Schimbare incadrare juridica

Dosar nr. 1454/327/2006 (numar vechi 3331/2006)

SENTINŢA PENALĂ NR.1323

J U D E C A T A:

Prin rechizitoriul nr. 1500/P/2005 din 07.06.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor (…) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 189 alin 2 şi 180 alin 2 Cod penal; (…) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 189 alin 2 şi art 180 alin 2 Cod penal cu aplic art 37 lit a Cod penal şi (…) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 189 alin 2 şi art 180 alin 2 Cod penal.

S-a reţinut prin actul de sesizare că în data de 12.05.2005 inculpaţii (…), (…) şi (…) l-au lipsit de libertate pe (…) şi i-a cauzat leziuni pentru a căror vindecare acesta a necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În data de 12.05.2005, după lăsarea serii, partea vătămată (…) şi martora (…) se aflau în Municipiul Tulcea, la cofetăria Diplomat de pe faleza Dunării. În timp ce aceştia stăteau la o masă, (…) vorbind la telefon, în cofetărie au intrat inculpaţii (…), (…) şi (…). Pe fondul unor neînţelegeri mai vechi, cei trei inculpaţi l-au apucat pe partea vătămată, scoţându-l din cofetărie şi ducându-l către o maşină aparţinând inculpatului (…), parcată la baza scărilor ce fac legătura între faleza Dunării şi str.Gării. Întrucât partea vătămată se opunea acestei deplasări inculpaţii i-au aplicat lovituri, între cei implicaţi în incident declanşându-se un schimb de cuvinte şi ajungându-se chiar la un scandal perceput mai ales sonor de către persoanele aflate în preajmă. Este de observat că partea vătămată era ţinută de mâini de inculpaţi şi condusă forţat spre autoturism.

Cum partea vătămată era dusă de inculpaţi către respectivul autoturism, un lucrător de poliţie şi un agent de pază care au perceput incidentul s-au interpus între autoturism şi părţile angrenate în conflict şi au reuşit să le despartă pe acestea. Cei implicaţi în conflict au fost conduşi la un post al Poliţiei de proximitate aflat în imediata apropiere.

Se cuvine a fi subliniat faptul că anterior acestui incident între părţi existaseră neînţelegeri legate de încredinţarea unui laptop inculpaţilor de către partea vătămată dar şi de bănuiala a doi dintre inculpaţi că partea vătămată le avariase maşinile, inculpatul (…) depunând în acest sens şi o plângere la poliţie.

Situaţia de fapt mai sus descrisă şi reţinută în sarcina inculpaţilor este dovedită cu declaraţiile martorilor (…), (…), (…), (…) , declaraţiile părţii vătămate (…), certificatul medico-legal, coroborate în parte cu declaraţiile inculpaţilor.

În drept faptele inculpaţilor (…), (…) şi (…) de a-l lipsi de libertate pe partea vătămată (…) la data de 12.05.2005, în mod ilegal şi de a-i cauza leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.189 alin.2 şi art.180 alin.2 Cod penal.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul (…) faţă de gravitatea faptelor, de modul concret şi de împrejurările în care au fost săvârşite, de persoana inculpatului, având în vedere şi conduita acestuia pe parcursul întregului proces penal dar şi celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, urmează ca în baza art. 189 alin 2 Cod pen. cu aplic. art 74 lit a şi c şi 76 lit b Cod penal instanţa să îl condamne pe inculpatul (…) la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 180 alin 2 cod penal cu aplic art 74 lit a şi c şi 76 lit e Cod penal instanţa îl va condamna pe inculpatul (…) la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit a şi 34 lit b Cod penal inculpatul (…) va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 Cod penal instanţa va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit a şi b Cod penal.

Cum instanţa apreciază că reeducarea inculpatului poate avea loc fără executarea pedepsei prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia va dispune în baza art. 81 Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

Totodată, instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul (…), faţă de gravitatea faptelor, de modul concret şi de împrejurările în care au fost săvârşite, de persoana inculpatului care este recidivist postcondamnatoriu, având în vedere şi conduita acestuia pe parcursul întregului proces penal, urmează ca în baza art. 189 alin 2 Cod penal cu aplicare art. 74 lit c şi 76 lit b Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal instanţa să îl condamne pe inculpatul (…) la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art 180 alin 2 Cod penal cu aplic art 74 lit c şi 76 lit e Cod penal cu aplicare art 37 lit a Cod penal instanţa îl va condamna pe inculpatul (…) la pedeapsa de 2 luni închisoare

Cum prin sentinţa penală nr.1417/02.06.2004 a Judecătoriei Tulcea inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, noile infracţiuni fiind săvârşite în termenul de încercare, instanţa va revoca suspendarea condiţionată a acestei pedepse adaugând-o la fiecare dintre pedepsele aplicate.

