Top

Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale. Nelegala sesizare a instantei de judecata.

Prin sentinta penala nr. 930/P/29.05.2008, Judecatoria Medgidia a hotarât:

„În baza prevederilor art.180 alin.(2) cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal – fata de partea vatamata U.A.;

Condamna pe inculpatul T.D., administrator la SC R.P.S. SRL Medgidia, fara antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza prevederilor art.239 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal – fata de partea vatamata N.F.

Condamna pe inculpatul T.D. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza prevederilor art.239 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal – fata de partea vatamata I.S.

Condamna pe inculpatul T.D. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza prevederilor art.239 alin.(1) si (2) Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal – fata de partea vatamata D.V.:

Condamna pe inculpatul T.D. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza prevederilor art.321 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal:

Condamna pe inculpatul T.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art.34 alin.(1) lit.b) Cod penal:

Contopeste pedepsele aplicate prin prezenta hotarâre, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza prevederilor art.81 Cod penal, suspenda conditionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza prevederilor art.359 Cod procedura penala, cu referire la prevederile art.83 Cod penal, se atrage atentia inculpatului asupra conditiilor de revocare a suspendarii conditionate a exercitarii pedepsei.

În baza prevederilor art.71 Cod penal, interzice condamnatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea tuturor drepturilor prevazute de art.64 lit.a) taza a II-a, b) si c) Cod penal.

În baza prevederilor art.71 alin.(5) Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii, se suspenda si executarea pedepselor accesorii.

Admite în parte actiunea civila a partii civile U.A.

Obliga condamnatul la plata catre partea civila U.A. a sumei de 3000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art.191 Cod procedura penala, obliga condamnatul la plata catre stat a sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.193 alin.(1) Cod procedura penala, obliga inculpatul la plata catre partea vatamata U.A. a sumei de 1.000 RON cu titlu de onorariu avocat.”

Prin decizia penala nr.30 din data de 14 ianuarie 2009, Tribunalul Constanta a decis:

„În baza art. 379 pct. 2 lit.a) Cod procedura penala,

Admite apelurile declarate de catre inculpatul T.D. si de catre partea civila U.A. împotriva sentintei penale nr. 930/P/29.05.2008 pronuntata de catre Judecatoria Medgidia în dosarul nr. 2971/P/2007.

În baza art. 382 alin.(1) Cod procedura penala,

Desfiinteaza, în totalitate sentinta penala apelata.

În baza art. 380 Cod procedura penala,

Restituie cauza procurorului pentru a lua masurile necesare refacerii urmaririi penale.”

Instanta de apel a apreciat ca prima instanta a pronuntat hotarârea de condamnare a inculpatului T.D. în conditiile în care nu a fost legal sesizata, fiind necesara refacerea urmaririi penale efectuate în cauza deoarece nu se poate stabili daca inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmarire penala pentru faptele de ultraj comise fata de partile vatamate N.F., I.S. si D.V., pentru care a fost trimis în judecata intrucât în procesul verbal de prezentare a materialului de urmarire penala se mentioneaza numai doua infractiuni de ultraj, desi a fost trimis în judecata pentru trei asemenea infractiuni si întrucât nu se precizeaza partile vatamate în raport cu fiecare infractiune de ultraj în conditiile în care, prin rechizitoriu s-a dat si o solutie de scoatere de sub urmarire penala pentru doua fapte de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1 si art. 239 alin.1,2 în raport cu partile vatamate C.M. si L.S. (încadrare care corespunde cu cea înscrisa în procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala), iar pe de alta parte cel putin pentru o fapta de ultraj dintre cele trei pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, exista certitudinea ca nu s-a prezentat materialul de urmarire penala.

Împotriva hotarârii instantei de apel, în termen legal, Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta a declarat recurs pentru ca dreptul inculpatului la aparare nu a fost încalcat, i s-a prezentat materialul de urmarire penala, iar restituirea cauzei la procuror nu se impunea.

Criticile sunt întemeiate.

Potrivit art.317 Cod procedura penala, judecata se limiteaza la fapta si persoana indicata în actul de sesizare, în speta, rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Medgidia.

Astfel, instanta se pronunta asupra infractiunilor cu care a fost investita în fapt sau în drept, cu exceptia cazurilor prevazute de art.336-art.337 Cod procedura penala.

