Top

Neagravarea situaţiei în propria cale de atac. Inadmisibilitatea reţinerii circumstanţelor agravante cu ocazia rejudecării cauzei atunci când împotriva hotărârii pronunţate la judecata înfond în primul ciclu procesual a declarat apel doar inculpatul

Pin Sentinţa penală nr.116/22.02.2006 pronunţată în dosarul nr.269/2004, Judecătoria Însurăţei a dispus, în baza art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaţilor Ş.G, Ş.I. şi H.S. din infracţiunile de furt calificat în formă continuată,prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal pentru primii doi inculpaţi şi din infracţiunea de distrugere în formă continuată prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru primii doi inculpaţi şi cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracţiunile de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 13 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal pentru primii doi inculpaţi şi din infracţiunea de distrugere în formă continuată prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal, pentru primii doi inculpaţi şi cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pentru inculpatele B. V. şi M. M. din complicitate la infracţiunile de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal în referire la art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi de distrugere în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunile de complicitate la infracţiunile de furt calificat în formă continuată şi distrugere în formă continuată în formele prevăzute de art. 26 Cod penal în referire la art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 13 Cod penal şi de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal, iar pentru inculpata M. N. din infracţiunile de complicitate la infracţiunile de furt calificat şi distrugere în formele prevăzute de art. 26 Cod penal în referire la art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal şi de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal în complicitate la infracţiunile de furt calificat şi distrugere în formele prevăzute de art. 26 Cod penal în referire la art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal şi de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal

În această încadrare juridică a faptelor, instanţa de fond a condamnat pe inculpaţii Ş.G., Ş.I. şi H.S. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat în formă continuată şi de câte 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere în formă continuată.

Pedepsele aplicate inculpaţilor Ş.G. şi Ş.I. au fost contopite în baza art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 luni, în total 3 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiţionată a inculpatului Ş.G. pentru restul de 379 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 8/7.01.1998 a Judecătoriei Însurăţei, s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute 3 ani şi 6 luni închisoare. Pentru inculpatul Ş.I. s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de 480 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2135/28.09.1998 a Judecătoriei Brăila, s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 4 luni, urmând să execute în total 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a interzis celor doi inculpaţi exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal pe perioada executării pedepsei principale.

Inculpatul H.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere în formă continuată, s-a constatat că această pedeapsă este graţiată conform dispoziţiilor art.1 din Legea nr.543/2002 şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din această lege referitoare la revocarea graţierii.

Pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, inculpatul H.S. a fost condamnat la 3 ani închisoare, pedeapsă pentru care instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere în baza dispoziţiilor art. 861 Cod penal, pe termenul de încercare de 6 ani fixat conform dispoziţiilor art. 862 Cod penal şi potrivit dispoziţiilor art.863 Cod penal a stabilit măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună, atrăgând atenţia inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru inculpatele B.V., M.M. şi M.N, au fost reţinute circumstanţele atenuante, prevăzute de art.74, art.76 şi art. 80 Cod pénal, şi a dispus condamnarea lor la amendă penală de 1.000 lei pentru săvârşirea de către inculpatele M.M. şi B.V. a infracţiunii de complicitate la infracţiune de distrugere în formă continuată şi ce de a treia – M.N. – pentru complicitate la infracţiunea de distrugere în încadrările juridice stabilite potrivit dispoziţiilor art.334 Cod procedură penală. S-a constatat că aceste pedepse aplicate celor trei inculpate sunt graţiate potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr.543/2002 şi s-a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art.7 din lege referitoare la revocarea graţierii.

Inculpatele B.V. şi M.M. au fost condamnate la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare fiecare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, iar inculpata M.N. la 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat. În baza art. 81 Cod penal instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor cu închisoarea aplicate celor trei inculpate, a fixat în sarcina acestora termene de încercare de câte 2 ani şi 6 luni, potrivit dispoziţiilor art. 82 Cod penal şi totodată a atras atenţia aspra dispoziţiilor art.83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept :

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, prin Rechizitoriul nr.668/P/2000, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Ş.G., Ş.I. şi H.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat în formă continuată şi distrugere în formă continuată, prevăzute de art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal pentru primii doi inculpaţi şi de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru primii doi inculpaţi şi cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a inculpatelor B.V. şi M.M. pentru complicitate la infracţiunile de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal în referire la art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi de distrugere în formă continuată prevăzută de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, iar inculpata M.N. pentru complicitate la infracţiunile de furt calificat şi distrugere în formele prevăzute de art. 26 Cod penal în referire la art.208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a şi g Cod penal şi de art. 26 Cod penal în referire la art. 217 alin. 1 Cod penal

S-a reţinut că inculpaţii Ş.I., Ş.G. şi H.S. au sustras şi distrus, împreună pe timp de zi, în două rânduri, în cursul lunii aprilie 2000, ajutaţi şi de inculpatele B.V. şi M.M. în două rânduri, iar de inculpata M.N. la un singur act material, elemente componente ale sistemului de irigaţii de pe raza comunei Viziru aparţinând părţii civile SC X – Sucursala B, producând părţii civile un prejudiciu material de 73.011.847 lei.

Prin Sentinţa penală nr. 175/30.04.2002, pronunţată în dosarul nr.533/2001, instanţa a condamnat pe cei şase inculpaţi pentru săvârşirea faptele pentru care s-a dispus trimitere în judecată şi i-a obligat în solidar la plata sumei de 909.618.950 lei ROL solicitată de partea civilă cu titlu de despăgubiri.

Această sentinţă a fost desfiinţată prin Decizia nr.615/6.12.2002 a Tribunalului Brăila prin care s-au admis apelurile celor şase inculpaţi şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond pentru a efectua o cercetare judecătorească completă şi detaliată în raport de care să analizeze şi încadrarea juridică, respectiv dacă este aplicabilă şi lit. g a art. 209 Cod penal

Având în vedere faptele reţinute în sarcina inculpaţilor Ş.G. şi Ş. I. şi criteriile de individualizare, instanţa de fond, în rejudecare, a condamnat pe fiecare inculpat la câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din infracţiunile săvârşite şi având în vedere că acestea au fost comise în concurs real, în baza art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică instanţa de rejudecare a dispus schimbarea acesteia în cazul infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 Cod penal, în sensul reţinerii circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. Cod penal fapta fiind comisă de şase persoane împreună.

În baza art.61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru inculpaţii Ş.G. şi Ş. I. şi s-au contopit pedepsele aplicate acestora cu resturile rămase neexecutate din pedepsele aplicate acestora prin sentinţa penală nr. 8/1998 a Judecătoriei Însurăţei şi respectiv prin sentinţa penală nr. 2135/1998 a Judecătoriei Brăila dispunându-se ca aceştia să execute pedepsele cele mai grele la care s-a adăugat câte un spor de 2 luni.

Celor doi inculpaţi li s-a interzis exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi e Cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal.

În ce-l priveşte pe inculpatul H.S., instanţa de fond l-a condamnat la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere în formă continuată şi furt calificat în formă continuată, a constatat că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de distrugere cade sub incidenţa dispoziţiilor art.1 din Legea nr.543/2002 privind graţierea unor pedepse şi a constatat graţierea, iar pentru pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată a dispus, în baza art. 861 Cod penal suspendarea executării sub supraveghere fixând termen de încercare potrivit prevederilor art. 862 Cod penal, măsurile de supraveghere pe care trebuie să le respecte, atrăgând totodată atenţia asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei prevăzute de art.864Cod penal

Referitor la inculpatele B.V., M.M. şi M.N., instanţa de fond, având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal şi circumstanţele atenuante reţinute, a aplicat acestora pentru complicitate la infracţiunea de distrugere pedepse cu amenda penală coborâte sub minimul special şi totodată a constatat că aceste pedepse sunt graţiate prin Legea nr.543/2000 şi a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art.7 din lege referitoare la revocarea graţierii.

Pentru complicitate la infracţiunile de furt calificat, fiecare inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare, iar ca modalitate de executare, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 Cod penal, s-a fixat termen de încercare potrivit dispoziţiilor art.82 Cod penal şi s-a atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel toţii inculpaţii – respectiv Ş.G., Ş.I., H.S., L.M., M.N. şi B.V., precum şi partea civilă SC X – Sucursala B

Pin Decizia penală nr.289/13.10.2006, Tribunalul Brăila a admis apelurile declarate de inculpaţii Ş.I. şi Ş.G., a desfiinţat în parte sentinţa penală a Judecătoriei Însurăţei înlăturând din aceasta dispoziţia privind interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.e Cod penal inculpaţilor Ş.I. şi Ş. G..

S-au înlăturat totodată dispoziţiile din sentinţă privind latura civilă iar în baza art.14, art.346 Cod procedură penală şi art.998 Cod Civil a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC X – Sucursala B dispunându-se obligarea în solidar a inculpaţilor Ş.I., Ş.G., B.V., M.N., M.M. şi H.S. la plata către partea civilă a sumei de 73.011.847 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.

Prin aceeaşi decizie au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor M. N., M.M., B.V. şi H.S. şi s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs doar inculpatul Ş.I. însă acesta nu a invocat în scris, astfel cum prevăd dispoziţiile art.38510 pct.2 Cod procedură penală, motivele pentru care a înţeles să critice hotărârea tribunalului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a invocat că există dubiu în ceea ce priveşte participarea acestuia la comiterea faptei şi a solicitat achitarea inculpatului în baza prevederilor art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.c Cod procedură penală.

Motivul de recurs invocat de inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu nu poate fi primit câtă vreme la dosar există probe din care rezultă fără dubiu că inculpatul a participat alături de ceilalţi inculpaţi la sustragerea şi distrugerea unor piese componente ale unui sistem de irigaţie aflat în gestiunea părţii vătămate SC X – Sucursala B.

În acest sens sunt declaraţiile inculpaţilor Ş.G., H.S., B.V., M.M. şi M.N. dar şi declaraţiile iniţiale ale inculpatului Ş.I., acesta recunoscând comiterea faptelor în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe de judecată.

De asemenea, inculpatul Ş.I. a arătat, cu ocazia unei reconstituiri efectuate în cursul urmăririi penale, modalitatea de săvârşire a faptelor astfel că declaraţiile sale ulterioare în care a negat comiterea infracţiunilor apar ca fiind nesincere şi urmează a fi înlăturate.

Prin decizia penală nr. 59/R din 05.02.2007 Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de inculpat, dar pentru un alt considerent.

Analizând conţinutul actului de sesizare şi al hotărârilor pronunţate în cauză, în cele trei cicluri procesuale, Curtea a constatat că atât inculpatul Ş.I. cât şi ceilalţi cinci inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal fără reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de art.75 lit.a Cod penal referitoare la săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

În primul ciclu procesual prin Sentinţa penală nr.175/30.04.2002, Judecătoria Însurăţei a menţinut această încadrare condamnându-i pe toţi cei şase inculpaţi la pedepse cu închisoarea pentru infracţiunea de distrugere fără reţinerea prevederilor art.75 lit.a Cod penal.

Cum această sentinţă a fost atacată cu apel doar de către inculpaţi nu şi de către procuror, instanţele care au rejudecat cauza aveau obligaţia să nu înrăutăţească situaţia acestora în virtutea principiului „non reformatio in pejus”.

Aşa fiind, Curtea constată că în mod nelegal a dispus instanţa care a rejudecat pentru a treia oară fondul cauzei reţinerea în sarcina inculpaţilor a prevederilor art.75 lit.a Cod penal, chiar dacă aceasta este încadrarea corectă a infracţiunii de distrugere care ar fi trebuit dată faptei încă din primul ciclu procesual, întrucât principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac primează în faţa principiului legalităţii şi aflării adevărului.

Este adevărat că prin sentinţa penală nr.116/22.02.2006 a Judecătoriei Însurăţei prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, au fost aplicate pedepse mai reduse pentru infracţiunea de distrugere decât cele aplicate prin Sentinţa penală nr.175/2002 a Judecătoriei Însurăţei, chiar după ce a fost reţinută o circumstanţă agravantă, însă simpla reţinere în încadrarea juridică a unei circumstanţe agravante înrăutăţeşte „de plano” situaţia inculpaţilor, aşa încât acest procedeu apare ca inadmisibil în lumina prevederilor art.372 Cod procedură penală, atunci când se aplică cu ocazia rejudecării unei cauze în propria cale de atac a inculpaţilor.

Faţă de cele mai sus arătate va admite recursul declarat de inculpatul Ş.I. şi întrucât efectele acestuia sunt favorabile şi celorlalţi inculpaţi le va extinde şi asupra acestora urmând ca în rejudecare să se înlăture din încadrarea juridică pentru infracţiunea de distrugere circumstanţa agravantă prevăzută de art.75 lit.a Cod penal

Etichete:

Neagravarea situaţiei în propria cale de atac

Codul de procedură civilă, în art. 296, prevede că „Instanţa de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată”.

„Dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse” în Capitolul I „Recursul” din Titlul V „Căile extraordinare de atac” (art. 316 Cod procedură civilă).

Reclamanţii V.I. şi V.A. au învestit instanţa de fond cu o acţiune prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 18688/1994 în privinţa suprafeţei de 0,05 ha intravilan şi rectificarea titlului de proprietate nr. 20053/1997 în sensul includerii suprafeţei de 0,05 ha intravilan. Prin sentinţa civilă nr. 190/04.02.2005 pronunţată de Judecătoria Paşcani, acţiunea reclamanţilor a fost admisă în sensul modificării titlului de proprietate nr. 18688/1994 emis pârâtului V.M. în sensul înscrierii în extravilan Butea suprafaţa de 1,17 ha, iar în intravilan Butea 0,03 ha, suprafaţa totală rămânând aceeaşi, iar în privinţa titlului de proprietate nr. 20053/1997 emis autoarei reclamanţilor s-a dispus modificarea acestuia în sensul de a include în extravilan Butea suprafaţa de 1,65 ha, iar în intravilan Butea suprafaţa de 0,05 ha, suprafaţa totală rămânând aceeaşi.

Reclamanţii au achiesat la soluţia pronunţată deoarece împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel numai pârâtul V.M. a cărui cerere a fost admisă de tribunal. Sentinţa instanţei de fond a fost schimbată în parte constatându-se nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 18688/1994 pentru suprafaţa de 0,05 ha intravilan comuna Butea, apelantul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi.

Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 588 din 8 aprilie 2005, respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de apelant, admite apelul declarat de apelantul V.M. şi schimbă în parte sentinţa în sensul: „Constată nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate emis de Comisia judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, pentru suprafaţa de 0,05 ha intravilan, situat în comuna Butea, fiind păstrate restul dispoziţiilor sentinţei apelate. Obligă apelantul să plătească intimaţilor V.I. şi V.M. cheltuieli de judecată – 2000000 ROL”.

Hotărârea tribunalului este dată cu nerespectarea principiului non reformatio in pejus întrucât prin admiterea apelului pârâtului, tribunalul putea efectua controlul judiciar numai în limitele celor hotărâte prin dispozitivul sentinţei atacate.

După exercitarea căii de atac de către pârâtul V.M., tribunalul nu putea să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis acestuia pentru o suprafaţă de 0,05 ha intravilan din moment ce prin sentinţa atacată s-a dispus modificarea titlului doar în privinţa suprafeţei de 0,03 ha intravilan, considerente ce justifică reţinerea în cauză a motivului de recurs înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Hotărârea este nelegală şi din perspectiva întinderii dreptului de proprietate în privinţa căruia pârâtului-recurent legea îi recunoaşte calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire.

Probele dosarului atestă împrejurarea că în registrul agricol al anilor 1959-1962 V.M. figurează înscris la poziţia 78 rol cu suprafaţa totală de 1,29 ha, din care în locul denumit „în sat” apare înscris cu 0,04 ha curţi (fila 15 dosar fond). Prin cererea nr. 2839 din 15.03.1991 (fila31 dosar fond), pârâtul recurent a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 1,29 ha, inclusiv pentru terenul ce i-a aparţinut în intravilanul comunei, fiind validat în tabelul anexă 3a. Urmare a cotei de reducere de 10% pârâtului i-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 18688/1994 pentru suprafaţa totală de 1,20 ha din care 1,120 extravilan şi 0,08 intravilan. Or, aşa cum rezultă din înscrierile registrului agricol coroborate cu solicitarea pârâtului de reconstituire a dreptului de proprietate şi susţinerile sale din cererea de recurs, pârâtul-recurent este îndreptăţit la reconstituirea doar a suprafeţei de 0,04 ha intravilan din totalul de 1,20 ha.

Apărarea recurentului în privinţa dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeţei de 800 m2 intravilan nu este justificată în raport cu regimul juridic al terenului şi Legea fondului funciar prin care se redă în proprietate terenurile persoanelor care le-au avut în proprietate la momentul preluării.

Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost corect respinsă de instanţa de apel din moment ce acţiunea reclamanţilor a fost promovată în temeiul dispoziţiilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, iar motivele invocate în susţinerea acţiunii se circumscriu temeiului în drept invocat.

În temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, curtea admite recursul, modifică în parte decizia tribunalului în sensul:

– înlătură din dispozitivul hotărârii menţiunea privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate emis pârâtului M.M.I.;

– modifică titlul de proprietate emis pârâtului V.M. în sensul înscrierii în extravilan Butea suprafeţei de 1,16 ha şi intravilan Butea a suprafeţei de 0,04 ha, suprafaţa totală rămânând aceeaşi;

– înlătură dispoziţia privind obligarea pârâtului-apelant V.M. la plata cheltuielilor de judecată în apel;

– menţine restul dispoziţiilor hotărârii şi obligă reclamanţii să plătească cheltuieli de judecată pârâtului V-M. în recurs.

(Decizia civilă nr. 424/12.05. 2006)

Etichete:

Neagravarea situaţiei în propria cale de atac

Prin sentinta penala nr. 160 din data de 23.02.2009, pronuntata de Judecatoria Radauti, inculpatul CI a fost condamnat pentru savârsirea infractiunilor de :
– conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere prev. de art. art. 86 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an închisoare;
– conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legala, prev. de art.87 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an închisoare.
În baza disp. art.33 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca acest inculpat sa execute pedeapsa de 1(un) an închisoare, ce a fost contopita la rândul sau cu restul de 327 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinta penala nr.374/9.04.2003 a Judecatoriei Radauti, urmând ca în final cel în cauza sa execute pedeapsa cea mai grea de 1(un) an închisoare, în regim de detentie.
Prin aceeasi sentinta s-a dispus condamnarea inculpatului Hasna Gheorghe, sub aspectul savârsirii infractiunii de încredintare cu stiinta a unui autovehicul pentru conducere pe drumurile publice a unei persoane care nu poseda permis de conducere, prev. de art.86 al.3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, la pedeapsa alternativa a amenzii în cuantum de 500 lei si s-a atras atentia acestuia asupra disp. art. 63 Cod penal.
Fiecare dintre cei doi inculpati a fost obligat sa plateasca statului, suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotarâ astfel, prima instanta a retinut ca inculpatul CI a consumat bauturi alcoolice împreuna cu HG, HD si CPD, iar în jurul orelor 22,30, s-au hotarât sa se deplaseze la Falcau pentru a mânca. Întrucât nu au gasit localul deschis, autoturismul fiind condus pâna la Falcau-Straja de catre HD, s-au decis sa se deplaseze în orasul Vicovu de Sus.
La un moment dat, inculpatul CI i-a solicitat inculpatului HG sa-i permita sa conduca si el autoturismul, acesta fiind de acord, desi cunostea faptul ca solicitantul nu poseda permis de conducere si se afla sub influenta alcoolului.
Astfel, în timp ce inculpatul CI conducea pe DN 2E, autoturismul Opel Zafira cu nr.8316FXW, înmatriculat în Spania, proprietatea inculpatului H G, la o curba a patruns pe contrasens si a intrat în coliziune cu un arbore si apoi cu un cap de pod, rasturnându-se. Toti pasagerii din autoturism au fost transportati ulterior la spital, inclusiv inculpatul CI, care a suferit leziuni corporale.
În urma recoltarii probelor de sânge, s-a stabilit ca inculpatul CI avea o alcoolemie de 1,35 gr/mie, asa cum rezulta si din buletinul de analiza toxicologica alcoolemie 673/D/4.04.2008.
Din adresa nr.74932 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor Suceava din 11.04.2008, a rezultat ca inculpatul nu era posesor de permis de conducere.
În ceea ce-l priveste pe inculpatul CI, instanta de fond a constatat ca a mai fost condamnat anterior, fiind recidivist si având un rest de pedeapsa de 327 zile ramas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr.374/9.04.2003 a Judecatoriei Radauti, el fiind arestat la data de 29.01.2004 si eliberat la 7.03.2006. Asa fiind, aplicând regulile referitoare la concursul de infractiuni si dând eficienta practica dispozitiilor legale în materie incidente în speta în raport de condamnarile suferite anterior, a dispus ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, în regim privativ de libertate, apreciind ca fata de pericolul social crescut al faptelor savârsite si de situatia sa juridica, doar în aceasta modalitate poate fi atins scopul preventiv si educativ.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat apel inculpatul CI solicitând, prin aparatorul sau desemnat din oficiu, redozarea pedepselor, în sensul coborârii cuantumului acestora sub minimul special prevazut de lege, conform art. 76 lit. d Cod penal, ca efect al retinerii circumstantelor atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal ce pledeaza în favoarea sa.
Prin decizia penala nr. 112 din 13 aprilie 2009, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul CI.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs inculpatul CI solicitând, în principal, redozarea pedepsei ce i-a fost aplicata, ca urmare a retinerii circumstantelor atenuante ce pledeaza în favoarea sa, suspendarea conditionata a executarii acesteia si a se constata ca în mod gresit s-a retinut comiterea infractiunilor în stare de recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate – care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 alin.1 pct.14 Cod procedura penala si în conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 2 raportat la art. 38514 Cod procedura penala – si în baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca decizia atacata si implicit sentinta primei instante sunt nelegale, pentru urmatoarele argumente:
Atât instanta de fond, cât si instanta de apel au retinut o stare de fapt conforma cu realitatea si sprijinita pe interpreatarea si analiza judiciara a probelor administrate în cauza.
Raportat la situatia de fapt retinuta s-a stabilit încadrarea juridica legala a infractiunilor comise de inculpat, însa în mod gresit s-au avut în vedere prevederile art. 37 lit.a Cod penal, desi aplicabile erau dispozitiile ce reglementeaza recidiva post executorie, prev. de art. 37 lit.b Cod penal, în conditiile în care pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 374/09.04.2003 a Judecatoriei Radauti, pentru savârsirea în concurs a infractiunilor prev. de art. 192 al. 2 Cod penal si art. 208, 209 lit. g, i Cod penal, a fost executata în regim de penitenciar, în intervalul 29.01.2004 – 7.03.2006, inculpatul fiind liberat conditionat cu un rest de pedeapsa de 327 zile, împlinit la data comiterii infractiunilor ce formeaza obiectul prezentei cauze, dar care nu poate beneficia de reabilitarea judecatoreasca în lipsa îndeplinirii conditiilor legale vizând aceasta institutie.
În lipsa cailor de atac ce trebuiau exercitate de catre procuror si având în vedere prevederile art. 3858Cod procedura penala privind neagravarea situatiei în propriul recurs, nelegalitatea constatata în acest cadru procesual nu mai poate fi remediata, astfel ca instanta de recurs se va limita doar la înlaturarea dispozitiei de contopire a pedepsei aplicate cu restul ramas neexecutat, la care s-a facut referire mai sus.
Cât priveste sanctiunile penale aplicate, Curtea constata ca aceastea au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal, fiind în masura sa raspunda cerintelor de sanctionare, coercitie si reeducare prev. de art.52 Cod penal.
Contrar celor sustinute în recursul inculpatului, Curtea constata ca fata de reglementarile înscrise în art. 81 Cod penal, data fiind condamnarea sa anterioara pentru o infractiune intentionata la o pedeapsa mai mare de 6 luni închisoare, acordarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei ar fi nelegala.
Asa fiind, Curtea în temeiul art.38515 pct.2 lit d Cod procedura penala, urmeaza a admite recursul, a casa în totalitate decizia atacata si în parte sentinta instantei de fond, în sensul înlaturarii dispozitiei de contopire a pedepsei aplicate cu restul ramas neexecutat, la care s-a facut referire mai sus, mentinând celelalte dispozitii ale sentintei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Etichete:

NEAGRAVAREA SITUATIEI IN PROPRIA CALE DE ATAC

Prin sentinta penala nr. 385/05.04.2004 a Judecatoriei Suceava, pronuntata in dosarul nr. 270/2004, instanta a dispus condamnarea inculpatilor B. M. si B. E. la cate o pedeapsa de 3 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 271 al. 2 Cod penal, in cauza facandu-se aplicarea prev. art. 81 Cod penal, referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Prin decizia penala nr. 585/28.06.2004 a Tribunalului Suceava, instanta a admis apelurile formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Suceava si inculpatii B. M. si B. E., a desfiintat in totalitate sentinta penala nr. 385/05.04.2004 a Judecatoriei Suceava si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

In al doilea ciclu de judecata, Judecatoria Suceava prin sentinta penala nr.1055/22.10.2004 a dispus achitarea inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a hotararii judecatoresti, in temeiul art.11 pct.2 lit.”a” rap. la art.10 lit.”d” C.pr.pen..

Apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Suceava impotriva acestei sentinte a fost admis prin decizia penala nr. 305 din 18.04.2005 a Tribunalului Suceava, care, desfiintand-o in totalitate, i-a condamnat pe inculpatii B. M. si B. E. la pedeapsa de 10.000.000 lei amenda fiecare, atragandu-li-se atentia asupra prevederilor art. 631 Cod penal.

Decizia tribunalului a fost recurata de catre cei doi inculpati care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Pentru alte motive decat cele invocate, Curtea de Apel Suceava prin decizia penala nr.406 din 06.07.2005 a admis recursurile inculpatilor B.M. si B.E., a casat partial decizia in sensul ca potrivit art.81, 82 Cod penal a suspendat conditionat executarea pedepselor cu amenda pe timp de 1 an, atragandu-le atentia asupra dispozitiilor art.83 Cod penal.

Astfel, in primul ciclu procesual, inculpatii au primit pedepse cu suspendarea conditionata a executarii acestora si cum procurorul nu a atacat hotararea decat sub aspectul laturii civile, iar inculpatii formulasera si ei apel, in rejudecare fiind vorba despre un drept castigat, instanta trebuia sa faca aplicarea disp. art. 81 si urmatoarele Cod penal, asa cum procedase Judecatoria in primul ciclu procesual.

Neprocedand astfel, instanta de apel a incalcat principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac, prev. de art. 372 Cod procedura penala.

Etichete: