Probe dovezi.Admisibilitatea probei cu martori si formalitatea multiplului exemplar

Domeniu:Civil Tip:sentinta NR/Data:sent civ nr 1110/11.12.2008 Autor:Judecatoria Adjud Probe dovezi.Admisibilitatea probei cu martori si formalitatea multiplului exemplar. Prin cererea inregistrata pe rolul Jud Adjud reclamantul C. I.,.,a chemat in judecata pe paratul C. A,.,pentru pretentii. In motivarea cererii sale reclamantul a aratat ca in data de 18.08.2007 i- a imprumutat paratului suma de 400 euro ,insa paratul nu i-a restituit banii pana la data introducerii cererii.A solicitat ca paratul sa fie obligat la plata sumei imprumutate si a cheltuielilor de judecata. In dovedire reclamantul a solicitat proba cu inscisuri si desi a solicitat si administrarea probei cu depozitii de martori,fata de pozitia procesuala a paratului si fata de disp.art 1191 c.civ instanta a respins aceasta proba ca inadmisibila. Cererea nu a fost motivata in drept .. Cererea a fost legal timbrata. Paratul legal citat in cauza a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata si cheltuieli de judecata.In fapt paratul a aratat ca nu este adevarat ca a fost imprumutat de reclamant cu suma de 400 euro,ci dimpotriva paratul i-a imprumutat acestuia o suma de bani pe care reclamantul nu i-a restituit-o .Inscrisul depus de rdclamant nu este semnat de parat,pentru a-i putea fi opozabil,nu poarta data intocmirii si este confectionat special de reclamant pentru a face dovada pretinsei datorii in prezenta cauza. In aparare paratul a depus inscrisuri. Examinand actele si lucrarile cauzei instanta retine urmatoarele: Reclamantul a sustinut prin cererea sa ca a imprumutat paratului o suma de bani la data de 18.08.2007 ,dovada facand-o inscrisul sub semnatura privata depus la dosar –fila 15. Potrivit art 1191al 1 c.civil dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste 250 lei rol,nu se poate face decat prin inscrisuri.,in cauza fiind vorba despre un inscris sub semnatura privata.Insa inscrisul prezentat de reclamant in scopul dovedirii imprumutului acordat paratului nu indeplineste conditile prevazute de art 1179 si 1180 c.civil(formalitatea multiplului exemplar si purtarea mentiunii bun si aprobat,- conditie esentiala in cazul constatarii obligatiilor unilaterale,respective de a fi scris sau cel putin semnat de cel de la care emana-in cauza de cel ce se obliga Insa inscrisul este scris ,asa cum rezulta din insusi continutul actului ,de catre reclamant ,semnat de acesta in prezenta a 2 persoane denumite “martori”,insa nu este semnat de parat.Posibilitatea administrarii probei cu martori in scopul probbarii existentei actului juridic incheiat intre parti, este inlaturata intrucat inscrisul prezentat nu constituie nici macar un inceput de dovada scisa in sensul art 1197 al 2 c.civ,nefiind scris de parat ,neemanand de la acesta, nefiind nici macar semnat de parat,iar reclamantul de altfel nici nu a sustinut existenta vreuneia dintre situatiile de exceptie care sa faca admisibila probarea cu depozitii de martori a existenei obligatiei paratului . Astfel intrucat nu exista un inscris sub semnatura privata in sensul dispozitiilor legale mentionate,.a caror neindeplinire este sanctionata cu nevalabilitatea inscrisului ca mijloc de proba cu acest titlu,si intrucat conventia dintre parti nu poate ,potrivit dispozitiilor art 1191 al 1 c civ ,sa fie dovedita cu depozitiide martori,avand in vedere si pozitia procesuala a paratului exprimata prin intampinarea formulata , instanta retine ca sustinerile reclamntului sunt nefondate, urmand sa respinga actiunea formulta de reclamant in consecinta.

Tags: Probe.Dovezi.

Probe.Dovezi.

Pronunţând sentinţa civilă nr.8562/8.10.2008 Judecătoria Bacău a admis acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia de proprietari în contradictoriu cu pârâta O.M. şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 2142,72 lei cu titlu de cheltuieli de întreţinere restante până în luna iunie 2007 şi suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că între parţi exista raporturi contractuale in baza cărora parata, in calitate de ocupantă a apartamentului situat in Bacău a beneficiat de prestaţiile societăţilor furnizoare de apa, gaz metan, energie termica, etc., in sarcina acesteia acumulându-se un debit de 2142,72 lei reprezentând cheltuieli de întreţinere restante din anul 2000 până în iunie 2007, fapt atestat de fisa de întreţinere aflata la fila 49 dosar şi liste de plată (filele 19- 39 dosar).

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză pârâta datorează suma solicitată de către reclamantă, sumă care nu cuprinde şi datoria de 3834 RON la care a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 7699 din 13.11.2005 (fila 13 dosar).

Având in vedere ca nici pana la data prezentei cereri parata nu si-a îndeplinit obligaţiile de plata a datoriei, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata in scopul realizării creanţei sale.

Potrivit art. 50 al 1 din Legea nr. 230/2007, in cazurile în care unii proprietari nu respectă regulile şi obligaţiile adoptate de asociaţia de proprietari şi se fac vinovaţi de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile, pot fi acţionaţi în justiţie de către asociaţia de proprietari legal constituită, potrivit dreptului comun.

Fata de cele expuse mai sus, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata datoriei (întreţinere şi penalităţi aferente).

In baza art. 274 Cod procedură civila instanţa a obligat debitorul la plata cheltuielilor de judecata în suma de 300 lei conform înscrisurilor aflate la dosar, respectiv chitanţa nr. 1403686/1 din data de 08.04.2008.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, arătând că din suma de 2142,72 lei a achitat suma de 1000 lei şi că la efectuarea expertizei nu a fost de faţă nici ea şi nici altă persoană care să o reprezinte, astfel încât nu recunoaşte concluziile acestei lucrări.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

La dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri (f. 13, 25,26,27,28).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată recursul ca fiind neîntemeiat, urmând a fi respins, în temeiul art.312 alin.(1) cpc, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrata cu nr. 8738/180/2007 la Judecătoria Bacău, reclamanta Asociaţia de Proprietari a chemat in judecata ca parat pe O.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa fie obligată la plata cheltuielilor de întreţinere restante, respectiv suma de 2142,72 lei.

Prin încheierea din 26.03.2008, judecătoria a dispus efectuarea unei expertize contabile, n temeiul art.129 alin.(5) cpc, stabilind plata onorariului în sarcina reclamantei (f.63 dosar judecătorie).

Lucrarea efectuată de d-na C.R. (f.75-82) a concluzionat arătând că pentru perioada ianuarie-iunie 2010 d-na M.O. datorează Asociaţiei de proprietari 2142,72 lei, sumă în care nu a fost cuprinsă şi cea de 3834 lei la care pârâta a fost obligată prin sentinţa civilă nr.7699/2005.

Raportul de expertiză a fost comunicat părţilor la termenul de judecată din 10.09.2008 (f.83), nefiind formulate obiecţiuni de către niciuna din părţi, astfel încât nu se pot formula abia în recurs obiecţiuni legate de înştiinţarea părţilor de către expert, având în vedere dispoziţiile art.212 alin.(2) cpc, potrivit cărora expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării deci orice nemulţumire vizând administrarea acestei probe trebuie arătată până la acest moment.

Neîntemeiat este şi cel de-al doilea motiv de recurs invocat, vizând achitarea parţială a debitului constatat, acest motiv nefiind, practic, o critică adusă sentinţei recurate ci un aspect legat de executarea acesteia, soluţia pronunţată de judecătorie fiind corectă în raport de probele administrate în această etapă.

Tags: Probe.Dovezi.