Antecontracte

Pronunţând sentinţa civilă nr.6903/30.06.2009 Judecătoria Bacău a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C.V., a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii C.T. şi C.V. în contradictoriu cu pârâta M.V.

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a obligat reclamanţii la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C.V., că potrivit art.30 din C.fam, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor, orice convenţie contrară fiind nulă, iar calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

Este adevărat că în antecontractul de vânzare-cumpărare apare ca promitent – cumpărător doar reclamantul C.T., dar, la data intervenirii convenţiei, 17.01.2002, acesta era căsătorit cu reclamanta C.V. (căsătorie încheiată la data de 19.08.1980), iar conform dispoziţiilor legale mai sus citate, orice bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi este de la data dobândirii sale bun comun, prin noţiunea de bun înţelegându-se atât bunurile corporale, adică bunurile mobile şi imobile, cât şi bunurile incorporale, adică drepturile reale, drepturile de creanţă şi acţiunile privind drepturile patrimoniale. Deci, art.30 din C.fam. vizează toate drepturile patrimoniale, inclusiv drepturile de creanţă şi acţiunile referitoare la aceste drepturi, promisiunea de vânzare-cumpărare nefiind altceva decât un antecontract care dă naştere unui drept de creanţă, fiecare dintre părţi fiind obligată -obligaţie de a face – faţă de cealaltă parte la încheierea contractului.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C.V., invocată de pârâtă.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a reţinut că potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.

Antecontractul este o promisiune bilaterală de a contracta, prin care părţile se obligă să încheie în viitor un contract cu un conţinut stabilit în promisiunea respectivă. Ambele părţi se angajează deci să încheie contractul, asumându-şi obligaţia de a face, iar în caz de neexecutare a acesteia, răspunderea este contractuală. Obligaţiei de a face îi corespunde dreptul de creanţă care este apărat printr-o acţiune personală supusă termenului general de prescripţie de 3 ani, şi care curge, în lipsa unui termen stabilit de părţi, de la data încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare.

În speţă, părţile s-au obligat să vândă, respectiv, să cumpere, un teren în suprafaţă de aproximativ 493 mp la preţul de 60 USD / mp şi ,,să întocmească actele de vânzare-cumpărare în formă autentică în termen de o săptămână de la data când promitenta-vânzătoare devine proprietară, dar cel mai târziu până la data de 17.04.2002,,.

Prin urmare, părţile au stipulat ca punct de plecare pentru curgerea termenului de prescripţie – o săptămână de la data când promitenta-vânzătoare devine proprietară. Întrucât pârâta a devenit proprietară la data de 30.12.2008, când s-a emis Dispoziţia nr.52572/2008 şi prin care s-a restituit în natură acesteia suprafaţa de 420 mp, teren situat în Bacău, termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 6.01.2009, nefiind îndeplinit până în prezent. Instanţa apreciază că termenul de 17.04.2002 nu marchează momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, aşa cum susţine pârâta, acest termen vizând o altă chestiune, care ţine de fondul obligaţiilor asumate de părţi prin încheierea convenţiei. Această interpretare a clauzei contractuale reiese tocmai din faptul că prescripţia nu este altceva decât o sancţiune de drept civil pentru titularul dreptului subiectiv inactiv or, nu se poate imputa vreuneia dintre părţi faptul că promitenta-vânzătoare a devenit proprietară a imobilului la data de 30.12.2008.

Pentru aceste motive, instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta M.V.

Referitor la fondul cauzei, se arată în sentinţa judecătoriei că la data de 17.01.2002, reclamantul C.T. şi pârâta M.V. au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care reclamantul se obliga să cumpere, iar pârâta să vândă suprafaţa de aproximativ 493 mp teren situat în Bacău, teren pe care aceasta urma să îl dobândească. La data întocmirii antecontractului, promitentul cumpărător s-a obligat să cumpere terenul la preţul de 60 USD/mp, achitând din preţ suma de 3000 USD, diferenţa urmând a fi plătită la data perfectării actului în formă autentică. Părţile au prevăzut în antecontract că se obligă să întocmească actele de vânzare-cumpărare în formă autentică în termen de o săptămână de la data când promitenta-vânzătoare devine proprietară, dar cel mai târziu până la data de 17.04.2002.

Ulterior, la data de 30.12.2008, Primarul a emis Dispoziţia nr.52572/2008, prin care s-a dispus restituirea în natură către pârâta M.V.a suprafeţei de 420 mp.

Instanţa a reţinut că antecontractul de vânzare-cumpărare este o promisiune sinalagmatică de vânzare – cumpărare, ambele părţi obligându-se a contracta pe viitor, astfel încât să poată opera transferul dreptului de proprietate asupra bunului înstrăinat.

Neperfectarea contractului se poate datora refuzului uneia din părţi sau imposibilităţii uneia din părţi de a aduce la îndeplinire obligaţiile asumate. În situaţia în care una dintre părţi refuză să îşi îndeplinească obligaţia asumată prin antecontract, cealaltă parte are dreptul de a obţine îndeplinirea obligaţiei.

În speţă, instanţa a constatat că încheierea contractului este afectată de un termen suspensiv – o săptămână de la data când promitenta-vânzătoare devine proprietară. Dar pentru că situaţia nu se putea prelungi la infinit, nici una dintre părţi neavând cum să prevadă momentul la care promitenta vânzătoare avea să devină proprietara imobilului, părţile au înţeles să limiteze momentul până la care se poate încheia contractul de vânzare-cumpărare şi deci până la care se poate întruni acordul de voinţă în vederea constituirii unui raport juridic – cel mai târziu până la data de 17.04.2002. Prin urmare acesta este momentul până la care se putea perfecta înţelegerea părţilor, executarea obligaţiilor-transferul dreptului de proprietate, respectiv, achitarea diferenţei de preţ – trebuind raportate tot la acest moment. Este şi motivul pentru care s-a instituit în antecontract : ,, Eu, C.T., mă oblig să cumpăr de la d-na M.V. imobilul descris mai sus cu preţul de 60 USD/mp, din care am achitat astăzi suma de 3000 USD, iar restul de preţ îl vom achita la data perfectării actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar perfectarea se putea realiza cel mai târziu la data de 17.04.2002.

Împrejurarea că ulterior acestui moment, diferenţa de preţ calculată de reclamanţi la suma de 22.200 USD a fost achitată prin consemnare la CEC în două tranşe a câte 11.100 în data de 15, respectiv, 18.06.2007, pe calea ofertei reale urmate de consemnaţiune, nu are nici o relevanţă având în vedere că aceasta a intervenit după stingerea raportului juridic obligaţional.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins acţiunea formulată ca neîntemeiată şi în temeiul art.274 C.proc.civ a obligat reclamanţii la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii C.V. şi C.T. solicitând modificarea în tot a sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii, arătând în motivare că în mod greşit a interpretat prima instanţă clauza privind termenul de 17.04.2002 care, potrivit art.5 determină momentul la care contractul poate fi considerat rezoluţionat întrucât o parte nu îşi execută în mod culpabil obligaţiile or, în speţă, culpa nu a existat, M.V. obţinând act de proprietar abia în 30.12.2008 iar recurenţii au achitat diferenţa de preţ după ce au cunoscut întinderea suprafeţei atribuite. S-a arătat, de asemenea, în motivele de recurs că este contradictorie soluţia judecătoriei de respingere a excepţiei prescripţiei pe considerentul că termenul de prescripţie începe să curgă după 7 zile din momentul în care M.V. a obţinut un act de proprietate pe teren, adică 30.12.2008, neputându-se, deci, vorbi de o obligaţie stinsă de vreme ce chiar instanţa apreciază că îndeplinirea ei este solicitată în termenul de prescripţie.

Au arătat recurenţii şi faptul că într-o altă acţiune având ca obiect perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare, judecătoria a respins acţiunea pentru neplata preţului iar tribunalul pentru că M.V. nu era proprietara terenului, ambele instanţe considerând implicit că raportul obligaţional există.

Formulând întâmpinare, intimata-pârâta a solicitând respingerea recursului ca nefondat, considerând sentinţa judecătoriei legală şi temeinică (f.20).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată recursul ca fiind nefondat urmând a fi respins, în temeiul art.312 alin.(1) cpc, pentru următoarele considerente:

Părţile s-au obligat să vândă, respectiv, să cumpere, un teren în suprafaţă de aproximativ 493 mp la preţul de 60 USD / mp şi ,,să întocmească actele de vânzare-cumpărare în formă autentică în termen de o săptămână de la data când promitenta-vânzătoare devine proprietară, dar cel mai târziu până la data de 17.04.2002,,. În această situaţia, termenul prevăzut de părţi, de o săptămână, este dublat de o condiţie, aceea ca promitenta-vânzătoare să devină proprietara bunului până la 17.04.2002, condiţie care nu s-a îndeplinit, prima dispoziţie de restituire a terenului fiind emisă la 3.10.2002, modificată ulterior la 30.12.2008 (f.12,15 dosar judecătorie).

Potrivit art.1012 alin.(1) cod civil când obligaţia este contractată sub condiţia că un eveniment oarecare se va întâmpla într-un timp fixat, condiţia este considerată ca neîndeplinită dacă timpul a expirat fără ca evenimentul să se întâmple. Or părţile au stabilit un termen limită, obiectiv, independent de culpa vreuneia dintre ele, în care convenţia putea fi perfectată, termen care a expirat deşi condiţia nu s-a îndeplinit, astfel încât în mod corect a apreciat prima instanţă că perfectarea se putea realiza cel mai târziu la data de 17.04.2002, împrejurarea achitării ulterioare a diferenţei de preţ neavând nici o relevanţă întrucât a intervenit după stingerea raportului juridic obligaţional.

Contradicţia din sentinţa judecătoriei prin care excepţia prescripţiei extinctive a fost respinsă nu poate duce la admiterea recursului, această apărare a recurenţilor fiind, de altfel, lipsită de interes în condiţiile în care excepţia prescripţiei dreptului lor la acţiune a fost respinsă de prima instanţă, iar în recurs, chiar invocată ca motiv de ordine publică, excepţia nu ar fi putut schimba soluţia în sensul dorit de recurenţi.

Nici susţinerea potrivit căreia în dosarul nr.1/180/2002 atât prima instanţă cât şi instanţa de recurs au considerat implicit că raportul obligaţional există nu poate fi luată în considerare, fiind analizată doar îndeplinirea condiţiei stipulate în contract, aceea a dobândirii dreptului de proprietate de către promitenta-vânzătoare, fiind inutilă la acel moment şi verificarea respectării termenului stabilit.

Deşi a solicitat obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată, intimata-pârâtă nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli în recurs, motiv pentru care cererea sa va fi respinsă ca nefondată.

Tags: antecontracte

Antecontracte

Prin sentinţa civilă nr.2465/24.03.2008, pronuntata în dosarul nr.3685/180/2006 (dosar în format vechi 15641/2006) s-a admis acţiunea în perfectare formulată de reclamanţii C.C. şi C.M. în contradictoriu cu pârâta C.M. şi s-a respins cererea reconventională formulată de pârâta-reclamantă C. M., pentru combaterea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare cumpărare, ca nefondată. Ca urmare, prin sentinta sus mentionată s-a perfectat antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la 21.03.2000 pentru suprafata de 2506 mp din T.15 P.263/49. Pârâta-reclamantă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 811 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanta de fond a retinut că, la 21.03.2000 între V.C., autorul pârâtei si reclamantul C.C., s-a încheiat un acord privind vânzarea suprafetei de 14 prăjini, pentru un pret de 2.800.000 Rol, acord consemnat într-un înscris sub semnătură privată. Analizând înscrisul respectiv si declaratiile martorilor audiati în cauză, respectiv H.S. si F. E.D., instanta a retinut că respectiva conventie a vizat vânzarea terenului si nu arendarea, astfel cum a sustinut pârâta. Privitor la declaratiile martorilor M.N. si H.M., instanta a retinut că acestea nu sunt relevante în cauză, având în vedere că martorii nu au putut da detalii legate de împrejurarea în care s-a încheiat acest antecontract între V.C. si reclamant.

Cum pârâta-reclamantă, prin răspunsurile la interogatoriu, a arătat că refuză perfectarea contractului, instanta raportat la dispozitiile art.5 ain.2 titlul X Legea 2472005, a admis acţiunea principală, perfectând antecontractul de vânzare cumpărare privitor la suprafata de 2506 mp, identificată prin raportul de expertiză – ing. T.V.

Privitor la cererea reconventională, instanţa de fond a arătat că, din TP nr. 139508/1994 rezultă că terenul în litigiu apartine doar numitului V.C. nu şi sotiei sale, terenul din titlu figurând ca atare si în certificatul de moştenitor nr- 136/2006 – certificat eliberat după defunctul V.C..

Având în vedere aceste aspecte precum si împrejurarea că, însuşi martorul H.M. arată că terenul ar fi apartinut doar numitului V.C., instanţa a respins cererea reconventională retinând că nu s-a făcut dovada faptului că terenul este bun comun al sotilor V. si a fost înstrăinat fără ştirea soţiei.

Cum cererea principală a fost admisă, acţinea în revendicare formulată de pârâta-reclamantă, pentru terenul ce face obiectul antecontractului, a fost respinsă, reclamanţii devenind proprietarii terenului din înscrisul sub semnătură privată. In ceea ce priveste diferenta de 1694 mp teren, instanta de fond a retinut că din declaratiile martorilor, nu rezultă că reclamantii-pârâti ocupă acest teren, astfel încât s-a respins si revendicarea în ceea ce priveste această suprafaţă.

Impotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta-reclamantă.

Recursul a fost legal timbrat cu 235 lei taxa de timbru si timbru judiciar de 3 lei.

In motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea instantei de fond este nelegală si netemeinică deoarece terenul de 14 prăjini, ce a făcut obiectul antecontractului, este bun comun al părinţilor săi si nu bun propriu astfel cum retine instanta de fond. Atâta vreme cât actul sub semnătură privată a fost semnat doar de unul din soti, actul e lovit de nulitate absolută. Ca urmare instanţa, în mod gresit a respins cererea reconventională si a admis acţiunea principală, privind perfectarea.

Imprejurarea că terenul este cuprins în titlul de proprietate emis doar pe numele defunctului V.C. se explică prin aceea că practica în materie de reconstituire a dreptului de proprietate face ca titular de titlu să fie soţul, chiar dacă terenul era bun comun al ambilor soţi. De asemenea este firesc să fie trecut terenul în masa succesorală după defunctul V.C., atâta vreme cât sotia sa V.M. a decedat înaintea lui. Ca urmare, aceste împrejurări, pe care le retine instanta de fond în respingerea cererii reconventionale şi în admiterea cererii principale, nu sunt relevante.

Intimaţii, prin apărător, au solicitat respingerea recursului, sustinerile recurentei fiind nedovedite astfel cum a arătat si instanta de fond.

In recurs s-au depus la dosar documentatia cadastrală aferentă contractului de vânzare cumpărare nr.2799/2006.

Analizând motivele de recurs invocate si din oficiu, tribunalul retine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Criticile aduse sentintei sub aspectul solutionării gresite a cererii reconventionale, întrucât antecontractul a fost semnat doar de unul din soti, sunt neîntemaiet deoarece în cauză este vorba doar de un antecontract respectiv de o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, pentru a cărei valabilitate nu e necesar consimţământul ambilor soţi, deoarece , prin antecontract părţile s-au înteles să încheie, în formă autentică, respectiva conventie. Ca urmare, doar pentru încheierea conventiei de vânzare cumpărare în formă autentică e necesar consimţământul ambilor soţi nu si petru încheierea antecontractului, care reprezintă doar o promisiune de vânzare.

Privitor la împejurarea că din aceste considerente a lipsei consimţământului ambilor soţi, coproprietari ai terenului, nu s-ar putea perfecta antecontractul, tribunalul constată că instanta de fond, pe baza probatoriului administrat în mod corect, a retinut că nu s-a făcut dovada caracterului de bun comun al sotilor.

A sustinut recurenta că includerea terenului în titlul de proprietate emis doar pe numele defunctilor V.C. si includerea aceluiasi teren, în certificatul de moştenitor, în masa succesorală după acest defunct nu fac dovada că bunul ar fi unul propriu defunctului dar nici nu a indicat alte elemente din care ar rezulta împrejurarea sustinută de recurentă că bunul este comun. Nu există înscrisuri si nici martorii audiaţi nu sustin că bunul a fost comun al sotilor V. Dimpotrivă, chiar martorul H.M., audiat la cererea pârâtei, a arătat că terenul apartinea lui V.C. nu si sotiei sale.

Faţă de declaratia acestui martor, având în vedere si copia rolului agricol de la fila 17 dosar fond, rol al cărui titular este V.C. si având în vedere si modalitatea de emitere a TP nr. 139508/1994 si mai ales modalitatea de emitere a certificatului de moştenitor, tribunalul retine că în mod corect instanta de fond a retinut că din coroborarea acestor elemente rezultă calitatea de bun propriu, acestor elemente nefindu-le opuse probe contrare din care să rezulte calitatea e bun al terenului în litigiu.

Pe de altă parte sustinerile apelantei în sensul că certificatul de moştenitor nu e o dovadă în sensul calitătii de bun propriu, nu sunt întemeiate deoarece pentru apelantă, certificatul de moştenitor astfel cum a fost emis face dovada deplină până la anularea lui. Or atâta vreme cât terenul a fost trecut în masa defunctului tată nu si în masa defunctei mame, rezultă că el este bun propriu. Sustinerile în sensul că certificatul de moştenitor a fost emis astfel întrucat V.M. a decedat ulterior sunt de asemenea inexacte, masa succesorală după fiecare defunct putând cuprinde, în conditiile în care unele bunuri erau comune, cota de 1/ 2 di aceste bunuri, astfel cum se retine pentru imobilul casă.

Cum nu s-a făcut dovada calitătii de bun comun, având în vedere menţiunile din înscrisul sub semnătură privată, tribunalul retine că, în mod întemeiat instanta de fond a procedat la perfectarea conventiei de vânzare cumpărare.

In consecinţă, faţă de dispozitiile art.304 pct.9 si art.312 cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

In temeiul art.274 cod procedură civilă, tribunalul va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei nr.06016013/2006.

Tags: antecontracte

Antecontracte

Prin sentinţa civilă 2308/30.11.2010 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. U., cu sediul în comuna Bogdăneşti, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul CD domiciliat în comuna Pipirig, jud. Neamţ.

Dispune rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06.06.2008 şi obligă pârâtul să restituie reclamantei autospeciala marca Roman tip 19256, cu număr de înmatriculare SV-…, serie saşiu …, împreună cu certificatul de înmatriculare a autovehiculului sau să-i plătească echivalentul în lei a acestuia, de 20.000 lei cu T.V.A.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 300 lei lunar, începând cu data de 05.07.2008 şi până la restituirea autovehiculului sau plata acestuia, precum şi suma de 1522 lei, cheltuieli de judecată.

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 277/227 din 27.01.2010 reclamanta S.C. S.R.L. …. a chemat în judecată personal la interogatoriu pe pârâtul CD, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1) rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06.06.2008, pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârât a obligaţiei de plată a preţului de 20.000 lei cu TVA, consemnat în contract, fiind incidente dispoziţiile art. 1020 şi 1021 C. civ.;

2) obligarea pârâtului la restituirea autospecialei marca ROMAN tip 19256, serie saşiu …, cu nr. de omologare …, serie motor 11971, de culoare verde, an fabricaţie 1986, capacitate cilindrică 10344 cm3, nr. de înmatriculare SV …, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06.0.2008 sau, în caz de imposibilitate a executării în natură a obligaţiei de restituire a autoturismului, acesta să fie obligat la plata echivalentului în lei al acestuia (20.000 lei cu TVA), precum şi la restituirea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, ca o consecinţă a repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, fiind incidente şi dispoziţiile art. 574 C proc. civ.;

3) obligarea pârâtului la plata daunelor interese compensatorii în sumă de 300 lei lunar, începând cu data de 05.07.2008 şi până la data restituirii autovehiculului sau, în caz de imposibilitate a restituirii în natură a acestuia, până la data plăţii echivalentului în lei al autovehiculului;

4) Cheltuieli de judecată.

În fapt, arată că la data de 06.06.2008 a încheiat cu pârâtul, în comuna …, actul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare”, prin care a vândut acestuia un camion marca Roman cu datele de identificare indicate mai sus, contra sumei de 20.000 lei cu TVA, echivalentul a 100 mc lemn lucru răşinoase.

De comun acord a convenit cu pârâtul achitarea preţului printr-o dare în plată, în sensul ca acesta să livreze la sediul din comuna …. o cantitate totală de 100 mc lemn lucru răşinoase, scadenţa ultimei tranşe de livrare fiind de 05.07.2008, dată la care urmau să se efectueze şi formalităţile de transcriere a autovehiculului pe numele noului proprietar.

Cartea de identitate a autovehiculului înstrăinat a rămas în posesia sa, ca o garanţie a executării obligaţiilor pe care pârâtul şi le-a asumat.

Contrar înţelegerii, nici până în prezent pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia plăţii preţului, împrejurare în raport de care înţelege să solicite rezilierea contractului şi ca o consecinţă a repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii convenţiei, obligarea pârâtului la restituirea autovehiculului şi a certificatului de înmatriculare al acestuia.

În temeiul art. 574 C. proc. civ., în caz de imposibilitate a executării în natură a obligaţiei de restituire a autoturismului, solicită obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei al acestuia (20.000 lei cu TVA

Separat de aceste pretenţii, reclamanta pretinde cu titlu de daune interese compensatorii (beneficiul nerealizat şi prejudiciul efectiv suferit) suma de 300 lei lunar, începând cu data de 05.07.2008 (când s-a împlinit termenul sub care pârâtul şi-a asumat obligaţia achitării preţului şi a perfectării actelor translative de proprietate) şi până la restituirea autoutilitarei sau, în caz de imposibilitate a executării în natură a obligaţiei de restituire a acesteia, până la data plăţii echivalentului în lei al autovehiculului. Astfel, consideră că de la data de 05.07.2008 pârâtul deţine fătă titlu autovehiculul proprietatea reclamantei, astfel încât pârâtul urmează să o despăgubească cu contravaloarea lipsei de folosinţă a acestuia. Nimănui nu-i este permis a se îmbogăţi fără just temei pe seama altei persoane. Precizează pe de altă parte, că societatea se ocupă cu prelucrarea şi transportul de material lemnos, fiind nevoită să închirieze alte autovehicule contra cost, pentru a face faţă comenzilor de transport material lemnos.

Mai arată că la data de 06.08.2008, în temeiul dispoziţiilor art. 7201 C proc. civ., a procedat la notificarea pârâtului, însă acesta nu a dat curs notificării.

În dovedire, a anexat înscrisuri şi a solicitat admiterea probei cu martori.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul invocă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Fălticeni în soluţionarea acestei cauze, apreciind că, în conformitate cu prevederile art. 5 C. proc. civ., competenţa revine instanţei de la domiciliul său, respectiv Judecătoria Târgu Neamţ.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 28.10.2010, urmare a probatoriului administrat, pârâtul prin apărător ales a arătat că renunţă la această excepţie, considerând că Judecătoriei Fălticeni îi revine competenţa de soluţionare a cererii.

Atât la interogatoriul civil luat în instanţă (f. 76), cât şi prin memoriul ataşat la dosar (f. 58), pârâtul recunoaşte încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanta cu privire la acel autocamion, precum şi preţul convenit, însă susţine că a predat acesteia cantitatea de 80 mc lemn din cei 100 mc conveniţi, bunuri ce le-a predat prin S.C. S.R.L., diferenţa urmând să o livreze în momentul întocmirii actelor. Cum în urma verificărilor efectuate la RAR Neamţ s-a constatat că seria motorului nu corespunde celui din cartea de identitate a maşinii, nu a mai respectat înţelegerea făcută.

Pentru dovedirea susţinerilor sale, pârâtul solicită admiterea probei cu martorul Ţîrdea Vasile.

Examinând întreg probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 06.06.2008 între părţi s-a încheiat actul sub semnătură privată numit „contract de vânzare-cumpărare” prin care reclamanta a vândut pârâtului un autocamion marca Roman, serie saşiu .., înmatriculat sub nr. SV……., preţul stabilit fiind de 20.000 lei RON, cu T.V.A sau echivalentul a 100 mc lemn lucru răşinoase ce urma a fi livrat de pârât în trei tranşe, respectiv 40 mc în perioada 09.06.2008 – 14.06.2008, încă 40 mc în perioada 23.06.2008 – 28.06.2008 şi 20 mc în perioada 01.07.2008 – 05.07.2008.

Deşi la data încheierii convenţiei, vânzătoarea a predat cumpărătorului acel autocamion aflat în bună stare de funcţionare, acesta din urmă nu a mai respectat obligaţia sa de dare în plată a acelei cantităţi de lemn şi nici nu a plătit preţul convenit prin contract.

Deşi pârâtul a susţinut că din cantitatea de lemn pe care trebuia să o livreze reclamantei a predat doar 80 mc, diferenţa refuzând să o mai achite ca urmare a faptului că numărul de identificare a motorului nu corespundea cu cel din cartea de identitate a vehiculului, din înscrisurile ataşate la dosar de către reclamantă, respectiv avize de însoţire (f. 69-73), coroborate cu factura fiscală 071/29.07.2008 (f. 74), reiese că această cantitate de lemn de 80,20 mc a fost livrată reclamantei de către S.C. S.R.L., cu sediul în loc. …, ce a fost achitată cu bilet la ordin şi nude către pârât, aşa cum conveniseră părţile.

Instanţa nu poate primi declaraţia martorului ….., reprezentantul legal al societăţii comerciale S.R.L. referitoare la neefectuarea de către reclamantă a plăţii pentru cantitatea de lemn înserată în factura fiscală mai sus-menţionată, ca urmare a faptului că aceasta (reclamanta) nu ar fi avut disponibil bancar pentru contravaloarea acesteia, întrucât la dosar nu au fost depuse înscrisuri bancare în acest sens, pe factura ataşată la dosar de pârât (f. 57) apărând făcute modificări, ce nu se regăsesc şi pe exemplarul existent la societatea reclamantă.

Dată fiind situaţia mai sus prezentată, în conformitate cu prevederile art. 1020-1021 C. civ., instanţa va admite acţiunea aşa cum a fost formulată, dispunând rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 06.06.2008, obligând pârâtul să restituie reclamantei autospeciala marca Roman tip 19256, cu număr de înmatriculare SV-06-.., serie saşiu .., împreună cu certificatul de înmatriculare a autovehiculului sau să-i plătească echivalentul în lei a acestuia, de 20.000 lei cu T.V.A.

Potrivit aceloraşi dispoziţii legale, conform cărora vânzătorul poate să ceară desfacerea contractului, cu daune interese, având în vedere faptul că de la data împlinirii termenului scadent al plăţii (05.07.2008) şi până în prezent, dar şi pe viitor, până la restituirea bunului sau plata în echivalent a acestuia, reclamanta a fost prejudiciată ca urmare a lipsei de folosinţă a acestuia, în valoare de 300 lei lunar, aşa cum rezultă din ofertele depuse la filele 67, 68 dosar, instanţa va obliga pe pârât la plata acestor daune interese de câte 300 lei lunar, începând cu data de 05.07.2008 şi până la restituirea bunului sau plata acestuia.

Potrivit art. 274 C. proc. civ. pârâtul va fi obligat să achite reclamantei cheltuieli de judecată efectuate în cauză, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar şi onorariul avocatului.

Tags: antecontracte

Antecontracte

Prin sentinţa civilă nr. 1984/21.10.2010 s-a respins având ca obiect constatarea vânzării formulată de reclamantul-pârât PM domiciliat în comuna …, judeţul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant HD ambii domiciliaţi în comuna …., judeţul Suceava ca nefondată.

Admite cererea reconvenţională formulată de pârâtul- reclamant HD precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de HLF.

Constată nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată denumit ” contract de vânzare cumpărare” din 25.08.2008.

Obligă reclamantul – pârât să plătească atât pârâtului – reclamant cât şi intervenientei câte 12,30 lei cheltuieli de judecată.

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr.6173/314/2008 reclamantul PM a chemat în judecată pe pârâtul HM solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate că la data de 25.08.2008 a cumpărat de la pârât o moară cu utilaje – suprafaţa de 1500 m.p. teren situat la locul numit „ ” în intravilanul comunei B, judeţul Suceava.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 25.08.2008 a cumpărat de la pârât bunurile mai sus individualizate cu preţul de 30.000 Euro din care a achitat acestuia suma de 25.000 Euro la data cumpărării, urmând ca suma de 5000 Euro să fie achitată la data de 30.09.2008, în faţa notarului cu prilejul perfectării contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, sens în care a încheiat cu pârâtul un înscris sub semnătură privată intitulat

„ Contract de vânzare – cumpărare”.

Susţine reclamantul că pârâtul a refuzat în mod categoric să se prezinte la notar, pentru încheierea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică pretinzând un preţ mai mare decât cel convenit, motiv pentru care a promovat acţiunea de faţă prin care solicită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare –cumpărare.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art.111 Cod procedură civilă, art.1020 Cod civil şi urm Cod civil.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar copia actului de vânzare –cumpărare, a contractului de donaţie şi a contractului de vânzare cumpărare prin care pârâtul a devenit proprietarul bunurilor aflate în litigiu.

Pârâtul legal citat a depus întâmpinare ( fila 11 dosar) prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava de a soluţiona acţiunea si declinarea acestei competenţe în favoarea Judecătoriei Fălticeni în a cărei rază de activitate îşi are domiciliul.

Prin Sentinţa civilă nr.4952 din 13.11.2008 a Judecătoriei Suceava s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

După înregistrarea cauzei pe rolul acestei instanţe, sub nr. 6173/314/2008, pârâtul a depus întâmpinare ( fila 6 dosar) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, iar reclamantul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că, pârâtul nu a semnat la data de 25.08.2008 acel contract de vânzare – cumpărare sub semnătură privată, ce a fost invocat de către reclamant în sprijinul cererii sale.

Consideră că acel contract nu este valabil deoarece ii lipseşte unul din elementele necesare pentru a fi considerat act juridic civil ce îşi produce efectele, respectiv consimţământul.

Contractul se încheie prin acordul de voinţă – consimţământ – al părţilor, lipsa acestuia ducând la nulitatea absolută a actului juridic.

Menţionează că nu a semnat acel act juridic pentru care reclamantul a solicitat sa se constate pretinsa vânzare a unor bunuri, motiv pentru care solicită respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin cererea reconvenţională ( fila 7 dosar) solicită să se constate nulitatea absolută a înscrisului denumit „contract de vânzare-cumpărare” din data de 25.08.2008, contract prin care ar fi înstrăinat către reclamant anumite bunuri imobile semnătura neaparţinându-i pe acel act.

În drept a invocat prevederile art. 177 Cod procedură civilă.

În dovedirea susţinerilor sale a solicitat efectuarea unei expertize grafologice,proba cu martori şi cu interogatoriu civil al reclamantului.

La fila 29 dosar HFF a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat să se admită prezenta cerere, să respingă acţiunea reclamantului -pârât ca neîntemeiată, să admită cererea reconvenţională a pârâtului reclamant, să se anuleze înscrisul sub semnătură privată numit ” contractul de vânzare- cumpărare” din data de 25.08.2008, cu obligarea reclamantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că este soţia pârâtului reclamant fiind căsătoriţi din anul 1982.

În timpul căsătoriei au dobândit prin cumpărare, conform contactului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2013 din 12.07.2000 la BNP …. Fălticeni, suprafaţa de 500 mp curţi – construcţii împreună cu o moară şi o magazie situate în intravilanul satului Baia, judeţul Suceava, identic cu parcela 132 a comunei cadastrale …, între vecinii HD, D.J., pârâul …., D.E.

Alături de suprafaţa de 1000 mp dobândită doar de pârât prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 130 din 02.02.1996 a BNP …., bunurile comune mai sus descrise fac obiectul litigiului.

Având în vedere menţiunile din înscrisul sub semnătură privată, pârâtul se obligă a vinde acele bunuri imobile fără ca aceasta să fie parte a antecontractului.

Sancţiunea ce intervine în situaţia unor astfel de acte este nulitatea. Actul neconfirmat este lovit în întregime de nulitate iar nu numai parţial corespunzător părţii din bunul comun ce ar reveni pârâtului al cărui consimţământ expres a lipsit la înstrăinare.

În cazul antecontractului de vânzare-cumpărare unui bun imobil comun nu operează prezumţia de mandat tacit deoarece sau antecontractul este valabil si are forţă executorie, ceea ce ar însemna ca obligaţiile rezultate din antecontract să poată fi executate silit, în natură prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, ceea ce este vădit contrar prev. art. 35 Codul familiei, sau obligaţiile rezultate din antecontract nu sunt valabile pentru celălalt soţ ce nu şi-a dat consimţământul şi, ca atare, el va putea invoca excepţia de nulitate pe acest motiv.

Prin încheierea din 17 iunie 2009 a fost admisă în principiu cererea de intervenţie formulată de HFF.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Conform înscrisului sub semnătură privată, numit „ contract de vânzare – cumpărare” încheiat la data de 25.08.2008 între reclamantul – pârât , în calitate de cumpărător şi pârâtul- reclamant în calitate de vânzător s-ar fi perfectat o convenţie privind vânzarea – cumpărarea unei mori împreună cu suprafaţă totală de 1500 m.p. teren situată în intravilanul comunei …., judeţul Suceava, dar şi cu utilaje constând în moară valţ, moară ciocănele, bazic forestier.

Preţul vânzării consemnat în acel act este de 30.000 Euro din care reclamantul – pârât ar fi predat pârâtului – reclamant o parte, respectiv suma de 25.000 Euro, diferenţa de 5000 Euro, urmând să o achite la data de 30.09.2008, când urmau să fie întocmite actele şi în formă autentică.

La încheierea acestei convenţii ar fi asistat martorii GC şi NP.

Din întreg materialul probator administrat instanţa constată că în cauza de faţă nu sunt întrunite condiţiile pentru perfectarea acestei convenţii de vânzare – cumpărare.

Astfel, potrivit disp. art. 948 Cod civil pentru a fi valabil încheiată, convenţia de vânzare – cumpărare, trebuie să întrunească diferite elemente, respectiv: consimţământul, capacitatea, obiectul, o cauză licită şi în cazul contractului solemn, forma .

Vânzarea se încheie aşadar cu consimţământul părţilor, ceea ce reprezintă acordul de voinţă al acestora la înstrăinare, respectiv cumpărare.

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că, între reclamantul – pârât şi pârâtul- reclamant au existat discuţii privind vânzarea – cumpărarea imobilelor descrise în acţiune, pârâtul – reclamant arătându-şi disponibilitatea încheierii unei convenţii de vânzare cumpărare, după efectuarea unei evaluări din partea unui expert, fără însă a fi stabilit preţul vânzării şi fără să se fi încheiat vreun act sub semnătură privată în acest sens.

Acest fapt rezultă din susţinerile pârâtului- reclamant la interogatoriul luat în instanţă coroborate cu declaraţiile martorilor CM, CI.

Singura mărturie care confirmă susţinerile reclamantului – pârât privitoare la încheierea de către părţi a acestei convenţii şi predarea unei părţi din preţ, respectiv suma de 25.000 Euro este cea făcută de GC, declaraţie pe care instanţa o va înlătura, considerând-o nesinceră, dată fiind atitudinea oscilantă a martorului, urmare a declaraţiilor ulterioare date la Poliţia … şi la notariat, prin care revine de fiecare dată de la mărturiile anterioare, acesta refuzând să se mai prezinte încă o dată în instanţă pentru a fi audiat cu privire la această poziţia contradictorie, reclamantul – pârât nefăcând nici el demersuri în acest sens.

Deosebit de aceasta, instanţa mai reţine că, în actul sub semnătură privată semnat de reclamantul – pârât, apare trecut ca martor ce ar fi asistat la convenţia părţilor şi numitul NP despre care reclamantul – pârât nu a putut da nici o relaţie, susţinând că nu-l cunoaşte, că acesta nu a asistat la discuţia dintre părţi, singurii participanţi fiind martorii GC.

Cât timp actul sub semnătură privată a fost scris de reclamantul – pârât într-un singur exemplar, ce a fost doar în posesia acestuia, aspect recunoscut la interogatoriul civil, şi acesta nu are nicio explicaţie cu privire la înscrierea ca martor a lui NP, şi despre care spune că nu îl cunoaşte şi că în niciun caz nu a asistat la discuţiile avute cu pârâtul- reclamant, înseamnă că acel înscris cuprinde menţiuni neconforme cu realitatea, fiind de natură a convinge instanţa că a fost scris în lipsa pârâtului – reclamant.

Deosebit de aceasta instanţa constată că, declaraţia dată de reclamantul – pârât la interogatoriu nu se coroborează nici cu declaraţia martorului HG, aceasta din urmă neconfirmând susţinerile reclamantului – pârât privitoare la participarea sa în momentul semnării contractului.

Faptul că, pârâtul – reclamant nu şi-a dat consimţământul la încheierea vânzării – cumpărării rezultă şi din declaraţiile martorilor CD potrivit cărora, chiar şi după introducerea prezentei acţiuni, reclamantul – pârât a făcut demersuri pe lângă pârâtul- reclamant şi intervenientă să-i vândă acele bunuri , pentru care oferea mai întâi o sumă de 5000 Euro, urmând ca diferenţa să o achite după ce va vinde un vehicul.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa constată că în lipsa consimţământului vânzătorului nu poate să pronunţe, în lumina principiilor executării în natură a obligaţiilor şi reparării în natură a pagubelor, conform prev. art. 1073 şi 1077 Cod civil, o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare –cumpărare, motiv pentru care va respinge acţiunea ca nefondată.

Lipsa consimţământului la încheierea unei convenţii de vânzare cumpărare privitoare la imobile, fie chiar şi prin act sub semnătură privată, este de natură a atrage nulitatea actului.

Deosebit de acestea, instanţa constată din înscrisurile depuse la dosar, că parte din bunurile imobile consemnate în înscrisul sub semnătură privată, respectiv moara împreună cu suprafaţa de 500 m.p. teren pe care acestea sunt situate reprezintă bunul comun al pârâtului – reclamant în devălmăşie cu intervenienta HLF.

Presupunând că prin convenţia de vânzare cumpărare materializată în înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 25.08.2008, pârâtul- reclamant ar fi înstrăinat şi aceste bunuri, această convenţie este lovită de nulitate absolută şi ca urmare a lipsei consimţământului expres al soţului codevălmaş la înstrăinare, fiind încălcate dispoziţiile art. 35 alin.2 Codul Familiei privitoare la limitele mandatului tacit şi reciproc.

Pe aceste considerente, instanţa va admite cererea reconvenţională formulată de pârâtul- reclamant precum şi cererea de intervenţie formulată de ……, constatând nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată denumit” contract de vânzare cumpărare” din 25.08.2008.

Conform art. 274 Cod procedură civilă , reclamantul – pârât va fi obligat să plătească pârâtului- reclamant şi intervenientei cheltuieli de judecată efectuate cu taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Tags: antecontracte

Anularea certificatului de moştenitor. Anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de vânzător în calitate de moştenitor unic.

Tribunalul Alba
Dosar civil nr.1256/298/2009
Decizia nr. 299/2010

Prin sentinţa civilă nr. 878/2009 pronunţă de Judecătoria Sebeş în dosar nr. 1256/298/2009 s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.P. şi M.I. împotriva pârâţilor M.T. şi I.Ş. şi în consecinţă :

A fost anulat certificatul de moştenitor nr. 45 /2008 emis de B.N.P. O. B. în Dosarul succesoral 56/2008 privind pe defuncţii M.T. având .decedat la data de 28.11.2004 , cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. A. şi M.A. având . cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. A.

A fost anulat antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP O. B. prin Încheierea de legalizare din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii S.- C., jud. A., înscris în Titlul de proprietate . din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. …. în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit I.- arabil.

A fost respinsă cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtului I.Ş. formulată de intervenienţii U.N. D. şi U.I..

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 2.218 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeş la data de 06.07.2009 reclamanţii M.P. şi M.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.T. şi I.Ş., pronunţarea unei sentinţe prin care să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008 (conform Încheierii de rectificare nr. 2681/10.07.2009) emis de pârâtul B.N.P. Ol.B. în Dosarul succesoral 56/2008 privind pe defuncţii M.T. ., decedat la data de 28.11.2004 , cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. A. şi M.A. ., decedată la data de 12.02.2008, cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. Alba şi cu masa succesorală constând în imobilul înscris în Titlul de Proprietate nr. 9287/580/11.06.1998 eliberat de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar.

De asemenea s-a mai solicitat constatarea nulităţii antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP Olimpiu Burz prin Încheierea de legalizare semnătură nr. 1658 din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii Ş.- C., jud. A., înscris în Titlul de proprietate nr. … din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană A. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. … în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit I.- arabil, dobândit de către pârâtul M.T. în baza certificatului de măştenitor nr. 45/2008.

Instanţa a constatat că la cererea pârâtului M.T. pentru deschiderea procedurii succesorale înregistrată la B.N.P. Olimpiu Burz la data de 19.03.2008, notarul respectiv a format Dosarul succesoral nr. … şi a emis în aceeaşi zi Încheiere şi Certificatul de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008 privind pe defuncţii M.T. ., decedat la data de 28.11.2004 , cu ultimul domiciliu în comuna Ş., jud. A. şi M.A. …, decedată la data de 12.02.2008, cu ultimul domiciliu în comuna Ş., jud. A., constatând că masa succesorală a defuncţilor se compune din imobilul înscris în Titlul de Proprietate nr. 9287/580/11.06.1998 eliberat de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar, şi constatând totodată că unic moştenitor al defuncţilor este pârâtul M.T. în calitate de fiu cu cotă de 1/1 părţi.

La emiterea Certificatului de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008, notarul s-a bazat exclusiv pe declaraţia pârâtului M.T. că este singurul moştenitor al defuncţilor precum şi pe declaraţiile martorilor B. M. şi N. M. care au atestat faptul că pârâtul M.T. a rămas moştenitor. De asemenea instanţa constată că tot în aceeaşi zi de 19.03.2008 s-a încheiat şi antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP Olimpiu Burz prin Încheierea de legalizare semnătură nr. 1658 din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii Ş.- C., jud. Alba, înscris în Titlul de proprietate nr. 9287/580 din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană Alba pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. 3025/10 din tarlaua 369 în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit Iaz- arabil, dobândit de către pârâtul M.T. în baza certificatului de moştenitor nr. 45/2008.

Ulterior la data de 01.08.2008 pârâtul M.T. s-a prezentat împreună cu reclamanţii în faţa aceluiaşi notar şi au cerut deschiderea succesiunii pentru aceiaşi defuncţi, declarând toţi că succesiunea nu a mai fost deschisă anterior, formându-se astfel Dosarul succesoral nr. 138/2008 finalizat cu emiterea Încheierii şi a Certificatului de moştenitor nr. 121/2008 în care sunt declaraţi moştenitori toţi cei trei fraţi (reclamanţii şi pârâtul M.T.) în calitate de fii ai defuncţilor cu cotă de 1/3 părţi fiecare. În ceea ce priveşte masa succesorală a mai fost inclus pe lângă imobilele menţionate în Certificatul de moştenitor nr. 45/2008 şi imobilul situat în C., nr. 189, jud. Alba înscris în CF ….în suprafaţă de 892 mp.

Instanţa a constatat că la emiterea Certificatului de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008 notarul a încălcat dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale necitând toţi moştenitorii legali ce aveau dreptul la moştenirea defuncţilor, în speţă pe reclamanţi. Cum ulterior acelaşi notar a emis Certificatul de moştenitor nr. 121/2008 în care sunt declaraţi moştenitori toţi cei trei fraţi (reclamanţii şi pârâtul M.T.) în calitate de fii ai defuncţilor cu cotă de 1/3 părţi fiecare, fără să se dispună nici o măsură cu privire la Certificatul de moştenitor nr. 45 din data de 19.03.2008, instanţa constatând că prin emiterea certificatului de moştenitor contestat s-au vătămat drepturile reclamanţilor care au fost excluşi de la succesiune, a procedat la anularea acestui certificat în baza art. 88 din Legea nr. 36/1995 modificată şi completată. Instanţa nu poate constata nulitatea absolută a certificatului de moştenitor atacat astfel cum au cerut reclamanţii întrucât nulitatea absolută e o măsură de ineficacitate a actului juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor legale atunci când se vatămă interese publice, or în speţă fiind vătămate interesele private ale reclamanţilor, măsura de ineficacitate a actului emis cu nerespectarea prevederilor legale este anularea actului, măsură prevăzută expres de art. 88 din Legea nr. 36/1995.

În ceea ce priveşte constatarea nulităţii antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii M.T. şi I.Ş., legalizat de BNP O. B. prin Încheierea de legalizare semnătură nr. 1658 din 19 martie 2008, având ca obiect terenul extravilan situat administrativ pe raza localităţii Ş.- C., jud. Alba, înscris în Titlul de proprietate nr. 9287/580 din data de 11.06.1998, eliberat de Comisia Judeţeană Alba pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor , identificat cu parcela nr. 3025/10 din tarlaua 369 în suprafaţă de 5755 mp, situată la locul numit I.- arabil, imobil ce se menţionează în antecontractul respectiv că a fost dobândit cu titlu de moştenire în baza Certificatului de moştenitor nr. 45/2008 de la M.T. şi M.A., instanţa a constatat că acest act s-a bazat pe o cauză nelicită şi imorală sub aspectul scopului mediat al actului respectiv, obiectivul urmărit la încheierea actului de către pârâtul M.T. ca promitent vânzător fiind fraudarea drepturilor reclamanţilor ce aveau şi ei dreptul la moştenire şi implicit de proprietate a bunului respectiv. Instanţa a constatat că apărarea pârâtului I.Ş. în sensul că pârâtul M.T. avea dreptul să-şi înstrăineze cota sa ideală de proprietate din bunul respectiv nu are relevanţă în speţă întrucât pârâtul promitent vânzător nu şi-a înstrăinat cota sa ideală din bun ci a înstrăinat bunul în întregul său.

Mai mult la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare pârâtul vânzător nici nu se pretindea şi nu era coproprietar ci se pretindea proprietar exclusiv al bunului. În ceea ce priveşte buna credinţă a pârâtului I.Ş. invocată prin întâmpinare, în sensul că vânzătorul era posesorul unui titlu valabil, instanţa a constatat că aceasta este fără relevanţă în cauză din moment ce ceilalţi moştenitori, în speţă reclamanţii, nu şi-au dat consimţământul la vânzare şi nu au ratificat această vânzare iar înstrăinarea bunului nu poate să le afecteze nici lor drepturile deoarece şi ei au fost de bună credinţă. Totodată instanţa a constatat că în practica judecătorească s-a decis că dacă la încheierea actului, cumpărătorul nu a cunoscut calitatea de coproprietar a vânzătorului, actul este anulabil (Tribunal Suprem, Secţia civilă, Decizia 2257/1955 ). În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului I.Ş. că reclamanţii nu pot cere anularea promisiunii de vânzare cumpărare ci doar partajul succesoral în calitatea lor prezumtivă de coindivizari succesorali (urmând ca vânzarea să nu fie nulă ci supusă numai condiţiei rezolutorii ca bunul vândut să nu cadă, cu prilejul partajului, în lotul altui coproprietar ci în acela al coproprietarului vânzător), instanţa a constatat că acest lucru ar fi fost posibil dacă cumpărătorul cunoştea la data vânzării că vânzătorul este doar coproprietar iar nu cum s-a întâmplat în speţă când cumpărătorul I.Ş. a crezut că vânzătorul este proprietar exclusiv, după cum a arătat în întâmpinare, fiind deci în eroare asupra calităţii de proprietar al vânzătorului promitent (C.S.J. , Secţia Civilă, Decizia 1336/1992, în Dreptul nr. 2/1993, p. 71).

Din modul în care s-au întocmit actele succesorale în Dosarul succesoral nr. 56/2008 când în ziua înregistrării cererii de deschidere a succesiunii -19.03.2008- s-a şi emis certificatul de moştenitor cu necitarea tuturor moştenitorilor legali ce aveau chemare la moştenire iar în aceeaşi zi s-a încheiat şi antecontractul de vânzare cumpărare întemeiat pe certificatul de moştenitor emis nelegal, instanţa constată că acest act s-a bazat pe o cauză nelicită şi imorală sub aspectul scopului mediat al actului respectiv, obiectivul urmărit la încheierea actului de către pârâtul M.T. ca promitent vânzător fiind fraudarea drepturilor reclamanţilor ce aveau şi ei dreptul la moştenire şi implicit de proprietate a bunului respectiv, astfel că va dispune anularea actului respectiv în temeiul art. 966 din Codul civil. Potrivit art. 966 din Codul civil :„obligaţia fără cauza sau fondată pe o cauza falsa, sau nelicită, nu poate avea nici un efect..”

Admiţând acţiunea reclamanţilor, instanţa a respins cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtului I.Ş. formulată de intervenienţii Ursa Nicolae Daniel şi Ursa Ioana

În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei cu titlu de onorariu de avocat conform chitanţei depuse la dosar şi 218 lei cu titlu de taxe de timbru.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul I.Ş. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

In expunerea motivelor de recurs se susţine că hotărârea este nefondată sub aspectul fundamentului juridic pe care îşi întemeiază cererea reclamanţii, care solicită constatarea nulităţii absolute a Certificatul de moştenitor nr. 45/19.03.2008 -acţiune juridică de drept comun ce nu poate fi utilizată, în condiţiile în care aceştia au la dispoziţie conform prev. art. 88 din Lg. 35/1996 o cale specială prevăzută de legiuitor, respectiv cea a acţiunii în anulare.

Instanţa de fond în mod corect a opinat că nu poate constata nulitatea absolută a actului juridic atacat, deoarece nulitatea absolută sancţionează nerespectarea , la încheierea actului juridic civil a unor norme juridice care ocrotesc un interes general, spre deosebire de actul juridic în speţă, care a fost întocmit în baza prevederilor art.68-88 din Legea 36/1995, norme care ocrotesc interesele speciale ale persoanelor cu vocaţie la moştenirea unui antecesor.

Potrivit art. 88 din Legea 36/1995: Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.

In cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. In acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei copie de pe hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecăţii.

In consecinţă, instanţa de fond a admis o cerere , pe care motivează corect că este inadmisibil ,din punct de vedere juridic , a admis-o şi a procedat la anularea certificatului de moştenitor, fără a proceda la stabilirea drepturilor , pretins încălcate ale celor vătămaţi de emiterea Certificatului de moştenitor nr. 45/19.03.2008, aşa cum obligă în mod expres legea. Simpla existenţă juridică a Certificatului de moştenitor nr. 121/2008 nu suplineşte controlul judecătoresc neexercitat asupra procedurii succesorale atacate şi în consecinţă instanţa nu poate să ignore etapele exprese ale art. 88, care prevede că, instanţa anulând certificatul de moştenitor este obligată să se pronunţe asupra drepturilor succesorale ale moştenitorilor vătămaţi şi, în urma stabilirii drepturilor lor legale de către instanţa de judecată, notarul public , care nu a respectat prevederile legale, este obligat să emită un nou certificat de moştenitor pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

In mod paradoxal, instanţa a aplicat formal sancţiunea juridică specială- anularea actului- cu privire la care nu a fost învestită prin cererea reclamanţilor, dar a statuat efectul sancţiunii juridice generale- nulitatea absolută şi asupra actelor încheiate cu bună-credinţă de terţi cu privire la drepturile cuprinse în actul juridic anulabil.

Nu se poate constata nulitatea absolută a contractului provizoriu de vânzare-cumpărare a unui bun indiviz încheiat în calitate de promitent-vânzător de către un singur coindivizar, fără acordul celorlalţi.

Certificatul de moştenitor constituie un mijloc de dovadă a calităţii de moştenitor, a cotei ce revine fiecărui moştenitor şi a compunerii masei succesorale. Certificatul de moştenitor nr. 45/19.03.2008( aşa cum a fost rectificat prin încheierea de rectificare nr. 2681/10.07.2009) este pentru recurent un „ res inter alios acta”. Până la realizarea partajului succesoral toţi cei 3 comoştenitori au calitatea de coindivizari asupra întregii mase succesorale, iar atât timp cât în urma partajului imobilele care fac obiectul Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1658/19.03.2008 pot cădea în lotul lui M.T., obligaţia acestuia poate fi îndeplinită.

In concluzie, instanţa nu a avut nici un temei juridic să constate nulitatea absolută a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare dintre M.T. şi I.Ş., în condiţiile în care nu s-au stabilit bunurile succesorale care intră în lotul său şi dacă, poate sau nu poate să-şi îndeplinească obligaţia asumată.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu potrivit art. 304 ind.1 Cod pr.civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

In ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat Tribunalul constată că instanţa de fond a soluţionat cauza respectând normele de drept substanţial aplicabile în materia nulităţilor şi a succesiunilor chiar dacă prin sentinţa pronunţată a reţinut că măsura de ineficacitate a actului emis cu nerespectarea prevederilor legale este anularea actului măsură prevăzută expres de art. 88 din Legea 36/1995 şi nu nulitatea absolută.

Mai mult ca urmare a nerespectării unor prevederi legale indiferent că prin norme se urmăreşte ocrotirea unui interes general sau special al persoanelor cu vocaţie la moştenire efectele sancţiunii juridice aplicabile sunt aceleaşi, respectiv lipsirea actului de eficienţă juridică.

In ceea ce priveşte critica potrivit căreia instanţa de fond a anulat un certificat de moştenitor fără a proceda la stabilirea dreptului pretins încălcate ale celor vătămaţi prin emiterea certificatului de moştenitor nr. 45/19.03.2008, tribunalul o apreciază ca neîntemeiată.

Faptul că ulterior notarul a emis certificatul de moştenitor nr. 121/8.08.2008 prin care au fost declaraţi moştenitori toţi cei trei fraţi în calitate de fii în cotă de 1/3 părţi fiecare, stabilind astfel drepturile succesorale ale moştenitorilor vătămaţi dă eficienţă juridică actului nemaifiind necesară emiterea unui nou certificat de moştenitor pe baza acestei hotărâri definitive şi irevocabile.

In ceea ce priveşte anularea contractului de vânzare cumpărare, ca o consecinţă a anulării certificatului de moştenitor se impune şi anularea acestuia încheiat la data de 19.03.2008 conform principiului conform căruia actul secundar urmează soarta juridică a actului principal.

Mai mult, la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare pârâtul vânzător se pretindea proprietar exclusiv al bunului, în această calitate înstrăinând bunul şi nu în calitatea sa de coproprietar alături de reclamanţi.

Insă în cazul proprietăţii pe cote părţi, pentru ca înstrăinarea să producă efecte depline este necesar acordul tuturor coproprietarilor , deoarece fiecare dintre ei având un drept limitat asupra bunului exprimat printr-o cotă parte care nu este determinată în materialitatea sa ci doar ideal nu poate dispune valabil decât în limitele dreptului său.

In speţă reclamanţii nu şi-au dat consimţământul la vânzare şi nu au ratificat această vânzare (decizia civilă 3303/1997, decizia civilă nr. 1336/1992, 1856/1997) astfel că înstrăinarea bunului nu poate să le afecteze în niciun fel drepturile lor.

Instanţa constată că acest act s-a bazat pe o cauză nelicită şi imorală sub aspectul scopului imediat al actului, respectiv obiectivul urmărit la încheierea actului de către pârâtul M.T. ca promitent vânzător, fiind fraudarea drepturilor reclamanţilor ce aveau şi ei dreptul la moştenire şi deci de proprietate asupra bunului.

Faţă de aceste considerente Tribunalul în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.

In baza art. 274 Cod pr.civilă va obliga recurentul să plătească intimaţilor M.P. şi M.I. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Tags: antecontract de vanzare - cumparare, antecontracte, certificat de mostenitor, unic moştenitor

Hotarare care sa tina loc de act autentic. Lipsa consimtamantului tuturor partilor implicate

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 14530 (28.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate: antecontracte

Prin sentinta civila nr. 14530 din 28 noiembrie 2008, Judecatoria Iasi a respins cererea formulata de reclamantii LR si LM in contradictoriu cu pârâtele SM, IE, BM si FV, în calitate de mostenitoare ale defunctului SG, prin care se solicita pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare pentru imobilul din satul si comuna D, jud. Iasi pentru 10.000 mp teren.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca, in fapt, la 18.05.2004 a fost încheiat un înscris sub semnatura privata. SBM a aratat ca a primit suma de 24.000.000 Rol reprezentând diferenta pâna la 40.000.000 Rol pentru care a vândut suprafata de 10.000 m.p. teren intravilan situat în „tarlaua comunei Dumesti”, respectiv T37 si p 560; actul a fost semnat de martorul RD. La 17.05.2004, SM si BM au declarat ca au primit 400 Euro de la LR si LM ca un acont în vederea intermedierii unui contract de vânzare-cumparare a unui teren în intravilan de 9000 m.p. la intrarea în comuna Dumesti.
La dosar exista actul sub semnatura privata prin care BM (a convenit prin actul de mâna scris si semnat de aceasta si de mama sa la 17.05.2004 sa-i vânda lui LR si LM terenul de 10000 m.p. din intravilan, T37, parcela 560/12, din comuna Dumesti, jud. Iasi. Se precizeaza ca a vândut din aceasta parcela de 1000 m.p. la 15.08.1994, actul fiind semnat de parintii acesteia SG si SM (dupa cum au precizat reclamantii).
Se mai arata ca restul de 9000 mp o reprezinta diferenta pâna la 10.000 m.p. din parcela mai sus mentionata (fila 55 dosar).
Se precizeaza ca a fost încheiat un act prin agentie. Conventia va fi finalizata la venirea în tara, din Italia a matusii sale FV, aceasta dându-si acordul verbal privind aceasta vânzare.
Din antecontractul din 18.06.2004 încheiat între BSM si LR de la fila 7 dosar rezulta ca prima s-a obligat sa vânda imobilul (teren) din comuna Dumesti, tarlaua 37, parcela 560/12 pentru 40.000.000 ROL.
Partile s-au obligat ca dupa perfectarea dosarului de acte notariale (1508) sa se prezinte la unul din birourile notariale publice din Iasi, ales de parti, pentru semnarea contractului de vânzare-cumparare fara somatii sau alta înstiintare.
Actul a fost semnat la 18.06.2004.
Din certificatul de mostenitor nr. 5 din 28.10.2005 emis de BNP AVV rezulta ca de pe urma lui SG, decedat la 09.02.1996, cu ultimul domiciliu în comuna Letcani, jud. Iasi, au ramas urmatoarele bunuri: dreptul de proprietate asupra ternului situat în comuna si satul Letcani, jud. Iasi de 35.000 m.p. conform titlului de proprietate nr. 75539/23.11.1994 emis de Comisia Judeteana Iasi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor. Si cota de ˝ din dreptul de proprietate asupra casei de locuit amplasata pe ternul descris mai sus. Restul cotei indivize de ˝ din dreptul de proprietate asupra casei de locuit apartine sotiei supravietuitoare – SM.
Ca mostenitori au fost indicati: SM (sotie supravietuitoare – 2/8); BM (fiica – 2/8); IE (fiica – 2/8); FV (fiica . 2/8). La fila 9 exista mentiunea „si FV (nascuta S) dar actul nu este semnat si de aceasta.
Prin sentinta civila nr. 13455/18.12.2006 pronuntata de Judecatoria Iasi în dosarul nr. 22990/245/2006 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta FV în contradictoriu cu pârâtele IE, BM si SM; s-a dispus iesirea partilor din indiviziune asupra terenului de 10.000 m.p., arabil, din tarlaua 37, parcela 560/12, aflat în extravilanul comunei si satului Letcani, judetul Iasi, acesta fiind atribuit în natura reclamantei.
La dosarul cauzei exista titlul de proprietate nr. x/23.11.1994 pe numele lui SG pentu suprafata de 3 ha si 5000 mp situat în satul Cogeasca, comuna Letcani, jud. Iasi.
La interogator (fila 90) LM nu a fost de acord cu eliberarea ternului, motivând ca are casa; a recunoscut ca ocupa suprafata de 10.000 m.p. si ca i-a fost notificat faptul de a i-o elibera.
BM a aratat ca a fost doar o promisiune pentru 1 ha teren, p. 560/12, t. 37 din comuna Dumesti, jud. Iasi (fila 120).
LR a aratat ca BM si SM i-au spus ca cei 400 Euro pe care i-a platit la 17.05.2004 au fost un acont pentru a se asigura ca terenul în cauza urma a fi vândut altcuiva (fila 121).
Conform art. 948 C.civil „ Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:
1. capacitatea de a contracta:
2. consimtamântul valabil al partii ce se obliga;
3. un obiect determinat;
4. o cauza licita.”
Or, nu exista un acord unanim de vointa pentru toate partile.
În prezent, terenul apartine VF care nu si-a manifestat vointa în sensul înstrainarii terenului. Cum conventia nu poate fi ratificata în lipsa acordului unanim al coindivizarilor, iar, pe de o parte, inscrisul de la fila 154, nedatat, nu este semnat de SG, ci de SM, iar, pe de alta parte, terenul nu este identificat suficient pentru a se stabili daca face parte din cei 10000 m.p., instanta va respinge prezenta actiune.

Tags: antecontracte, validitate

Hotarare care sa tina loc de act autentic. Constatare vacanta succesorala

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 15386 (18.12.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate: succesiuni, moşteniri, antecontracte

Prin cererea înregistrata pe rol la Judecatoria Iasi, reclamantele CI si HM au chemat în judecata Statul român, prin Ministerul Finantelor Publice, solicitând ca instanta sa pronunte o hotarâre prin care sa constate ca succesiunea de pe urma defunctului PP este vacanta, iar mostenitor este Statul român, precum si pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare cumparare cu privire la imobilul teren de 800 mp si constructie compusa din 2 camere si dependinte din Iasi.
În motivarea actiunii, reclamantele arata ca în 1988 a fost încheiata o zdelca între ele si PP, acesta din urma vânzând primilor imobilul aratat mai sus pentru suma de 80.000 lei, cumparatorii asumându-si si obligatia de a suporta cheltuielile de înmormântare ale vânzatorului. La 9.01.1996, vânzatorul a decedat, neavând mostenitori legali sau testamentari.
În drept, se invoca art. 680 si 1075 Cod civil.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine cele ce urmeaza:
La 20.08.1988, PP a vândut „pe veci si irevocabil” familiei H suprafata de 800mp teren si constructia compusa din 2 camere si dependinte, pentru suma de 80.000 lei si cu obligatia acestora de a suporta cheltuielile de înmormântare.
Actul încheiat sub semnatura privata nu a transmis dreptul de proprietate, nefiind încheiat în forma autentica ceruta pentru înstrainari sub sanctiunea nulitatii absolute, însa este un antecontract, care a nascut obligatia de a face în sarcina ambelor parti: de a autentifica actul.
PP a decedat însa la 9.01.1996, având ultimul domiciliu în Iasi, fara a avea mostenitori. Aceasta împrejurare rezulta din depozitiile martorilor audiati. Potrivit art.680 Cod civil, bunurile defunctilor fara mostenitori trec în proprietatea statului.
Statul prin urmare a preluat obligatia de a face, de a încheia contractul de vânzare cumparare cu privire la imobil.
Pentru aceste motive, în baza art. 680 Cod Civil, instanta va constata calitatea de succesiune vacanta a mostenirii lui PP si pe cale de consecinta calitatea de succesor a pârâtului.
În baza art. 1075 Cod civil, instanta va pronunta o hotarâre care va tine loc de act de vânzare cumparare cu privire la imobil.

Tags: act autentic, antecontracte, moşteniri, succesiuni, vacanta succesorala