Recurs la încheierea prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive. Consecinţele soluţionării după expirarea prelungirii anterior dispuse în cauză

Prin încheierea de şedinţă din 20.02.2009 a Tribunalului Galaţi s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 155 şi art. 159 Cod pr. penală, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor C. J., C. B. şi F. C. pentru o durată de 23 de zile, de la data de 22.02.2009 şi până la data de 16.03.2009.

Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de fond a reţinut următoarele:

Ca situaţie de fapt s-a reţinut în sarcina:

– inculpatului C. J. că, la sfârşitul anului 2008, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu alte persoane în scopul săvârşirii infracţiunii de contrabandă, iar în perioada decembrie 2008 – ianuarie 2009, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a determinat alte persoane să introducă ilegal în România din Republica Moldova, prin alte puncte decât cele de frontieră şi prin trecerea ilegală a frontierei de stat, diverse cantităţi de ţigări;

– inculpatului C. B. că, la sfârşitul anului 2008, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu alte persoane în scopul săvârşirii infracţiunii de contrabandă, iar în perioada decembrie 2008 – ianuarie 2009, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane a introdus ori a determinat alte persoane să introducă în mod ilegal în România din Republica Moldova, prin alte puncte decât cele de frontieră şi prin trecerea ilegală a frontierei de stat, diverse cantităţi de ţigări;

– inculpatului F. C. că, la sfârşitul anului 2008, a constituit un grup infracţional organizat împreună cu alte persoane în scopul săvârşirii infracţiunii de contrabandă, iar în perioada decembrie 2008 – ianuarie 2009, acţionând în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu alte persoane, a introdus ilegal în România din Republica Moldova, prin alte puncte decât cele de frontieră şi prin trecerea ilegală a frontierei de stat, diverse cantităţi de ţigări.

Instanţa de fond a mai reţinut că materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual conturează existenţa grupării infracţionale cu caracter organizat care se ocupă cu contrabanda de ţigări din Republica Moldova, nefiind fondate susţinerile apărătorului inculpaţilor referitoare la inexistenţa acestor indicii temeinice.

Sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., faţă de inculpaţii C. J., C. B. şi F. C., în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracţiunilor, împrejurările în care au fost comise, numărul mare de persoane implicate, caracterul organizat al operaţiunilor ilicite şi forma continuată a faptei de contrabandă, precum şi starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunităţii dacă persoanele acuzate de asemenea infracţiuni ar fi în libertate.

Inculpaţii C. J. şi F. C. nu sunt la primul impact cu legea penală aşa cum rezultă din fişele de cazier, fiind conturată o anumită perseverenţă infracţională a acestora.

În concluzie, Tribunalul a apreciat că se impune privarea de libertate în continuare a inculpaţilor şi a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru încă 30 de zile.

Împotriva încheierii mai sus arătate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C. J., C. B. şi F. C. solicitând, în principal, a se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 21.02.2009 iar în subsidiar să se revoce măsura preventivă luată faţă de ei întrucât la dosar nu există probe care să susţină acuzaţiile ce li s-au adus de organele de anchetă.

Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare.

Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs dar şi din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385 indice 6 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că aceasta este legală şi temeinică şi că în mod justificat s-a dispus în cauză prelungirea măsurii arestării preventive a tuturor inculpaţilor întrucât la dosar există dovezi în susţinerea acuzaţiilor ce li se aduc, probe ce au fost indicate pe larg de prima instanţă, iar măsura arestării este necesară pentru definitivarea activităţii de urmărire penală.

Astfel inculpaţii sunt cercetaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni extrem de grave iar amploarea activităţii infracţionale, numărul mare de persoane implicate şi valoarea ridicată a prejudiciului sunt motive care impun ţinerea în continuare a inculpaţilor în stare de detenţie preventivă.

Totodată se constată că prelungirea măsurii arestării preventive este oportună şi pentru continuarea cercetărilor în bune condiţii întrucât în cauză urmează a se efectua numeroase acte de cercetare penală faţă de inculpaţii recurenţi dar şi faţă de alte persoane implicate în activitatea infracţională a grupului constituit de inculpaţi.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpaţilor referitoare la încetarea de drept a măsurii arestării preventive Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată.

Astfel potrivit art. 140 al. 1 Cod pr. penală măsurile preventive încetează de drept:

a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160^b alin. 1, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen;

b) în caz de scoatere de sub urmărire, de încetare a urmăririi penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare.

Din cele mai sus arătate rezultă că în cursul urmăririi penale măsura arestării preventive încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori în caz de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale.

Cum în speţă nu s-a dispus scoaterea sau încetarea urmăririi penale rămâne de stabilit dacă la momentul judecării prezentului recurs termenele prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare au expirat sau nu pentru a se clarifica chestiunea invocată de inculpaţi.

În acest sens se reţine că inculpaţii au fost arestaţi preventiv la data de 21.01.2009 pe o durată de 30 de zile, până la data de 21.02.2009 şi că în cauză prin încheierea recurată s-a dispus prelungirea stării de arest de la data de 22.02.2009 până la data de 16.03.2009.

Aşa fiind şi având în vedere că potrivit art. 159 al. 9 Cod pr. penală recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare rezultă că la data soluţionării prezentului recurs, 25.02.2009, termenul stabilit de organele judiciare pentru măsura arestării nu expirase pentru a se considera că a această măsură a încetat de drept astfel cum au solicitat inculpaţii.

Este adevărat că potrivit art. 159 al. 8, teza finală Cod pr. penală recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, iar prin decizia nr. 25 din 02.06.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că sintagma folosită de legiuitor „înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate” are caracter imperativ şi nu de recomandare şi că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluţionat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate însă este de remarcat că textul mai sus arătat nu vine să stabilească un termen prevăzut de lege pentru măsurile preventive, în sensul art. 140 al. 1 Cod pr. penală, ci un termen imperativ de soluţionare a recursului declarat împotriva încheierilor privind prelungirea arestării preventive.

Cu alte cuvinte art. 159 al. 8, teza finală Cod pr. penală, în interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu dispune că măsura arestării încetează de drept în situaţia în care recursul nu se soluţionează în interiorul duratei arestării anterior stabilite ci instituie o obligativitate de soluţionare cu celeritate a unei astfel de căi de atac. Această obligaţie îndreptăţeşte instanţa de recurs de a lua toate măsurile pentru soluţionarea cauzei în termenul stabilit, inclusiv prin desemnarea unui apărător din oficiu în situaţia în care avocatul ales lipseşte, chiar justificat, şi poate atrage răspunderea disciplinară în situaţia în care nerespectarea termenului este imputabilă organelor judiciare, dar nu poate constitui în niciun caz un motiv de punerea în libertate a inculpaţilor care tergiversează declararea unei căi de atac în vederea depăşirii termenului arestării anterior stabilit.

În speţă Curtea reţine că inculpaţii prezenţi la pronunţarea încheierii din 20.02.2009, ora 17.45 au declarat că se mai gândesc dacă declară sau nu recurs iar declaraţiile de recurs au fost formulate prin apărătorul ales la data de 21.02.2009 însă nu există nicio dovadă că acesta în încercat să le depună la sediul instanţei ( chiar dacă ziua respectivă era nelucrătoare arhiva instanţelor are desemnate persoane de permanenţă pentru astfel de cazuri urgente) avocatul alegând să trimită declaraţiile prin poştă, acestea fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Galaţi abia la data de 23.02.2009 când termenul arestării anterioare era deja depăşit cu două zile.

Procedând în acest mod inculpaţii au pus instanţe de control judiciar în imposibilitatea respectării dispoziţiilor art. art. 159 al. 8, teza finală Cod pr. penală, considerând că astfel măsura arestării preventive va încetat de drept.

Cum această situaţie nu este imputabilă organelor judiciare, ci exclusiv inculpaţilor, şi cum nesoluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de prelungire înainte de expirarea duratei arestării anterior dispuse nu atrage, aşa cum s-a arătat mai sus, încetarea de drept a măsurii arestării preventive, Curtea a constatat că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi le-a respins ca atare.

Tags: Prelungirea arestării preventive

Prelungirea arestarii preventive

R O M A N I A

TRIBUNALUL BACAU JUDETUL BACAU

SECTIA PENALA

ÎNCHEIEREA DIN DATA DE: 1.06.2011

SEDINTA DIN CAMERA DE CONSILIU

PRESEDINTE: Jd. M.M.

GREFIER: M. M.

MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT DE

PROCUROR – D.R.

******

Pe rol fiind judecarea propunerii DIRECTIEI DE INVESTIGARE A INFRACTIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA SI TERORISM – SERVICIUL TERITORIAL BACAU privind prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor B.I.A., Z.A.I. si T.I.A., cercetati sub aspectul comiterii infractiunilor prev. de art. 2 alin. 1 si 3 alin. 1 din Legea 143/2000, modificata, cu aplicarea art. 41 al 2 cod penal si art. 8 din Legea 39/2003, totul cu aplic. art. 33 lit. a C.pen..

Dezbaterile au avut loc în conformitate cu dispozitiile art.304 C.p.p. fiind înregistrata cu mijloace tehnice.

La apelul nominal facut în sedinta din camera de consiliu, s-au prezentat inculpatul B.I.A., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales P.B. – cu delegatie la dosar, inculpatul Z.A.I., în stare de arest, asistat de aparator ales C.C. – cu delegatie la dosar si inculpatul T.I.A., în stare de arest, asistat de aparator ales L.C.G. – cu delegatie la dosar.

Procedura este completa.

S-a facut referatul oral al cauzei, dupa care:

Instanta a adus la cunostinta inculpatilor, propunerea D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacau de prelungire a masurii arestarii preventive.

Aparatorii inculpatilor si procurorul, pe rând arata ca nu au cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pentru dezbateri.

PROCURORUL, având cuvântul, în temeiul art.159 Cod pr.penala cu referire la art.148 lit.f Cod pr.penala, solicita admiterea propunerii DIRECTIEI DE INVESTIGARE A INFRACTIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA SI TERORISM – SERVICIUL TERITORIAL BACAU privind prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatilor B.I.A., Z.A.I. si T.I.A., întrucât în cauza nu a fost finalizata urmarirea penala, fiind necesare efectuarea perchezitiilor în sisteme informatice, identificarea si audierea altor consumatori ce se aprovizionau cu droguri de la membrii acestei grupari, precum si reaudierea celorlalti învinuiti si inculpati în vederea stabilirii corecte a situatiei de fapt în vederea tragerii la raspundere a acestora – astfel ca se impune prelungirea masurii arestarii preventive fata de inculpatii B.I.A., Z.A.I. si T.I.A..

Arata ca probatoriul administrat în cauza ofera atât indicii temeinice ca inculpatii Z.A.I., B.I.A., T.I.A., sunt autorii faptelor de introducere în tara de droguri si trafic de droguri în asociere infractionala, cât si probe certe ca temeiurile avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive fata de acestia, prevazute de art. 148 lit. f C. p. p., subzista în continuare si impun prelungirea masurii arestarii preventive fata de acestia.

Considera ca lasarea în libertate a inculpatilor prezinta pericol pentru ordinea publica având în vedere pericolul social deosebit al infractiunilor savârsite, numarul mare al actelor materiale comise, cantitatea de droguri traficata, cât si faptul ca aceasta activitate are un caracter de îndeletnicire permanenta, furnizând droguri unui numar însemnat de tineri, carora le este pusa în pericol sanatatea, cât si integritatea corporala.

Necesitatea prelungirii masurii arestarii preventive a inculpatilor se impune datorita caracterului grav al faptelor comise, respectiv cele de trafic de droguri si introducere fara drept în tara de droguri de risc, întrucât, conform studiilor de specialitate, drogurile sunt periculoase pentru societate, fiind imprevizibile si greu de controlat de catre autoritati, ameninta sub aspectul consumului colectivitatea neconsumatoare, în special segmentul tânar al populatiei, prin iuteala cu care se raspândeste viciul lui, cu tot cortegiul de consecinte negative, de ordin medical care îl însotesc.

În consecinta, apreciaza ca, raportat la probatoriul administrat în cauza, exista probe certe ca lasarea în libertate a inculpatilor B.I.A., Z.A.I. si T.I.A. reprezinta un pericol concret pentru ordinea publica, iar interesul social al protejarii societatii primeaza interesului personal al inculpatilor, având în vedere ca raportat la actele de urmarire penala ce urmeaza a fi efectuate în cauza – masura arestarii preventive a inculpatilor este necesara desfasurarii în bune conditii a urmaririi penale.

Pentru aceste considerente, având în vedere ca sunt întrunite conditiile prev. de art. 148 lit. f din Cpp, în temeiul art. 155 s.u. Cpp , solicita prelungirea masurii arestarii preventive pe o perioada de 30 de zile a inculpatilor: B.I.A. si T.I.A. si pe o perioada de 20 de zile a inculpatului minor Z.A.I..

Avocat C.C., având cuvântul pentru inculpatul minor Z.A.I., solicita respingerea propunerii de prelungirea arestarii preventive formulata de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacau, apreciind ca nu se mai impune prelungirea acestei masuri. Arata ca de la data când s-a luat masura arestarii preventive nu a intervenit nimic nou în dosar, inculpatul care este minor, a dat declaratie si a recunoscut faptele care i se retin în sarcina, astfel ca în acest moment procesual nu mai poate influenta procesul penal. De asemenea, arata ca toate probele ce urmeaza a fi efectuate pentru finalizarea urmaririi penale nu au legatura cu acest inculpat, acestea sunt pentru a se demonstra activitatea infractionala a altor inculpati si nu a inculpatului minor, care, a recunoscut ce a facut. Mai arata ca dispozitiile art.136 alin.8 Cod pr.penala sunt îndeplinite, având în vedere vârsta inculpatului, faptul ca nu are antecedente penale, a avut o pozitie sincera si a colaborat cu organele de cercetare, astfel ca nu poate tergiversa cauza. Mai mult decât atât invoca egalitatea de tratament, având în vedere ca doi dintre inculpatii au fost pusi în libertate de Curtea de Apel Bacau.

Sub toate aceste aspecte si având în vedere numarul mic de acte materiale, vârsta frageda, situatia scolara si atitudinea sa sincera, solicita respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive si înlocuirea cu masura obligarii de a nu parasi localitatea pentru ca acesta sa-si poata continua studiile întrucât ar pierde anul scolar.

Avocat L.C.G. având cuvântul pentru inculpatul T.I.A. solicita respingerea propunerii formulata de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacau de prelungirea arestarii preventive, aratând ca în cauza de fata sunt mai multi inculpati care au regim diferentiat. Învedereaza instantei ca arestarea preventiva s-a dispus fata de cinci inculpati, iar în recurs la Curtea de Apel Bacau doi dintre acestia au fost pusi în libertate, respectiv fata de inculpatul Z.A. s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea, iar fata de inculpatul B. nu s-a dispus nici o alta masura. Arata ca de când este arestat inculpatul T.I.A. nu s-a facut nimic în dosar; Parchetul putea sa solicite audierea lui, însa nu s-a întâmplat acest lucru. Mai arata ca exista un dosar pe rolul instantei cu 19 inculpati cercetati în stare de libertate pentru acelasi gen de infractiuni si alte dosare solutionate în care, tot pentru acelasi gen de infractiuni s-au aplicat inculpatilor pedepse cu suspendare.

Arata ca dispozitiile art.148 lit.f teza a-II-a Cod pr.penala – temeiurile arestarii nu sunt justificate, pericolul social nu este probat de acuzare, nu este individualizat, inculpatul T.I.A. este la prima abatere la legea penala, nu are antecedente penale si având în vedere si caracterizarile depuse la dosar din care rezulta ca acest inculpat nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, solicita respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive, iar în subsidiar, solicita înlocuirea cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, apreciind ca sunt îndeplinite dispozitiile art.136 alin.8 Cod pr.penala.

Avocat P.B. având cuvântul pentru inculpatul B.I.A., solicita respingerea propunerii formulata de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacau privind prelungirea arestarii preventive si lasarea în libertate a inculpatului. Arata ca inculpatul B.I. în prezent este liber, desi are aceeasi încadrare juridica cu inculpatul B.I.A., apreciind astfel ca situatia este inechitabila.

Învedereaza instantei ca la urmarirea penala cei doi inculpati au avut acelasi aparator desi aveau interese contrare, deci a fost o lipsa de aparare, ori instanta trebuia sa acorde acelasi tratament, aceeasi prezumtie si inculpatului Butnaru, care a avut o atitudine sincera, a recunoscut integral fapta, este singurul dintre inculpatii din prezenta cauza care a avut un loc de munca, nu este un tipar infractional, a înteles si a constientizat ceea ce a facut, a ajuns sa consume droguri din teribilism.

Invocând egalitatea de tratament, apreciaza ca se poate lua fata de inculpatul B.I.A. o masura mai blânda, respectiv masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara deoarece a avut o atitudine sincera de recunoastere si nu ar putea sa influenteze procesul penal.

Inculpatul B.I.A., în ultimul cuvânt, arata ca recunoaste si regreta fapta.

Inculpatul Z.A.I., în ultimul cuvânt, arata ca regreta fapta.

Inculpatul T.I.A., în ultimul cuvânt, arata ca regreta fapta.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

T R I B U N A L U L

-deliberând-

Asupra cererii de fata constata urmatoarele:

Parchetul de pe lânga Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacau, prin referatul nr. 160/D/31.05.2011, a propus prelungirea starii de arest preventiv inculpatilor B.I.A., T.I.A. si Z.A.I., întrucât temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea acestora de libertate.

În cuprinsul referatului, motivat pe 25 pagini, procurorul aratat ce acte de urmarire penala s-au administrat dupa data de 17 mai 2011, când s-a luat împotriva acestora masura arestarii preventive:

-au fost audiati în continuarea declaratiilor inc. Z.A.I. si Z.A.C., care au recunoscut în totalitate faptele savârsite, inculpatul minor revenind asupra declaratiei facute în recursul la luarea masurii preventive în fata Curtii de Apel Bacau si mentinând pozitia procesuala fata de implicarea inc. T.I.A..

-inculpatul B.I.I., în prezenta avocatului ales T.A. si-a mentinut pozitia procesuala de a nu da nicio declaratie,

-au fost identificati si audiati consumatorii de droguri S.R.I., M.R.G., U.S.A.;

-a fost audiat în calitate de martor si s-a efectuat o recunoastere dupa plansa foto a persoanei care a trimis droguri din Italia inculpatului B.I.A. cu martorul L.C.C., transportatorul ce a preluat coletul continând droguri din Italia de la numitul A.S., fara a cunoaste continutul real al coletului,

-ca urmare au fost extinse cercetarile fata de înv. A.S. sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 3 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp,

-s-a solicitat instantei de judecata efectuarea unor perchezitii în sisteme informatice asupra calculatoarelor si mediilor de stocare ridicate de la inculpati cu ocazia perchezitiilor domiciliare.

Apoi, procurorul a aratat ce anume urmeaza a se efectua în cauza:

-perchezitii în sisteme informatice;

-identificarea si audierea altor consumatori ce se aprovizionau cu droguri, de la membrii acestei grupari infractionale;

-reaudierea celorlalti învinuiti si inculpati în vederea stabilirii situatiei de fapt în vederea tragerii la raspundere a acestora.

Prin referatul sau procurorul a aratata ca probatoriul administrat în cauza ofera atât indicii temeinice cât si probe certe în sensul ca s-au introdus în tara droguri, care au fost portionate si distribuite consumatorilor, de regula tineri si ca cei trei inculpati Z.A.I., B.I.A. si T.I.A., faceau parte dintr-o asociere infractionala având ca obiect de activitate, traficul de droguri.

În opinia procurorului, inculpatii nu pot fi cercetati altfel decât în stare de arest, întrucât prezinta pericol pentru ordinea publica, care deriva în primul rând din gradul ridicat de pericol social al faptelor de care sunt suspectati.

La dosarul cauzei a fost atasat dosarul care a avut ca obiect arestarea initiala a inculpatilor B.I.A., B.I.I., Z.A.I., Z.A.C. si T.I.A.

Prin încheierea 59/20 mai 2011 a Curtii de Apel Bacau, pronuntata în dosarul nr. 2552/110/2011, s-a revocat arestarea preventiva a inculpatului Z.A.C., luându-se împotriva acestuia masura obligarii de a nu parasi localitatea.

Prin încheierea 60/23 mai 2011 a Curtii de Apel Bacau, a fost admis recursul inculpatului B.I.I., împotriva încheierii 71/IC/17.05.2011, respingându-se propunerea procurorului de arestare preventiva, susnumitul fiind astfel pus în libertate, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 40/17 mai 2011 a Tribunalului Bacau.

Astfel ca din 5 (cinci) inculpati arestati initial, au mai ramas doar 3 (trei) în stare de arest.

Procurorul de sedinta a sustinut oral referatul procurorului de caz solicitând prelungirea arestarii preventive a inculpatilor: B.I.A., T.I.A. si Z.A.I..

Propunerea procurorului este întemeiata.

Arestarea initiala s-a dispus pe 17 mai a.c.

Dosarul prezentând un grad ridicat de dificultate, urmarirea penala nu se putea termina pâna în momentul de fata.

Într-adevar, potrivit art. 155 alin. 1 C.p.p. arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi, care sa justifice privarea de libertate.

Existenta motivelor plauzibile de banuiala ca inculpatii au comis faptele pentru care sunt cercetati, nu poate fi pusa la îndoiala, atâta vreme cât exista o prindere în flagrant.

Faptele de care sunt suspectati inculpatii se probeaza si cu:

-procesele verbale de sesizare;

-procesele verbale de redare în forma scrisa a convorbirilor telefonice purtate de inculpati si învinuiti, interceptate în conditiile legii.

-procesele verbale de redare în forma scrisa a activitatii infractionale desfasurate de inculpati si învinuiti, privind înregistrarile de imagini.

-procesele verbale de redare în forma scrisa a declaratiilor investigatorilor si colaboratorilor autorizati sa procure droguri de la inculpatul B.I.A.;

-rapoartele de constatare tehnico stiintifica asupra drogurilor achizitionate de catre colaboratorul autorizat de la inculpatul B.I.I.;

-declaratiile martorilor C.E.R., V.B. si S.B.I.

Pedepsele prevazute de lege pentru traficul de droguri sunt de peste 4 ani închisoare.

S-a dovedit fara putinta de tagada ca inculpatii faceau parte dintr-o grupare (asociere infractionala), având ca obiect traficul de droguri: introducerea acestora în tara si distribuirea catre consumatori. Marea majoritate a inculpatilor sunt si consumatori; pentru a face rost de bani necesari procurarii de droguri, acestia s-au ocupat cu vânzarea catre alti consumatori.

Se impune mentinerea celor trei inculpati în arest preventiv pentru destructurarea asocierii infractionale. Mai mult, exista în speta motive verosimile sa de a crede în necesitatea de a împiedica inculpatii sa comita alte acte materiale ale infractiunilor de care sunt suspectati întrucât sunt indicii ca au intrat într-un cerc vicios.

Traficul ilicit de droguri si consumul acestora au dobândit proportii îngrijoratoare. Narcomania în rândul tinerilor este foarte raspândita.

Inculpatii par a face parte din categoria „NARCOBUSINESS”. Fiind identificati trebuie luate masuri ferme din partea autoritatilor judiciare pentru stoparea activitatii, pentru ca altfel se întorc imediat la mestesugul dobândit, care le macina sanatatea si chiar viata lor si a altora.

Infractiunile aflate în curs de cercetare prezinta un real si deosebit de ridicat grad de pericol social, având în vedere numarul mare al actelor materiale comise, cantitatea de droguri traficata, cât mai ales împrejurarea ca aceasta activitate devenise o îndeletnicire permanenta. Drogurile sunt periculoase pentru societate, prin iuteala cu care se raspândeste viciul, cu tot cortegiul de consecinte negative, în primul rând de ordin medical.

Referitor la chestiunea egalitatii de tratament, cu a inculpatilor pusi în libertate, prin cele doua hotarâri ale Curtii de Apel Bacau, instanta constata urmatoarele:

Încheierea 60/23 martie 2011 a Curtii de Apel Bacau, prin care s-a admis recursul inculpatului B.I.I., care a fost pus în libertate nu îsi poate extinde efectele în ceea ce-l priveste pe inculpatul B.I.A., pentru argumentele ce urmeaza a fi aratate.

În fata procurorului DIICOT, inculpatul B.I.I., a facut cunoscut ca si-a angajat avocat.

Avocatul ales al acestuia a trimis delegatia prin fax la Parchet, în noaptea de 16/17 mai 2011. A fost asteptat toata noaptea, fara a se prezenta, astfel ca procurorul de caz a trecut la audieri în prezenta avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul B.I.I., neavând de unde da stie dinainte ca exista contrarietate de interese cu B.I.A.. Inculpatul B.I.I., s-a prevalat de dreptul la tacere si cine procedeaza în acest fel nu mai poate invoca încalcarea dreptului la aparare, astfel ca referatul procurorului DIICOT adresat Tribunalului Bacau, cu propunerea de arestare preventiva a celor 5 (cinci) inculpati nu este lovit de nulitate absoluta. De existenta intereselor contrarii, procurorul de caz a aflat dupa audierea efectuata în prezenta avocatilor desemnati din oficiu si de acest aspect, a tinut seama judecatorul în fata caruia au fost adusi inculpatii, fiecare având avocatul sau.

Prin urmare daca B.I.I., a fost pus în libertate de catre Curtea de Apel Bacau nu înseamna ca se impune respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive inculpatului B.I.A., cel surprins în flagrant când a ridicat coletul cu droguri expediat din strainatate pe numele sau.

Inculpatii Z., sunt frati, unul student, celalalt elev.

Daca a fost pus în libertate unul dintre ei, nu înseamna ca pentru egalitate de tratament trebuie pus în libertate si celalalt, pentru ca reteaua infractionala s-ar reface ori se impune destramarea acesteia.

În ceea ce-l priveste pe inculpatul T.I.A., s-a dovedit fara putinta de tagada ca a livrat droguri fratilor Z. – CD-ul cu monitorizarea audio si video fiind elocvent. Nu poate fi pus în libertate întrucât exista pericolul sa-si continue activitatea infractionala.

Având în vedere cele de mai sus, se va admite propunerea procurorului si se va dispune prelungirea preventiei inculpatilor, cu câte 30 zile în cazul inculpatilor majori si cu 20 zile în cazul inculpatului minor, înlocuirea arestului preventiv cu obligarea de a nu parasi tara sau localitatea fiind insuficienta.

Se va lua act ca fiecare inculpat a avut avocat ales.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza art.155 si urm. C.pr.pen.;

Admite propunerea Parchetului de pe lânga Înalta Curte de casatie si Justitie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacau privind prelungirea preventiei inculpatilor B.I.A., T.I.A. si Z.A.I., aflati în Arestul I.P.J. Bacau, în curs de cercetare pentru trafic de droguri în cadrul unei asocieri infractionale constituite în acest sens.

În consecinta:

Prelungeste arestarea preventiva cu 30 de zile începând de pe 14 iunie 2011 pâna pe 13 iulie 2011 inclusiv a inculpatilor:

– B.I.A. , domiciliat în Bacau;

-T.I.A. – cu acelasi domiciliu;

Prelungeste cu 20 de zile, începând de pe 4 iunie 2011 pâna pe 23 iunie 2011, inclusiv, arestarea preventiva a inculpatului minor Z.A.I., cu acelasi domiciliu.

Constata ca inculpatii au fost asistati de avocati alesi.

Cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 24 ore de la pronuntare.

Pronuntata în sedinta publica în prezenta inculpatilor.

Cei trei inculpati au declarat recurs.

Tags: Prelungirea arestării preventive

Prelungirea arestării preventive. Lipsa de temeinicie a propunerii şi încălcarea dreptului la apărare a inculpatei

Încheierea penală nr. 189/28.08.2006

Prin încheierea de şedinţă din 22.08.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public – D.N.A. – Serviciul Teritorial Iaşi şi pe cale de consecinţă, în baza art. 159 Cod procedură penală, a fost prelungită durata măsurii arestării preventive dispusă împotriva inculpatei T.E. pe o durată de 30 zile, respectiv de la 24.08.2006 până la 22.09.2006.

S-a arătat în motivarea încheierii că potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea inculpatei în cursul urmăririi penale se prelungeşte dacă temeiurile iniţiale impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acesteia.

Din textul sus-citat rezultă că pentru prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale este suficient să fie îndeplinită una din cele două condiţii alternative.

S-a precizat că în cauză, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpata T.E. se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate.

Astfel, pe de o parte sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală în sensul că, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, din înscrisurile depuse la dosar şi raportul de constatate tehnico-ştiinţifică, cu caracter provizoriu, rezultă bănuiala legitimă că inculpata a săvârşit faptele prevăzute de legea penală, cu privire la care este cercetată.

Pe de altă parte, instanţa a apreciat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h Cod procedură penală, atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege pentru faptele presupus a fi comise de inculpată, cât şi sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestuia în libertate.

Noţiunea de pericol pentru ordinea publică este circumscrisă de amploarea activităţii infracţionale, caracterul premeditat al acesteia, importanţa şi multitudinea valorilor sociale lezate, amploarea rezultatului produs şi, nu în ultimul rând, de reacţia opiniei publice faţă de acest tip de fenomen infracţional.

S-a mai subliniat că din analiza actelor aflate la dosar rezultă necesitatea identificării şi audierii tuturor persoanelor care au cunoştinţă de activităţile desfăşurate de inculpată şi a finalizării raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, cu caracter provizoriu, pe baza înscrisurilor prezentate de instituţiile de credit.

A apreciat tribunalul că măsura preventivă a fost luată şi apoi prelungită cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale ce reglementează această instituţie de drept procesual penal şi cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatei, iar propunerea formulată de parchet D.N.A. – Serviciul Teritorial Iaşi este întemeiată.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen inculpata, invocând nelegalitatea şi temeinicia hotărârii.

Motivându-şi recursul, inculpata, prin apărătorul ales a susţinut că prima instanţă a judecat-o în lipsa apărătorului ales şi cu încălcarea prevederilor art. 171 Cod procedură penală.

Astfel, deşi apărătorul ales nu a lipsit nejustificat la două termene consecutiv şi nu a îngreunat astfel în mod voit desfăşurarea procesului penal, a desemnat un apărător din oficiu şi a judecat în acest mod propunerea de prelungire a arestării preventive, admiţând-o.

A mai precizat apărătorul inculpatei că propunerea de prelungire a arestării preventive este şi netemeinică. În cauză nu a fost dovedită existenţa acelor „indicii” şi „probe temeinice” cerute de dispoziţiile art. 143 Cod procedură penală şi nici îndeplinirea cumulativă a cerinţelor impuse de art. 148 lit. h Cod procedură penală.

Deşi inculpata este cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni de prejudiciu, de rezultat, acesta nu a fost probat. În cauză nu s-a efectuat o expertiză contabilă care să ateste existenţa unui prejudiciu cert, ci doar o constatare tehnico-ştiinţifică provizorie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi cercetarea inculpatei în stare de libertate.

Curtea, verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a constatat că recursul promovat este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele: potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. 41 Cod procedură penală când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la două termene consecutive, îngreunând astfel în mod voit soluţionarea procesului penal, organele judiciare desemnează un apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării care, în cazul cererilor privind arestarea preventivă nu poate fi mai mic de 24 ore.

Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că apărătorul ales al inculpatei nu a lipsit nejustificat la două termene de judecată.

Referatul cu propunerea de prelungire a arestării preventive întocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial Iaşi şi vizând pe inculpata T.E. a fost înregistrat la Tribunalul Iaşi la data de 21.08.2006 orele 1445.

S-a fixat termen de judecată pentru data de 22.08.2006 orele 1100.

S-a dispus citarea telefonică a inculpatei, solicitarea dosarului de urmărire penală de la D.N.A. – Serviciul Teritorial Iaşi şi înştiinţarea telefonică a apărătorului ales al inculpatei.

Din referatul întocmit de grefierul de la Tribunalul Iaşi rezultă că la orele 1500 când a luat legătura cu apărătorul ales al inculpatei acesta i-a precizat că se află în oraşul Bistriţa, în interes de serviciu şi că în data de 22.08.2006 poate ajunge la instanţă în jurul orelor 1400-1500, a rugat să se stabilească o oră după-amiază pentru soluţionarea cauzei.

Din practicaua încheierii pronunţate de Tribunalul Iaşi la data de 22.08.2006 în dosarul nr. 13153/2006 rezultă că la orele 1100 când a fost strigată cauza în Camera de Consiliu, a răspuns prezent inculpata aflată în stare de arest şi avocatul B. care a depus delegaţie de substituire pentru apărătorul ales S.M. Avocatul B. a cerut un termen pentru a se prezenta avocatul titular spre a susţine interesele inculpatei.

Instanţa a acordat termen în aceeaşi zi, la orele 1230 pentru ca apărătorul substituent să aibă la dispoziţie timpul necesar pentru studierea dosarului.

S-a acordat cuvântul pe fond şi a pus concluzii procurorul de şedinţă, susţinând necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive pentru inculpata T.E.; când s-a acordat cuvântul avocatului B. acesta a arătat că nu poate pune concluzii întrucât nu cunoaşte dosarul şi că apărătorul ales al inculpatei doreşte să se acorde un nou termen de judecată pentru a fi el prezent şi a pune concluzii.

A mai precizat că reprezentantul Ministerului Public cunoaşte foarte bine dosarul, iar el se află în inferioritate din acest punct de vedere.

Faţă de această situaţie de fapt instanţa a apreciat că cei doi apărători dau dovada de rea credinţă şi a fixat un nou termen de judecată la orele 1330 dispunând totodată emiterea unei adrese către Baroul Iaşi spre a-i fi desemnat inculpatei apărător din oficiu.

La orele 1330 a fost reluată judecata, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu şi cauza a rămas în pronunţare.

Măsura arestării preventive luată faţă de inculpată urma să expire la data de 23.08.2006 orele 2400.

Faţă de această situaţie de fapt, Curtea a constatat că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatei care avea apărător ales şi putea să se prezinte în instanţă după orele 1400-1500, aşa cum a anunţat grefierul de şedinţă la data de 21.08.2006.

Trecând la desemnarea unui apărător din oficiu, prima instanţă nu i-a acordat nici acestuia termenul de 24 ore prevăzut de art. 171 alin. 41 teza finală pentru pregătirea apărării.

În aceste condiţii, judecând cauza prin încălcarea dreptului la apărare al inculpatei, prima instanţă a pronunţat o încheiere nelegală, sancţionată cu nulitatea absolută, potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

Curtea a mai constatat că încheierea pronunţată de Tribunalul Iaşi este şi netemeinică.

Inculpata T.E. a fost reţinută la data de 30.05.2006, iar la 31.05.2006 s-a dispus arestarea preventivă a acesteia pe o durată de 25 zile, respectiv de la 31.05.2006 până la 24.06.2006.

Prin încheierea de şedinţă din 21.06.2006, Tribunalul Iaşi a prelungit arestarea preventivă a inculpatei pe o durată de 30 zile, respectiv de la 25 iunie 2006 la 24 iulie 2006, apoi de la 25 iulie la 23 august 2006.

În ultimele referate cu propunere de prelungire a arestării preventive au fost indicate aceleaşi activităţi procesuale ce ar urma să fie întreprinse de organul de urmărire penală, însă în actele de la dosar nu s-au regăsit materializarea acestora.

Pe parcursul ultimei prelungiri de 30 zile nu s-a încheiat nici un act de urmărire penală.

Faţă de vârsta inculpatei, de nivelul de pregătire intelectuală, de lipsa antecedentelor penale şi de stadiul în care se află urmărirea penală, Curtea a apreciat că lăsarea acesteia în libertate nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Pe cale de consecinţă, recursul promovat de inculpată este fondat, cazul de casare fiind cel prevăzut de art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 171 Cod procedură penală – prin hotărâre făcându-se o greşită aplicare a legii.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, s-a admis recursul promovat de inculpată, a fost casată încheierea recurată şi în judecare a fost respinsă propunerea formulată de Ministerul Public – D.N.A. Serviciul Teritorial Iaşi, având ca obiect prelungirea arestării preventive a inculpatei T.E.

Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei T.E. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 98/U/30 mai 2006 emisă de Tribunalul Iaşi, dacă nu este arestată în altă cauză.

NOTĂ:

Alineatul 4 ind. 1 al art. 171 Cod procedură penală a fost modificat prin art. I pct. 98 din Legea nr. 356/2006 în sensul că în situaţia în care „asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat şi nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care sa-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar (S.N.) pentru pregătirea apărării”.

Din exprimarea noilor prevederi, rezultă în mod evident că legiuitorul a avut în vedere „absenţa nejustificată” a apărătorului ales care îndreptăţeşte organul judiciar să treacă direct la înlocuirea acestuia cu unul din oficiu. Aceasta se întâmplă mai ales în procedurile urgente, care nu suferă nici o amânare, fiind subordonate unor termene legale, de regulă în procedura din camera de consiliu. În acest sens, art. 159(14) alin. 7 Cod procedură penală, prevede că „judecătorul soluţionează propunerea şi se pronunţă asupra prelungirii arestării preventive în termen de 24 ore de la primirea dosarului”, iar „recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate” (alin. 8 al art. 159 Cod procedură penală).

Tags: Prelungirea arestării preventive