Detaşarea – aspecte practică judiciară

1. Detaşarea pe o funcţie inferioară.Nelegalitate

Prin contestaţia înregistrată sub nr. 1133/2003 contestatorul S.V. a solicitat anularea deciziilor nr. 132/06.11.2002, nr. 9/18.01.2003 şi nr. 10/18.01.2003 emise de intimata D.S.H. şi reintegrarea sa în funcţia de inginer silvic principal responsabil fond forestier, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente funcţiei începând cu data de  18.01.2003 şi până la integrarea efectivă în muncă. A mai solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei s-a susţinut că pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, contestatorul a făcut mai multe demersuri, urmare cărora prin decizia nr. 132/2002 dar şi a decizeiei nr. 10/2003 intimata l-a numit într-un post inexistent în schema de organizare, respectiva acela de inginer silvic cu probleme de mecanizare şi aplicarea Legii nr. 1/2000, iar la data emiterii deciziei nr. 10/2003, respectiv 14 ianuarie 2003, prin decizia nr. 9, în baza art. 130 lit. e Codul muncii i s-a desfăcut contractul de muncă. A mai arătat că postul de inginer silvic principal nu a fost desfiinţat ci pe acest post a fost numit un alt inginer silvic. Prin întîmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că reclamantul a acceptat postul de inginer principal cu probeleme de mecanizare şi aplicare a legii nr. 1/2000, că prin decizia 10 din 14 ianuarie 2003 s-a îndreptat încadrarea contestatorului în clasa 37 de salariazare iar prin decizia NR. 9 din aceiaşi zi i s-a desfăcut contrctul de muncă, urmare a disponibilizării dispuse de R.N.P. pentru un număr de 31 de persone. La aplicarea procentului de reducere de personal s-a avut ]n vedere un procent mai mare de ocoale silvie care au predat în temeiul Legii nr. 1/2000 suprafeţe mai mari spre proprietari  iar O S Orăştie s-a aflat într-o asemenea situaţie. Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele: contestatorul a fost angajatul intimatei şi până la 27 augusit 2001 a ocupat funcţia de inginer reponsabil cu fondul forestier. Prin decizia nr. 107/ 27.08.2001 emisă de intimată s-a dispus detaşarea lui pe o perioadă de 3 luni pe o fiuncţie inferioară, iar ulterior, prin decizia 153/ 2001, s-a prelungit această detaşare pu un an. Această ultimă decizie  a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 359/2002 a Tribunalului Hunedoara  confimată prin decizia Curţii de Apel alba Iulia- decizia nr. 1442/2002.   Dispunându-se anularea deciziei amintite şi expirând perioada de 3 luni pentru care contestatorul a fost retrogradat în funcţie, intimata trebuia să-l încadreze pe contestator în funcţia avută anterior, respectiv cea de inginer silvic principal, responsabil fond forestier.  Intimata nu a dat însă curs demersurilor făcute de contestator, ultimul dintre lel fiind cererea din 13 ianuarie 2003 , iar prin decizia nr. 132/2002 l-a numit pe contestator pe postul de inginer silvic principal cu probleme de mecanizare şi aplicarea  legii nr. 1/2000 cu un salariu inferior.  În baza acestei decizii s-a întocmit fişa postului semnată de contestator , astfel cum precizează acesta, la data de 14-15 ianuarie a.c. când a luat la cunoştinţă şi despre conţinutul deciziei nr. 132/2002.

Ulterior, în loc să dea curs cererii perfect jusitificate a contestatorului, prin care se solicită reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior, intimatsa, într-o sungură zi, emite 2 decizii cu conţinut contracdictoriu şi lipsite de logică.Astfel, prin decizia nr. 9 din 14 ianuarie 2003 se dispune desfacerea contractului de muncă al contestatorului în baza art. 130 lit. a Codul muncii pentru ca prin decizia următoare să dispună incadrarea contestatorului într-o funcţie inferioară. Esenţială în dosar este împrejurarea că în realitate postul avut de contestator nu a fost niciodată desfiinţat.

Pentru a constituii un motiv valabil de desfacere a contractului de muncă, reducerea de personal trebuie sî se facă prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauza ca urmare a reorganizării.

În spetă este clar că intimata nu a procedat la măsuri decurgînd din reorganizare. Pentru considerentele arătate anstanţa a  adminis contestatia şi a dispus reintegrarea contestatorului în postul deţinut anteior.

Soluţia pe fond este corectă dar speţa, în sine , ridică o problemă referitoare la calificarea măsurii unlaterale a angajatorului de detaţare , pe o perioadă de trei luni, într-o funcţie inferioară. Măsura reprezintă, de fapt, o retrogradare în funcţie şi este vădit nelegală.

2.      Detaşare.Diurnă lunară. Garanţie bănească. Cerere de restituire a garanţiei.

Instanţa constată că la data de 7 iiunie 2005, reclamantul T.V. a chemat în judecată pe pârâta  SC C SA Bucureşti, pentru a fi obligată să-i restituie garanţia bănească în cuantum de 1123,752  dolari USA la nivelul lunii august 1999, să se reactualizeze această sumă, în raport de indicele de inflaţie începând cu luna august 1997 şi până la data restituirii efective, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 23 inuarie 1997-24 dec. 1998, a fost detaşat de  la RAERTV la pârâtă, care i-a fixat locul de muncă la o filială a sa.

Reclamantul pe perioada detaşării trebuia să beneficieze de o diurnă de 550 dolari SUA . Pe timpul detaşării, în baza art. 5 lit. b din contractul individual de muncă, reclamantul a avut obligaţia să constituie la dispoziţia societăţii o garanţie bănească de 15% care, ulterior, a devenit 10% din drepturile sale salariale.

Restituirea acestei garanţii era condiţionată de încadrarea în DVC, aprobată de unitate, de realizarea termenelor din graficele de executie şi de către beneficiari.

Pe durata detaşării, filiala CMSD a constituit o garanţie în cuantum de 1123,725 dolari la nivelul lunii august 1998 prin reţineri de 10% din diurna care i se cuvenea reclamantului.

Acţiunea fomulată la Judecătoria Sector 1 a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă. Tribunalul Bucureşti a resapins recursul reclamantului , reţinând că în cauzîă nu s-au administrat probeele necesaare.

Prin sentinţa civilă nr. 688/2005, Tribunalul Vâlcea a admis execepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins actiunea reclamantului împotriva SC C SA Bucureşti.  Tribunalul a reţinut că prin sentinţa nr. 9405/2001 judecătoria Sector 1 a admis excepţia prescripţiei  dreptului la acţiune şi a dispus respingerea cererii ca tardiv introdusă. Tribunalul Bucureşti a menţinut sentinţa. Rezultă că acţiunea reclamantului a avut acelaşi obiect dar Tribunalul Bucureşti  a respins cererea ca neântemiată şi nu ca fiind lipsită de obiect.  Pentru acest motiv reclamantul a introdus o nouă actiune care a fost repinsă de tribunalul Vâlcea constatându-se  existenţa autorităţii de lucru judecat. Sentiinţa este temienică şi legală.

Etichete: detaşarea, Dreptul muncii, Jurisprudenta