Litigiu privind functionarii publici

Dosar nr. 1686/89/2009
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 289/CA
Şedinţa publică de la 07 Decembrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU
Grefier RALUCA EHOR

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul E G, domiciliat în…, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE VASLUI, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează următoarele: cauza se află la al patrulea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; la data de 04.12.2009 prin serviciul registratură pârâţii au depus înscrisurile solicitate; se solicită judecarea cauzei în lipsă.

S-au verificat actele şi lucrările dosarului, după care, instanţa, din oficiu, în baza art. 163 Cod procedură civilă, invocă excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 38/CA/09.02.2009 a Tribunalului Vaslui cu privire la drepturile salariale din perioada 2004-26.10.2009 şi reţine cauza spre soluţionare cu privire la excepţia invocată, la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice invocată de pârâţi prin întâmpinare, şi pe fondul cauzei.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele

Prin cererea înregistrată sub nr. 1686/89/2009, reclamantul E G a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui solicitând obligarea părţilor la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflaţie, de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 şi 2009 până la data pronunţării hotărârii.

În motivarea cererii, reclamantul arată că este funcţionar public în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Vaslui din anul 2000 şi în conformitate cu prevederile art.31 alin.1 lit. c şi d din legea nr. 188/1999, republicată, funcţionarul public are dreptul la un salariu compus din : salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Până la republicarea legii nr. 188/1999 din anul 2007, când legii i s-a dat o nouă numerotare, suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin. 1 lit. c şi d din lege, care, prin art. 44 din OUG 92/2004 au fost suspendate până la data de 31.12.2006. Deşi în conformitate cu cap. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007, Direcţia generală a Finanţelor Publice Vaslui refuză acordarea acestor drepturi lună de lună. Susţine reclamantul că suspendarea aplicării prevederilor legale care recunosc dreptul la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare al funcţionarilor publici nu echivalează cu stingerea acestui drept , ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exerciţiul sau până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004. de asemeni, dreptul la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conţinutul complex al dreptului fundamental la muncă.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1 alin. 4 şi art.15 alin. 2 din Constituţia României şi ale Legii nr. 188/1999 cu modificările şi completările ulterioare.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus înscrisuri, respectiv: adeverinţă din care rezultă calitate de funcţionar public, cerere către DGFP Vaslui de acordare a suplimentului postului şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare; practică judiciară.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.

Legal citaţi, pârâţii au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, motivat de faptul că acesta este ordonator principal de credite şi reclamantul nu are raporturi de muncă directe cu ministerul. Totodată, au solicitat suspendarea cauzei în temeiul prevederilor art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a fost sesizată pentru pronunţarea unei decizii de unificare a practicii judiciare în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 şi art. 1 alin. 1 din OG 6/2007. Pe fondul cauzei pârâţii au solicita respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

La termenul din data de 7 decembrie 2009, din oficiu, în baza art. 163 Cod procedură civilă, instanţa a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 38/CA/09.02.2009 a Tribunalului Vaslui cu privire la drepturile salariale din perioada 2004-26.10.2009.

În cauză a fost administrată proba cu acte.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că:

În temeiul art. 137 Cod procedură civilă se vor analiza prioritar în următoarea succesiune excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pârâtului Ministerul Finanţelor publice.

Sentinţa 38/CA/2009 a Tribunalului Vaslui, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia 555/CA/26.10.2009 a Curţii de Apel Iaşi, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de Sindicatul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant legal şi al reclamantului E G are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză pentru drepturile salariale solicitate pentru perioada 2004 – 26.10. 2009.

Între cele două cauze există triplă identitate de părţi, de obiect-suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2004 – 26.10.2009 şi de cauză-legea 188/1999.

În consecinţă sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1201 Cod civil pentru a fi admisă excepţia invocată din oficiu cu privire la autoritatea de lucru judecat .

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice va fi respinsă pentru că acesta deşi nu are raporturi de serviciu cu reclamanta, în calitate de ordonator principal de credite îi revine obligaţia alocării resurselor pentru asigurarea executării sentinţei în eventualitatea admiterii acţiunii. În virtutea acestei obligaţii se apreciază că pârâtul are calitate procesuală pasivă.

Pe fond instanţa constată că drepturile solicitate de către reclamant sunt reglementate de dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, conform cărora „pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Potrivit prevederilor art. 31 al.3 din Legea nr. 188/1999 se statuează că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind sistemul unic de salarizare al funcţionarilor publici, al cărui proiect cade în sarcina Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, potrivit art.22 alin.1 lit. e din aceeaşi lege.

Pentru aplicarea art. 31 din Legea nr.188/1999 tocmai pentru a fi stabilit cuantumul drepturilor salariale invocate, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcţionarilor publici, proiect care instituia mecanismul de stabilire a salariului funcţionarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime şi sporuri.

Acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare.

Cele două drepturi salariale care formează obiectul prezentei cauze nu au fost cuantificate nici prin prevederile OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor de salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unic de salarizare si alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007.

Instanţa reţine că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului şi a suplimentului gradului, ca părţi componente ale salariului funcţionarilor publici este necesară existenţa unor dispoziţii date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) şi d), devenit 31, din Legea nr. 188/1999, atribuţie ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.

Cum nici în cuprinsul O.G. nr.6/2007 nu sunt reglementate şi definite cele două sporuri, nestabilindu-se nici un coeficient pentru acordarea acestora, drepturile pretinse de reclamant nu pot fi acordate. Eventuala stabilire la nivelul procentului de 25% pentru fiecare drept de către instanţă ar fi arbitrară şi fără suport legal, instanţa depăşindu-şi, astfel, atribuţiile şi funcţiunea instituită prin Legile nr.303 şi 304/2004 şi C.pr.civ, aceea de aplicare a legii în cazul de speţă. Practic instanţa ar legifera în locul legiuitorului şi în favoarea funcţionarilor reclamanţi prin obligarea pârâtei la plata contravalorii celor 2 suplimente .

În plus, este evident, în concordanţă cu prevederile art. 31 al.3 din Legea nr. 188/1999 – cuantumul acestor drepturi nu poate fi stabilit decât prin lege.

Prin admiterea prezentei cereri de chemare în judecata s-ar nesocoti şi decizia nr. 820/ 2008 a Curţii Constituţionale în cuprinsul căreia se învederează expres că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe considerentul că ar fi discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale jurisprudenţială sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Astfel, instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autorităţile competente.

Rezultă aşadar, că atât timp cât vocaţia reclamanţilor la primirea sporurilor din litigiu, nu a fost materializată prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv, de administraţia competentă identificată de legiuitor, în condiţiile în care ordonatorului principal de credite nu-i fuseseră acordate sumele corespunzătoare acordării vreunui drept salarial reprezentând un astfel de spor, reclamantul nu dispune de vreun drept salarial „recunoscut prin lege”, în sensul art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, la plata căruia angajatorul pârât să poată fi obligat de instanţa de contencios administrativ, în actualul cadru legislativ.

În cauză nu se poate invoca nici încălcarea dispoziţiilor art.1 din Protocolul Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale pentru că cele două sporuri solicitate de reclamant nu constituie un bun în înţelesul art.1 din Protocol, neavând caracterul unei creanţe certe, lichide si exigibile.

Pronunţarea unor sentinţe prin care s-au acordat asemenea drepturi în cauze similare nu reprezintă o justificare pentru admiterea prezentei acţiuni pentru că practica judiciară nu reprezintă un izvor de drept în sistemul român de drept.

În şedinţa din 21 septembrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a soluţionat recursul în interesul legii promovat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie si prin decizia nr. 20/2009 s-a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 lit. „c” şi „d” din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Deşi această decizie nu a fost publicată în Monitorul Oficial pentru a fi obligatorie se va lua în considerare această soluţie ce tinde la unificarea practicii.

Faţă de cele expuse, acţiunea formulată de către reclamant va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 38/CA/2009 a Tribunalului Vaslui.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul E G, domiciliat în…, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui şi Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect drepturi salariale pentru perioada 2004-26.10.2009 întrucât este autoritate de lucru judecat a sentinţei 38/CA/2009 a Tribunalului Vaslui.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.

Respinge acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui şi Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect drepturi salariale începând cu 27 octombrie 2009 ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 07 Decembrie 2009.

Tags: autoritate de lucru judecat, funcţionar public, Legea nr. 188/1999, OG nr.6/2007, treapta de salarizare

Dreptul functionarilor publici la acordarea sporurilor privind suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 305/CA (24.11.2008)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: salarizare

Potrivit dispozitiilor art. 29 lit. c si d din Legea nr. 188/1999, devenit art. 31 prin republicare în 2006, pentru activitatea desfasurata , functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime în munca, suplimentul postului, suplimentul gradului.

Conform prevederilor art. 44 din O.U.G.nr.92/2004 si art. 48 din O.U.G. nr.2/2006, acordarea acestor drepturi a fost suspendata pâna la 31 decembrie 2006. Dispozitiile art.29, devenit 31 prin republicare, au reintrat în vigoare de la 1 ianuarie 2007 conform art. 13 din Legea nr.251/2006.

Tot prin aceasta lege s-a modificat art.29 al.1 lit.”d” din Legea nr.188/1999, în sensul ca „suplimentul gradului „ a fost înlocuit cu” suplimentul corespunzator treptei de salarizare”.

Reclamantii nu au beneficiat de aceste sporuri desi în art. 41 din O.G.nr.6/2007 privind salarizarea functionarilor publici s-a stipulat dreptul functionarilor publici la plata sporurilor si a altor drepturi salariale prevazute de legislatie specifica autoritatii sau institutiei publice în care îsi desfasoara activitatea.

În anexa la O.G. nr. 6/2007 la pct.”D” denumit sporuri specifice s-a prevazut ca personalul mentionat în anexa beneficiaza si drepturile prevazute de dispozitiile legale în vigoare, deci si de sporurile pretinse de reclamanti prin cererea formulata.

Desi dreptul reclamantilor la plata sporurilor solicitate este prevazut de Legea nr. 188/1999, pentru a fi posibila cuantificarea suplimentului postului si a suplimentului gradului, ca parti componente ale salariului functionarilor publici, este necesara existenta unor dispozitii date în aplicarea dispozitiilor art. 29 al.1 lit. c si a devenit art. 31 prin republicare, atributie ce revine legiuitorului în cazul promovarii unui act normativ cu forta juridica de lege.

În conditiile în care nu este reglementata modalitatea de calcul a suplimentului postului si a suplimentului gradului, nici instanta nu are competenta de a se substitui legiuitorului ori executivului în privinta acordarii efective a unui drept prevazut de lege care în prezent nu este posibil de exercitare efectiva.

Cuantificarea de catre instanta în raport de alte criterii ar reprezenta si o nesocotire a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 820/2008 în cuprinsul careia s-a retinut ca ,, instantele judecatoresti nu au competente sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii , si sa le înlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”. Pâna la cuantificarea sporurilor cererea este prematur introdusa.

Urmeaza ca pentru aceste motive instanta sa respinga cererea ca prematur introdusa.

Tags: funcţionar public, Legea nr. 188/1999, OG nr.6/2007, OUG nr.2/2006, suplimentul postului, treapta de salarizare

Contencios administrativ – drepturi băneşti

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 2686/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 193
Şedinţa publică de la 06 Februarie 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr.2686/88/2008 reclamantul ………. a chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi să îi plătească salariul lunar cuvenit ca poliţist, pentru funcţia de şef serviciu, fără a prejudicia salariul cu echivalentul sumelor primite de la instituţia unde este detaşat, pentru orele suplimentare, diferenţa de 5% dintre suma salariului de merit oferit de Primăria Municipiului Tulcea şi cea pe care o oferă MIRA pentru toţi poliţiştii începând cu data de 1 aprilie 2005. sume actualizate la data plăţii efective, prin aplicarea coeficientului de inflaţie şi a dobânzii legale, pentru perioada 1 aprilie 2005 – septembrie 2008.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că începând cu data de 1.04.2005 a fost detaşat ca poliţist de la MIRA – Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti, la Consiliul Local al Municipiului Tulcea – Serviciul Public Comunitar Local de evidenţă al persoanelor.

Drepturile salariale ale poliţiştilor detaşaţi în afara MIRA, sunt reglementate prin anexa 4 din OG nr.38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, potrivit cărora poliţiştii detaşaţi beneficiază de salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unităţile unde îşi desfăşoară activitatea, iar salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la aceasta sunt plătite din fondurile Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti.

S-a mai arătat că potrivit OG nr.38/2003, anexa 4 pct.1 lit.c, dacă drepturile salariale sunt mai mici decât cele ce i s-ar cuveni ca poliţist pe funcţie similară în unităţile de poliţie, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor trebuie să-i plătească această diferenţă la salariu, dar aceasta a stabilit un salariu virtual pe care i-l plăteşte lunar.

S-a mai arătat că în baza hotărârii Consiliului Local nr.8/7.01.2005 reclamantul are funcţia de şef serviciu la Consiliul Local Tulcea, iar salarizarea se efectuează conform prev. OG nr.6/2007 şi că beneficiază atât de prime lunare, de ore suplimentare, salariu de merit cât şi de majorarea salariilor.

Reclamantul susţine că pârâta Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti îi reţine din sumele de bani pe care ar fi trebuit să i le plătească şi oricât i s-ar majora salariul, nu poate beneficia de acest drept.

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. Legii nr.353/2003, pentru aprobarea OG nr.38/2003, OG nr.6/2007, Ordinul MIRA nr.S/629/2008, art.164 al.1 din Legea nr.53/2003.

Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

De asemenea pârâta Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat să fie respinsă acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Prin adresa nr.20060/20.01.2009 Consiliul Local al Municipiului Tulcea – Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Tulcea, la solicitarea instanţei a comunicat relaţii cu privire la faptul că reclamantul are calitatea de funcţionar public cu statut special, fiind detaşat ca poliţist la acest serviciu şi încadrat pe funcţia de şef serviciu prin HCL al Municipiului Tulcea nr.8/27.01.2005.

Au fost depuse în copie la dosar hotărârea consiliului local, mai sus menţionată, adresa Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti din 13.01.2005 prin care îşi exprimă acordul pentru numirea reclamantului în funcţia de şef serviciu, statul de funcţii al Consiliului Local Tulcea, anexa nr.1 la HCL nr.8/2005, adeverinţa nr.703189/22.01.2009, a INEP, prin care se atestă faptul că reclamantul este încadrat ca funcţionar public cu statut special începând din 15 septembrie 2003 şi până în prezent, fiind detaşat de la data de 1 aprilie 2005 la Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor a municipiului Tulcea.

Analizând cu prioritate excepţia invocată de către pârâta MIRA prin reprezentant, la termenul din 6.02.2009 cu privire la prescripţia dreptului la acţiune a reclamantului, pentru perioada 1 aprilie 2005 – 1 septembrie 2005, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată.

Astfel, reclamantul a înţeles să promoveze prezenta cerere în luna octombrie 2008 iar drepturile salariale sunt solicitate începând cu 1 aprilie 2005 şi până la data de 1 septembrie 2005 sunt prescrise, întrucât dreptul la acţiune în ceea ce priveşte plata acestor drepturi este prescris, fiind situat în afara termenului general de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.

Prin urmare, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a reclamantului pentru această perioadă este întemeiată urmând a fi admisă cu privire la perioada 1 aprilie – septembrie 2005.

În ceea ce priveşte plata drepturilor salariale pentru perioada octombrie 2005 – septembrie 2008, instanţa reţine următoarele:

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamantul ………. are calitatea de funcţionar public cu statut special (poliţist) şi începând cu data de 1 aprilie 2005, acesta a fost detaşat din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti la Serv Public Comunitar de Evidenţă al persoanelor al municipiului Tulcea.

Prin urmare, drepturile salariale solicitate sunt reglementate în mod expres prin OG nr.38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor anexa 4, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.553/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor din anexa 4 la OG nr.-38/2003, pct.1 lit. a şi b, poliţiştii detaşaţi să îndeplinească funcţii în afara ministerului internelor şi reformei administrative, beneficiază de salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unităţile unde îşi desfăşoară activitatea, drepturi plătite din fondurile instituţiilor unde aceştia sunt detaşaţi, precum şi de salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acesta, care se acordă în mod separat din fondurile Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti.

Potrivit pct.1 lit.c din anexa 4 la OG nr.38/2003 atunci când aceste drepturi salariale sunt mai mici decât cele care li s-ar cuveni poliţiştilor încadraţi în unităţile de poliţie pe funcţii similare celor pe care le îndeplinesc la unităţile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale poliţiştilor încadraţi în unităţile de poliţie.

În această situaţie drepturile salariale cuvenite în raport de legislaţia aplicabilă personalului unităţilor de poliţie unde poliţiştii sunt detaşaţi se acordă de aceste unităţi iar diferenţa până la totalul drepturilor se acordă de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti.

Prin totalul drepturilor salariale cuvenite ca poliţişti, se înţelege salariul de bază corespunzător funcţiei de poliţist, asimilată, precum şi celelalte sporuri şi indemnizaţii stabilite prin ordin al Ministrului internelor şi reformei administrative.

În aceste condiţii însă, plata primelor, premiilor, a altor drepturi , ore suplimentare au legătură cu locul de muncă unde sunt detaşaţi poliţiştii şi se pot acorda în funcţie de rezultatele activităţii desfăşurate , natura acestei activităţi – care ar impune efectuarea de ore suplimentare – existenţa fondurilor băneşti din care se finanţează plata premiilor şi a orelor suplimentare.

Potrivit disp. art.155 din Codul muncii salariul este compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, precum şi alte adaosuri care reprezintă o parte variabilă a salariului şi se acordă în funcţie de rezultatele individuale ale fiecărui salariat, acordarea acestora fiind însă atributul exclusiv al angajatorului.

Este de reţinut că salariul de merit a fost reglementat prin preved. art.1 pct.8 din OG nr.57/2006 pentru modificarea OG nr.38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, putând fi luat în calcul la stabilirea salariului de bază corespunzător funcţiei de poliţist doar începând cu luna septembrie 2008.

După această dată salariul de merit putea fi determinat în raport de disp. art.4 al.1 din OG nr.38/2003, în funcţie de procentul salariului de merit stabilit poliţistului la instituţia unde este detaşat, la solicitarea acestei instituţii.

În ceea ce priveşte plata orelor suplimentare, acestea nu puteau fi efectuate decât din dispoziţia scrisă a instituţiei la care este detaşat şi de existenţa fondurilor băneşti necesare pentru plata acestora.

În cauză, reclamantul nu a depus dovezi din care să rezulte efectuarea acestor ore suplimentare, din dispoziţia instituţiei, respectiv a Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţa Persoanelor Tulcea iar includerea acestor drepturi în drepturile salariale stabilite potrivit pct.1 lit.c din anexa nr.4 la OG nr.38/2003, reprezintă o creştere a drepturilor salariale plătite din bugetul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti, în baza dispoziţiei emisă de un alt ordonator de credite.

În consecinţă, instanţa apreciază că în baza dispoziţiilor anexei nr.4 la OG nr.38/2003 pârâtul chemat în judecată Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Bucureşti, nu poate fi obligat decât la plata salariului pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la salariile de bază, dat fiind statutul poliţistului de funcţionar public detaşat la o altă instituţie, considerente pentru care cererea acestuia pentru plata drepturilor băneşti menţionate, aferente perioadei octombrie 2005 – septembrie 2008 va fi respinsă ca nefondată.

Tags: contencios administrativ, Legea nr.353/2003, OG nr.38/2003, OG nr.57/2006, OG nr.6/2007