Cerere de reconstituire formulata numai de un mostenitor, inexistenta mandatului tacit

Prin sentinţa civilă nr. 2485/11.12.2009 a Judecătoriei Paşcani s-a respins acţiunea formulată de reclamanta U. M. A., in contradictoriu cu pârâţii R. E. T. , Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Ruginoasa, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Iaşi, ca fiind neîntemeiată.
Instanta a retinut ca reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 120839 /02.02.2001 emis pe numele paratului pentru suprafaţa de 50 ha pe raza comunei Ruginoasa, în sensul înscrierii şi reclamantei pe acest titlu şi obligarea celor două comisii de fond funciar la emiterea unui nou titlu de proprietate în care reclamanta să figureze în calitatea de comoştenitor alături de pârât.
Reclamanta a sustinut ca are calitatea de moştenitor faţă de bunicul său alături de pârât cu cote egale respectiv ? si că în baza Legii 1/2000 la data de 01.03.2000 pârâtul a formulat la Comisia locală de fond funciar Ruginoasa cerere de reconstituire a dreptului de proprietate fără a face vorbire în cerere că nu este singurul moştenitor al tatălui, respectiv bunicului.
Instanta de fond a retinut ca din documentatia depusa la dosarul cauzei, referitoare la titlul de proprietate în cauza, inclusiv din cererea de reconstituire inregistrata sub nr. 755/2000, nu reiese în nici un fel faptul ca la momentul anului 2000 petenta ar fi formulat cerere de reconstituire in calitate de mostenitoare a defunctului sau bunic.
Cerere de reconstituire, la momentul anului 2000 a formulat doar pârâtul, nefiind obligaţia acestuia de a face menţiuni cu privire la existenţa sau nu şi a altor mostenitori, tocmai pentru ca se are în vedere că cererea se formulează în nume propriu, de fiecare persoană îndreptăţită, astfel cum prevede şi disp. art. 11 din Regulament.
Reclamanta formuleaza cerere de reconstituire, pentru prima data, la 24.11.2005, in baza Legii nr.247/2005, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate în calitatea sa de mostenitoare dupa defunctul sau bunic.
Recursul declarat de reclamanta a fost respins de catre Tribunalul Iasi, care a retinut :
Prin cererea formulată în termen legal în baza Legii 1/2000, înregistrată la Primăria comunei Ruginoasa sub nr. 755 din 1.03.2000, intimatul – pârât a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după terenurile cu destinaţie agricolă ce au aparţinut bunicului M.T. care a decedat în anul 1951.
Deoarece tatăl intimatului a decedat în anul 1983, acesta era îndreptăţit să solicite reconstituirea dreptului de proprietate potrivit vocaţie succesorale dovedită cu acte de stare civilă.
Susţinerile recurentei că intimatul a formulat cerere de reconstituire după tată şi nu după bunic sunt nefondate deoarece din cuprinsul cererii respectiv actele de stare civilă rezultă atât îndreptăţire cât şi calitatea persoanei beneficiare a dreptului.
Moştenitorii pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate indiferent dacă au venit la moştenire, în mod personal, prin reprezentare legală a predecedatului, sau în cazul moştenirii prin retransmisie, deoarece legea nu distinge în nici un caz.
În raport de aceste aspecte coroborate cu faptul că fostul proprietar a decedat în anul 1951, tatăl părţilor T. V. a decedat în anul 1983, anterior intrării în vigoare a legii precum şi cu dispoziţiile art. 13 din lege, este-evident că pârâtul a fost îndreptăţit să solicite şi să obţină reconstituirea dreptului de proprietate indiferent de modul cum a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate (după bunic sau după tată) situaţie în care nu pot fi incidente cele două motive de constatare a nulităţii absolute a titlului atacat.
Intr-adevăr legislaţia fondului funciar are un caracter reparatoriu însă acest principiu se aplică şi trebuie obligatoriu coroborat cu principiul neretroactivităţii legii civile şi a stabilităţii circuitului civil.
În mod corect instanţa de fond a făcut trimitere şi a reţinut în motivare că în speţa de faţă sunt aplicabile dispoziţiile art. II coroborat cu art. IV din Legea nr. 169/1997 prin care s-a instituit o aplicare concretă a principiului neretroactivităţii legii civile noi, urmărindu-se asigurarea stabilităţii circuitului civil.
Astfel dispoziţiile art. III din acelaşi act normativ nu pot aduce atingere în nici un fel titlurilor eliberate cu respectarea prevederii Legii fondului funciar nr. 18/1991 la data întocmirii lor.
Raportat la legalitatea emiterii titlului pe numele intimatului, legalitate care a fost constatată de instanţa de fond, orice altă cerere de reconstituire formulată ulterior chiar şi pentru aceeaşi suprafaţă nu constituie o cauză de nulitate absolută.
Deşi invocă recurenta existenţa unui mandat tacit în faţa instanţei de fond nu s-a administrat nici o probă care să facă dovada că intimatul a formulat cerere de reconstituire şi pentru recurentă.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin 1 din H.G 890/2005,…stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, personal sau prin mandatar.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi formulată prin intermediul unui mandatar, indiferent că este comoştenitor sau altă persoană, însă în ce priveşte forma mandatului, acesta trebuie să fie mandat scris, nu neapărat autentic.
Prin excepţie, este posibilă şi existenţa unui mandat tacit, în cazul soţilor , sau când un comoştenitor îndreptăţit a fost trecut în cerere de către un altul, fără ca primul să fi dat mandat expres, chiar verbal, dacă acesta acceptă consecinţele juridice ce decurg din formularea cererii respective. În nici un caz în speţa de faţă nu a fost vorba despre aşa ceva, numele recurentei nefiind menţionat în cererea de reconstituire, care este evident că a vizat doar persoana intimatului şi nu un alt comoştenitor.
Invocă recurenta în susţinerea cererii aspectul că s-a constatat calitatea de moştenitor, că are formulată o cerere de reconstituire şi că reconstituirea dreptului de proprietate pe numele fratelui este un act de administrare efectuat de unul dintre moştenitori, act ce profită şi celuilalt, menit să conserve dreptul legal sens în care s-a pronunţat şi Curtea de Apel Iaşi prin Decizia 281 din 13.06.2007.
Din examinarea deciziei invocate rezultă că recurenta a selectat doar fragmente.
Formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către un singur moştenitor, în nume propriu şi în condiţiile în care legislaţia nu îl obligă să precizeze şi celelalte persoane îndreptăţite, nu poate fi asimilată cu un act de conservare a patrimoniului în sensul dorit de recurentă şi anume temei de fapt şi de drept determinant pentru constatarea nulităţii titlului de proprietate criticat.

Tags: Cerere de reconstituire

Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate –indreptatire analizata anterior prin hotarari irevocabile

Prin sentinţa civilă nr. 463 din 19.02.2010 pronunţată de Judecătoria Paşcani s-a respinge ca fiind neîntemeiată acţiunea civilă formulată de petentul D.L. în contradictoriu cu intimata Comisia Judeţeana Iaşi Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iaşi .
Pentru a se pronunţa în acest mod prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr.161/22.01.2004, pronunţată de Judecătoria Paşcani in dosarul nr.3916/2003, sentinţă menţinută prin decizia civilă nr.20/12.01.2005 a Tribunalului Iaşi si prin decizia civilă nr.588/08.06.2005 a Curţii de Apel Iaşi, s-a dispus respingerea plângerii petentului formulate împotriva ordinului 439/29.08.2003 adoptat de Prefectura Jud.Iaşi, prin care solicita si atribuirea in proprietate a suprafeţei de 738 mp teren in intravilanul oraşului Paşcani, respectiv aceeaşi suprafaţă solicitată prin prezenta acţiune, si cu aceeaşi motivare.
Deşi in cauză nu există autoritate de lucru judecat, in sensul art.1201 C.civ., întrucât intre obiectul si părţile celor două plângeri – cea care a făcut obiectul cercetării in dosarul nr.3916/2003 al Judecătoriei Paşcani si cea analizată prin prezenta – nu există identitate ( in calitate de intimată in dosarul 3916/2003 a stat Prefectura Jud.Iaşi, dosarul menţionat având ca obiect ordinul 439/29.08.2003 adoptat de Prefectura Jud.Iaşi), totuşi, considerentele care au dus la pronunţarea soluţiei in dosarul sus – menţionat subzistă. Aceasta, mai ales că petentul a avut in vedere exact aceleaşi argumente in susţinerea cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate ca si cele învederate la soluţia dată plângerii împotriva ordinului nr.439/29.08.2003 adoptat de Prefectura Jud.Iaşi.
Recursul declarat de catre petent a fost respins de Tribunal, care a retinut ca îndreptăţirea petentului cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren a mai fost analizată de către instanţele judecătoreşti,în acest sens fiind pronunţate: sentinţa civilă nr.161/2004 a Judecătoriei Paşcani, decizia civilă a Tribunalului Iaşi nr.20/2005 şi decizia civilă nr.588/2005 a Curţii de Apel Iaşi. Deşi nu poate fi reţinută în cauză excepţia autorităţii de lucru judecat prevăzută de art.1201 Cod civil ,nefiind întrunită condiţia triplei identităţi de obiect , cauză şi părţi,totuşi nu poate fi ignorată puterea lucrului judecat ,după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, aceasta nefiind sinonimă cu autoritatea de lucru judecat. Nesocotirea acesteia presupune încălcarea principiului stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice .
Puterea de lucru judecat presupune ca o chestiune odată tranşată de o instanţă să nu mai poată fi adusă înaintea judecăţii, iar, pe de altă parte, ceea ce a stabilit o instanţă, statuările irevocabile să nu fie contrazise prin hotărârea unei alte instanţe. Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepţiei procesuale (non bis in idem), ci şi sub forma prezumţiei de lucru judecat, altfel spus al efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce a stabilit irevocabil o instanţă să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Statuarea instanţelor cu privire la regimul juridic al terenului , al dispoziţiilor legale incidente nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare fără încălcarea puterii de lucru judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare şi verificării jurisdicţionale a instanţelor respective, în speţă Judecătoria Paşcani,Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi .
În consecinţă, deşi recurentul susţine că face dovada deplină a dreptului de proprietate, că solicită în temeiul art.11 alin.2 din Legea 18/1991 reconstituirea în fizic pentru 240 mp ori având în vedere considerentele hotărârilor judecătoreşti invocate mai sus rezultă fără putinţă de tăgadă că terenul revendicat este afectat de detalii de sistematizare şi este ocupat în prezent de terenul de sport al Liceului M Sadoveanu. Ori această statuare a instanţelor judecătoreşti nu poate fi supusă unei noi dezbateri şi cercetări judecătoreşti.

Tags: Cerere de reconstituire