În baza art 33 lit a şi 34 lit b Cod penal inculpatul (…) va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal vor fi interzise inculpatului drepturile prevăzute de art 64 lit a şi b Cod penal.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul (…), faţă de gravitatea faptelor, de modul concret şi de împrejurările în care au fost săvârşite, de persoana inculpatului, având în vedere şi conduita acestuia pe parcursul întregului proces penal, dar şi celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal urmează ca în baza art 189 alin 2 Cod penal cu aplic art 74 lit a şi c şi 76 lit b Cod penal instanţa să-l condamne pe inculpatul (…) la pedeapsa de 1 an închisoare

În baza art 180 alin 2 Cod penal cu aplic art 74 lit a şi c şi 76 lit e Cod penal instanţa îl va condamna pe inculpatul (…) la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art 33 lit a şi 34 lit b Cod penal inculpatul (…) va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art 71 Cod penal vor fi interzise inculpatului drepturile prevăzute de art 64 lit a şi b Cod penal.

Cum instanţa apreciază că reeducarea inculpatului poate avea loc fără executarea pedepsei prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art 71 alin 5 Cod penal va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

Totodată, instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Partea vătămată (…) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale, solicitând şi obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare pe care le-a făcut.

Nu pot fi primite susţinerile inculpaţilor prin apărători, potrivit cărora cererea părţii vătămate este tardivă în condiţiile în care partea vătămată a precizat încă din cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, precizând doar cuantumul pretenţiilor după citirea actului de sesizare.

Deşi partea civilă a obţinut satisfacţie prin condamnarea inculpaţilor este nevoie de un efort suplimentar din partea acestora din urmă pentru repararea prejudiciului moral cauzat părţii civile, însă nu de proporţiile solicitate de aceasta.

Aşa fiind, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă (…) şi va obliga inculpaţii în solidar la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă (…), respingând restul pretenţiilor civile ale acestuia.

Inculpatul (…) va fi obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Inculpatul (…) va fi obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Inculpatul (…) va fi obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Inculpatul (…) va fi obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu cheltuieli judiciare către partea civilă (…).

Inculpatul (…) va fi obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu cheltuieli judiciare către partea civilă (…).

Inculpatul (…) va fi obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu cheltuieli judiciare către partea civilă (…).

Tags: Schimbare încadrare juridică

Schimbare încadrare juridică din art.201 al.1 C.p. în art. 321 al.1 C.p. ( raport sexual cu o bovină )

Prin sentinţa penală nr.130 din 17.12.2008 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr. 545/829/2008, s-a dispus, în baza art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art.208-209 Cod penal în concurs cu art.192 Cod penal reţinute prin rechizitoriul nr.117/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art.208-209 Cod penal cu aplicarea art.33 şi art.99 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul H.Gh., pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art.208 raportat la art.209 lit.g şi i Cod penal cu aplicarea art.33 şi art.99 Cod penal la pedeapsa închisorii de un an şi 6 luni.

A fost condamnat acelaşi inculpat în baza art.208 raportat la art.209 lit.g şi i Cod penal cu aplicarea art.33 şi art.99 Cod penal la pedeapsa de 1 an şi 6 luni.

A fost condamnat acelaşi inculpat în baza art.208 raportat la art.209 lit.g şi i cod penal cu aplicarea art.33 şi art.99 Cod penal la pedeapsa închisorii de un an şi şase luni.

În baza art.34 Cod penal, s-a stabilit pentru inculpat pedeapsa cu închisoare de un an şi şase luni.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei.

S-a fixat durata termenului de încercare la doi ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării art.83 şi 84 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.b Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art.201 Cod penal.

În baza art.15 Cod procedură penală, s-a luat act că părţile vătămate T.A., L.I., C.E. şi S.C. D. SRL Podu Turcului nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art.191 alin.3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu M.S. la plata sumei de 100 lei către Baroul Bacău pentru onorariu avocat din oficiu în faza de urmăririi penale d-na U.C..

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 200 lei către Baroul Bacău pentru onorariu avocat din oficiu A.E..

În baza art.191 alin.3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu M.S. la plata sumei de 600 lei constând în cheltuieli avansate de stat în faza de urmărire penală şi judecată în care se include şi cheltuieli avocaţi din oficiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

În seara zilei de 8.12.2007 inculpatul a pătruns prin escaladare in curtea locuinţei părţii vătămate L.I. din satul C. de unde a sustras doua bare metalice in valoare de 100 lei.

La data de 23.01.2008 in jurul orelor 20 seara a pătruns prin escaladare in curtea părţii vătămate T.A. din satul C., jud Bacău, fiind surprins de acesta în hambar în timp ce intenţiona să sustragă cereale.

În noaptea de 6/7.03.2008 inculpatul a sustras de la punctul de lucru al SC D. SRL Podu Turcului un flex electric si o bidinea care ulterior au fost restituite administratorului societăţii S.D..

În noaptea de 4/5.03.2008, inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate C.E. din satul C., de unde a sustras dintr-o anexă doua găini şi o portiţă din plasă de sârmă.

În luna decembrie 2007 a fost surprins de mai mulţi săteni în timp ce exercita acte de perversiune sexuala cu o bovină, ce aparţinea numitei L.L..

Situaţia de fapt a fost astfel reţinută pe baza coroborării probelor administrate în cele două faze ale procesului penal – urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.

Inculpatul în cursul judecăţii şi cercetării penale a recunoscut că a comis faptele, dar săvârşirea acestor fapte de către inculpat a fost reţinută de instanţă şi în baza următoarelor probe: declaraţiile acestuia şi declaraţiile martorilor mai sus indicaţi precum şi din procesele verbale de cercetare la locul faptelor întocmite de organele de poliţie.

S-a apreciat că, în drept, fapta săvârşită de inculpatul H.GH. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în varianta agravantelor prevăzute la art. 208- 209 lit g şi i Cod penal în forma infracţiunii continuate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi 99 Cod Penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, urmările produse (instanţa reţinând şi valoarea prejudiciilor produse faptul ca o parte din acestea au fost recuperate), circumstanţele în care acestea au fost comise(in timpul minorităţii) precum şi condiţiile de creştere şi educare ale inculpatului.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că scopul educativ al acesteia poate fi atins fără executarea ei efectivă prin privare de libertate urmând ca în baza art. 81 Cod Penal să dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 11 pct 2 lit a raportat la art 10 alin 1 lit b Cod Procedură Penală instanţa a dispus achitarea inculpatului H.GH. pentru infracţiunea de perversiuni sexuale cu o bovina, întrucât fapta nu intra sub incidenţa dispoziţiilor art. 201 Cod Penal, animalele neputând avea calitatea de subiect pasiv al infracţiunii de perversiuni sexuale.

Pe latură civilă, s-a luat act că părţile vătămate nu s-auz constituit părţi civile în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Podu Turcului.

S-a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

În primul rând, Judecătoria Podu Turcului a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art.208-209 din Codul penal şi art.192 din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art.208.209 din C.p. cu aplicarea art.33 şi art.99 din Codul penal, fără să fie pusă în discuţia părţilor şi fără să fie motivată în considerentele hotărârii.

De asemenea, instanţa a dispus în mod nelegal achitarea inculpatului H.Gh. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.201 al.1 din C.p., în baza art. 11 pct.2 lit.a din C.p.p. raportat la art.10.al.1 lit.b din C.p.p.

În hotărâre se motivează că actul de perversiuni sexuale cu o bovină nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art.201 din C.p., animalele neputând avea calitatea de subiect pasiv al infracţiunii de perversiune sexuală şi, deci, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

S-a apreciat greşit soluţia instanţei, deoarece dispoziţiile prevăzute de art.201 din C.p., care au ca şi conţinut „actele de perversiune sexuală săvârşite în public sau dacă au produs scandal public” nu presupun obligatoriu existenţa unui subiect pasiv principal.

Este suficientă existenţa unor practici sexuale nefireşti, care aduc atingere bunurilor moravuri şi care se săvârşesc în public sau produc scandal public, subiectul pasiv fiind colectivitatea la care se raportează.

Spre deosebire de variantele agravate ale infracţiunii unde se presupune existenţa unei persoane ca subiect pasiv, la alin.1 nici textul în mod expres şi nici raţiunea textului nu presupun obligatoriu existenţa unei persoane ca subiect pasiv al infracţiunii.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei penale apelate.

Tribunalul, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi din oficiu, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului nr.117/P/2008, s-a dispus punerea în mişcare şi trimiterea în judecată a inculpatului H.Gh. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped de art.208 – 209 al.1 lit.g, i din C.p., cu aplicarea art.41 al.2 din C.p., art.192 al.2 din C.p., art.201 al.1 din C.p., totul cu aplicarea art.33 lit.a din C.p. şi art.99 şi urm. din C.p., constând în aceea că, în luna decembrie 2007 a întreţinut acte de perversiune cu o bovină, în noaptea de 04/05.03.2008, a pătruns fără drept în curtea părţii vătămate C.E., de unde a sustras bunuri, iar în perioada decembrie 2007 – martie 2008, a încercat să sustragă cereale din hambarul părţii vătămate T.A. şi a sustras bunuri de la părţile vătămate L.I., C.E., SC D. SRL Podu Turcului – punct de lucru C..

