Calea de atac împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă cu privire la infracţiunea de „tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 Cod penal. Aplicarea legii penale mai favorabile

Prin sentinţa penală nr. 1064/12.06.2008 pronunţată de Judecătoria Galaţi in dosarul nr. 2269/233/2006 s-a dispus achitarea inculpatului P. C. cu privire la fapta de „tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 Cod penal, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. a Cod pr. penală.

A fost respinsă în tot acţiunea civilă –daune materiale şi morale – formulată de partea vătămată Ioniţă Margareta ca fiind neîntemeiată, potrivit dispoziţiilor art. 346 al. 3 Cod pr. penală.

A fost obligată partea vătămată I. M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 250 lei, în temeiul art. 192 al. 1 pct. 1 lit. a Cod pr. penală.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat recurs partea vătămată I. M. apreciind-o ca nelegală, susţinând că din probele administrate rezultând că inculpatul P. C. vinovat de săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.

Prin decizia penală nr. 82/R/16.02.2009 a Tribunalului Galaţi s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea vătămată I. M. şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii pronunţate de Tribunalul Galaţi partea vătămată I. M. a declarat din nou recurs reiterând criticile formulate anterior.

Recursul declarat de partea vătămată este inadmisibil şi a fost respins pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 3851 al. 1 lit. a Cod pr. penală coroborat cu art. 361 al. 1 lit. a Cod pr. penală, sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate se atacă doar cu recurs situaţie în care un nou recurs promovat împotriva deciziei pronunţate cu ocazia soluţionării acestui recurs este inadmisibil.

În speţă partea vătămată I. M. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului P. C. la data de 30.04.2004 reclamând săvârşirea infracţiunii de „tulburare de posesie” prevăzută de art. 220 al. 1 Cod penal.

Textul de lege în vigoare la data formulării plângerii prevedea pentru infracţiunea mai sus arătată o sancţiune cu amenda sau închisoarea de la o lună la 2 ani şi dispunea că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.

Ulterior, în cursul judecării procesului, art. 220 al. 1 Cod penal a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 în sensul majorării pedepsei (închisoare de la 1 la 5 ani) şi eliminării prevederii referitoare la necesitatea unei plângeri prealabile a părţii vătămate pentru exercitarea acţiunii penale.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere existenţa unei succesiuni de legi în timp şi prevederile art. 13 Cod penal, care dispun că în astfel de situaţii se aplică legea mai favorabilă inculpatului, Curtea reţine că legea penală mai favorabilă este legea veche, ce stabilea o pedeapsă mai redusă şi condiţiona pornirea procesului penal de formularea de către partea vătămată a unei plângeri prealabile.

Aşa fiind urmează a se constata că faţă de legea penală aplicabilă în cauză sentinţa pronunţată de Judecătoria Galaţi se putea ataca doar cu recurs la tribunal, astfel că un nou recurs formulat de partea vătămată I. M. împotriva deciziei penale nr. 82/R/16.02.2009 a Tribunalului Galaţi, prin care s-a respins ca nefondat recursul susnumitei, apare ca fiind inadmisibil şi va fi respins în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. a, teza a II-a Cod pr. penală, precum şi dispoziţiile art. 192 al. 2 Cod pr. penală.

Tags: CALEA DE ATAC

Calea de atac, în materia cererilor soluţionate conform dispoziţiilor art.581 cod procedură civilă

Decizia civilă nr. 250/R din 14.03.2006, a Cuţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 176 din 29.03.2005 pronunţată de Judecătoria Făurei în dosarul nr. 1998/2004, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Ş.C. în contradictoriu cu pârâţii P.S. şi C.L.Ş, având ca obiect obligarea acestora la rebranşarea la sursa de apă potabilă.

De precizat că reclamanta a invocat dispoziţiile art.581 cod procedură civilă, solicitând pronunţarea unei hotărâri pe cale de ordonanţă preşedinţială.

Prin decizia civilă nr. 247/14.11.2005 pronunţată de Tribunalul Brăila – Secţia civilă în dosarul nr. 3455/2005, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Ş.C.

Prin decizia civilă nr. 250/14.03.2006, Curtea de Apel Galaţi admite recursul reclamantei, casează decizia civilă nr. 247/14.11.2005 şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că Tribunalul a stabilit greşit calea de atac declarată împotriva hotărârii instanţei de fond.

Atât timp cât aceasta a fost investită cu pronunţarea unei hotărâri – pe calea ordonanţei preşedinţiale – în temeiul art.581 cod procedură civilă şi nu s-a făcut precizarea trecerii acesteia pe calea dreptului comun, respectiva hotărâre rămâne supusă recursului, în condiţiile prev.de art.582 (1) cod procedură civilă.

Tags: CALEA DE ATAC

CALEA DE ATAC ÎN CAZUL PREV.DE ART.278/1 ALIN. 8 LIT.E COD PROCEDURĂ PENALĂ

Prin sentinţa penală nr.1233 din 27 iulie 2005, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr.3906/2005, s-a dispus în baza art.278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală, admiterea plângerii formulate de petentul R.I.V. A desfiinţat ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din 7 august 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi reţinând cauza spre rejudecare, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, l-a achitat pe petentul R.I.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.260 Cod penal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că petentul a formulat plângere împotriva ordonanţei susmenţionate, pe motiv că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev.de art.260 Cod penal, solicitând înlăturarea amenzii administrative.

Din actele şi lucrările dosarului, s-a constatat că la data de 23.XI.2003, R.I.V. a efectuat o patrulă cu alţi doi pădurari, pe raza Ocolului Silvic Dărmăneşti, ocazie cu care i-a surprins pe numiţii S.N. şi T.I., făcând braconaj; le-a luat armele şi le-a întocmit raport, pe care l-a înaintat Poliţiei Dărmăneşti pentru a se efectua cercetări faţă de aceştia, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.35 alin.1 lit.a şi alin. 2 lit.b din Legea nr.103/1996.

Prin sentinţa penală nr.1544/20.09.2004 a Judecătoriei Moineşti, pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, cei doi, au fost condamnaţi pentru braconaj.

În timpul judecării cauzei susmenţionate, R.I.V.(petentul din dosarul dedus judecăţii) a fost audiat ca martor din lucrări, ocazie cu care, procurorul de şedinţă a sesizat Parchetul, pentru ca acesta să fie cercetat pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Din analiza declaraţiilor date în instanţă cât şi la urmărirea penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti a concluzionat că R.I.V. a răspuns evaziv la întrebările instanţei şi că se afla sub influenţa emoţiei, aplicându-i acestuia o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv amendă de 1.000.000 lei (ROL).

Instanţa de fond, analizând plângerea petentului, a apreciat că declaraţiile acestuia diferă doar sub aspectul abundenţei de informaţii, iar acestea nu au influenţat cu nimic soluţia dată faţă de cei doi inculpaţi, motiv pentru care, a admis plângerea formulată, a desfiinţat ordonanţa, dispunând totodată în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală, achitarea petentului pentru art.260 Cod penal.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele considerente:

– achitarea dispusă faţă de inculpat, nu a avut în vedere probatoriile administrate în cauză;

– instanţa nu a procedat corect în conformitate cu art.278/1 alin.8 lit.e Cod procedură penală şi nu a aplicat regulile privind judecata în primă instanţă.

Tribunalul Bacău, a constatat recursul întemeiat, iar prin decizia penală nr.1116/R din 10.XI.2005, a admis recursul Parchetului, a casat în totalitate sentinţa atacată, iar pe fond, în baza art.278/1 Cod procedură penală, a respins plângerea formulată de petent.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât în mod greşit Tribunalul Bacău a soluţionat recurs, deşi ţinând seama de obiectul judecăţii (după reţinerea cauzei spre rejudecare, l-a constituit infracţiunea de mărturie mincinoasă) calea legală de atac, trebuia să fie apelul.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr.119 din 23 februarie 2005, a admis recursul petentului, a casat în întregime hotărârea atacată şi a trimis cauza la Tribunalul Bacău pentru judecarea apelului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, a avut în vedere că prin sentinţa penală nr.1223 din 27 iulie 2005, Judecătoria Moineşti, în baza art.278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală a admis plângerea petentului şi-a desfiinţat ordonanţa Parchetului.

Întrucât temeiul legal al admiterii plângerii l-a constituit aliniatul P lit.c al articolului 278/1 Cod procedură penală, trebuiau aplicate dispoziţiile privind judecata în prima instanţă şi căile de atac aferente, concluzionându-se că în cauză Tribunalului Bacău, trebuia să soluţioneze apelul şi nu recursul Parchetului.

Tags: CALEA DE ATAC