În acelasi sens, instanta este datoare sa lamureasca identitatea faptelor pentru care s-a dispus inculparea si trimiterea în judecata, pentru care s-a efectuat urmarirea penala, instanta de judecata trebuind, conform art.264 alin.(1) Cod procedura penalp, „sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala”.

Conform art.300, art.332 Cod procedura penala, cauza se restitue la procuror când „sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlaturata de îndata si nici prin acordarea unui termen în acest scop”, când se constata, înainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca „în cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decât cel competent” si în cazul nerespectarii „dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator”.

Ori, începerea urmaririi penale pentru faptele îndreptate numai împotriva unora dintre partile vatamate, urmata de prezentarea materialului de urmarire penala pentru acestea, omitând-o pe cea de-a treia pentru care s-au efectuat cercetari penale, obliga instantele sa se pronunte asupra acestora, nefiind o unitate de infractiuni si nu sa restituie cauza la procuror, actul de sesizare a instantei nefiind lovit de nulitate în conditiile art.197 alin.(2) Cod procedura penala.

Prin urmare, decizia instantei de apel este supusa casarii pentru cazul prevazut de art.3859 pct.10 Cod procedura penala, neraspunzând cererilor esentiale formulate în apel cu privire la fondul cauzei motiv pentru care recursul declarat de procuror este fondat.

Ca atare, în baza art.38515 pct.2 lit.c) Cod procedura penala, recursul va fi admis, se va casa decizia atacata cu trimitere spre rejudecare la Tribunal pentru solutionarea apelurilor formulate de catre inculpatul T.D. si partea civila U.A.

Curtea de Apel Constanta, în baza art.38515 pct.2 lit.c) Cod procedura penala; a admis ca fondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, împotriva deciziei penale nr.30 din data de 14 ianuarie 2009, pronuntata de Tribunalul Constanta, în dosarul penal nr.2971/256/2007, privind pe inculpatul T.D.

A casat decizia penala nr.30 din data de 14 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanta si a dispus rejudecarea cauzei de catre Tribunalul Constanta pentru solutionarea apelurilor declarate.

Etichete:

PENAL. Restituirea cauzei la procuror in caz de nerespectare a dispozitiilor privind competenta materiala. Calificarea masurii restabilirii situatiei anterioare (art. 170 C.p.p) ca fiind o masura reparatorie si nu o masura asiguratorie

Asupra prezentului proces penal:

Prin adresa din data de …….înregistrată pe rolul acestei instanţe, Judecătoria Medgidia a înaintat spre competentă soluţionare dosarul privind pe inculpaţii CP, ŞG, ŞA şi CF întrucât prin încheierea a I.C.C.J. s-a admis cererea de strămutare formulată de petentul CP.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia înregistrat pe rolul Judecătoriei Medgidia s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor CF pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.323 C.penal, art.290 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.291 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.26 C.penal raportat la art.246 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.214 al.1,2 C.penal, art.26 C.penal raportat la art.272 pct.2 din Legea nr.31/1991, republicată, art.41 din Legea nr.26/1990; CP pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 C.penal, art.290 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.291 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.246 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.214 al.1,2 C.penal, art.272 pct.2 din Legea nr.31/1991, republicată, art.41 din Legea nr.26/1990; ŞA pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 C.penal, art.290 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.291 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.246 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.214 al.1,2 C.penal, art.272 pct.2 din Legea nr.31/1991, republicată, art.41 din Legea nr.26/1990 şi ŞG pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 C.penal, art.290 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.291 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.246 C.penal cu aplicarea art.41 al.2 C.penal, art.214 al.1,2 C.penal, art.272 pct.2 din Legea nr.31/1991, republicată, art.41 din Legea nr.26/1990.

În susţinerea rechizitoriului s-a reţinut în sarcina inculpaţilor că, începând cu anul 2004 s-au constituit şi funcţionează şi în prezent într-o structură de fapt afectată scopului reluării prin infracţiuni a SC F SA prin intermediul Asociaţiei PAS F; în acelaşi interval de timp au falsificat prin plăsmuire evidenţele Asociaţiei PAS F M contractul de împrumut de 2 milioane de euro, ofertele de finanţare de 900.000 dolari, cererile de adeziune în PAS şi contractul urmate de continuarea emiterii de acte subsecvente celor dintâi arătate; au folosit de la data facerii actelor false şi până în prezent aceste înscrisuri, continuu în activitatea de administrare a societăţii şi cea judiciară ce a urmat continuând şi în prezent astfel de procese în vederea producerii de consecinţe juridice a validării preluării ilegale a societăţii; au împiedicat accesul în societate a acţionarului majoritar SC cât şi la lucrările generale ale societăţii şi Asociaţiei PAS începând cu data de 30.08.2004, în mod permanent vătămându-i acestuia interesele legitime prin împiedicarea efectuării de aport de capital investiţional în cadrul Asociaţiei PAS, reducând prin manevrele ilicite expuse procentajul de acţiuni deţinute de SIF Transilvania SA de la 20% la 10%; au creat în calităţile avute şi în maniera descrisă falimentarea societăţii pentru a fi dată unor alte persoane; au folosit cu rea-credinţă creditul de care se bucura Asociaţia PAS într-un scop contrar intereselor acesteia, în favoarea SC F SA unde aceştia aveau interes; au făcut cu rea-credinţă declaraţii inexacte în baza cărora s-au efectuat menţiuni în Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa, utilizând registre de acţionari şi hotărâri AGA plăsmuite ca mijloc material.

Cu privire la acţiunea civilă, în conţinutul rechizitoriului s-a reţinut că inculpaţii, prin faptele lor, au provocat o pagubă Asociaţiei PAS F SA M în cuantum de 2.379.467,9870 lei noi, iar SC F SA M o pagubă în cuantum de 2.407.437,81 lei noi.

S-a mai reţinut de asemenea că, părţile vătămate SC, membrii PAS vătămaţi şi SIF Transilvania urmează să precizeze în faţa instanţei pretenţiile avute pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către inculpaţi.

Prin încheierea pronunţată în dosarul I.C.C.J.-Secţia Penală a dispus strămutarea judecării cauzei de la Judecătoria Medgidia la Judecătoria Buzău menţinând actele îndeplinite la instanţa de la care s-a strămutat soluţionarea cauzei.

După strămutare la Judecătoria Buzău partea vătămată SIF T s-a constituit parte civilă cu suma de 500.986,18 lei, iar SC F SA M, prin SC s-a constituit parte civilă cu suma de 4.205.517 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Inculpaţii, prin apărătorii lor au invocat lipsa de competenţă a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia în instrumentarea dosarului întrucât în conformitate cu dispoziţiile art.13 al.12 din OUG nr.43/2002 Direcţia Naţională Anticorupţie este competentă să efectueze urmărirea penală dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul mai multor infracţiuni printre care şi cea prevăzută de art.246 C.penal.

Părţile vătămate SC F SA M şi SC, prin apărătorul lor a invocat neregularitatea sesizării instanţei de judecată întrucât conform art.264 al.3 C.pr.penală prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nu a procedat la verificarea rechizitoriului sub aspectul legalităţii şi temeiniciei aşa după cum s-a dispus prin decizia pronunţată de I.C.C.J în secţiile unite.

Cu privire la cele două excepţii, instanţa constată următoarele:

Prin adresa, anterior pronunţării deciziei a I.C.C.J., Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia au trimis acestei instanţe spre competentă soluţionare dosarul menţionându-se în mod expres că, rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei potrivit dispoziţiilor art.264 al.3 C.pr.penală.

Este adevărat că, această menţiune nu a fost făcută pe rechizitoriu însă adresa a fost semnată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, acelaşi prim procuror aplicând ştampila şi semnând pentru verificare pe prima pagină din rechizitoriu.

În consecinţă, instanţa urmează să respingă excepţia neregularităţii actului de sesizare a instanţei invocată de părţile vătămate SC F SA M şi SC.

După sesizarea instanţei părţile vătămate SC F SA M şi SC s-au constituit părţi civile împotriva inculpaţilor cu suma de 4.205.517 lei, iar partea vătămată SIF T s-a constituit parte civilă cu suma de 500.986,18 lei.

Întrucât această sumă totală în cuantum de 4.706.503,18 lei, care rezultă cu certitudine şi din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (volumul 4 dosar urmărire penală), nu poate fi defalcată pentru fiecare infracţiune în parte pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 C.penal fiind condiţionată în prezenta cauză de săvârşirea celorlalte infracţiuni de către inculpaţi, instanţa urmează să admită cererile formulate de aceştia, iar în baza art.332 al.2 C.pr.penală să restituie cauza procurorului pentru ca acesta să o înainteze în vederea refacerii urmăririi penale la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa, prejudiciul produs părţilor vătămate fiind mai mare de 1.000.000 euro, astfel încât urmărirea penală trebuia efectuată de acest organ de urmărire penală conform art.13 al.12 din OUG nr.43/2002.

Este de reţinut de asemenea faptul că, partea vătămată SC a formulat la data de 17.11.2004 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa plângere împotriva inculpaţilor ŞA, CP şi ŞG pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.290, 291 şi 292 C.penal, iar împotriva inculpatei CF pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.246 C.penal, aceeaşi parte vătămată a formulat la data de 28.04.2005 plângere Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva inculpatei CF pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.291 C.penal şi art.246 C.penal, iar la data de 11.07.2005 partea vătămată SC a formulat plângere împotriva inculpaţilor ŞA, CP, ŞG şi CF la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.2151 al.2 C.penal.

Toate aceste dosare menţionate mai sus au fost reunite la dosarul al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa aşa după cum rezultă din adresa (fila 29 dosar de fond).

Astfel, s-a ajuns ca cei patru inculpaţi să fie cercetaţi pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni atât în dosarul al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa cât şi în dosarul al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, în condiţiile în care Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa nu a trimis spre soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia spre competentă soluţionare o parte din infracţiunile pentru care a fost sesizată de către partea vătămată SC.

Cu privire la cererea inculpaţilor de ridicare a măsurii restabilirii situaţiei anterioare dispusă prin ordonanţa a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia (fila nr.18 volumul 3-dosar urmărire penală) instanţa urmează să o respingă întrucât conform dispoziţiilor art.332 al.3 C.pr.penală instanţa nu se poate pronunţa în caz de restituire a dosarului de urmărire penală decât asupra măsurilor preventive, asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor asigurătorii aşa cum sunt ele reglementate de art.163, 165, 166 şi 168 C.pr.penală.

Măsura reglementată de art.170 C.pr.penală este destinată reparării în natură a prejudiciului produs părţii vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni când existenţa acestui prejudiciu a rezultat în mod vădit din comiterea acelei infracţiuni, această măsură neputând fi catalogată ca fiind o măsură asiguratorie.

Revine astfel procurorului căruia îi va fi repartizat dosarul de urmărire penală spre competentă soluţionare sarcina de a se pronunţa cu privire la menţinerea sau înlăturarea măsurii restabilirii situaţiei anterioare dispusă prin ordonanţa a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia.

Etichete:

Recurs. Inadmisibilitate. Restituirea cauzei la procuror

Decizia penală nr.50/R/25.01.2006 a Curţii de Apel Galaţi

Recurs. Inadmisibilitate. Restituirea cauzei la procuror

Prin decizia penală nr.50/R/25.01.2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.

Au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi părţile civile SC O SRL, SC A SRL şi SC E.C SRL.

A fost casată sentinţa penală nr.159/17.03.2005 a Tribunalului Galaţi privind pe inculpaţii P.F şi P.D.D şi a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.

Pentru a decide astfel a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi pe motiv că hotărârea prin care s-a dispus restituirea dosarului la parchet in temeiul art. 3001 alin.2 Cod procedură penală nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs, s-a constatat că există o contradicţie vădită între dispozitivul sentinţei din care rezultă că instanţa a dispus restituirea cauzei la parchet în temeiul art.300 alin.2 Cod procedură penală, pentru neregularitatea actului de sesizare, rezultând că instanţa a avut în vedere şi caracterul incomplet al urmăririi penale, atât in ceea ce priveşte latura penală cât şi latura civilă a cauzei.

În aceste condiţii indicarea incompletă de instanţa de fond a textelor de lege prin omisiunea de a face referire la art.333 Cod procedură penală nu este de natură să împiedice exercitarea căii de atac prevăzută de lege.

Dată fiind şi similitudinea dintre cele două texte care reglementează restituirea cauzei la procuror, neprevederea de către legiuitor a căii de atac împotriva hotărârii de restituire a cauzei la procuror pentru neregularitatea actului de sesizare constituie o lacună a legii care trebuie complinită, recurgând prin analogie la dispoziţiile art.333 alin.3 cu referire la art.332 alin.3 Cod procedură penală.

Prima instanţă a mai reţinut ca motiv al trimiterii dosarului la procuror faptul că nu a fost începută urmărirea pentru actele comise în dauna unora dintre părţile vătămate în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art.200 Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Potrivit art.228 Cod procedură penală, pentru începerea urmăririi penale este necesar să existe un minim de date din care să rezulte că s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi să nu se constate existenţa vreunuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art.10 Cod procedură penală.

Dând o interpretare logică acestor dispoziţii legale literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că urmărirea penală începe „in rem” şi numai când este cunoscută persoana făptuitorului urmărirea penală începe şi „in personam”.

În speţă s-a reţinut că pentru fiecare dintre inculpaţi urmărirea penală a început in personam pentru anumite acte materiale comise în dauna unor părţi vătămate însă pe parcursul urmăririi penale au fost strânse probe privitoare la participarea şi la acte materiale împotriva altor părţi vătămate.

Audierea inculpatului P.D.D. în cursul urmăririi penale s-a făcut cu privire la toate actele materiale în prezenţa apărătorului ales astfel că nu se poate considera că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

De altfel, procurorul a procedat la schimbarea încadrării juridice conformându-se dispoziţiilor art.238 Cod procedură penală, rezoluţia acestuia echivalând ea însăşi cu o dispoziţie de începere a urmăririi penale, fiind evidentă voinţa organului de urmărire penală de a stabili răspunderea penală a inculpatului pentru toate faptele pentru care a fost cercetat.

La aceeaşi dată inculpaţii au fost din nou audiaţi, în prezenţa apărătorului ales, cu privire la toate faptele pentru care au fost cercetaţi menţinându-şi declaraţiile anterioare.

După finalizarea urmăririi penale referatul întocmit descrie toate actele materiale fiind prezentată participarea inculpaţilor la comiterea acestora, propunându-se punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.215 alin.1,3,4 şi 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Întrucât atributul punerii în mişcare a acţiunii penale şi trimiterii în judecată aparţine procurorului este lipsită de relevanţă împrejurarea că prin referatul de terminare a urmăririi penale s-a propus neînceperea şi respectiv scoaterea de sub urmărire penală pentru unele acte materiale.

S-a mai reţinut că după primirea dosarului procurorul a procedat la prezentarea întregului material de urmărire penală, prilej cu care inculpaţii, fiind ascultaţi în prezenţa apărătorului ales, nu au avut obiecţii privitor la începerea şi desfăşurarea urmăririi penale.

În consecinţă nu existau temeiuri pentru a considera că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale de natură să atragă neregularitatea actului de sesizare şi să impună restituirea dosarului la procuror în temeiul art.300 alin.2 Cod procedură penală.

Presupunând însă că ar fi existat o încălcare a dispoziţiilor art.228 Cod procedură penală, aceasta nu s-ar încadra în categoria celor care atrag nulitatea absolută ci este sancţionată cu nulitatea relativă care ar putea fi invocată doar în condiţiile prevăzute de art.197 alin.1 şi 4 Cod procedură penală.

S-a mai constatat că împrejurarea că unele fapte sunt prezentate în actul de sesizare al instanţei fără detalierea şi clarificarea tuturor aspectelor ce corespund elementelor constitutive ale infracţiunii nu justifică restituirea la procuror atâta vreme cât rechizitoriul conţine suficiente elemente pentru determinarea faptelor care fac obiectul judecăţii, sub toate aspectele, demonstrând voinţa procurorului de a sesiza instanţa pentru faptele respective.

Restituirea cauzei întrucât nu ar fi fost efectuate activităţi de urmărire penală esenţiale pentru stabilirea laturii obiective şi subiective a infracţiunii nu poate fi dispusă decât în condiţiile prevăzute de art.333 Cod procedură penală, după finalizarea cercetării judecătoreşti şi nu în baza art.300 alin.2 Cod procedură penală, aşa cum greşit a procedat prima instanţă.

Etichete: