Recalculare pensie. Admisibilitatea verificarii legalitatii incadrarii in grupa a II-a de munca de catre CJP.
Potrivit pct.3 din Ordinul nr.50/1990 al M.M.P.S., beneficiaza de încadrarea în grupele I si II de munca, fara limitarea numarului de personal care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de întretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute în anexele nr.1 si 2, iar potrivit punctului 197 din anexa 2 a aceluiasi ordin, beneficiaza de încadrarea în grupa a II-a muncitorii si personalul de specialitate care participa direct la plantarea si exploatarea masei lemnoase în Delta Dunarii.
Competenta de a nominaliza persoanele care se încadreaza în grupele I si II de munca apartine, potrivit pct.6 din Ordinul nr.50/1990, conducerii unitatilor împreuna cu sindicatele libere din unitati, tinându-se seama de conditiile concrete în care si-au desfasurat activitatea persoanele respective.
Esential pentru încadrarea activitatii unei persoane într-o anumita grupa de munca nu este numai functia detinuta, ci si conditiile de munca în care aceasta se desfasoara, executarea ei în conditii grele, nocive sau periculoase ducând la încadrarea în grupa a II-a de munca.
Recurenta pârâta nu are competenta de apreciere a categoriilor de personal care se încadreaza în grupa a II-a de munca si nici a timpului efectiv lucrat în conditii deosebite.
Adeverinta nr.3648/23.10.2009 eliberata de fostul angajator îndeplineste conditiile de forma si fond pentru a putea fi valorificata, indicându-se perioada în care reclamantul si-a desfasurat activitatea în cadrul unitatii emitente, perioada în care acesta a realizat stagii de cotizare în grupe superioare de munca, procentul de desfasurare a activitatii în aceste conditii. Adeverinta poarta numar, data eliberarii, denumirea unitatii, stampila acesteia, semnaturile persoanelor care angajeaza unitatea, temeiul legal al încadrarii activitatii în grupa a II-a de munca.
Întreaga raspundere pentru mentiunile cuprinse în adeverinta eliberata de fostul angajator revine exclusiv unitatii emitente, iar refuzul de valorificare a mentiunilor cuprinse în adeverinta este lipsit de temei legal, întrucât adeverinta supusa valorificarii se bucura de prezumtia de validitate.
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Tulcea sub nr. 898/88/2010 contestatorul A.I. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.J.P. TULCEA anularea deciziei de pensionare nr. 74645/05.02.1998 si obligarea acesteia la recalcularea pensiei stabilite tinând cont de activitatea desfasurata în grupa a II a de munca în perioada 01.02.1984 – 01.04.1992, asa cum reiese din adeverinta nr. 3648/23.01.2009 eliberata de INCD Delta Dunarii Tulcea.
În motivare contestatorul a aratat ca, a fost angajatul INCD Delta Dunarii Tulcea în functia de director statiune si cercetator silvic la Statiunea de Productie si Cercetare Sfântu Gheorghe, jud. Tulcea si la data de 28.10.2009 a depus la sediul intimatei adresa cu nr. 31170 însotita de adeverinta nr. 3648/23.10.2009 eliberata de acest institut prin care a solicitat recalcularea pensiei prin încadrarea în grupa a II a de munca, conform Ordinului nr. 50/1990 anexa pct. 197.
În urma primirii unui raspuns negativ de la C.J.P. Tulcea, contestatorul a încercat sa depuna o noua sesizare, însa nu a reusit, fiind purtat pe drumuri. Reusind sa trimita sesizarea catre intimata prin posta, a adus la cunostinta acesteia prevederile art. 3 din Ordinul 50/1990, aratând ca încadrarea unei persoane într-o anumita grupa de munca nu se face numai în baza functiei detinute, esentiale fiind conditiile de munca în care aceasta îsi desfasoara activitatea, respectiv conditii grele de munca sau conditii nefavorabile de microclimat în cazul sau.
În plus a mai sustinut contestatorul ca Ordinul se refera nu numai la muncitori ci si la personalul de specialitate care participa direct la plantarea si exploatarea masei lemnoase în Delta Dunarii, deci si la ingineri, inclusiv directori de statiune. De asemenea, activitatea sa s-a desfasurat în procent de 100 % în conditii grele de munca.
În aparare, intimata CJP Tulcea a formulat întâmpinare, aratând ca actul administrativ în baza caruia au fost stabilite categoriile de persoane care desfasoara activitate în grupa a II-a de munca este Decizia nr. 1/21.01.2005 în care se precizeaza ca persoanelor care au lucrat în conditiile prevazute de Ordinul nr. 50/1990 li se vor elibera adeverinte pentru munca prestata în grupa a II-a de munca.
Tot prin întâmpinare s-a mai sustinut si faptul îndeplinirii de catre contestator a functiei de director în perioada 01.02.1984 – 01.12.1990 si cercetator în perioada 01.12.1990 – 01.01.1992, astfel încât acesta a participat direct la activitatile prevazute de pct. 197 din anexa 2 a Ordinului 50/1990 a MMPS în proportie de sub 70% din programul de lucru, ceea ce nu justifica încadrarea acestor functii în grupa a II a de munca.
Prin sentinta civila nr.942 din data de 09 aprilie 2010, pronuntata în dosarul civil nr.898/88/2010, Tribunalul Tulcea a admis contestatia formulata de A.I., domiciliat în Tulcea, str. M., jud. Tulcea, în contradictoriu cu intimata C.J.P. TULCEA, cu sediul în Tulcea, str. B., judet Tulcea.
A anulat decizia de pensionare nr. 74645/05.02.1998 emisa de CJP Tulcea si a obligat intimata C.J.P. Tulcea sa emita o noua decizie de pensionare în care sa stabileasca o pensie prin valorificarea adeverintei nr. 3648/23.10.2009 emisa de INCD “Delta Dunarii” Tulcea cu privire la perioada 01.02.1984 – 01.04.1992 lucrata de contestator în grupa a II-a de munca.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele:
În baza deciziei nr. 74645/05.02.1998 contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusa si limita de vârsta, stabilindu-se o pensie totala în cuantum de 937 755 lei vechi începând cu data de 01.10.1997.
Prin cererea înregistrata la CJP Tulcea sub nr. 31170/28.10.2009 contestatorul a solicitat recalcularea punctajului mediu anual prin luarea în calcul a perioadelor lucrate în grupa a II a de munca asa cum rezulta din adeverinta nr. 3648/23.10.2009 eliberata de INCD Delta Dunarii Tulcea.
Prin adresa nr. 31170/20.11.2009 intimata a aratat contestatorului ca adeverinta depusa privind încadrarea în grupa a II a de munca nu poate fi valorificata întrucât a îndeplinit functia de director statiune si de cercetator stiintific nefacând parte din categoria muncitorilor si a personalului de specialitate care participa direct la plantarea si exploatarea masei lemnoase în Delta Dunarii.
Ulterior, ca urmare a depunerii unei noi cereri de recalculare a punctajului mediu anual pentru acelasi motiv, intimata a emis adresa ne. 2410/28.01.2010 prin care i-a adus la cunostinta imposibilitatea de valorificare a adeverintei, dat fiind punctul sau de vedere potrivit caruia cercetatorul stiintific si directorul de statiune participa în mod direct la plantarea si exploatarea masei lemnoase în proportie de sub 70 % din programul de lucru, astfel ca nu se justifica încadrarea acestor functii în grupa a II-a de munca.
Din analiza adeverintei nr. 3648/23.10.2009 emisa de INCD Delta Dunarii Tulcea rezulta ca, în perioada 01.02.1984 – 01.04.1992, contestatorul a îndeplinit functiile de director statiune si cercetator silvic, fiind încadrat în grupa a II-a de munca în procent de 100 %, conform nominalizarii efectuata prin Decizia nr. 1/21.01.1995 a INCD Delta Dunarii Tulcea, emisa în baza Ordinului nr. 50/1990 al MMPS.
În baza acestei din urma decizii, directorul ICP Delta Dunarii Tulcea a decis eliberarea de adeverinte pentru munca prestata în grupa a II a de personalul muncitor care si-a desfasurat activitatea conform Ordinului nr. 50/1990 si Decretului – Lege nr. 68/1990 pentru perioada 18.03.1969 – 01.04.1992.
Ca urmare, întrucât contestatorului i s-a recunoscut prestarea activitatii în perioada mentionata în procent de 100 % în conditii specifice grupei a II a de munca prin emiterea unei adeverinte de catre unitatea angajatoare, rezulta ca intimata are obligatia de a lua în considerare mentiunile facute de angajator cu prilejul calcularii pensiei, neavând nici o competenta de a reaprecia situatia în care s-a aflat personalul.
Astfel, intimatei nu îi apartine competenta de apreciere a categoriilor de personal care se încadreaza în grupa a II-a de munca si nici a timpului efectiv lucrat în conditii deosebite.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâta, criticând-o sub urmatoarele aspecte:
Prima instanta motiveaza admiterea contestatiei pe considerentul ca institutia pârâtei nu are competenta de a aprecia categoriile de personal care se încadreaza în grupa a II-a de munca si nici timpul efectiv lucrat în conditii deosebite.
Cu toate acestea, solicita a se observa ca decizia nr.1/21.01.1995 a ICP „Delta Dunarii” nu respecta pct.6 din Ordinul 50/1990 al M.M.P.S. potrivit caruia „nominalizarea persoanelor” care se încadreaza în grupele a II-a de munca se face de catre conducerile unitatilor împreuna cu sindicatele libere din unitati, tinându-se seama de conditiile concrete în care si-au desfasurat activitatea persoanele respective.
Nu exista nicio dovada a nominalizarii persoanelor si a functiilor din sectorul silvic care beneficiaza de grupa II de munca. În acest context, institutia pârâtei, prin adresa nr.2410/28.01.2010, i-a comunicat intimatului ca directorul si cercetatorul stiintific participa direct la activitatile prevazute de pct.197 din Anexa 2 a Ordinului 50/1990 a MMPS, sub 70% din programul de lucru, si nu se justifica încadrarea acestor functii în grupa a II-a de munca.
În ceea ce priveste anularea deciziei de pensie nr.74645/05.02.1998, solicita a se constata urmatoarele aspecte:
1. Conform art.155 alin.1 lit.”e” din Legea 19/2000, tribunalele judeca si „refuzul” nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurari sociale”.
Intimatul a contestat refuzul CJP Tulcea de a se valorifica adeverinta nr.3648/23.10.2009, emisa de INCD „Delta Dunarii”, comunicata prin adresa nr.2410/28.01.2010.
2. Intimatul nu a contestat decizia de pensie nr.74645/05.02.1998, pentru ca instanta sa anuleze fara temei aceasta decizie de pensie.
Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
La data de 28.10.2009, reclamantul a depus la sediul CJP Tulcea adresa cu nr.31170 însotita de adeverinta nr.3648/23.10.2009 eliberata de INCD „Delta Dunarii” Tulcea, prin care a solicitat recalcularea dreptului de pensie prin încadrarea în grupa a-II-a de munca pentru perioada 01.02.1984 – 01.04.1992.
La data de 20.11.2009, CJP Tulcea i-a raspuns ca adeverinta nu poate fi valorificata întrucât în perioada respectiva a îndeplinit functia de director statiune si de cercetator stiintific si nu a facut parte din categoria muncitorilor si a personalului de specialitate care participa direct la plantarea si exploatarea masei lemnoase în Delta Dunarii.
Reclamantul a depus o noua cerere înregistrata sub nr.2410/21.01.2010, prin care a solicitat din nou recunoasterea perioadei lucrate în grupa a II-a de munca.
La aceasta ultima adresa, CJP Tulcea i-a dat din nou un raspuns negativ în data de 01.02.2010.
Fata de acest refuz al CJP Tulcea, în mod corect reclamantul s-a adresat instantei în conformitate cu prevederile art.155 al.1 lit.”e” din Legea nr.19/2000, pentru a solicita recalcularea dreptului de pensie cu luarea în considerare a perioadei lucrate în grupa a II-a de munca, recalculare solicitata în temeiul art.169 din Legea nr.19/2000.
Din analiza adeverintei nr.3648/23.10.2009, emisa de I.N.C.D. „Delta Dunarii” Tulcea rezulta ca, în perioada 01.02.1984 – 01.04.1992, contestatorul a îndeplinit functiile de director statiune si cercetator silvic, fiind încadrat în grupa a II-a de munca în procent de 100%, conform nominalizarii efectuata prin decizia nr.1/21.01.1995 a I.N.C.D. „Delta Dunarii” Tulcea, emisa în baza Ordinului nr.50/1190 al M.M.P.S.
Potrivit pct.3 din Ordinul nr.50/1990 al M.M.P.S., beneficiaza de încadrarea în grupele I si II de munca, fara limitarea numarului de personal care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de întretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute în anexele nr.1 si 2, iar potrivit punctului 197 din anexa 2 a aceluiasi ordin, beneficiaza de încadrarea în grupa a II-a muncitorii si personalul de specialitate care participa direct la plantarea si exploatarea masei lemnoase în Delta Dunarii.
Competenta de a nominaliza persoanele care se încadreaza în grupele I si II de munca apartine, potrivit pct.6 din Ordinul nr.50/1990, conducerii unitatilor împreuna cu sindicatele libere din unitati, tinându-se seama de conditiile concrete în care si-au desfasurat activitatea persoanele respective.
Esential pentru încadrarea activitatii unei persoane într-o anumita grupa de munca nu este numai functia detinuta, ci si conditiile de munca în care aceasta se desfasoara, executarea ei în conditii grele, nocive sau periculoase ducând la încadrarea în grupa a II-a de munca.
Recurenta pârâta nu are competenta de apreciere a categoriilor de personal care se încadreaza în grupa a II-a de munca si nici a timpului efectiv lucrat în conditii deosebite.
Adeverinta nr.3648/23.10.2009 eliberata de fostul angajator îndeplineste conditiile de forma si fond pentru a putea fi valorificata, indicându-se perioada în care reclamantul si-a desfasurat activitatea în cadrul unitatii emitente, perioada în care acesta a realizat stagii de cotizare în grupe superioare de munca, procentul de desfasurare a activitatii în aceste conditii. Adeverinta poarta numar, data eliberarii, denumirea unitatii, stampila acesteia, semnaturile persoanelor care angajeaza unitatea, temeiul legal al încadrarii activitatii în grupa a II-a de munca.
Întreaga raspundere pentru mentiunile cuprinse în adeverinta eliberata de fostul angajator revine exclusiv unitatii emitente, iar refuzul de valorificare a mentiunilor cuprinse în adeverinta este lipsit de temei legal, întrucât adeverinta supusa valorificarii se bucura de prezumtia de validitate.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 Cod procedura civila, curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut hotarârea recurata ca legala si temeinica.
Tags: recalculare pensie
Recalculare pensie
Legea nr. 250/2007 nu modifică modul de calculare a pensiei, în sensul că singurele modificări pe care le aduce Legea nr. 250/2007 sunt în sensul că, începând cu data de 23.07.2009 (data intrării în vigoare a legii) salariaţii sunt obligaţi să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale la întregul venit realizat, fără a mai exista plafonul de 5 ori salariul mediu brut, iar potrivit principiului contributivităţii, nici punctajul realizat de asigurat într-un an calendaristic nu mai este plafonat la 5 puncte, ci este în funcţie de sumele la care s-a achitat contribuţia.
Potrivit dispoziţiilor art. 294 Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu e pot face alte cereri noi.
Decizia civilă nr. 748/R/19.08.2009 a Curţii de Apel Galaţi
Prin Sentinţa civilă nr. 260/11.02.2009 T.G. a admis acţiunea şi a obligat pârâta C.J.P. să recalculeze pensia cuvenită reclamantului Z.D. cu luarea în calcul a veniturilor brute la care a cotizat în perioada în care a prestat activitate la SC U.E. SA G. (fostă ICPPAM SA).
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T.G. reclamantul Z.D. a solicitat obligarea pârâtei C.J.P. G., la recalcularea cuantumului pensiei de asigurări sociale, cu luarea în calcul a veniturilor brute la care a cotizat în perioada în care a prestat muncă la SC U.E. SA Galaţi.
În expunerea motivelor de fapt reclamantul a arătat că după apariţia Legii 250/2007 care a modificat Legea 19/2000, s-a adresat cu cerere la CJP G., pentru a proceda la recalcularea pensiei care i se cuvine, cu luarea în calcul a veniturilor la care a cotizat în perioada 03.12.1965-01.09.1993. Pârâta i-a soluţionat nefavorabil cererea motivând că veniturile la care face trimitere reclamantul pentru recalcularea pensiei nu sunt incluse de legiuitor în baza de calcul pentru stabilirea punctajului mediu anual.
În condiţiile în care Legea pensiilor s-a modificat, potrivit pct. 6 din Legea 250/2007, reclamantul a considerat că este îndreptăţit să obţină o majorare a cuantumului pensiei pe care o încasează pentru munca prestată.
Probele invocate în dovedirea cererii de chemare în judecată: acte (adeverinţe eliberate de fostul angajator şi decizia de pensie în copie).
Pârâta a solicitat respingerea cererii cu motivarea că la calculul pensiei s-au luat în considerare sporurile cu caracter permanent. Veniturile la care face trimitere reclamantul nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual în baza OUG. 4/2005 şi ca urmare nu există motive pentru a se proceda la recalcularea pensiei. A precizat că în perioada la care face referire reclamantul toate unităţile angajatoare au contribuit la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% raportat la câştigul brut realizat. Potrivit anexei la OUG. 4/2005, şi a Legii 49/1992 nu toate drepturile acordate respectiv încasate şi pentru unitatea angajatoare a avut obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt luate în calcul la stabilirea cuantumului pensiei de asigurări sociale.
Probele invocate de pârâtă în apărare: acte.
Răspunsul reclamantului la întâmpinare:
Faţă de modificările aduse Legii 19/2000, a considerat că este echitabil ca pensia să fie calculată în raport de baza la care s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat.
Tribunalul, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, a reţinut următoarele:
Reclamantul a dovedit cu cererea înregistrată sub nr. … din 08.09.2008 că a solicitat pârâtei recalcularea pensiei cu luarea în calcul a dispoziţiilor Legii 250/2007.
Deşi avea obligaţia să emită o decizie, pârâta a soluţionat cererea prin răspunsul cu nr. … din 17.11.2008.
Având în vedere caracterul jurisdicţional al acestui răspuns şi pentru a asigura reclamantului un real acces la instanţă, Tribunalul a procedat la soluţionarea cauzei pe fond, sens în care a constatat următoarele:
Până la apariţia Legii 250/2007, baza de calcul a pensiei de asigurări sociale nu includea întreg venitul brut la care s-a cotizat, fiind exceptate anumite categorii de sporuri şi beneficii cum ar fi: retribuirea în acord sau cu bucata, participarea la beneficii, premii şi alte asemenea.
Sesizând neconcordanţele şi inechităţile generate de o asemenea reglementare (deşi se cotiza la o anumit venit brut nu întreaga sumă cotizată se lua în seamă la calculul pensiei) legiuitorul a înţeles să modifice Legea 19/2000.
În acest sens prin Legea 250/2007, prin pct. 3 şi 6 s-a redefinit baza de calcul a pensiei sens în care trimite la venitul brut realizat şi la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.
Aceasta înseamnă că legiuitorul a înţeles să dea eficienţă totală criteriului contributivităţii şi să includă în baza de calcul a pensiei toate veniturile brute la care s-a cotizat fără a mai distinge între veniturile şi sporurile cu caracter permanent şi veniturile sau sporurile cu caracter special.
În raport de această reglementare s-a constatat că apărările pârâtei nu sunt întemeiate, iar reclamantul are dreptul să beneficieze de o recalculare a pensiei cu luarea în considerare a celor două elemente: venitul brut încasat şi contribuţiile la asigurările sociale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimata C.J.P. G., solicitând modificarea ei şi respingerea acţiunii formulată de reclamant.
Prin decizia civilă nr. 748 din 19.08.2008 a Curţii de Apel G. a fost admis recursul, a fost modificată în tot sentinţa recurată, iar în rejudecare a fost respinsă acţiunea ca nefondată.
Au fost avute în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a ieşit la pensie în condiţiile Legii 3/1977, care nu avea principiul contributivităţii, aşa cum îl reglementează astăzi Legea 19/2000, iar recalcularea pensiei sale s-a făcut în temeiul OUG 4/2005, care conţine şi o anexă cu sporurile permanente, care intră în baza de calcul, precum şi cu cele care nu pot fi luate în considerare, respectiv formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale (câştigul brut realizat).
Potrivit art. 164 din Legea 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a legii, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, la care se adaugă şi sporurile cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.
Instanţa de fond a confundat baza de calcul a pensiei cu baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, întrucât Legea 250/2007 reglementează, în art. I pct. 3 baza de calcul a contribuţiei datorate în prezent, nu pentru perioadele anterioare şi îşi produce efectele pentru viitor, nu poate retroactiva.
Ca urmare, adeverinţa nr. 150/3602/05.09.2008 eliberată de SC U. E. SA Galaţi (fostă ICPPAM SA) nu poate fi luată în calcul la stabilirea pensiei.
Soluţia instanţei de fond s-a bazat pe interpretarea Legii 250/2007 în sensul că prin pct. 3 şi 6 s-a redefinit baza de calcul a pensiei, respectiv legiuitorul a înţeles să dea eficienţă totală criteriului contributivităţii şi să includă în baza de calcul a pensiei toate veniturile brute la care s-a cotizat fără a mai distinge între veniturile şi sporurile cu caracter permanent şi veniturile sau sporurile cu caracter special.
Analizând modificările introduse de această lege prin pct. 3 şi 6 s-a constatat că această interpretare nu este corectă, astfel:
Pct. 3: Anterior, art. 23 alineatul (3) din Legea 19/2000 avea următorul cuprins:
(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) ( baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor) nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
Acest articol s-a modificat şi are următorul cuprins:
“(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) este venitul brut realizat lunar.”
Pct. 6: Anterior, art. 78 alineatul (4) din legea 19/2000 avea următorul cuprins:
(4) Punctajul asiguratului, stabilit conform alin. (1) şi (2), nu poate fi mai mare de 5 puncte într-un an calendaristic.
Acest articol s-a modificat şi are următorul cuprins:
“(4) Punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) şi (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale.”
Ca urmare, singurele modificări pe care le aduce Legea 250/2007 sunt în sensul că, începând cu 23.07.2007 (data intrării în vigoare a legii) salariaţii sunt obligaţi să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale la întregul venit realizat, fără a mai exista plafonul de 5 ori salariul mediu brut, iar potrivit principiului contributivităţii, nici punctajul realizat de asigurat într-un an calendaristic nu mai este plafonat la 5 puncte, ci este în funcţie de sumele la care s-a achitat contribuţia.
Legea 250/2007 nu modifică cu nimic art. 164 din Legea 19/2000, care arată modul în care se calculează punctajul anual până la intrarea în vigoare a legii 19/2000.
Astfel, aşa cum corect a evidenţiat C.J.P., potrivit art. 164 din Legea 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a legii, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.
Prin OUG 4/2005 s-au prevăzut sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, fiind enumerate în anexa.
Sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverinţe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acestora.
Adeverinţele prin care se dovedesc aceste sporuri trebuie să cuprindă:
– denumirea unităţii;
– perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă;
– funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;
– denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
– perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat;
– adeverinţele vor purta număr, data eliberării, ştampila unităţii, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii, cu menţiunea expresă că, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:
– formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; etc.
Adeverinţa … / … /05.09.2008 nu respectă cerinţele OUG 4/2005, în ceea ce priveşte denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată şi, de aceea nu a putut fi valorificată, cuprinzând doar venituri brute, care, în mod evident conţineau şi sporuri valorificate deja de C.J.P. (de exemplu, sporul de vechime). Mai mult, sporul pentru acord permanent nici nu putea fi luat în calcul de intimată, potrivit menţiunii exprese a legii (OUG 4/2005).
Referirea reclamantului la art. 1 din Decretul 389/1972 nu contribuie la schimbarea aspectelor cauzei: contribuţia de 15% era datorată de angajator (nu de salariat) la totalul salariilor brute realizate de salariaţi. Oricum, pentru drepturile solicitate de reclamant există menţiuni exprese în lege cu privire la modul în care trebuie să fie dovedite şi valorificate.
Tags: recalculare pensie
Recalculare pensie
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.931 din 19.02.2010 d-l G.P. a chemat în judecată CJP Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta recalcularea cuantumului pensiei ce i se cuvine începând cu ianuarie 2010.
În motivarea cererii sale, a arătat reclamantul că în calcularea pensiei pentru anul 2010 s-a avut în vedere valoarea punctului de pensie de 732,8 lei valabilă pentru lunile octombrie-decembrie 2009, şi nu cea de 826,2 lei, adică 45% din 1836 lei, salariul mediu brut prognozat în bugetul eferent anului 2010, ceea ce a afectat drepturile băneşti ce i se cuvin.
Motivând în drept cererea, reclamantul a invocat dispoziţiile L.19/2000 – art.80 alin.(1),(3) iar în dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar în fotocopie cupoane de pensie (f.2,3).
Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit dispoziţiilor L.19/2000.
Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f.7-10), CJP Bacău a solicitat respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă dar şi ca nefondată cu motivarea că potrivit art.80 alin.(1) din L.19/2000 valoarea unui punct de pensie se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, acest atribut revenind, deci, exclusiv legiuitorului şi nu casei de pensii iar în conformitate cu art.IV din OUG nr.114/23.10.2009 prevederile art.80 alin.(3) din L.19/2000 nu se aplică în cursul anului 2010.
Examinând actele dosarului, în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de CJP Bacău, instanţa reţine că aceasta nu poate fi primită având în vedere faptul că prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea cuantumului pensiei ce i se cuvine, prin raportare la o altă valoare a punctului de pensie, casele teritoriale de pensii având ca atribuţii stabilirea şi plata pensiilor, potrivit art.82 ş.u. din L.19/2000.
În ceea ce priveşte modalitatea de clacul a pensiilor, dispoziţiile art.80 din L.19/2000 arată că valoarea unui punct de pensie se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta se determină prin actualizarea valorii punctului de pensie din luna decembrie a fiecărui an cu cel puţin rata inflaţiei, prognozată pentru anul bugetar următor de instituţia cu atribuţii în domeniu (alin.1).
Alineatul (3) al aceluiaşi articol, invocat de reclamant, arată că valoarea punctului de pensie, determinată conform prevederilor alin. (1) sau (2), nu poate fi mai mică de 37,5% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2008, respectiv de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2009.
Potrivit prevederilor art. IV din OUG nr. 114/2009, însă, dispoziţiile art. 80 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică în anul 2010 iar art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010 stabileşte că valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei şi se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Pe cale de consecinţă, constatând că pretenţiile reclamantului sunt nefondate, instanţa va respinge ca atare acţiunea acestuia.
Tags: recalculare pensie
Recalculare pensie
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.1801 din 15.03.2010 d-na G.S. a chemat în judecată CJP Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta recalcularea cuantumului pensiei ce i se cuvine începând cu ianuarie 2010.
În motivarea cererii sale, a arătat reclamanta că în calcularea pensiei pentru anul 2010 s-a avut în vedere valoarea punctului de pensie de 732,8 lei valabilă pentru lunile octombrie-decembrie 2009, şi nu cea de 826,2 lei, adică 45% din 1836 lei, salariul mediu brut prognozat în bugetul eferent anului 2010, ceea ce a afectat drepturile băneşti ce i se cuvin.
Motivând în drept cererea, reclamanta a invocat dispoziţiile l.19/2000 – art.80 alin.(3) iar în dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar în fotocopie cupoane de pensie (f.2,3).
Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit dispoziţiilor L.19/2000.
Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f.6,7), CJP Bacău a solicitat respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei peroane lipsite de calitate procesuală pasivă dar şi ca nefondată cu motivarea că potrivit art.80 alin.(1) din L.19/2000 valoarea unui punct de pensie se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, acest atribut revenind, deci, exclusiv legiuitorului şi nu casei de pensii iar în conformitate cu art.IV din OUG nr.114/23.10.2009 prevederile art.80 alin.(3) din L.19/2000 nu se aplică în cursul anului 2010.
Examinând actele dosarului, în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de CJP Bacău, instanţa reţine că aceasta nu poate fi primită având în vedere faptul că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea cuantumului pensiei ce i se cuvine, prin raportare la o altă valoare a punctului de pensie, casele teritoriale de pensii având ca atribuţii stabilirea şi plata pensiilor, potrivit art.82 ş.u. din L.19/2000.
În ceea ce priveşte modalitatea de clacul a pensiilor, dispoziţiile art.80 din L.19/2000 arată că valoarea unui punct de pensie se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta se determină prin actualizarea valorii punctului de pensie din luna decembrie a fiecărui an cu cel puţin rata inflaţiei, prognozată pentru anul bugetar următor de instituţia cu atribuţii în domeniu (alin.1).
Alineatul (3) al aceluiaşi articol, invocat de reclamantă, arată că valoarea punctului de pensie, determinată conform prevederilor alin. (1) sau (2), nu poate fi mai mică de 37,5% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2008, respectiv de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2009.
Potrivit prevederilor art. IV din OUG nr. 114/2009, însă, dispoziţiile art. 80 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică în anul 2010 iar art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010 stabileşte că valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei şi se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Pe cale de consecinţă, constatând că pretenţiile reclamantei sunt nefondate, instanţa va respinge ca atare acţiunea acesteia.
Tags: recalculare pensie
Recalculare pensie
TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr.2480/88/2008
Secţia Civilă, Comercială şi de Contencios Administrativ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 366
Şedinţa publică din data de 04 martie 2009
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2480/88/2008, “…” a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Casei Judeţene de Pensii Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată intimata să-i recalculeze pensia pentru limită de vârstă, acordată prin decizia nr.84938/16.01.2001, prin acordarea grupei a II-a de muncă şi, pentru perioadele:01.11.1970 – 10.04.1975 când a îndeplinit funcţia de director la S.C.”…” S.A.”…”; perioada 22.08.1994 – 01.06.1998 când a îndeplinit funcţia de manager la S.C.”…” S.A.”…”; perioada 01.11.1983 – 10.06.1990 când a îndeplinit funcţia de director şi director comercial la S.C.”…”; perioada 10.02.1990 – 01.12.1992 când a îndeplinit funcţia de director la S.C.”…” S.A.”…” şi cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, aşa cum rezultă din adeverinţele anexate în copie prezentei cereri a îndeplinit în aceste perioade funcţii de conducere într-o serie de unităţi piscicole şi agricole, de pe raza judeţului Tulcea, respectiv unităţi cu sediul în Delta Dunării.
A precizat că, până în anul 1990, tuturor celor care lucrau în această zonă, li se acordau sporuri. De aceste sporuri beneficiau în primul rând cadrele de conducere absolvenţi cu studii superioare.
Pentru această perioadă o serie de conducători şi cadre de conducere au beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă şi s-au acordat pensii în raport de această încadrare.
A menţionat că celor care s-au pensionat după anul 2000, Casa de Pensii a Judeţului Tulcea, le-a respins încadrarea în această grupă invocând Ordinul 50/1990 şi scrisoarea 5908/1991 a MMPS, precum şi alte scrisori şi precizări.
În dovedire, a depus la dosarul cauzei în copie: adresa nr.20/2000; adeverinţele nr.549/1998; nr.126/1998, nr.684/1998; nr.593/1998 şi nr.911/1998; adresa nr.43/G/662/1998 şi dec.civ.nr.239/AS/2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi în copie: adresele nr.566/1991, nr.10778/1991, nr.155/MB/1998, tabel pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale care se încadrează în gr.II de muncă, cu perioada de timp şi procent lucrat în condiţii deosebite-orientativ; adresele nr.391/2008; nr.982/1998; cererea înregistrată sub nr.27072/2008; adeverinţele nr.549/1998, nr.684/1998;524/1998, nr.593/1998, nr.126/1998 şi decizia nr.84938/2001.
Prin întâmpinare, intimata a arătat că, potrivit art.7 din Ordinul 50/1990 încadrarea în grupa I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca pentru grupa a II-a personalul să lucreze în aceste locuri de muncă cel puţin 70% din programul de lucru.
S-a precizat că având în vedere că în perioadele din adeverinţele depuse, reclamantul a ocupat funcţii de conducere, s-a solicitat punctul de vedere al MMPS care prin adresa nr.43G/843/13.04.1998 a precizat că perioadele în care reclamantul a avut funcţii de conducere ca director, director adjunct comercial, inginer şef, manager se încadrează în grupa a III-a de muncă.
Examinând contestaţia în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:
Prin decizia de pensie nr.84038 din 16.01.2001, contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă începând cu data de 01.12.2000 conform Legii 3/1977.
Potrivit adeverinţelor depuse la dosarul cauzei, contestatorul a lucrat în grupa a II-a de muncă în program de 70-80% în următoarele perioade: 1.11.1970 – 10.04.1975 la S.C.”…” S.A.”…”; 22.08.1994 – 1.06.1998 la S.C.”…” S.A.”…”; 01.11.1983 – 10.06.1990 la “…” şi în perioada 10.02.1990 – 1.12.1992 la S.C.”…” S.A.”…”.
Art.7 din Ordinul nr.50/1990 prevede că “Încadrarea în grupa I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru gr.II, cel puţin 70% din programul de lucru”.
Esenţial pentru încadrarea activităţii unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu este funcţia deţinută, ci condiţiile de muncă în care aceasta se desfăşoară, executarea ei în condiţii novice, grele sau periculoase, ducând la încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Adresele indicate de intimată nu au relevanţă în cauză, având în vedere faptul că din adeverinţele emise de angajatori rezultă că în perioadele precizate mai sus, contestatorul a desfăşurat activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Susţinerile intimatei nu au relevanţă atâta timp cât nu s-a făcut dovada că nu s-a respectat metodologia de încadrare în grupa a II-a de muncă prevăzută de Ordinul nr.50/1990 de către societăţile unde a fost angajat contestatorul.
Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a admite contestaţia şi a obliga intimata să recalculeze pensia pentru limită de vârstă acordată contestatorului prin decizia nr.84938/16.01.2001 emisă de Casa Jud.de Pensii Tulcea luând în considerare şi următoarele perioade de timp lucrate în grupa a II-a de muncă: 1.11.1970 – 10.04.1975 lucrată la S.C. “…” S.A.”…”; 22.08.1994 – 1.06.1998 lucrată la S.C.”…” S.A.”…”; 1.11.1983 – 10.06.1990 lucrată la “…”; 10.02.1990 – 1.12.1992 lucrată la S.C.”…” S.A.”…”.
Tags: asigurări sociale, Ordinul nr.50/1990, recalculare pensie