Top

CIVIL: Servitute. Excepţie de inadmisibilitate. Respingere excepţie, ca neîntemeiată. Interpretarea noţiunii de „loc înfundat care nu are nici o ieşire la calea publică”. Admitere in parte şi stabilire din oficiu a sumelor reprezentând

CIVIL: Servitute. Excepţie de inadmisibilitate. Respingere excepţie, ca neîntemeiată. Interpretarea noţiunii de „loc înfundat care nu are nici o ieşire la calea publică”. Admitere in parte şi stabilire din oficiu a sumelor reprezentând c/valoarea lipsei de folosinţă.

J U D E C A T A,

Asupra acţiunii civile de faţă.

Pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată sub nr.1750/277/2007 din 06.11.2007, acţiunea civilă având ca obiect servitute de trecere promovată de către reclamantul A.C., în contradictoriu ci pârâţii L.D., S.A., S.V., D.S. şi P.I..

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafeţe de 10 ha pădure şi nu are altă posibilitate de trecere la proprietatea sa decât pe proprietăţile pârâţilor. Suprafaţa de pădure aflată în proprietatea reclamantului este situată în punctul „Leurda” mai sus de proprietăţile pârâţilor. S-a mai arătat că mai sunt 10-15 familii din satul Bâsca Rozilei care deţin terenuri în acest punct şi nu au posibilităţi de trecere, pentru acest fapt fiind vinovată Primăria oraşului Nehoiu prin aceea că au fost puşi în posesie fără a se asigura şi trecerea la proprietăţile acestora.

La dosarul cauzei a fost depusă copia titlului de proprietate nr. 56 391/15.12.2004, adresa nr.13886/12.07.2007 a Direcţiei pentru urmărirea actelor cu caracter reparatoriu,adresele nr. 2461/26.09.2005 şi nr.2468/6.02.2007 ale I.T.R.S.V.Focşani.

In şedinţa publică de la data de 10.01.2008 reclamantul a arătat că în mod eronat a chemat în judecată pe pârâtul P.I., iar ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului s-a dispus scoaterea acestuia din cauză.

In dovedirea acţiunii reclamantul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu expertiză specialitatea topografie şi cadastru având ca obiective să se identifice terenurile reclamantului şi să se precizeze dacă în afara drumului de acces existent , acesta ar mai avea posibilitate să ajungă la terenuri prin alt loc, să se stabilească o cale de acces de cel puţin 2 m lăţime, pentru care reclamantul să poată trece la terenurile sale.

La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert-tehnic judiciar Oprea Marian însoţit de schiţele anexe.

In şedinţa publică de la data de 20.03.2008 pârâţii,prin apărător,au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pe motivul că reclamantul trebuia să cheme în judecată şi pe pârâţii S.T. şi S.M. care au teren în zonă şi practic fac legătura între terenul reclamantului , proprietatea pârâţilor şi drumul public. Instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia invocată, excepţie pe care a respins-o ca fiind neîntemeiată. In motivarea soluţiei de respingere instanţa a reţinut că inadmisibilitatea este un mijloc de apărare cu o natură juridică mixtă, iar obiectul unei astfel de excepţii îl reprezintă contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanţa. Prin urmare apărarea părţilor va fi analizată după administrarea probatoriilor din coroborarea cărora va pronunţa hotărârea judecătorească.

Ca urmare a admiterii obiecţiunilor formulate de către pârâţi la raportul de expertiză iniţial , expertul tehnic judiciar a întocmit completări prin care s-a răspuns solicitărilor.

La fila 41 din dosar reclamantul a depus precizări prin care a arătat că este mulţumit de raportul de expertiză tehnică întocmit de expert O.M., menţionând că ar dori ca drumul de servitute să aibă o lăţime de 2,5 sau 3 m.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul este proprietarul suprafeţei de 10 ha pădure conform titlului de proprietate nr.56391/15.12.2004. Din analiza raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă faptul că terenul proprietatea reclamantului este loc înfundat şi nu are acces la o cale publică .

Calea de acces propusă de către expert şi evidenţiată în schiţa de plan anexă nr.3 (fila 60 din dosar) are o suprafaţă totală de 1349 m.p, prin poligonul de culoare galbenă .

Se mai reţine faptul că reclamantul a chemat în judecată numai pe pârâţii din prezenta cauză arătând că pentru ”posesorii neidentificaţi”, fiind vorba de S.T. şi S.M. are o înţelegere cu aceştia prin care îi permit să treacă pe proprietăţile lor.

Faţă de cele reţinute instanţa urmează să admită acţiunea în parte.

Potrivit art.616 cod civil „ proprietarul al cărui loc este înfundat , care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”. Prin loc înfundat se înţelege acel teren care este înconjurat de alte diferite proprietăţi, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieşire la calea publică. In practica judecătorească s-a decis că noţiunea de loc înfundat cuprinde nu numai acel imobil care se află într-o situaţie de imposibilitate absolută în privinţa accesului la calea publică, ci şi pe acela pentru care acest acces ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculos.

Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză reiese în mod evident că terenul proprietatea reclamantului are caracter de loc înfundat în sensul dispoziţiilor art.616 din codul civil.

Astfel fiind urmează a stabili calea de acces conform schiţelor de plan anexă nr.2 şi 3 din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic-judiciar O.M. prin poligonul de culoare galbenă, în suprafaţă totală de 1065 m.p., cale de acces stabilită între proprietatea reclamantului şi „proprietarii neidentificaţi”.

Art.617 cod civil impune ca trecerea să se facă pe calea cea mai scurtă, iar textul următor obligă la alegerea acelei treceri care produce „o mai puţină pagubă aceluia pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă”.

Potrivit art.616 cod civil şi art. 619 cod civil, servitutea legală de trecere se stabileşte cu titlu oneros, astfel că proprietarul fondului dominant va fi ţinut să despăgubească pe proprietarul fondului aservit cu echivalentul lipsei de folosinţă a terenului utilizat pentru trecere, stabilită în raport de valoarea lui.

Din completarea raportului de expertiză întocmit de acelaşi expert, rezultă contravaloarea lipsei de folosinţă pentru fiecare dintre terenurile reprezentând fond aservit proprietatea pârâţilor, sumele de bani urmând a fi datorate de către reclamantă anual, cu posibilitatea de a fi actualizate.

In temeiul art.274 c.p.civila urmează să oblige pe pârâţi la plata sumei de 821 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert şi onorariu avocat, conform chitanţelor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte acţiunea.

Stabileşte calea de acces conform schiţelor de plan anexă nr. 2 şi 3 din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar O.M., prin poligonul de culoare galbenă, în suprafaţă totală de 1065 m.p., cale de acces stabilită între proprietatea reclamantului şi proprietarii neidentificaţi.

Obligă pe reclamant la plata următoarelor sume reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă: 26,7 lei în favoarea pârâtului S.A. pentru suprafaţa de 178 m.p., 24,45 lei în favoarea pârâtului T.M. pentru suprafaţa de 163 m.p., 43,65 lei în favoarea pârâtului L.D. pentru suprafaţa de 291 m.p., 49,35 lei în favoarea pârâtului D.S. pentru suprafaţa de 329 m.p.,15,75 lei în favoarea pârâtei S.V. pentru suprafaţa de 105 m.p.

Sultele stabilite vor fi plătite de reclamant anual.

In temeiul art.274 C.pr.civilă obligă pe pârâţi la plata sumei de 821 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu drept de apel.

Etichete:

Servitute

Pe rol pronuntarea cauzei civile avand ca obiect – servitute formulata de reclamantii ŞR şi ŞA, ambii domiciliati in RS, jud.B in contradictoriu cu pârâtul SA domiciliat in B şi pârata SE domiciliată in B . , jud. introdusa in cauza prin incheierea de şedinta din data de .

Dezbaterile cauzei au avut loc in şedinta publica din data de cand s-au pus concluzii pe fond ce s-au consemnat in incheierea din acea zi si care fac parte integranta din prezenta, insa instanta avand nevoie de timp in vederea reexaminarii actelor si lucrarilor a amanat pronuntarea la data de astazi, cand in urma deliberarii se pronunta urmatoarea sentinta civila:

JUDECATA:

Asupra actiunii civile de fata.

Reclamantii ŞR şi ŞA, ambii domiciliati in RS, jud.B au chemat in judecata pe pârâtul SA domiciliat in B jud.B şi pârata SE domiciliată in B jud.B introdusa in cauza prin incheierea de şedinta din data de , solicitind ca prin sentinta ce se va da , paratul sa fie obligat sa le respecte reclamantilor dreptul de servitute asa cum a fost stabilit prin contractul de vinzare cumparare autentificat sub nr. de fostul NLS din RS, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea de fapt reclamantii arata ca sunt proprietarii suprafetei de mp teren loc de casa dobindit prin contractul de vinzare cumparare autentificat sub nr. prin care li s-a recunoscut si dreptul de trecere inspre si dinspre imobilul vindut prin restul proprietatii vinzatorilor pe un drum de m inspre vecinul DI

Mai arata reclamantii ca in martie ,au efectuat demersuri pentru intocmirea cartii funciare si cu aceasta ocazie au aflat ca imobilul proprietatea reclamantilor se suprapune peste un alt imobil inregistrat in baza de date cu nr. cadastral in procentaj de

In urma verificarilor efectuate au constatat ca in cauza este vorba despre proprietatea paratului care le incalca dreptul de servitute al reclamantilor desi au exercitat acest drept timp de peste 30 ani.

In dovedirea actiunii , reclamantii au depus la dosar , contractul de vinzare cumparare autentificat sub nr. documentatia cadastrala privind imobilul in cauza.

In termen legal paratul a formulat intimpinare si cerere reconventionala prin care a aratat ca actiunea reclamantilor este neintemeiata urmind a fi respinsa intrucat prin dobindirea dreptului de proprietate in baza contractului de vinzare cumparare autentificat sub nr. , nu a afectat cu nimic proprietatea reclamantilor si nu i-a impiedicat pe acestia sub nici o forma sa foloeasca calea de acces catre proprietatea lor.

A invocat paratul prin intimpinare lipsa calitatii sale pasive intrucat terenul asupra careia este instituita servitutea de trecere nu-i apartine.

Prin cererea reconventionala a solicitat ca reclamantii sa-l despagubeasca cu o suma de bani calculata in raport de suprafata asupra careia va fi identificata servitutea in conditiile in care din probe va rezulta faptul ca terenul afectat de servitute este proprietatea paratului.

In justificarea cererii reclamantul a depus la dosar , in copie xerox contractele de vinzare cumparare autentificate sub nr. de BNP MT si de BNP CC L din B precum si documentatia cadastrala privind imobilul in cauza.

Asupra exceptiei invocate reclamantii si-au exprimat in scris punctul de vedere prin intimpinarea depusa la data de

In solutionarea actiuni principale si a cererii reconventionale s-au administrat probe cu acte martori , interogator , si expertiza tehnica.

In cauza expertiza a fost intocmita de catre expert FL

Examinind amplu material administrat in cauza instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt.

Prin contractul de vinzare cumparare autentificat sub nr. numitul Iosca Ion a vindut reclamantilor suprafata de mp teren loc de casa si o casa de locuit situata pe acest teren imobil situat in RS strada CB.

Prin acelasi act i s-a recunoscut reclamantului dreptul de trecere dinspre imobilul vindut la calea publica prin restul proprietatii vinzatorului pe un drum de m .

Ulterior, numita DMG mostenitoarea defunctului I I instraineaza dreptul proprietatii autorului sau in suprafata de mp sotilor BG si ML prin contractul de vinzare cumprare autentificat sub nr. ..

Doi ani mai tirziu respectiv in anul prin contractul de vinzare cumparare nr. sotii B vind terenul in suprafata de mp paratului din proces.

Este adevarat ca nici unul din aceste acte de vinzare cumparare succesive nu se mentioneaza existenta servitutii de trecere in favoarea reclamantilor insa asa cum au declarat toti martorii audiati si cum a recunoscut si paratul la interogator drumul de trecere instituit in favoarea reclamantilor este demarcat printr-o alee vizibila chiar daca nu a fost si nu este delimitata de un gard.

Aceasta servitute de trecere a fost stabilita in favoarea reclamntilor prin titlul lor de proprietate din anul fiind folosita de reclamanti de la data dobindirii imobilului in mod continuu pana in prezent intrucat imobilul reclamntilor nu are deschidere la calea publica.

Din probele administrate in cauza a rezultat ca prin delimitarea suprafetei de mp instrainata paratului s-a diminuat servitutea de trecere dobindita de reclamanti prin titlul , expert FL identificind aceasta servitute de trecere precum si suprafata ce se suprapune cu terenul proprietatea paratului .

Referitor la exceptia lipsei calaitatii procesuale pasive a paratului invocata prin intimpinare instanta apreciaza ca exceptia este neintemeiata urmind a fi respinsa intrucat legitimarea sa procesuala este determinata de calitatea de proprietar al terenului ce partial se suprapune cu servitutea de trecere instituita in favoarea reclamantilor .

Pe fondul cauzei instanta apreciaza ca actiunea reclamantilor este intemeiata urmind ca in temeiul art. 623 cod civil , sa o admita si sa oblige paratul sa le respecte reclamantilor dreptul de servitute delimitat de expert FL prin punctele (secund), (prim ) – (prim) (second) conform schitei intocmita anexa la raport.

Avind in vedere ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 6l6 cod civil , ce sunt aplicabile numai in situatia in care se solicita infiintarea unei servituti de trecere cu indatorirea pentru proprietarul locului infundat sa-l despagubeasca pe vecinul sau , instanta a respinge cererea reconventionala formulate de parat ca neintemeiata.

In temeiul art. 274 cod pr. civila va obliga paratul la lei cheltuieli de judecata catre reclamant reprezentind taxa judiciara de timbru a actiunii ,onorar avocat si onorar expert conform actelor justificate de la dosar.

Pentru aceste motive

In numele legii

Hotaraste

Respinge exceptia .

Admite actiunea civila formulata de reclamantii ŞR şi ŞA, ambii domiciliati in RS jud.B in contradictoriu cu pârâtul SA domiciliat in B jud.B şi pârata SE domiciliată in B jud.B introdusa in cauza prin incheierea de şedinta din data de

Respinge cererea reconventionala formulata de parat .

Obliga paratul sa respecte servitutea de trecere a reclamantilor identificata in schita anexa la raportul de expertiza intocmit de expert FL prin punctele (secund) , (prim) – (prim ) (second) conform schitei intocmita anexa la raport, schita anexa ce se va avea in vedere la executarea sentintei.

Obliga paratul la lei cheltuieli de judecata catre reclamanti .

Cu apel in termen de l5 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica azi .

Etichete:

Servitute, ridicare constructii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 5709/270/2009

Din 3.09.2009 – servitute+ridicare construcţii –

SENTINŢA CIVILĂ NR.999

Şedinţa publică din data de 19. 03. 2010

COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN :

Preşedinte – ……

Grefier – ….

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulată de reclamantul … împotriva pârâtului ….. şi a terţului U.A.T. …….., pentru servitute şi ridicare construcţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: reclamantul asistat de avocat …. şi avocat .. pentru pârâtul lipsă, lipsă fiind şi terţul U.A.T. ……….

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care, avocat …….. precizează că, reclamantul îşi menţine în acţiune.

Instanţa constată că, temeiul de drept este art. 1075 cod civil şi următoarele conform acţiunii.

Avocat ….. formulează următoarele probe: interogatoriu pârâtului, martori, pentru a dovedi faptul concret că pârâtul a distrus această servitute de trecere, acesta nu respectă calea de acces stabilită printr-o hotărâre judecătorească. Precizează că, servitutea a fost convenită de părţi. Mai solicită efectuarea unei expertize topo pentru pozarea servituţii şi lărgirea ei la 4 metri, precum şi aducerea servituţii la starea iniţială. De asemenea, formulează proba cu înscrisuri, depune la dosar şi notă de probe.

Avocat ……. precizează că, şi-a exprimat punctul de vedere prin întâmpinare. Precizează că, nu există nici o servitute de trecere în afară de cea instituită prin hotărâre judecătorească, conform raportului de expertiză. Se vorbeşte de o cale de acces, dar aceasta nu a fost stabilită printr-o servitute legal constituită prin hotărâre judecătorească. Prin obligaţia de a face, reclamantul vrea să treacă pe proprietatea pârâtului. Se opune la efectuarea oricăror probatorii, faţă de faptul cum a fost redactată această acţiune. Prin acţiune se cere acces să treacă pe proprietatea pârâtului, nefiind servitute. De asemenea, nu se cere să se respecte servitutea. Acţiunea este făcută ca să ducă completul de judecată în eroare.

Instanţa pune în vedere să se facă dovedi pentru a se clarifica dacă se afectează această servitute.

Avocat … se opune la probe, deoarece între servitute şi calea de acces din s.c. 2423/03.

Avocat …….., fiind întrebat de către instanţă, precizează că, nu este vorba de servitutea din s.c. 2423/03, ci de servitutea din s.c. 201/2007, care este tot obligaţia de a face. Precizează că, în acest dosar nu este creată o servitute de trecere. În s.c. 2423/03 nu face obiectul prezentei cauze pentru această servitute. Menţionează că, este o servitute creată prin fapta omului. Deci, mai există o servitute prin fapta omului şi de existenţa ei se face vorbire în considerentele s.c. 201/26.01.2007. Pentru acest lucru se doreşte administrarea de probatorii.

Avocat …… precizează că, prin s.c. 2423/03, respectiv prin obligaţia de a face se cerere numai respectarea acelei căi de acces. Se opune la probe şi ridică excepţia inadmisibilităţii acestei acţiuni, faţă de obiect şi faptul că s-au mai judecat în alt dosar.

Avocat …….., faţă de precizările făcute, tinde să marcheze un dol din partea pârâtului, înţelege să se judece pe o servitute creată prin fapta omului, care în prezent a fost închisă. Conform jurisprudenţei CEDO nu se recunoaşte excepţia inadmisibilităţii. Mai arată că, acea cale de acces pe malul râului este impracticabilă şi inundabilă.

Avocat ….. arată că, nu există nici o servitute, aceasta a fost constituită pe marginea râului, ei doresc calea de acces pe proprietatea terenului defunctului care acum aparţine fiului acestuia ……….

Avocat ………. precizează că, nu are alte cereri de formulat.

Avocat …… formulează proba cu 2 martori pentru a face dovada că servitutea de trecere din hotărâre nu este opturată, iar cealaltă servitute invocată este inadmisibilă.

Instanţa uneşte excepţia cu fondul, iar faţă de toate actele cât şi obiectul acţiunii, cât şi motivarea în fapt în drept a cauzei, constată dezbaterile închise şi acordă cuvântul în fond.

Avocat ……., pentru reclamant, solicită admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.

Avocat …….., pentru pârât, solicită folosirea drepturilor pe care legea le recunoaşte. Precizează că, situaţia conflictuală a apărut în 2003 şi a fost rezolvată prin justiţie, servitute stabilită prin s.c. 2323/03 ( cale de acces), iar această hotărâre trebuie respectată. Solicită respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Avocat …….., în replică, să se aibă în vedere că s-a închis calea de acces

stabilită prin fapta omului, pentru care nu trebuie titlu de proprietate. Solicită repunerea cauzei pe rol pentru administrarea probatoriilor.

Dezbaterile fiind terminate, cauza a rămas în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de faţă;

Constată că reclamantul ……, a chemat în judecată pârâtul ……. şi Unitatea Administrativ Teritorială ……..în calitate de terţ, solicitând obligarea pârâtului să respecte calea de acces ( dreptul de servitute) cu dimensiunile 2,5 lăţime şi 25 m lungime, obligarea pârâtului de a aduce calea de acces în starea iniţială spre a putea fi folosit, respectiv să ridice gardul improvizat şi cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost timbrată cu 19, 3lei, iar în motivare se arată că în august 2009 pârâtul …….., a închis calea de acces ce fusese constituită în urmă cu mulţi ani în favoarea fratelui său ……, care anterior decesului, a vândut proprietatea fiului său-respectiv pârâtului ………

În drept, reclamantul invocă prevederile art. 1075 şi urm. cod civil.

Pârâtul Lupu Silviu-Vasile a formulat întâmpinare (filele 11-12 dosar), prin care solicită respingerea în totalitate a acţiunii reclamantului.

Părţile au terenuri învecinate situate în com. ., jud. Bacău, provenind în urma unui proces de partaj succesoral după numitul …..-tatăl reclamantului şi bunicul pârâtului.

În urma acestui partaj s-a atribuit teren şi numitului …., în prezent decedat.

Prin sentinţa civilă nr. 2423/15.09.2003, pronunţată în dosarul nr. 1068/2003 al acestei instanţe a fost admisă acţiunea reclamantului … împotriva pârâţilor …. şi ….. (fraţii acestuia), constituindu-se pe terenul pârâţilor o servitute de trecere cu lăţime de 2,5 m şi lungime de 150 m. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea pârâţilor … şi …, prin care solicitau obligarea reclamantului să respecte un drum de acces, sentinţă ce a fost pusă în executare la 12.07.2004 de către executorul judecătoresc.

La data de 8.03.2005, ……. şi …… au chemat în judecată pârâtul ……, solicitând obligarea acestuia să ridice poarta şi gardul cu care a închis drumul public, cerere ce a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 3140/1.11.2005, pronunţată în dosarul nr.1692/2005 al acestei instanţe, hotărâre desfiinţată în totalitate prin decizia civilă nr. 289/16.06.2006 a Tribunalului Bacău, cauza fiind trimisă la rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 201/16.01.2007, în dosarul nr. 5253/270/2006 al Judecătoriei Oneşti, prin care a fost respinsă acţiunea reclamanţilor …….şi ……. împotriva lui ….., sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 924/17.12.2008 a Curţii de Apel Bacău.

În instanţă, reclamantul precizează că acţiunea sa se referă la sentinţa civilă nr. 201/2007 pronunţată în dosarul nr. 5253/2006.

Cum din dispozitivul acestei sentinţe nu rezultă nicidecum că s-ar fi instituit în favoarea reclamantului vreun drum de trecere, având în vedere temeiul de drept invocat de către acesta, respectiv 1075 şi urm. cod civil, instanţa constatată că cererea formulată este lipsită de obiect, urmând a fi respinsă ca atare.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii ridicată de către pârât, instanţa apreciază ca fiind neîntemeiată faţă de obiectul acţiunii, situaţie în care va fi respinsă.

În temeiul art. 274 cod procedură civilă va fi obligat reclamantul să plătească pârâtului cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge ca lipsită de obiect acţiunea reclamantului …., domiciliat în com. ….. jud. Bacău, împotriva pârâtului ……. şi a terţului Unitatea Administrativă Teritorială-……, jud. Bacău-reprezentată prin primar.

Obligă reclamantul să plătească pârâtului …….. cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.

Respinge excepţia inadmisibilităţii ridicată de pârât.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 19.03.2010.

Etichete: ,

Servitute

Dosar nr. 488/244/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

DECIZIE CIVILA Nr. 208/A

Sedinta publica de la 17 Noiembrie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE ADINA ALEXANDRU

Judecator DANIELA MIHAELA MANOLE

Grefier ELENA GHEORGHIES

Pe rol se afla pronuntarea cererii de apel formulata de apelantii – reclamanti MC si MMG, în contradictoriu cu intimatii – pârâti RS si RI, împotriva sentintei civile nr. 362/07.04.2010 a Judecatoriei Husi, cauza având ca obiect servitute.

La apelul nominal facut în sedinta publica, la pronuntare, au lipsit partile..

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza ca procedura de citare este legal îndeplinita. Dezbaterile în prezenta cauza au avut loc în sedinta publica de la 3 noiembrie 2010, sustinerile partilor fiind consemnate în încheierea din acea zi si care face parte integranta din prezenta decizie. Din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronuntarea pentru data de 10 noiembrie 2010 si ulterior, pentru astazi 17 noiembrie 2010, când s-a dat solutia de fata.

INSTANTA

Deliberând asupra apelului declarat constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 362/07.04.2010 Judecatoria Husi a respins actiunea civila formulata de reclamantii MC si MMG, în contradictoriu cu pârâtii RS si RI.

A respins cererea reconventionala formulata de pârâtii RS si Ratru Ioana în contradictoriu cu reclamantii MC si MMg

În temeiul art.274 cod pr. civila a obligat în solidar reclamantii sa achite pârâtilor suma de 1206,7 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:

Reclamantii MC si MMG au solicitat în contradictoriu cu pârâtii RS si RI :

1)- constatarea dreptului de servitute asupra caii de acces spre proprietatea lor prin proprietatea pârâtilor;

2)- obligarea pârâtilor la a le asigura servitutea de trecere pe terenul lor aflat pe str. M P, nr.24 pâna la proprietatea lor aflata pe str. M P nr.22.

1) Prin contractul de vânzare cumparare nr. 4099 din 23.06.1996 reclamantii au cumparat imobilul situat în , str. M P, nr.22, de la vânzatorii Panfil Eugen, Pamfil Elisa si Rafaila Elena.

În contractul de vânzare-cumparare al reclamantilor s-a precizat faptul ca „imobilul are acces la str. Maior Popovici prin terenul proprietatea RS, acces constituit la imobil (lot înfundat) de autorii drepturilor lor, prin contractul autentificat sub nr.374/245/12 aprilie 1958 de Notariatul Raion Husi, transcris sub nr. 251/1958 de Grefa Tribunalului Husi”.

În schita aferenta actului de proprietate a fost evidentiat un drum de acces comun pentru lotul 1 si lotul 2 si avea urmatoarele dimensiuni: deschidere – 6,90 m. latime – 2,50 m. lungime 26 m. + 10,40 m. + o lungime neprecizata pâna la poarta de acces a imobilului proprietatea reclamantilor.

Pe de alta parte pârâtii RS si RI au cumparat potrivit contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.4989/14.07.1992, imobilul din str. Maior Popovici nr.24, compus dintr-o casa si terenul aferent în suprafata de 530 mp. Pârâtii au cumparat imobilul de la Morosanu Octavian, care la rândul sau l-a dobândit prin mostenire de la Panfil Elena, conform certificatului de mostenitor din 19.09.1991.

În contractul pârâtilor nu s-a mentionat ca imobilul cumparat este aservit proprietatii învecinate de la nr. 22 printr-o servitute de trecere, lucru ce se poate constata si din schita anexa la contract, întocmita cu respectiva ocazie.

Reclamantii au sustinut ca dreptul lor de servitute a apartinut autorilor lor si a fost transmis astfel:

– cele 2 suprafete de teren au apartinut numitei Pamfil Ilinca. Aceste proprietati formau un singur lot.

În anul 1958 Pamfil Ilinca a încheiat doua contracte de vânzare-cumparare prin care a înstrainat imobilul proprietatea sa dupa cum urmeaza:

– prin contractul de vânzare-cumparare nr.374/245/12.04.1958 vinde lui Pamfil Vasile si sotiei acestuia-Pamfil Elisa, teren loc de casa în suprafata de 300 mp. situat pe str. Maior Popovici, nr.14;

– iar prin contractul de vânzare-cumparare nr.470/244/12.04.1958 vinde lui Panfil Elena un teren loc de casa în suprafata de 530 mp. pe care se afla o casa cu doua camere si sala, situat pe str. Maior Popovici, nr.14.

Prin contractul 371/245/12.04.1958 s-a stipulat ca iesirea la strada se va face pe drumul existent de pe lotul 1(ce urma sa fie vândut lui Pamfil Elena), iar în celalalt contract nr.470/244/12.04.1958 s-a stipulat ca vânzatoarea a constituit un drept de servitute în favoarea proprietarilor vecini Pamfil Vasile si Pamfil Eliza.

Prin natura clauzelor stipulate în contracte ne aflam în prezenta unei servituti de trecere ce s-a constituit prin destinatia proprietarei întregului imobil-Pamfil Ilinca. Astfel ca imobilul dobândit de Pamfil Vasile si Pamfil Elisa si ulterior de reclamanti avea caracterul unui lot înfundat sau fond dominant, iar imobilul dobândit de Pamfil Elena, ulterior de Morosanu Octavian si mai apoi de pârâti, sa aiba caracterul unui fond aservit.

Potrivit art.622 al.2 cod civil „Servitutile continue sunt acelea al caror exercitiu este sau poate fi continuu, fara sa aiba trebuinta de faptul actual al omului; astfel sunt apaducele*), scursurile apelor, ferestrele si altele asemenea. Servitutile necontinue sunt acelea care au trebuinta de faptul actual al omului spre a fi exercitate, astfel este dreptul de trecere, de a lua apa din fântâna, de a paste vite si alte asemenea. Servitutile aparente sunt acelea care se cunosc prin lucrari exterioare.”

Asadar, servitutea de trecere este o servitute necontinua si aparenta si se poate constitui conventional (contract) sau legal (sentinta judecatoreasca).

Destinatiunea proprietarului tine loc de titlu doar în situatia servitutilor continue si aparente, potrivit art.625 cod civil, ceea ce nu este cazul în situatia servitutii de trecere care este necontinua si aparenta.

„Pentru a dobândi exercitiul unei servituti aparente dar necontinue este necesara producerea unui titlu prin care s-a operat separarea celor doua fonduri pentru a se verifica daca prin acest titlu s-a prevazut ceva împotriva reînvierii servitutii rezultata din starea de fapt existenta în momentul separarii celor doua fonduri, adica din destinatia fostului proprietar al celor doua fonduri.” (Drept civil, Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, de Ion P. Filipescu si Andrei I. Filipescu, edit.Actami, Bucuresti-2000, pag.347).

În speta acest titlu nu exista, astfel încât nu se putea retine existenta unei servituti de trecere valabila în persoana reclamantilor pe terenul pârâtilor.

La momentul la care numita Pamfil Ilinca a instituit servitutea de trecere prin contractul de vânzare-cumparare nr.470/244/12.04.1958, ea nu mai era proprietara fondului dominant, adica al aceluia care devenea lot înfundat, deoarece el fusese înstrainat lui Pamfil Vasile si Pamfil Elisa prin contractul de vânzare-cumparare nr.374/245/12.04.1958, astfel încât ea nu mai putea institui o sarcina în favoarea proprietarilor vecini.

Nefiind legala servitutea instituita, ulterior mostenitorii lui Pamfil Vasile, respectiv Pamfil Elisa sotia sa si Pamfil Eugen, Rafaila Elena nu puteau înstraina la rândul lor imobilul grevat de acest beneficiu reclamantilor.

De altfel, din raportul de expertiza efectuat în cauza rezulta ca pe planul cadastral de intravilan al mun. Husi nu este materializata calea de acces aflata în litigiu.

2) Pe fondul celei de-a doua cereri a reclamantilor, referitoare la obligarea pârâtilor la a le asigura servitutea de trecere pe terenul lor aflat pe str. Maior Popovici, nr.24 pâna la proprietatea lor aflata pe str. Maior Popovici nr.22, instanta a constatat ca si aceasta este nefondata din urmatoarele considerente:

Art. 616 Cod civil defineste locul înfundat ca fiind acela care nu are nici o iesire la calea publica. Problema de drept ce se cere dezbatuta în speta este aceea de a stabili daca terenul proprietatea recurentului este loc înfundat în sensul textului expus. Codul civil se limiteaza la a defini locul înfundat ca fiind acela care nu are nici o iesire la calea publica.

În aplicarea acestui text se are în vedere imposibilitatea absoluta de a iesi la calea publica, existenta atunci când terenul este înconjurat din toate partile de alte fonduri, ale altor proprietari, precum si cazurile în care iesirea ar fi insuficienta, astfel încât folosinta sa nu se poate face corespunzator, ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasa.

Inconvenientele sau greutatile pe care le-ar reprezenta trecerea la calea publica ramân la aprecierea instantei, constituind o situatie de fapt, urmând sa se tina seama si de interesul celui ce urmeaza sa suporte consecintele servitutii, iar nu numai de interesul beneficiarului dreptului de servitute.

Drepturile subiective civile, apartinând unor proprietari diferiti, trebuie sa fie exercitate astfel încât nici unul dintre acesti titulari sa nu sufere un prejudiciu mai mare decât inconvenientele normale care rezulta din coexistenta drepturilor.

Stabilind calitatea unui teren de loc înfundat si existenta servitutii de trecere, instanta trebuie sa aplice principiul echitatii, tinând seama ca dreptul de proprietate, ca drept real fundamental, nu poate fi grevat de sarcini decât în conditii extraordinare.

În speta, era dovedit atât din raportul de expertiza, cât si din declaratiile martorilor ca terenul reclamantilor nu constituie un loc înfundat în sensul imposibilitatii absolute de iesire la calea publica, deoarece se învecineaza pe una din laturi cu domeniul public, constând într-o suprafata de teren-cale de acces, asa cum rezulta si din adresa nr.5456/06.03.2009 eliberata de Primaria Husi. Asadar, calea de acces cuprinsa între SPLS si fosta centrala termica a mun. Husi are iesire la str. Diaconu Irimia. Calea de acces pe domeniul public este practicata de reclamanti din anul 1996 si le permite acestora deplasarea si cu autoturismul proprietate personala pâna la proprietatea lor. Pe când calea de acces reclamanta prin curtea pârâtilor nu permite trecerea decât cu pasul.

Expertul a concluzionat ca lungimea acestei cai de acces pe domeniul public este aproximativ egala cu lungimea caii de acces prin proprietatea pârâtilor, respectiv de 40,84 mp. prima si 39,68 mp. ce-a de-a doua.

Reclamantii nu au folosit niciodata ca si cale de acces la imobilul lor aleea de beton din curtea pârâtilor, lucru recunoscut de reclamantul MC în raspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriu.

În aceste conditii, depozitiile celor doi martori Costachescu Mircea si Mihai Veronica veneau în contradictie cu recunoasterea reclamantului. Situatia de fapt relevata de martori nu este conforma cu realitatea din actele încheiate de parti si autorii lor. Astfel, martorii au aratat ca acolo este un singur corp de casa ce a apartinut lui Pamfil Ilinca.

În realitate Pamfil Ilinca a avut o casa pe care a înstrainat-o lui Panfil Elena precum si suprafata de 530 mp., iar lui Pamfil Vasile si Pamfil Elena a înstrainat doar suprafata de 300 mp. fara constructii. Ulterior, Pamfil Vasile a edificat o constructie pe terenul astfel dobândit.

Dreptul de proprietate privata, garantat în mod egal tuturor titularilor, prin art. 44 din Constitutia României si art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO, nu este un drept absolut, fiindu-i stabilite prin lege anumite limitari, astfel ca instanta, analizând legalitatea sustinerilor reclamantilor trebuie sa aiba în vedere nu numai interesul acestora de a ajunge la calea publica, ci si pe cel al pârâtilor, de a le fi protejata proprietatea si care nu pot fi obligati sa suporte dezafectarea unei parti a terenului lor.

Sustinerile referitoare la destinatia data de proprietar terenului în litigiu nu au relevanta, deoarece, desi initial terenul a apartinut unui singur proprietar ulterior a fost dobândit de doi proprietari diferiti, situatia juridica fiind modificata, iar mentinerea drumului de trecere nefiind o obligatie impusa pârâtilor.

Fata de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, instanta a respins actiunea principala a reclamantilor MC si Mihai Ioana.

Împotriva acestei hotarâri au formulat apel MC si Mihai Mariana, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele considerente:

La întocmirea contractului de vânzare cumparare nr.4989/14.07.1992, intimatii s-au folosit de înscrisuri false ceea ce a dus la eliminarea din schita anexa la contractul de vânzare cumparare, a portii de acces de pe proprietatea Pamfil Vasile si Eliza, dintre lotul 1 si lotul 2, prin care acestia aveau acces la strada Mr. Popovici, nr.22, neexistenta unui gard între suprafetele construite între cele 2 proprietati printr-un gard la distanta de 1 m., situatia reala fiind de perete comun între cladirile celor doua proprietati

Apelantii arata ca au cumparat proprietatea numitilor Pamfil Vasile si Eliza în anul 1996. Din anul 1992 si pâna în 1996, pe unde au avut acestia acces la proprietatea ce o detineau? În conformitate cu raportul de expertiza tehnica judiciara, la punctul 7.4 se precizeaza urmatoarele: pe planul cadastral de intravilan al municipiului Husi nu este materializata calea de acces aflata în litigiu. Cu toate acestea, fostii proprietari au achitat la Primaria Mun. Husi impozite si taxe pâna la vânzarea proprietatii lor.

La data efectuarii expertizei tehnice judiciare (10.04.2009) la punctul 7.2 se precizeaza ca, proprietatea reclamantilor Minai Costache si MMG, nu are caracteristicile unui „loc înfundat” deoarece acesta are iesire la str. Sf. Gheorghe (strada ce nu exista în zona unde locuim), respectiv prin aleea cuprinsa între S.P.L.S. Husi.

Prin sentinta civila, la pag.7, art.2 se specifica, ca pe fondul celei de a doua cereri a reclamantilor referitoare la obligarea pârâtilor la a se asigura servitutea de trecere pe terenul lor aflat pe str. M P, nr.24, pâna la proprietatea reclamantilor aflata pe str. M P, nr.22, instanta constata ca aceasta este nefondata din urmatoarele considerente: – art.616 cod civil defineste locul înfundat ca fiind acela care nu are nicio iesire la calea publica. În acest moment, arata apelantii, nu au iesire la drumul public.

Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel si a dispozitiilor legale aplicabile în cauza, instanta de control judiciar a constatat ca apelul este întemeiat pentru urmatoarele considerente:

Prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 4099/23.06.1996, apelantii au cumparat de la numitii Pamfil Eugen, Pamfil Elena si Rafaila Elena un imobil format din constructie si suprafata de 300 mp situat în str. M P nr. 22. În contract este prevazut faptul ca accesul la str. M P se face prin proprietatea lui RS, acces constituit la imobil de autorii drepturilor vânzatorilor prin contractul autentificat sub nr. 371/245/12.04.1958.

Aceasta mentiune nu este prevazuta si în contractul de vânzare cumparare încheiat de intimati în anul 1992 prin care au cumparat casa si terenul de care se face vorbire în contractul apelantilor.

Drumul de acces la str. M P este consemnat în contractele de vânzare cumparare încheiate în anul 1958 prin care numita Pamfil Ilinca împarte imobilul care îi apartinea în doua imobile distincte pe care le vinde fiilor sai, Pamfil Vasile, casatorit cu Pamfil Elisa, respectiv Pamfil Elena cele doua imobile rezultate prin împarteala. Deoarece imobilul vândut fiului sau nu mai avea iesire la drumul public a constituit o servitute de trecere pe lotul vândut fiicei sale. Acest drum de trecere a fost folosit de proprietarii initiale pâna la momentul în care au decedat, iar imobilele au fost vândute de mostenitori la proprietari diferiti.

Chiar daca în expertiza efectuata în cauza, expertul a aratat ca proprietatea apelantilor nu este loc înfundat, aceasta are caracteristicile unui loc înfundat potrivit art. 616 C. civ. în sensul ca este înconjurata de alte proprietati, inclusiv proprietatea domeniului public, apelantii neavând iesire la drumul public. Faptul ca proprietatea apelantilor se învecineaza cu domeniul public nu înseamna nu are iesire la drumul public, deoarece domeniul public consta în curtea unei institutii, iar nu un drum public pe care au acces toate persoanele.

Servitutea de trecere în speta este o servitute necontinua si aparenta în conditiile în care drumul de acces spre locul înfundat a existat din anul 1958 când numita Pamfil Ilinca a împartit imobilul proprietatea sa în doua imobile distincte pe care le-a vândut copiilor ei. Drumul de acces a fost amenajat pentru a fi folosit în acest sens, efectuându-se si o poarta de acces între cele doua proprietati.

Într-adevar, art. 625 C. civ. prevede ca nu se pot constitui prin destinatia proprietarului decât servitutile continue si aparente. Însa în cazul servitutii de trecere când este o servitute necontinua si aparenta, s-a pus problema în practica judiciara daca se pot constitui prin destinatia proprietarului si astfel de servituti, cum este cazul de fata: un proprietar dezmembreaza fondul sau si înstraineaza proprietatile rezultate. Astfel, în practica s-a recunoscut existenta unei servituti de trecere în favoarea locului înfundat.

Faptul ca aceasta servitute constituita în anul 1958 nu a fost preluata si în contractul încheiat de intimati nu înseamna ca terenul nu este grevat de aceasta sarcina pe care intimatii sunt obligati sa o respecte.

Art. 617 C. civ. impune ca trecerea sa se faca pe calea cea mai scurta, iar drumul identificat de expert pe proprietatea intimatilor îndeplineste aceasta conditie. Calea de acces ce urmeaza a fi stabilita de instanta se regaseste pe traseul actual stabilit de expert si nu pe cel initial din actele din 1958 în conditiile în care intimatii au construit cu acte în regula si înainte ca apelantii sa cumpere un garaj care optureaza în parte intrarea în imobil.

În ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de pârâti, acestia nu au facut nici o dovada la instanta de fond din care sa rezulte ca costurile trecerii reclamantilor pe calea de acces s-ar ridica la suma solicitata de acestia, iar cu privire la amenajarea drumului de trecere, inclusiv cu gard, aceasta cale de acces este folosita si de intimati pentru accesul la locuinta lor, nu numai de apelanti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de MC si MMG împotriva sentintei civile nr. 362/07.04.2010 a Judecatoriei Husi pe care o schimba în parte:

Admite actiunea civila formulata de reclamantii MC si MMG în contradictoriu cu pârâtii RS si RI.

Constata ca reclamantii au un drept de servitute spre proprietatea acestora pe proprietatea pârâtilor.

Obliga pârâtii sa permita reclamantilor accesul spre proprietatea lor pe proprietatea pârâtilor pe calea de acces pe punctele de contur 60, 61, 62, 63, 12, 36, 37, 14, 15, 59, 1, 60 conform anexei nr. 1 la raportul de expertiza.

Mentine dispozitiile hotarârii apelate cu privire la cererea reconventionala.

Obliga pârâtii la plata catre reclamanti a sumei de 645,3 lei, cheltuieli de judecata la fond.

Definitiva.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 17 noiembrie 2010.

Etichete:

Servitute

Prin actiunea civila formulata pe rolul Judecatoriei Vatra Dornei la data de 19.08.2009 si înregistrata sub nr.1673/334/2009, reclamantul P. A. a chemat în judecata pe pârâtii C. I., A. V. si Comuna Dorna Arini, prin Primar, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna constituirea unui drept de servitute cu piciorul, mijloacele mecanice si pentru toate utilajele necesare (apa, gaz, energie electrica) pe terenul proprietatea pârâtilor C.I. si A. V. si sa se dispuna înscrierea în C F a acestui drept de servitute.

În motivarea actiunii s-a aratat prin sentinta civila nr.1653 din 18.12.2007 a Judecatoriei Vatra Dornei s-a dispus înscrierea reclamantului în Cartea Funciara cu dreptul de proprietate pentru suprafata de 3766 teren identic cu parc.1F din C F nr.877 a comunei cadastrale Dorna Arini, situat în comuna Dorna Arini, judetul Suceava, ce nu are iesire la calea publica, fiind loc înfundat.

S-a mai aratat ca terenul proprietatea pârâtilor a fost vândut de autoarea sa P. N. numitului C. D. care este decedat si care înaintea decesului l-a înstrainat fiului sau C. I., iar între autorii acestora a existat o întelegere verbala potrivit careia cumparatorul urma sa permita accesul vânzatorului la calea de acces, iar singura modalitate de iesire este pe terenul proprietatea pârâtilor si întrucât intentioneaza sa construiasca pe acest teren solicita constituirea unui drept de servitute cu piciorul, mijloacele mecanice si pentru toate utilajele necesare (apa, gaz, energie electrica) pe terenul proprietatea pârâtilor.

În drept si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 615 cod civil si art.111 cod procedura civila.

În dovedirea actiunii s-au depus la dosar încheierea nr.5633 din 21.07.2008 emisa de Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Vatra Dornei, extras de C F nr.877 a comunei cadastrale Dorna Arini.

Prin întâmpinarea formulata în cauza, pârâtul C. I. a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamant ca nefondata.

În motivarea acestei pozitii procesuale, pârâtul a aratat ca niciodata reclamantul sau autorii sai nu au avut constituita vreo cale de acces cu piciorul, mijloace mecanice, peste terenul sau sau al autorului C. D..

Accesul catre terenul al carui proprietar este în prezent reclamantul, s-a facut întotdeauna pe un drum proprietatea comunei Dorna Arini si care în prezent apartine Bisericii.

De asemenea, pârâtul a aratat ca l-a înzestrat pe fiul sau cu terenul din litigiu, teren pe care acesta doreste sa-si ridice casa de locuit si anexe, astfel încât nu este posibila constituirea unei cai de acces catre terenul reclamantului.

Concluzionând, pârâtul C. I. a aratat ca atât reclamantul cât si autorii sai au circulat întotdeauna pe drumul de trecere existent si în prezent si care apartine Bisericii, astfel încât ar putea sa solicite continuarea servitutii prin acel loc.

La termenul din 19.11.2009, s-a invederat instantei ca a decedat pârâtul A. V., aspect confirmat de catre mostenitorii acestuia, A. I. si A. V. V., astfel încât la solicitarea reclamantului s-a dispus introducerea în cauza în calitate de pârâti a mostenitorilor A. I. si A. V. V..

Prin declaratia data în fata instantei, pârâtii C. I., A. V. V. si A. I. au aratat ca nu au titluri de proprietate pentru terenurile pe care le stapânesc în prezent întrucât aceste terenuri au apartinut initial autorilor lor C. I. si C. I. D., iar dupa acestia nu s-a emis certificat de mostenitor.

De asemenea pârâtii au aratat ca pentru terenurile pe care le stapânesc figureaza înscrisi la rolul agricol.

S-a încuviintat proba cu cercetare la fata locului, unde la data de 3.03.2010 s-a administrat proba cu martorii propusi de reclamant, C. I. si C.S., iar la propunerea pârâtilor martorii P. G. si O. I..

Aspectele constatate la fata locului au fost consemnate într-un proces.

Prin sentinta civila nr. 338 din 4 martie 2010, prima instanta a respins actiunea civila având ca obiect „servitute”, formulata de reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâtii C. I., A. I., A. V.V., ca neîntemeiata si a obligat reclamantul sa plateasca pârâtului C. I., suma de 500 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantul este înscris în Cf 877 a comunei cad. Dorna Arini cu dreptul de proprietate asupra suprafetei de 3766 mp teren dobândit prin sentinta civila nr. 1653/18.12.2007 a Judecatoriei Vatra Dornei.

Terenul se învecineaza cu C. I., A. V., Parohia Gura Negrii ( plan de situatie, fila 48 dosar, vizat de OCPI sub nr. 5633/21.07.2008).

Din cercetarea la fata locului ( schita atasata la procesul verbal încheiat la 3.03.2010) ca si din probele testimoniale administrate, rezulta ca accesul la terenul proprietatea reclamantului si anterior proprietatea autorilor sai s-a facut dintotdeauna pe o cale de acces constituita initial pe terenul proprietatea Statului, actualmente detinut de Parohia Gura Negrii si pe care s-a edificat recent casa apartinând preotului B..

Potrivit prev. art. 616 Cod procedura civila, proprietarul unui fond care nu are nici o iesire la calea publica poate reclama o trecere pe locul vecinului sau, pentru exploatarea acelui fond.

Din textul enuntat, rezulta ca regula generala este aceea de a asigura nevoia de exploatare a unui fond înfundat, si nu asigurarea unei iesiri comode la calea publica.

În speta, s-a dovedit, pe de o parte, ca ambele terenuri stapânite în prezent de pârâti pe latura de acces dinspre DN 17, sunt ocupate de constructii ( gospodaria pârâtului C. I., formata din casa, anexe, grajd, sura, magazia pârâtilor A. V. V. si A. I.).

Pe de alta parte, din depozitiile martorilor rezulta ca de peste 30 de ani, accesul spre terenul proprietatea reclamantului în suprafata de 3766 mp, s-a realizat peste terenul învecinat cu cel al pârâtilor (cale de acces configurata si în prezent) si care este folosit de Parohia Gura Negrii ( schita, anexa, proces verbal de cercetare la fata locului).

Din economia art. 616 Cod civil, rezulta ca atunci când exista mai multe locuri învecinate ce pot asigura iesirea la calea publica, obligarea trebuie facuta pe seama locului învecinat mai putin pagubit.

Ori, în speta, fata de cele retinute mai sus, constituirea unei cai de acces peste terenurile stapânite de catre pârâti ar fi deosebit de împovaratoare, dat fiind ca ( asa cum s-a retinut mai sus), pe latura dinspre DN 17, de unde se solicita accesul, sunt amplasate constructii.

Asa fiind, reclamantul are posibilitatea de a solicita constituirea unei servituti de trecere peste fondul cel mai putin pagubit, respectiv peste terenul aflat în vecinatate si care de-a lungul mai multor ani a constituit fond aservit.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul.

La termenul de judecata din data de 7 septembrie 2010 instanta a calificat calea de atac ca fiind recurs si nu apel.

În motivarea caii de atac, reclamantul a aratat ca, contrar celor retinute în considerentele sentintei, el a dovedit faptul ca terenul proprietatea sa constituie loc înfundat, iar pentru exploatarea acestui fond este necesara constituirea unei servituti de trecere peste terenul proprietatea pârâtilor.

Aceasta suprafata de teren a fost proprietatea mamei sale, P. N., asa cum rezulta din înscrisurile de la dosar, fiind înstrainata de catre defuncta autorului pârâtilor din prezenta cauza, C. D..

Astfel, atât înainte de decesul mamei sale, cât si ulterior, accesul la terenul proprietatea sa s-a facut peste terenul proprietatea pârâtilor si nu pe cel al vecinilor, cum eronat s-a retinut, întreaga suprafata de teren fiind, asa cum a mai aratat, proprietatea mamei sale P. N., iar în momentul vânzarii terenului între cei doi defuncti, P. N. si C. D., a existat o întelegere verbala privind aceasta cale de acces.

A mai aratat ca numai o expertiza poate stabili care este calea de acces cea mai scurta la drumul public si care este locul învecinat mai putin pagubit prin constituirea unui drept de servitute, proba solicitata în prima instanta.

A solicitat admiterea apelului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante..

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei în sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâtul-intimat C. I. a solicitat respingerea apelului ca fiind tardiv formulat iar în subsidiar, respingerea apelului ca neîntemeiat si mentinerea hotarârii atacate ca fiind legala si temeinica.

A sustinut ca reclamantul-apelant nu a facut dovada proprietatii fondului dominant si a fondului aservit, ca toate aspectele mentionate de acesta sunt neadevarate si anume: nu s-a dovedit faptul ca pentru exploatarea fondului dominant este necesara constituirea unei servituti de trecere peste terenul proprietatea sa, deoarece atât reclamantul apelant P. A. cât si autoarea lui P. N. s-a folosit pentru exploatarea fondului dominant de un teren ce apartinea în trecut Comunei Dorna Arini, iar în prezent apartine bisericii. Niciodata reclamantul P. A. cât si mama sa P. N., nu au avut drum de trecere pe terenul sau nici cu atelaje si nici cu piciorul, fapt dovedit cu înscrisuri si depozitiile martorilor.

A mai aratat ca într-adevar autorul sau a cumparat de la autoarea reclamantului P. A. o suprafata de teren, pentru care s-a încheiat un contract de vânzare-cumparare autentic în urma de peste 40 de ani, dar nu s-a mentionat în contract vreun aspect privind calea de acces si nu a existat nici o întelegere verbala, aspect dovedit cu depozitiile martorilor ca acestea nu au avut niciodata cale de acces pe terenul sau.

În drept, si-a motivat cererea pe dispozitiile art. 282 si urm. Cod procedura civila.

Recursul este fondat.

Respingând actiunea în stabilirea servitutii, prima instanta a retinut pe de o parte faptul ca accesul reclamantului-recurent la suprafata sa de teren de 3766 mp înscrisa în CF 887 a com.cad. Dorna Arini s-a facut pe un alt teren, fosta proprietate de stat, actualmente aflat în proprietatea Parohiei Gura Negrii si pe care s-ar fi edificat recent casa preotului B., iar pe de alta parte împrejurarea ca terenul pârâtilor este ocupat de constructii.

Concluzia instantei s-a bazat exclusiv pe declaratii de martori si pe cercetarea la fata locului, materializata printr-o simpla schita, probe neconcludente în ceea ce priveste întrunirea sau nu de catre reclamantul-recurent a conditiilor impuse prin art. 616-618 Cod civil pentru constituirea servitutii de trecere pe terenul pârâtilor-intimati.

Sub acest aspect, prima instanta trebuia sa verifice daca trecerea pe terenul pârâtilor-intimati ar fi sau nu cea mai putin paguboasa pentru acestia din urma, concluzie care nu se poate trage decât prin raportare si la celelalte terenuri învecinate.

Or, aceasta verificare nu s-a realizat în mod temeinic, asa cum s-a aratat, câta vreme martorii audiati au facut referire exclusiv la faptul ca reclamantul-recurent a folosit initial o alta cale de acces informatie care nu prezinta relevanta prin ea însasi, în conditiile în care nu s-a dovedit ca acea cale de acces ar reprezenta unica solutie economicoasa pentru folosirea locului înfundat, iar pe de alta parte, planul instantei (fila 66), ca rezultat al cercetarii la fata locului este schematic, neilustrând situatia fiecarui teren în parte.

Numai o expertiza topometrica ar fi lamurit aceste chestiuni, proba ceruta de altfel de catre reclamantii-recurenti, dar respinsa de catre instanta de fond (fila 57,78).

Cum procesul a fost solutionat fara a fi cercetat suficient fondul, în baza art. 312 alin.3 Cod procedura civila, va admite recursul, va casa sentinta civila si va trimite cauza spre rejudecare.

În rejudecare, instanta de trimitere va trebui sa se conformeze observatiilor sus-mentionate, tinând totodata seama de faptul ca la solutionarea unui astfel de litigiu trebuie avute în vedere nu numai interesele obiective si subiective ale titularului fondului aservit, care oricum are dreptul la despagubiri conform art. 616 Cod civil, ci si de nevoia celui care reclama trecerea , aceasta neputând fi ignorata daca situatia de „ loc înfundat” nu a fost creata prin fapta sa culpabila.

Etichete: