Emiterea unei ordonanţe care să cuprindă somarea debitoarei la plata uneo obligaţii contractuale neonorate şi penalităţi de întârziere

Deliberând asupra cererii de emitere a somaţiei de plată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.02.2009 sub nr. 533/260/2009 creditoarea CNADNR a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună emiterea unei ordonanţe care să cuprindă somarea debitoarei SC M. la plata sumei de 12248,11 lei reprezentând obligaţii contractuale neonorate de către debitoare şi penalităţi de întârziere.

în motivarea cererii creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul nr. 124/11.10.2005 pentru achiziţionarea rovinietelor cu plata de către beneficiar în 4 rate trimestriale prin care debitoarea s-a angajat să plătească creditoarei suma de 2658 Euro reprezentând contravaloarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale pentru autovehiculele cu nr. de înmatriculare BC-36-RUE, BC-28-MIV, BC-16-MIV, BC-17-MIV aparţinând debitoarei. Din debitul restant debitoarea a achitat doar primele două rate, celelalte 2 rate scadente la 11.04.2006, 11.07.2006 nefiind achitate. De asemenea a susţinut creditoarea, potrivit art. 3 alin. 1 din contract debitoarea datorează şi penalităţi de întârziere de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenţei şi până la achitarea efectivă a creditului, cuantumul acestora ridicându-se la 6950,71 lei la data de 9.02.2009.

în drept creditoarea a invocat dispoziţiile OG 5/2001, art.969 C.civ.

în dovedirea cererii creditoarea a anexat la dosar o serie de înscrisuri respectiv contractul nr. 124/11.10.2005 ,anexa A (fila 6), anexa B privind eşalonarea ratelor.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei conform OP nr. 183/30.01.2009 şi timbru judiciar în cuantum de 3 lei.

Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii acţiunii întrucât nu s-a realizat procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C.pr.civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată motivat de faptul că firma debitoare a achiziţionat roviniete la un preţ mai avantajos de la alte firme şi în plus creditoarea solicită o plata nedatorata.

în drept debitoarea a invocat dispoziţiile art. 115 alin. 1 şi art. 137 alin. 2 C.pr.civ., art. 7 şi 11 alin. 2 OG 5/2001.

în apărare debitoarea a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri – adresa 292/21.04.2008, răspuns SC M. 297/23.04.2008, dovada comunicării, Fisa contului 401, jurnal operaţiuni diverse.

La termenul din data de 24.03.2009 instanţa a respins excepţia prematurităţii cererii şi a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Prin contractul nr. 124/11.10.2005 între creditoare şi debitoare s-a stabilit un raport juridic obligaţional prin care creditoarea s-a obligat să elibereze debitoarei roviniete pentru autovehiculele cu nr. de înmatriculare BC-36-RUE, BC-28-M1V, BC-16-MIV, BC-17-MIV aparţinând debitoarei, iar debitoarea să achite contravaloarea acestora în 4 rate lunare conform graficului de eşalonare a ratelor. Debitoarea nu a achitat decât primele 2 rate, ultimele două rate scadente la 11.04.2006, 11.07.2006 nefiind achitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 OG 5/2001 privind somaţia de plată această procedură se aplică în scopul realizării voluntare sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani asumate prin contract constatat printr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură sau prin alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Pentru a fi îndeplinite cerinţele de admisibilitate ale cererii de emitere a somaţiei de plată în primul rând creditoarea trebuie să dovedească existenţa unei creanţe a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, izvorul obligaţiei putând fi un contract sau alt înscris însuşit de către debitor prin semnătură sau în alt mod admis de lege. în cauza de faţă creditoarea a făcut dovada existenţei unui înscris însuşit de debitor prin semnătură, atestând astfel drepturi şi obligaţii în legătură cu prestaţiile efectuate de creditoare, respectiv contractul de achiziţionare a rovinietei cu plata în rate, fiind îndeplinite astfel cerinţele impuse de art. 46 C.com. coroborat cu prevederile art. 1 alin. 1 OG 5/2001.

Apărarea debitoarei care invocă faptul că în afara contractului creditoarea trebuia să emită facturi fiscale nu poate fi reţinută de instanţă întrucât în materie comercială dovada raporturilor juridice se poate face cu orice mijloc de probă. Ori, executarea parţială de către debitoare a obligaţiilor din contract, respectiv plata primelor două rate, reprezintă o recunoaştere a contractului, acesta fiind valabil încheiat prin acordul de voinţă al părţilor.

Somaţia de plată presupune existenţa unui înscris însuşit de către debitoare prin semnătură, ori în acest caz este îndeplinită această condiţie necontestată de către debitoare.

Raportând situaţia de fapt la prevederile art. 1 OG 5/2001 rezultă că în cauza de faţă creditoarea este titulara unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Astfel creanţa este certă, atât sub aspectul debitului restant cât şi al penalităţilor în sensul art. 379 alin. 3 Cpc întrucât existenţa ei nu este discutabilă din punct de vedere juridic, contractul şi anexele sale fiind însuşite de debitoare prin semnătură.

Certitudinea creanţei a fost contestată de către debitoare care a invocat că după ce a achitat primele două rate, conform principiilor economiei de piaţă, a încheiat un contract cu un alt furnizor care oferea roviniete la un preţ mai avantajos. în aceste condiţii, a susţinut debitoarea, obligarea sa la plata celor două rate restante din debitul datorat către creditoare ar fi o îmbogăţire fără just temei întrucât creditoarea nu a eliberat roviniete debitoarei, iar debitoarea şi-a respectat obligaţia legală de plată a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, încheind contract cu un alt furnizor.

Instanţa nu poate reţine aceste apărări având în vedere existenţa unui contract încheiat între părţi prin care debitoarea şi-a asumat obligaţia de a achiziţiona roviniete de la creditoare şi de a plăti contravaloarea acestora în 4 rate. Faptul că ulterior debitoarea a încheiat un contract cu un furnizor de roviniete la un preţ mai avantajos nu este un motiv pentru nerespectarea obligaţiilor din contractul anterior încheiat cu creditoarea. Contractul este în vigoare, nu a fost reziliat de părţi, astfel că potrivit principiului „pacta sunt servanda” părţile sunt ţinute de efectele acestora. Dacă s-ar admite teza contrară ar însemna că în cazul unui contract sinalagmatic efectele acestuia ar putea înceta prin voinţa unilaterală a uneia dintre părţi şi nu prin acordul de voinţă al părţilor, executarea contractului depinzând de simpla voinţă a debitorului care ar putea oricând să facă să înceteze efectele contractului chiar dacă creditorul nu s-ar face vinovat de neexecutarea propriei obligaţii.

De asemenea, a mai invocat debitoarea, creditoarea nu a făcut dovada că a eliberat debitoarei roviniete. Instanţa nu poate reţine nici această apărare întrucât potrivit art. 1 pct. 1 şi 2 din contract creditoarea va elibera rovinietele concomitent cu plata de către beneficiar a în cele 4 rate a tarifului de utilizare a drumurilor. Potrivit art. 2 pct. 5 din contract beneficiarul va solicita eliberarea rovinietelor numai de la Oficiul Poştal care a încheiat contractul. Din interpretarea acestor dispoziţii contractuale rezultă că este în sarcina debitoarei să achite fiecare din rate la datele stabilite în contract, urmând ca în momentul în care se achită sumele de bani creditoarea să elibereze rovinieta.

Potrivit dispoziţiilor art. 379 alin. 4 Cpc creanţa este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau cel puţin este determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte

înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului. Faţă de cuprinsul acestor dispoziţii legale instanţa apreciază creanţa creditoarei ca fiind lichidă. Astfel cuantumul celor 2 rate

5

scadente este determinat în anexa contractului, respectiv 5297,4 lei, iar cuantumul penalităţilor de întârziere este determinabil întrucât potrivit art. 3 alin. 1 din contract debitoarea datorează şi penalităţi de întârziere de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, cuantumul acestora ridicându-se la data de 9.02.2009 la 6950,71 lei.

Creanţa este exigibilă în cazul în care termenul prevăzut în favoarea ori şi în favoarea debitorului s-a împlinit sau, în condiţiile legii -art. 263 şi art. 382 Cpc – debitorul este decăzut din beneficiul termenului, în cauza de faţă instanţa constată că este îndeplinită condiţia exigibilităţii creanţei, atât în ceea ce priveşte debitul restant, respectiv ratele de la plată au devenit exigibile la datele de 11.04.2006 şi 11.07.2006, cât şi în ceea ce priveşte penalităţile acestea calculându-se pe fiecare zi de întârziere până la achitarea efectivă a debitului.

în consecinţă, în temeiul art.1 pct. 1 din OG 5/2001 instanţa va admite cererea de emitere a somaţiei de plată formulată de creditoare şi va soma debitoarea să plătească creditoarei suma de 3.459,55 lei, din care 1.494,76 lei reprezentând contravaloarea ratelor scadente neachitate, şi 1.964,79 lei reprezentând penalităţi de întârziere până la data de 31.01.2009, precum şi penalităţi în continuare în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere până la data achitării efective a debitului, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei somaţii.

în baza art. 274 alin. 1 Cpc având în vedere că debitoarea a căzut în pretenţii, instanţa va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 44 de lei din care taxă judiciară de timbru de 39 lei şi timbru judiciar în cuantum de 3 lei.

Tags: Emiterea unei ordonanţe

Emiterea unei ordonanţe prin care debitoarea să fie somată la plata unei sume

SENTINŢA CIVILA NR.2614

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.10.2008 sub numărul 3520/260/2008, creditoarea S.C. C. a solicitat emiterea unei ordonanţe prin care debitoarea S.C. A. să fie somată să-i plătească suma de 3926,75 lei reprezentând contravaloare marfa şi suma de de 3729,50 lei reprezentând penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată in suma de 47,10 lei, din care 39 lei- taxa de timbru, 0,3 lei timbru judicar si 8,10 lei-c/val informaţiilor obţinute on line de la O.N. R.C. privind sediul social al debitoarei.

în motivarea cererii, creditoarea a arătat că a livrat debitoarei diverse produse electrice in valoare de 42.258,20 lei in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 47 incheiat la data de 01.02.2008, înregistrat la debitoare sub nr. 404/04.02.2008, fiind emise un număr de 27 de facturi. Asa cum precizează creditoarea, colaborarea dintre cele doua societăţi a inceput anterior perfectării contractului menţionat. Asa cum reise din rulajul contului bancar, o parte din facturi, in valoare de 38.331, 45 lei au fost achitate in datele de 21.03.2008, 12.05.2008, 16.05.2008, 15.07.2008, 11.08.2008, astfel: 10.328,73 lei(9501,06 lei + 827,67 lei) in 21.03.2008- c-val facturilor anexele 2-7, diferenţa de 827,67 lei reprezentând c/val facturii 0033435/31.01.2008, marfa livrata anterior perfectării contractului; 1155,58 lei in 12.05.2008- c/val facturilor ce constituie anexele 9-13; 3575,61 lei in 16.05.2008- c/val facturii ce constituie anexa 8; 5969,36 lei in 15.07.2008- c/val facturilor ce constituie anexele 14-18; 18129,84 lei in 11.08.2008- c/val facturilor ce constituie anexele 19-23. După data de 11.08.2008, debitoarea a incetat plăţile către societatea creditoare, astfel incat marfa livrata cu facturile ce constituie anexele 24-28 este neachitata, deşi receptioanarea acesteia este confirmata de primire prin semnătura si stampila. Urmare a notificării din data de 05.08.2008, debitoarea a făcut o plata parţiala de 18.129,84 lei in data de 11.08.2008, din totalul de 22.056,59 lei pe care ii datora la acea data.

In ce priveşte penalităţile solicitate, creditoarea menţionează ca a calculat cuantumul acestora in conformitate cu prevederile art. 6.2 din contractul de vanzare-cumparare intervenit intre parti, astfel cum a fost modificat prin obiectiunile formulate de debitoare, prin adresa nr. 400 din 04.02.2008. Penalităţile au fost calculate de la data scadentei facturilor pana la plata plaţii parţiale sau integrale, iar pentru facturile neachitate pana la data de 26.09.2008(anexa 37).

In drept, creditoarea şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 5 C.pr.civ, art. 46 C.com. si O.U.G. nr. 119/2007.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 RON şi timbra judiciar de 0,3 RON.

în cadrai probei cu înscrisuri, creditoarea a depus, in copie: contract de vanzare-cumpare nr. 47 din data de 01.02.2008(anexa 1), adresa nr. 400/04.02.2008, factura nr. 0033471/01.02.2008(anexa 2), factura nr. 0033527/05.02.2008(anexa 3), factura nr. 0033528/05.02.2008(anexa 4), factura nr. 0033534/06.02.2008(anexa 5), factura nr. 0033629/11.02.2008(anexa 6), factura nr. 0033716/15.02.2008(anexa 7), factura nr. 0033755/18.02.2008(anexa 8), factura nr. 0033848/21.02.2008(anexa 9), factura nr. 0033901/25.02.2008(anexa 10), factura nr. 0033910/25.02.2008(anexa 11), factura nr. 0033997/29.02.2008(anexa 12), factura nr. 48501/25.03.2008(anexa 13), factura nr. 0049420/19.05.2008(anexa 14), factura nr. 0049438/20.05.2008(anexa 15), factura nr. 0049461/21.05.2008(anexa 16), factura nr. 0049518/23.05.2008(anexa 17), factura nr. 0049641/29.05.2008(anexa 18), factura nr. 0049784/04.06.2008(anexa 19), factura nr. 0049749/04.06.2008(anexa 20), factura nr. 0049788/06.06.2008(anexa 21), factura nr. 0049902/13.06.2008(anexa 22), factura nr. 0049914(anexa 23), factura nr. 0049963/18.06.2008(anexa 23), factura nr. 0049963/18.06.2008(anexa 24), factura nr. 0057038/20.06.2006(anexa 25), factura nr. 0057053/23.06.2008(anexa 26), factura nr. 0057068/24.06.2008(anexa 27), factura nr. 0057190/30.06.2008(anexa 28), factura nr. 0033435/31.01.2008(anexa 34), extrase de cont, notificare, nota de transport, desfăşurător calcul penalitati(anexa 37), răspuns ONRC.

Parata a depus intampinare prin care a solicitat, in principal, respingerea cererii ca rămasa fara obiect, iar in subsidiar, obligarea sa la plata sumei de 562,74 lei reprezentând penalităţi de intarziere si 39,3 lei cheltuieli de judecata. In motivare, debitoarea a arătat ca prestaţiile efectuate de către creditoare in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 47/01.02.2008, semnat de debitoare cu obiectiunile formulate prin adresa nr. 400/04.02.2008, insusite de creditoare, au fost achitate integral, inclusiv pentru suma de 3926,75 lei, conform ordinului de plata nr. 486/23.10.2008.

Cat priveşte plata penalităţilor, debitoarea precizează ca nu se respecta modul de calcul care a fost prevăzut in contract, respectiv penalităţile incep sa curgă după 10 zile de la data scadentei, or, creditoarea calculează penalităţi de intarziere din ziua imediat următoare scadentei. Mai mult, creditoarea ii imputa penalităţi si cu privire la sumele deja achitate, lucru considerat abuziv. Debitoarea mai arata ca singurele penalităţi pe care creditoarea le-ar putea pretinde sunt penalităţile datorate pentru facturile neachitate la data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv factura fiscala nr. 49963/18.06.2008, factura fiscala nr. 57038/20.06.2008, factura fiscala nr. 57053/23.06.2008, factura fiscala nr. 57068/24.06.2008, factura fiscala nr. 57190/30.06.2008. Cuantumul acestor penalităţi de 526,44 lei, este calculat in conformitate cu prevederile contractului, respectiv procentul de

penalizare se aplica după cea de a-10 a zi de la scadenta, conform desfăşurătorului inserat in intampinare.

Cu privire la cheltuielile de judecata, debitoarea arata ca nu este de acord cu sumele avansate la ONRC, intrucat informaţiile privind sediul social al debitoarei era cunosctut creditoarei atât din contract, cat si din corespondenta purtata.

La data de 11.11.2008, creditoarea a depus răspuns la intampinare(concluzii scrise), prin care a solicitat admiterea in parte a acţiunii si a confirmat plata de către debitoare a sumei de 3926,75 lei reprezentând contravaloare marfa, in data de 23.10.2008. Cu privire la capătul de cerere privind plata penalităţilor, creditoarea arata ca plata debitului principal nu poate exonera debitoarea de la plata accesoriilor. Penalităţile au fost calculate conform art. 6.2 din contract, astfel cum a fost modificat prin Obiectiunile formulate prin adresa nr. 400/04.02.2008. Penalităţile au fost calculate pentru intarzierile in decontarea facturilor după data de 01.02.2008, data intrării in vigoare a contractului dintre parti, pretenţii care pot fi solicitate pana la împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

între creditoarea SC C. şi debitoarea SC A. a fost încheiat contractul nr. 47/01.02.2008, având ca obiect vânzarea- cumpărarea produselor comercializate de vânzător, indicate in anexa contractului, pe baza comenzii cumpărătorului, plata urmând a se face la termenul indicat pe fiecare factura. Potrivit art. 6.2 din contract, in cazul neplăţii in termen de 10 zile de la scadenta, cumpărătorul este de drept in întârziere si va plaţi penalităţi de 0,75% pe zi, penalităţile urmând a fi calculate de la data scadentei si pana la data efectiva a plaţii, acestea putând depasi debitul.(f. 7 dosar)

Prin obiectiunile formulate de debitoare prin adresa nr. 400/04.02.2008(f. 10), insusite de creditoare prin semnătura si stampila, părţile au convenit sa modifice conţinutul contractului incheiat la data de 01.02.2008, in sensul in care art. 6.2 prevede ca in cazul neplăţii in termen de 10 zile de la scadenta, cumpărătorul va fi de drept in intarziere si va plaţi penalităţi de 0,25% pe zi de intarziere pana la data efectuării integrale a plaţii.

In derularea contractului, creditoarea a emis un număr de 27 de facturi, in suma totala de 42.258,20 lei, reprezentând contravaloare marfa, plata acestora facandu-se in datele de 21.03.2008, 12.05.2008, 16.05.2008, 15.07.2008, 11.08.2008, potrivit rulajului contului bancar al creditoarei(f.40-43). La data de 23.10.2008, ulterior introducerii acţiunii, debitoarea a achitat cu OP nr. 486(f.58), suma restanta de 3926,75 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 49963/18.06.2008, nr. 57038/20.06.2008, nr. 57053/23.06.2008, nr. 57068/24.06.2008 si nr. 57190/30.06.2008(anexele 24-28), creditoarea restrangandu-si acţiunea in sensul in care a renunţat la capătul de cerere principal.

Cererea prin care se declanşează procedura somaţiei de plată reglementată de O.U.G. nr. 119/2007 trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute art.2 alin.l din respectivul act normativ, respectiv creditorul să invoce o creanţă certă, lichidă şi exigibilă care să reprezinte o obligaţie de plata a unei sume de bani care rezulta dintr-un contract comercial.

în cauză, instanţa reţine că aceste condiţii prevăzute de lege sunt îndeplinite pentru creanţa in valoarea totală de 2680,26 lei reprezentând penalităţi pentru întârziere la plată aferente facturilor depuse la dosar(anexele 2-28, f. 11-37), calculate potrivit art. 6.2 din contract, astfel cum a fost modificat si insusit de parti prin adresa nr. 400/04.02.2008(f. 10). Astfel, creditoarea invocă o creanţa care constă într-o sumă de bani şi care reprezintă o obligaţie de plata care rezulta dintr-un contract comercial de vanzare-cumpare şi din facturile emise in executarea acestuia, care poartă toate ştampila debitoarei şi semnătura reprezentantului acesteia fiind deci însuşite de debitoare. Această creanţă este certă şi lichidă în sensul disp. art. 379 alin, 3 şi alin. 4 Cp.a, existenţa şi câtimea ei rezultând din înscrisurile indicate, atât în privinţa sumei reprezentând valoarea însumată a facturilor neachitate cât şi în privinţa penalităţilor pentru întârziere la plata acestora. Faţă de termenele de scadenţă a facturilor şi data până la care au fost calculate penalităţile de întârziere, creanţa este totodată exigibilă.

Instanţa apreciază ca debitoarea poate fii obligata la plata penalităţilor aferente facturilor achitate cu intarziere. Astfel, contrar susţinerilor acesteia, izvorul obligaţiei de plata al penalităţilor nu ii reprezintă facturile fiscale emise de creditoare, ci este dat de clauza penala convenita de către parti(art. 6.2 contract). Astfel, prin contractul de vanzare-cumpare nr. 47/01.02.2008 Încheiat de parti(si care reprezintă legea lor, conform disp. art. 969 alin. 1 C.civ), acestea au stipulat o clauza penala, in condiţiile art. 1066 si urm. C.civ., obligatorie intre ele, privind obligaţia platii unor penalităţi de intarziere conform art. 6.2 din contract. Astfel, din interpretarea clauzei contractuale in sensul voinţei reale a pârtilor, dar si potrivit principiului in dubio pro reo- in folosul celui care s-a obligat – (art. 1 alin. 2 C.com rap. la art. 977 C.civ, art. 983 C.civ), rezulta ca debitorul este de drept in intarziere daca nu face plata in 10 zile de la scadenta, moment din care se calculează penalităţi de 0,25% pe zi intarziere. Rezulta astfel, un debit in valoare totala de 2680,26 lei, reprezentând penalităţi de intarziere calculate in procent de 25% pe zi intarziere, incepand cu ziua următoare celei de a zecea zi de la data scadentei si pana la data platii efective, respectiv 21.03.2008, pentru facturile fiscale anexele 2-5(f. 11-14), 16.05.2008, pentru factura fiscala anexa 8(f. 17), 12.05.2008 pentru facturile fiscale anexele 9-13(f. 18-22), 15.07.2008 pentru facturile fiscale anexele 14-18(f.23-27), 11.08.2008 pentru facturile fiscale anexele 19-23(08-32). Pentru facturile fiscale reprezentând anexele 24-28(f.33-37), debitoarea datorează penalităţi de intarziere calculate pana la data

de 26.09,2008, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata, potrivit pricipiului disponibilităţii.

Prin urmare, debitoarea va fii obligata la plata penalităţilor de intarziere, in condiţiile in care nu a făcut dovada plaţii sumelor datorate la scadenta convenita in mod contractual.

Faţă de cele de mai sus, apreciind ca întemeiată în parte acţiunea creditoarei, astfel cum a fost precizata la acest termen de judecta, instanţa urmează să o admită în parte şi sa someze debitoarea să achite creditoarei, în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei ordonanţe, suma de 2680,26 lei, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,25% pe zi intarziere, conform contractului. La aprecierea termenului de plata, instanţa a avut in vedere vechimea debitelor la care au fost aplicate penalităţile, raportat la exigentele activităţii comerciale, respectiv faptul ca in raporturile comerciale, executarea exacta a obligaţiei este o condiţie esenţiala pentru realizarea scopului avut in vedere la incheiarea contractului cu debitorul. In acelaşi timp, executarea la termen a obligaţiei comerciale constituie si o necesitate pentru buna desfăşurare a activităţii comerciale pe care creditorul o realizează cu alţi comercianţi.

Cu privire la cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecata, fata de culpa procesuala a debitoarei in declanşarea prezentului litigiu si dispoziţiile art. 274 C.pr.civ., instanţa va admite aceasta cerere si va obliga debitoarea la plata sumei de 47,10 lei, reprezentând 39 lei-taxa de timbru, 0,3 lei timbru judicar si 8,10 lei-c/val informaţiilor obţinute on line de la O.N. R.C. privind sediul social al debitoarei, dovedite in cauza in condiţiile art. 1191 C.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea precizata formulate de creditoarea S.C. C, cu sediul… in contradictoriu cu debitoarea S.C. A., cu sediul in ……

Somează debitoarea să achite creditoarei, în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei ordonanţe, creanţa în valoare de 2680,26 lei reprezentând penalităţi de întârziere de 0,25% pe zi intarziere, conform contractului.

Obliga debitoarea sa plătească creditoarei suma de 47,10 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Cu drept de cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19.11.2008.

Tags: Emiterea unei ordonanţe