. care a asigurat asistenta juridica din oficiu pâna la prezentarea avocatului ales se va plati din fondurile Ministerului Justitiei.

Dosarul 5749/327/2007

Tags: Greşita încadrare juridică

Gresita încadrare juridica. Obiectul furtului prin card bancar, intra sub incidenta legii speciale nr. 365/2002 si nu infractiunea de furt prev. de art. 208-209 cod penal.

„Prin sentinta penala nr.223/P, pronuntata la data de 8.02.2008, în dosarul cu unic nr.4247/256/2007, Judecatoria Medgidia a hotarât, în baza art.208 alin.(1) – art.209 alin.(1) lit.a) cod penal cu aplicarea art.74 cod penal raportat la art.76 lit.c) cod penal, condamnarea inculpatei A.D., fara antecedente penale, la o pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de „furt calificat”;

– în baza art.81 cod penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatei A.D., pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat conform dispozitiilor art.82 cod penal,;

– în baza art.71 cod penal, interzicerea inculpatei a exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit.a) teza a-II-a si b) cod penal, pe durata executarii pedepsei;

– în baza art.71 alin.5 cod penal, suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.

– în baza art.359 cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatei A.D. asupra dispozitiilor art.83 si art.84 cod penal, privind revocarea suspendarii conditionate în cazul savârsirii unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare.

– în baza art.208 alin.(1) – art.209 alin.(1) lit.a) cod penal cu aplicarea art.74 cod penal raportat la art.76 lit.c) cod penal, art. 37 lit.a) cod penal, condamnarea inculpatului C.I.C., fara ocupatie, recidivist postexecutoriu, la o pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de „furt calificat”;

– în baza art.39 alin.2 cod penal, contopirea pedeapsei de mai sus cu restul de pedeapsa de 281 zile închisoare ramas de executat (de la data savârsirii faptei ce face obiectul prezentului dosar) din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 815/07.04.2006 a Judecatoriei Medgidia, definitiva prin nerecurare, dispunându-se ca inculpatul C.I.C. sa execute pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.

– în baza art.71 cod penal, interzicerea inculpatului C.I.C. a exercitiului drepturilor prevazute de art.64 lit.a) teza a-II-a si b) cod penal, pe durata executarii pedepsei;

– în baza art.36 cod penal, deducerea din pedeapsa nou aplicata perioada executata de la 05.06.2006 la 22.06.2006;

– admiterea, în parte, a actiuni civile formulate de partea vatamata G.C.;

– în baza art.14-16 si 346 cod procedura penala raportat la art.998-999 cod civil, si art.1003 cod civil, obligarea inculpatului C.I.C. în solidar cu inculpata A.D. sa plateasca partii civile G.C. suma de 2.100 lei despagubiri materiale;

– respingerea ca neîntemeiate a cererilor partii civile de acordare de despagubiri morale si de dobânda de 100 %;

-în baza art.191 cod procedura penala, obligarea inculpatilor la plata cheltuielilor judiciare catre stat de câte 200 lei fiecare.”

Pentru pronuntarea hotarârii, prima instanta a stabilit urmatoarea situatie de fapt:

În perioada 12.02.2005-22.06.2006, inculpatul C.I.C. si partea vatamata G.C. se aflau în arestul din cadrul Politiei Medgidia.

Partea vatamata G.C. detinea un card bancar pentru care a obtinut aprobarea de a-l detine si folosi întrucât nu era vizitat de nici un membru al familiei.

În momentul în care dorea sa scoata bani de pe card, partea vatamata înmâna cardul unui politist desemnat, care îi aducea banii si chitantele aferente.

La încarcerare, s-a solicitat extras de cont si s-a constatat ca partea vatamata G.C. avea pe card suma de 10.900 lei.

La data de 27.06.2006, partea vatamata G.C. a constatat ca, de la ultima extragere de bani de pe card si pâna la aceasta data când a înmânat cardul, din nou, pentru extragere de bani, îi lipseste suma de 9.700 lei.

O perioada scurta de timp, cei doi au locuit în aceeasi camera, ulterior, în perioada sustragerii banilor, în camere diferite.

În perioada detentiei 29.05-05.06.2006, in timp ce efectua serviciul de curatenie pe holul arestului, în momentele în care camera partii vatamate era goala si neîncuiata, stiind despre existenta cardului, inculpatul C.I.C. a memorat din carnetelul partii vatamate codul PIN pe care l-a comunicat mamei sale si a sustras, în mai multe rânduri, cardul pe care îl înmâna inculpatei A.D. Aceasta mergea la bancomat si ridica diferite sume de bani dupa care i-l aducea înapoi inculpatului C.I.C. care îl punea la loc în camera partii vatamate.

În cursul urmaririi penale, prejudiciul s-a recuperat partial deoarece inculpatii au restituit partii vatamate suma de 7.500 lei.

Retinand aceeasi motivare, in fapt si in drept, prin decizia penala nr.449 din data de 15.10.2008, Tribunalul Constanta a respins, in baza art.379 pct.1 lit.b) cod procedura penala, ca nefondate, apelurile declarate de catre inculpatii C.I.C. si A.D.

Împotriva hotarârii, în termenul legal, inculpatii C.I.C. si A.D. au declarat recurs motivand, in primul rand, ca cercetarea a fost facuta de catre un organ judiciar necompetent, fiind tranzactii cu cardul la un bancomat, nefiind vorba despre infractiunea de furt calificat, apoi, au solicitat achitarea deoarece fapta nu exista.

În recursul inculpatilor, procurorul a solicitat schimbarea încadrarii juridice în infractiunea de „furt calificat” cu aplicarea art.210 cod penal.

Recursurile sunt fondate pentru considerentele expuse in continuare.

Astfel, conform art.345 Cod procedura penala, instanta pronunta condamnarea când constata existenta faptei, ca aceasta constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat; potrivit art.52, art.66 Cod procedura penala, vinovatia inculpatului trebuie stabilita dincolo de orice îndoiala în cadrul unui proces echitabil în sensul art.6 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

În cauza, s-au respectat exigentele unui proces echitabil, inculpatii dispunând de timpul si înlesnirile necesare pregatirii apararii, beneficiind de asistenta juridica calificata si având efectiv posibilitatea administrarii probelor ca si acuzarea.

Ori, din probele administrate în cauza – declaratiile partii vatamate, extrasele de cont, înregistrarile video ale extragerilor de bani, declaratiile martorilor G.D., C.M, B.T., C.D. si M.S., declaratiile initiale ale inculpatilor, rezulta cu certitudine, ca în baza unei întelegeri prealabile, în perioada 29.05-05.06.2006, inculpatul C.I.C. a sustras cardul bancar si codul PIN apartinând partii vatamate G.C. si l-a înmânat în mai multe rânduri inculpatei A.D. care a extras în mod repetat de la bancomat diferite sume de bani, cauzând un prejudiciu în suma de 9700 lei recuperat partial, situatia de fapt fiind stabilita în mod corect de instanta de fond. Este evident ca apararea inculpatilor ca faptele nu ar exista sunt ferm contrazise de miloacele materiale de proba.

În ceea ce priveste încadrarea juridica, trebuie observat ca obiectul furtului cardul bancar, instrument de plata electronic are o natura aparte ce intra sub incidenta unei legi speciale Legea nr.365/2002 care prevede si infractiuni. Si anume, fapta inculpatilor de a sustrage cardul bancar si codul PIN apartinând partii vatamate G.C. si extragerea în mai multe rânduri de la bancomat a diferite sume de bani, cauzând un prejudiciu în suma de 9700 lei intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 care are prioritate în raport cu norma din codul penal ce apare în cauza ca norma generala.

Cererea procurorului de aplicare a art.210 Cod penal cu consecinta posibilitatii partilor de a se împaca nu este întemeiata, deoarece nu sunt dovezi ca inculpatul C.I.C. era în aceeasi celula cu partea vatamata la datele sustragerii cardului, inculpatul precizând ca in timp ce facea curatenie pe holuri a actionat profitând ca celulele erau descuiate, iar fata de inculpata A.D. nici nu se pune problema aceasta nefiind în penitenciar.

Prin urmare, sub aspectul incadrarii juridice, hotarârile atacate sunt supuse casarii pentru cazul prevazut de art.3859 pct.17 Cod procedura penala, încadrarea juridica fiind gresita si pentru aceasta, în baza art.38515 pct.2 lit.”d” Cod procedura penala, recursurile vor fi admise, se vor casa sentinta primei instante si decizia celei de apel, iar, în baza art.334 Cod procedura penala, se va schimba încadrarea juridica din infractiunea prevazuta de art.208 alin.(1) lit.a)-art.209 alin.1 lit.a) Cod penal în infractiunea prevazuta de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 pentru ambii inculpati.

Schimbându-se încadrarea juridica a faptelor pentru care s-a retinut fara dubiu vinovatia celor 2 inculpati, se va proceda la o noua individualizare a pedepselor.

În raport de criteriile prevazute de art.72 Cod penal, printre care pericolul social concret sporit în cauza dat de împrejurarile comiterii faptei – comiterea sustragerii în participatie, profitând de imposibilitatea de a-si proteja bunurile, valoarea mare a prejudiciului creat, pedeapsa aplicata inculpatilor recurenti de 10 luni închisoare este de natura sa raspunda sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate, dar si sa asigure preventia generala si reeducarea inculpatului; cuantumul pedepselor trebuie aplicate sub minimul prevazut de textul incriminator ca urmare a circumstantelor atenuante prevazute de art.74 Cod penal, aplicate în favoarea inculpatilor de catre prima instanta si care nu mai pot fi analizate, fiind în recursurile inculpatilor.

Referitor la modalitatea de executare, daca inculpatul C.I.C. are numai optiunea privarii de libertate din cauza starii de recidiva postcondamnatorie, inculpata A.D. – în vârsta, fara antecedente penale sau alte abateri se poate reeduca fara executare efectiva prin suspendarea conditionata a acesteia conform art.81 Cod penal, mentinându-se dispozitiile instantei de fond si, modificând potrivit art.82 Cod penal, numai termenul de încercare ce se va fixa prin adaugarea la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei.

Curtea de Apel Constanta, în baza art.38515 pct.2 lit.”d” Cod procedura penala, a admis recursul penal declarat de inculpatii C.I.C., A.D., împotriva deciziei penale nr.449 din data de 15.10.2008, pronuntata de Tribunalul Constanta, în dosarul penal nr. 4247/256/2007 si a sentintei penale nr. 223/P din data de 8.02.2008, pronuntata de Judecatoria Medgidia, în dosarul penal nr. 4247/256/2007, a casat hotarârile si, rejudecând, a dispus:

În baza art.334 Cod procedura penala, a schimbat încadrarea juridica din infractiunea prevazuta de art.208 alin.(1) lit.a)-art.209 alin.1 lit.a) Cod penal în infractiunea prevazuta de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 pentru ambii inculpati.

În baza art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.74-art.76 lit.d) Cod penal, condamnarea inculpata A.D. la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.37 lit.a) Cod penal, art.74-art.76 lit.d) Cod penal, condamnarea inculpatul C.I.C. la pedeapsa de 10 luni închisoare.

Mentinând aplicarea dispozitiilor art.81 Cod penal, a fixat termenul de încercare pentru inculpata A.D. la 2 ani 10 luni.

În baza art.39 alin.(2) Cod penal, a contopit pedeapsa de 10 luni închisoare aplicata inc. C.I.C. cu restul de 281 zile închisoare din pedeapsa anterioara aplicata prin sentinta penala nr.815/2006 a Judecatoriei Medgidia si a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.

A mentinut celelalte dispozitii ale hotarârilor în masura în care nu contravin prezentei.

Tags: Greşita încadrare juridică

Greşita încadrare juridică a faptei. Dezincriminarea infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Activitatea inculpatului de a înregistra cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale se circumscrie infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005), iar nu infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994. Cum instanţele de fond şi apel nu au schimbat încadrarea juridică a faptei, în recursul inculpatului, s-a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală, infracţiunea prevăzută de art. 10 fiind de dezincriminată.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din 15 septembrie 2003, a fost trimis în judecată inculpatul M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/94 cu aplicarea art. 41 al 2, 42 Cod penal, reţinându-se în sarcina acestuia că, în perioada 01 ianuarie – 03 iunie 2000, prin înregistrarea în contabilitatea S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni a unui număr de 56 de facturi fiscale în care era înscris fictiv că s-ar fi aprovizionat cu alcool de la mai multe societăţi din ţară, a prejudiciat statul român cu suma de 9.354.096.763 lei ROL.

Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Botoşani, prin sentinţa penală nr. 2127 din 25 septembrie 2006, l-a condamnat pe inculpatul administrator la S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni, judeţul Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal şi art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare calculat potrivit art. 82 Cod penal. A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.

A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) Cod penal pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 14, 346 Cod proc. penală şi art. 998, 999 Cod civil, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabil civilmente S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni, jud. Botoşani, să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice, prin A.N.A.F. Bucureşti, suma de 716.543,2044 RON cu titlu de despăgubiri, respingând restul pretenţiilor solicitate până la concurenţa sumei de 935.409,6763 RON ca nefondate.

A anulat facturile fiscale .

A menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa din 23.02.2001 a I.P.J. Botoşani asupra imobilelor descrise în procesul verbal de aplicare a sechestrului.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea unei copii după hotărâre (după rămânerea definitivă), către Oficiul Registrului Comerţului Botoşani în vederea efectuării menţiunilor necesare.

Prin încheierea din data de 30 noiembrie 2006, în temeiul art. 195 Cod proc. penală, Judecătoria Botoşani a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei penale nr. 2127 din 25 septembrie 2006, în sensul că, după alin. 8 a introdus un nou alineat care cuprinde obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni, la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că inculpatul M.A. îndeplineşte funcţia de administrator al S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni, judeţul Botoşani, societate care are ca obiect de activitate producerea, îmbutelierea şi comercializarea băuturilor alcoolice.

In perioada 8-20 iunie 2000, comisarii Gărzii Financiare centrale au efectuat un control tematic, prin sondaj la S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni, control ce a avut ca obiectiv respectarea prevederilor legale privind activitatea de producere, îmbuteliere şi comercializare de băuturi alcoolice şi a cuprins activitatea desfăşurată în perioada 01 ianuarie – 03 iunie 2000. Controlul s-a efectuat la sediul Gărzii Financiare – Secţia Botoşani şi s-au avut în vedere documentele puse la dispoziţia celor doi comisari de contabila angajată a părţii responsabile civilmente.

În urma efectuării controlului s-a constatat că, în perioada vizată, S.C. „A.I.” S.R.L. Stăuceni s-a aprovizionat cu mai multe cantităţi de alcool etilic rafinat şi băuturi alcoolice vrac.

S-a mai constatat că aprovizionările s-au efectuat de la patru furnizori .

S-a aprovizionat cu cantitatea de 5.450 litri alcool etilic vrac cu concentraţia de 95,5 %, în baza a două facturi fiscale cu nr. 0084286/27.04.2000 şi 0084253/8.03.2000 de la S.C. „B” S.A. Ţăndărei.

Din cercetările efectuate, a rezultat că aceste două facturi nu aparţin S.C. „B” S.A. Ţăndărei şi nici mijloacele de transport trecute în factură nu sunt adecvate pentru transportul de băuturi alcoolice. S-a efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică, din care rezultă că cele două facturi fiscale sunt falsificate şi nu au fost semnate şi ştampilate la primire de către inculpat.

De la S.C. „E Corn” S.R.L. Bucureşti a rezultat că inculpatul s-a aprovizionat cu cantitatea de 97.936 litri băuturi alcoolice vrac (rom şi votcă), în valoare de 2.454.785.130 lei, în baza a 10 facturi fiscale.

Din adresa nr. 10453/16.06.2000 a Imprimeriei Naţionale R.A. a rezultat că facturile cu numerele găsite în contabilitatea inculpatului au fost livrate către S.C. „E Corn” S.R.L. cu factura nr. 4437/30.03.1999, însă sub aspectul configuraţiei tipăriturii, ele nu prezintă suficiente elemente de siguranţă pentru a se putea stabili cu exactitate daca acestea sunt originale.

În cursul cercetărilor penale S.C. „E Corn” S.R.L. Bucureşti nu a putut fi identificată la sediul social declarat din Bucureşti, deoarece la data verificării nu mai funcţiona, iar autorizaţia de funcţionare seria A cu nr. 0837807, emisă la 02.04.2000 şi care poartă ca amprentă ştampila D.G.F.P. – CFS – MB nu a fost emisă de către Administraţia Financiară a Sectorului nr. 5.

Din cele 10 facturi fiscale cu care inculpatul s-a aprovizionat de la S.C. „E Corn” – S.R.L. Bucureşti a rezultat, din rubrica „date privind expediţia”, că transporturile au fost făcute cu mijloacele de transport cu numele B-07-XXY şi, respectiv, 21-B-2048, conduse de către conducătorul auto A.I., legitimat cu B.I. seria B.X. nr. 0977231, eliberat de Poliţia Sectorului 5 Bucureşti însă, din verificările Direcţiei Evidenţei Informatizate a Persoanei din cadrul I.G.P. a rezultat că această persoană nu există şi nici că buletinele de identitate cu seriile BX cu 7 cifre nu fuseseră încă tipărite.

Totodată, mijloacele de transport trecute în cele 10 facturi sunt inadecvate transportului de băuturi alcoolice, fiind în realitate un autoturism marca Toyota, o autoutilitară proprietatea S.C. „S” S.A. Bucureşti, societatea care nu există, iar adresa indicată pentru sediile acestora este falsă, deoarece în casa respectivă locuieşte o persoană particulară.

S-a mai reţinut că inculpatul s-a aprovizionat de la S.C. „C 2000 CI” S.R.L. Bucureşti cu cantitatea de 80.280 litri băuturi alcoolice vrac (rom şi votcă) în valoare de 735.463.850 lei, în baza a 7 facturi care, în urma unor verificări ale Imprimeriei Naţionale, s-a constatat că sunt false, deoarece nu au fost niciodată tipărite.

În cursul cercetărilor penale nici această societate nu a putut fi identificată la sediul indicat pe facturi, unde, de asemenea, locuia cu chirie o persoană particulară, pe nume R.M.

De asemenea, din contractul de vânzare – cumpărare a băuturilor alcoolice nr. 250/30 noiembrie 1999, încheiat între S.C. „C 2000 CI” S.R.L. şi S.C. „A” S.R.L. a rezultat că societatea este reprezentată de către numitul M.D., în calitate de administrator general, însă din datele de identificare ale acestei societăţi a rezultat că societatea aparţine cetăţeanului de origine irakiană din oraşul Bagdad, pe nume M.M.

Din cele 7 facturi fiscale cu care S.C. „A” S.R.L. s-a aprovizionat de la S.C. „C” S.R.L. a rezultat că transporturile au fost făcute cu mijloacele de transport cu nr. B.07.BLS, B.08.BLS şi B.07.BCR, conduse de numiţii M.D. şi M.D., însă, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că aceste mijloace de transport sunt inadecvate transportului de băuturi alcoolice, unul fiind o autoizotermă aparţinând numitului G.M. din Bucureşti, a doua un autoturism Dacia proprietatea unei persoane, pe nume S.I., tot din Bucureşti, iar unul un autoturism Marca Daewoo Cielo, proprietatea B.C.R. S.A. Bucureşti.

Şi în acest caz, este imposibil ca aceste două autoturisme să fi fost angajate în acţiuni de transport, mai ales autoturismul marca Daewoo, proprietatea B.C.R. şi cu cantităţi de băuturi cuprinse între 10.680 litri şi 15.900 litri băuturi alcoolice.

Şi persoanele nominalizate ca fiind conducători auto pe aceste maşini, cu seriile şi numerele actelor de identitate sunt fictive, pe ambele facturi apărând acelaşi număr şi serie de buletin care în realitate aparţine lui C.I. din Bucureşti.

De la S.C. „H T CO” S.R.L. Bucureşti, inculpatul M.A. s-a aprovizionat cu cantitatea de 397.868 litri băuturi alcoolice vrac (rom şi votcă) în baza a 34 facturi fiscale, însă din procesul verbal de control încheiat de către organele Gărzii Financiare Centrale a rezultat că societatea nu a putut fi identificată la adresa declarată, din Bucureşti, str. Prevederii, nr. 15, bloc 3, Sector 3, întrucât blocul nr. 3 de pe str. Prevederii nu există, adresa fiind fictivă.

Adâncindu-se cercetările, s-a constatat că la adresa unde societatea apare ca având sediul, locuieşte în realitate numita A.H.E. – I., căsătorită cu cetăţeanul de origine iordaniană pe nume A.H.A.

Potrivit adresei cu nr. 148957 din 9.06.2000 a Administraţiei Financiare a Sectorului 3 Bucureşti, a rezultat că nu a emis nicio autorizaţie de producere sau comercializare de băuturi alcoolice, potrivit O.G. 50/1998 şi O.G. nr. 27/2000, cu numele S.C. „HT Co” S.R.L. Bucureşti şi nu se cunoaşte dacă avea licenţă pentru dreptul de marcare a băuturilor alcoolice deoarece cea constatată în cursul cercetărilor penale nu a fost eliberată de Administraţia Financiară a Sectorului 3.

De asemenea, Administraţia Financiară a Sectorului 3 Bucureşti nu a eliberat nici facturi fiscale cu regim special cu marja de numere de la seria BAAAAAA nr. 37227700 la 3722849 şi de la nr. 3723050 la nr. 3723099, găsite în contabilitatea inculpatului.

Din adresa cu nr. 10453/16.06.2000 a Imprimeriei Naţionale R.A. Bucureşti a rezultat că facturile cu seriile BAAAAAA nr. 3722708 – 3723123 sunt originale şi au fost livrate către D.G.F.P. – C.F.S. Braşov cu avizul nr. 5110127/25.05.1999.

Din adresa nr. 3907/14.06.2000 a Gărzii Financiare Braşov a rezultat că topurile de facturi fiscale cu regim special, seriile BAAAAAA nr. 3722700 – 3722849 şi 3723050 – 3722099, deci şi cele care fac parte din cele găsite la inculpat, au fost furate la data de 25.05.1999, motiv pentru care D.G.F.P.C.F.S. Braşov a făcut plângere penală la Secţia de poliţie a Sectorului 1 Bucureşti.

M.D. era administrator la S.C. „C-2000 CI” S.R.L., aspect care nu a putut fi clarificat din lipsa datelor personale ale acestuia, iar din adresa nr. 1646263/F/31.X.2000 a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti, B.I. seria şi nr. de buletin (AK 568392) ce apare pe facturile fiscale, în realitate a aparţinut numitului CI din Bucureşti, care şi 1-a preschimbat, în prezent fiind posesor al B.I. seria DE nr. 404232.

De asemenea, din adresa Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti a rezultat că B.I. seria AO nr. 082061 nu aparţine lui T.G., ci lui C.S., din comuna Silvaş, judeţul Hunedoara, decedat din anul 1981, şi tot din aceeaşi adresă a rezultat că B.I. cu seria MK nr. 516058, ce ar aparţine numitului I.D., încă nu a fost tipărit.

Pe toate facturile, la rubrica ,furnizor” nu sunt completate toate rubricile în vederea identificării societăţii, ci doar s-a aplicat o ştampilă, cu date de identificare sumare ale societăţii, precum şi precizarea că din punct de vedere cronologic unele facturi cu număr de ordine mai mari sunt înaintea celor cu număr de ordine mai mici, ceea ce explică fictivitatea acestora.

A mai reţinut prima instanţă că, în perioada 17-19 octombrie 2000, comisarii Gărzii Financiare – Secţia Botoşani au efectuat, de asemenea, un control tematic la sediul S.C. „AI” S.R.L. Stăuceni, control ce a avut ca obiect respectarea prevederilor legale privind activitatea de producere, îmbuteliere şi comercializare a băuturilor alcoolice şi a cuprins activitatea desfăşurată de partea responsabilă civilmente în perioada iulie – septembrie 2000.

In urma efectuării controlului s-a constatat că, în perioada vizată, S.C. „AI” S.R.L. Stăuceni s-a aprovizionat cu mai multe cantităţi de alcool etilic rafinat şi băuturi alcoolice vrac de la următorii furnizori: S.C. „N” S.R.L. Botoşani, S.C. „S” S.R.L. Botoşani, S.C. „GC” S.R.L. Bucureşti şi S.C. „TBC” S.R.L. Baia Mare.

Cu privire la aprovizionarea făcută de la S.C. „GMC” S.R.L. Bucureşti, instanţa a reţinut că, în evidenţele contabile ale S.C. „AI” S.R.L. Stăuceni, este înscrisă factura cu seria BAAAAAA nr. 6431447/7.07.2000 provenind de la acest furnizor.

Şi în această factură, ca şi în cele mai sus menţionate, la rubrica „date privind expediţia” apare ca delegat numitul T.G. legitimat cu B.I. seria AO nr. 082061, iar autovehiculul cu care acesta a transportat respectiva cantitate de alcool la societatea inculpatului avea numărul de înmatriculare B-10-ZMD.

Din adresa cu nr. 26421 din 22.01.2001 a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei – Serviciul Regim Permise Auto şi Certificate de înmatriculare a rezultat că maşina cu numărul B-10-ZMD este o autospecială marca Mercedes 1620, ce aparţine S.C. „PCI” S.R.L. Bucureşti, maşină care nu a efectuat nici o deplasare în Botoşani.

Din adresa Gărzii Financiare Centrale nr. 733627 bis din 30.X.2000 a rezultat că S.C. „GC” S.R.L. Bucureşti nu a fost autorizată de Administraţia Financiară a Sectorului 1 Bucureşti să producă şi să comercializeze băuturi alcoolice şi nici nu i-au fost atribuite facturi cu regim special, iar factura cu seria BAAAAAA nr. 6431447 a fost ridicată de la D.G.F.P.C.F.S. ILFOV de către S.C. „BTC” – S.R.L. Bucureşti, cu sediul în comuna Pantelimon, judeţul Ilfov, de către delegatul L.A. Această factură este recunoscută şi înregistrată în contabilitatea S.C. „B” S.R.L., cu care S.C. „Br.” S.R.L. IAŞI a cumpărat diferite bunuri, în valoare de 17.961.452 lei.

Din adresa transmisă prin fax de către S.C. „P” S.R.L. Bucureşti, a rezultat că, în zilele de 06, 07, 08 iulie 2000, autospeciala B-10-ZMD Bucureşti a efectuat colectare de lapte de vacă de la ferme din jurul oraşului Bucureşti şi transportul laptelui pe ruta Bucureşti – Brăila, la o fabrică de brânzeturi, astfel că aceasta nu putea să transporte băuturi alcoolice în aceeaşi zi şi în judeţul Botoşani, ceea ce denotă că factura găsită în contabilitatea inculpatului este fictiva.

Cu privire la cele două aprovizionări făcute de la S.C. „TC” S.R.L. Baia Mare în baza facturilor fiscale seria BAAAAAA nr. 0346413/30.08.2000 şi nr. 0346418/8.09.2000, instanţa a reţinut că, pe ambele facturi, este înscris că transportul s-a făcut cu mijlocul de transport BT-06-MAM proprietatea S.C. „A” S.R.L. Botoşani.

Din declaraţia inculpatului, a rezultat că deplasarea a făcut-o personal împreună cu conducătorul auto B.V. la Baia Mare şi a ridicat cantitatea de băutură trecută în cele două facturi.

În această situaţie, organele de poliţie s-au deplasat împreună cu conducătorul auto B.V. în judeţul Maramureş pentru ca acesta din urmă să indice locul din care a ridicat cantităţile de băuturi alcoolice trecute în cele două facturi. Cu această ocazie, conducătorul auto B.V., a condus organele de poliţie în localitatea Şancuta Mare, judeţul Maramureş, în apropiere de municipiul Baia Mare şi a indicat drept loc din care a ridicat băuturile alcoolice un Centru de Colectare şi Achiziţii Preindustriale şi Desfacere.

În urma investigaţiilor efectuate s-a stabilit că acel imobil aparţine lui S.C. „C” S.A. Baia Mare şi este destinat achiziţionării de lână şi piei iar ca achizitor era B.A.

Din declaraţia acestuia a rezultat că nu are cunoştinţă de livrarea vreunei cantităţi de alcool din acea curte.

Din cercetări a reieşit că S.C. „TBC” S.R.L. Baia Mare a existat de la 01.01.1998, administratori fiind C.C. şi S.D., însă aceştia au cesionat societatea martorului C.T.C, care, la rândul lui, a cesionat-o cetăţeanului de origine maghiară S.K.L, domiciliat la Budapesta.

Din aceeaşi adresă a rezultat că această societate nu are puncte de lucru.

Din declaraţia martorului C.T.C a rezultat că S.C. „T” S.R.L. a produs şi comercializat băuturi alcoolice până la 25.09.2000.

Cu privire la cele două facturi, martorul a arătat că, într-adevăr, cu factura 0346413 din 30.08.2000 s-a încărcat cantitatea de 10.557 litri vodcă vrac, dar, în acelaşi timp, a şi fost descărcată deoarece cumpărătorul nu a putut-o achita, neavând bani asupra sa.

Cât priveşte factura cu nr. 0346418, martorul a arătat că toate cele trei exemplare se aflau la societate în momentul cesionării acesteia către SKL şi nu s-a livrat nici o cantitate de marfa pe aceasta.

Martorul a mai susţinut că cele două facturi găsite la inculpat, de culoare albastră, nu aparţin acestei firme şi nici ştampila aplicată pe ele. Toate documentele, inclusiv ştampilele, au fost predate lui S.K.L în momentul cesionării, astfel că se poate concluziona că inculpatul a rămas în posesia exemplarelor celor două facturi cu care ulterior s-a încărcat în gestiune cu cantităţile de băuturi alcoolice trecute în ele iar băutura a achiziţionat-o de la alte societăţi.

Semnificativ în acest sens este faptul că factura cu nr. 0346413 găsită la S.C. „T” S.R.L. apare ca fiind anulată de la plată pentru incapacitatea de plată a cumpărătorului, iar factura cu nr. 0346418 nici nu a fost completată, în timp ce la S.C. A S.R.L. apar ambele facturi completate şi introduse în contabilitate.

Faptul ca inculpatul s-a aprovizionat cu băuturi alcoolice cu cantităţile trecute în cele două facturi de la alte societăţi, evitând astfel plata accizelor şi a T.V.A.- ului se explică prin faptul că cele două exemplare găsite în contabilitatea inculpatului la rubrica „date privind expediţia” nu apare semnătura furnizorului iar la S.C. „T” S.R.L. factura nr. 0346418 este semnată în alb de cetăţeanul maghiar amintit, iar cea cu nr. 0346413 nu este semnată, rămânând aşa cum era în momentul în care furnizorul a refuzat expedierea mărfii.

Pe baza probelor aflate la dosar, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, întrucât inculpatul a procurat cele 56 facturi pe căi ilegale, le-a înregistrat în contabilitate sau a acceptat înregistrarea lor. Scopul acestor operaţiuni era împiedicarea efectuării verificărilor financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală având ca finalitate denaturarea cheltuielilor şi rezultatelor financiare reflectată de evidenţa contabilă a S.C. „AI” S.R.L. Stăuceni.

S-a precizat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără efectuarea efectivă a acesteia, motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că Ministerul Finanţelor – prin A.N.A.F. Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.354.096.763 lei reprezentând accize, impozit pe profit şi TVA şi majorări de întârziere pentru acestea.

Pe baza conţinutului celor două procese verbale de control încheiate de reprezentanţii Gărzii Financiare Centrale şi ai Gărzii Financiare – Secţia Botoşani, s-a apreciat că pretenţiile civile sunt întemeiate în parte doar în limita sumei de 7.165.432.044 lei.

În baza art. 14 alin. 3 lit. a Cod proc. penală şi art. 357 alin. 2 lit. f Cod proc. penală, prima instanţă a dispus anularea celor 56 facturi fiscale care nu îndeplinesc cerinţele legale pentru a fi considerate document justificativ.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel partea responsabilă civilmente S.C. „AI” S.R.L. Stăuceni, prin avocat ales avut la instanţa de fond, la data de 20 octombrie 2006, inculpatul M.A. iar, la data de 18 octombrie 2006, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani.

Prin decizia penală nr. 273 A din 19.12.2007 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. 367/193/2005, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M.A. şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani împotriva sentinţei penale nr. 2127 din 25 septembrie 2006 a Judecătoriei Botoşani pe care a menţinut-o.

S-a luat act că partea responsabilă civilmente S.C. „AI” S.R.L. nu şi-a însuşit apelul declarat de avocat.

Pentru a decide astfel, a reţinut instanţa de apel că în tot cursul procesului penal inculpatul a susţinut că înregistrările efectuate în contabilitatea S.C. „AI” S.R.L. au fost corecte şi privesc cantităţi de băuturi alcoolice procurate în mod legal. Din probatoriul administrat în cauză reiese ca inculpatul a întocmit facturi fictive pe care le-a înregistrat în contabilitate, facturi care priveau cantităţi de băuturi alcoolice procurate cu nerespectarea condiţiilor legale în scopul evitării plăţii accizelor şi TVA-ului. O parte din aceste facturi falsificate nu au fost tipărite de către Imprimeria Naţională, altele aparţin altor societăţi, o altă parte nu a făcut parte din marjele ridicate de la alte societăţi, iar conţinutul lor a fost alterat în diverse modalităţi.

Inculpatul a susţinut că infracţiunea pentru care a fost condamnat a fost abrogată prin dispoziţiile Legii nr. 241/2005. Este însă de observat că infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, se regăseşte în prevederile art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, deşi nu în aceeaşi formulare. Faptul că formularea nu este aceeaşi nu influenţează menţinerea incriminării, deoarece fapta inculpatului de a înregistra în evidenţa contabilă a societăţii unele facturi fiscale cunoscând că acestea nu întrunesc cerinţele legale, facturi procurate sau acceptate în scopul de a împiedica verificările financiar-contabile, constituie şi operaţiuni de evidenţiere a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori de evidenţiere a unor operaţiuni fictive, scopul acestor operaţiuni fiind acelaşi şi anume împiedicarea verificărilor financiar contabile. Faţă de aceste împrejurări în mod corect prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului constituie infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, dispoziţii care faţă de prevederile art. 13 Cod penal sunt mai favorabile decât cele ale art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul şi partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, inculpatul a arătat că greşit a fost condamnat, întrucât din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că facturile înregistrate în contabilitate ar conţine menţiuni nereale cu privire la operaţiunile de comercializare băuturi alcoolice, el având obligaţia verificării autenticităţii lor. Toate veniturile realizate, dar şi cheltuielile au fost evidenţiate în actele contabile, achitând statului taxele şi impozitele aferente. Neproducându-se astfel niciun prejudiciu statului, pe de o parte, infracţiunea de evaziune fiscală nu există, iar pe de altă parte, în latura civilă a cauzei nu se impune obligaţia sa la plata de despăgubiri.

A mai arătat că fapta pentru care a fost condamnat a fost dezincriminată prin Legea nr. 241/2005, în care nu mai este prevăzută ca infracţiune, impunându-se achitarea sa, conform art. 10 lit. b Cod proc. penală.

În subsidiar, a solicitat a se constata că a intervenit prescripţia specială, impunându-se încetarea procesului penal, conform art. 10 lit. g Cod proc. penală.

Partea civilă a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel ca fiind nelegală şi netemeinică, însă numai sub aspectul laturii civile.

În motivare, a arătat că este dat în cauză cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 9 Cod proc. penală, în sensul că, deşi din procesele verbale întocmite în urma verificărilor financiar-contabile, rezultă cu certitudine cuantumul prejudiciului, respectiv 935.409,6763 lei, el nu a fost acordat în această limită, impunându-se obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea sa integrală.

Curtea a constatat că recursul declarat de partea civilă este neîntemeiat, iar recursul declarat de inculpat este întemeiat, pentru următoarele considerente:

A susţinut inculpatul că nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, în condiţiile în care operaţiile comerciale, dovedite prin facturile fiscale arătate în actul de sesizare a instanţei, au caracter real, el neavând obligaţie verificării autenticităţii facturilor emise de către furnizorii de marfă.

Or, după cum pe larg au argumentat instanţele de fond şi de apel în considerentele hotărârilor pronunţate, inculpatul a procurat cele 56 de facturi pe căi ilegale şi le-a înregistrat în contabilitate (a acceptat înregistrarea lor), în scopul de a împiedica verificările financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală.

În drept, însă, încadrarea juridică dată faptei a fost cea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994, respectiv „întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidenţă contabilă, ori acceptarea unor astfel de documente, cu scopul de a împiedica verificările financiar-contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală”.

Or, activitatea inculpatului a constat în a înregistra cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cumpărarea de alcool neavând loc în realitate, faptă ce se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, în reglementarea actuală prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005.

Cât priveşte însă fapta reglementată de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 87/1994 ca infracţiune, ea a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005, în care, în art. 16, se prevede că „la data intrării în vigoare a prezentei legi (27 august 2005, n.n.) se abrogă Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale”.

Este real că fapta prevăzută ca infracţiune în art. 13 din Legea nr. 87/1994, astfel cum mai sus s-a arătat, se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, însă, în lipsa unei schimbări de încadrarea juridică în acest sens, dispusă de către prima instanţă şi pe fondul exercitării căilor de atac, în latură penală, exclusiv de către inculpat, nu se mai poate proceda astfel în acest stadiu procesual.

Prin urmare, cum infracţiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 a fost dezincriminată, fapta nemaifiind prevăzută ca infracţiune în Legea nr. 241/2005, se impune achitarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod proc. penală.

În condiţiile în care, faţă de soluţia pronunţată în latura penală a cauzei, acţiunea civilă nu poate fi soluţionată în acest cadru procesual, existând alte căi procedurale a respins recursul declarat de partea civilă Ministerul Economiei şi Finanţelor – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti – prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani ca nefondat.

Tags: Greşita încadrare juridică