Tribunalul reţine că, inculpatul minor locuieşte în com. S., sat C., jud. Bacău. A fost părăsit de părinţi de la vârsta de 6 luni, fiind lăsat în îngrijirea bunicilor materni. Aceştia nu au reuşit să-l educe şi să-l supravegheze în mod corespunzător, inculpatul comiţând fapte antisociale. Astfel în perioada decembrie 2007 – martie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a comis un număr de 4 furturi, după cum urmează:

În seara de 08.12.2007, a pătruns prin escaladare în curtea părţii vătămate L.I. din satul C., de unde a sustras 2 bare metalice în valoare de 100 lei, pe care le-a valorificat. Ulterior a achitat această sumă părţii vătămate care nu se mai constituie parte civilă.

La data de 23.01.2008, în jurul orelor 20,00, prin escaladarea gardului, a ajuns în curtea părţii vătămate T.A. din satul C., jud. Bacău, fiind surprins de acesta în hambar în timp ce încerca să sustragă cereale. Inculpatul a fost blocat în hambar şi predat poliţiei.

În noaptea de 6/7.03.2008, inculpatul a sustras de la punctul de lucru la SC D. SRL Podu Turcului, de la şcoala C., un flex electric şi o bidinea, care ulterior au fost ridicate şi restituite lui S.D., administratorul societăţii care nu s-a mai constituit parte civilă.

În noaptea de 4/05.03.2008, inculpatul a pătruns fără drept pe poarta deschisă în locuinţa părţii vătămate C.E. din satul C. şi, dintr-o anexă, a sustras 2 găini. Una a scăpat-o în curtea părţii vătămate. Când a părăsit curtea, a sustras portiţa din plasa de sârmă.

A doua zi, a restituit aceste bunuri părţii vătămate, care nu s-a mai constituit parte civilă.

În ceea ce priveşte critica Parchetului privind schimbarea încadrării juridice de către instanţa de fond, aceasta este întemeiată.

Se constată că prin încheierea din12.11.2008, instanţa de fond pune în discuţia părţilor deci „schimbarea încadrării juridice a faptei”, fără a preciza din care anume faptă şi în ce anume se schimbă aceasta.

Mai mult prin dispozitivul hotărârii, se dispune, în baza art.334 C.p.p., schimbarea de încadrare juridică în art.208-209 Cod penal cu art.33 şi 99 Cod penal, fără a se indica aliniatul şi literele de la art.209 Cod penal, schimbare de încadrare care de altfel nici nu se motivează în considerentele hotărârii.

Avându-se în vedere situaţia de fapt reţinută şi care a fost probată cu reclamaţiile şi declaraţiile părţilor vătămate T.A., L.I., C.E., SC D. SRL Podu Turcului, reprezentată de administrator S.D., declaraţii de martori, declaraţiile inculpatului, care recunoaşte sincer faptele, dovezi de ridicare şi predare bunuri, procese verbale de cercetare la faţa locului, proces verbal de constatare în flagrant as faptei, declaraţii de martori, tribunalul constată că în drept faptele inculpatului, care în perioada decembrie 2007- martie 2008 a sustras prin escaladare bunuri din locuinţa părţilor vătămate C.E., T.A., L.I., SC D. SRL Podu Turcului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art.208-209 al.1 lit.g, i cu aplicarea art.41 al.2, art.99 din C.p., prin schimbarea încadrării juridice din art.208-209 al.1 lit.g, i Cod penal cu art.41 al.2 şi art.99 Cod penal, şi art.192 al.2 cu aplicarea art.99 şi art.33 Cod penal, texte de lege în baza cărora se va dispune condamnarea inculpatului minor la pedeapsa închisorii.

Cât priveşte infracţiunea prev. de art.201 al.1 din C.p., pentru care inculpatul minor a fost trimis în judecată, tribunalul constată următoarele:

Din probele efectuate în cursul urmăririi penale, la instanţa de fond precum şi cele efectuate la instanţa de apel, respectiv audierea martorilor T.Ş. G. şi P.L.O., se reţine că, L.L. din satul C., com. S., deţine 2 bovine pe care în luna decembrie 2007, le-a priponit pe o păşune aflată în apropierea locuinţei pe care în luna decembrie 2007, le-a priponit pe o păşune aflată în apropierea locuinţei sale, la o depărtare de aproximativ 50 m de drumul sătesc.

În una din zilele lunii decembrie 2007, în jurul orelor 14,00, martorii P. O. L. şi T.I. l-au văzut pe inculpat în timp ce exercita acte de perversiune sexuală cu una din bovine.

Aceştia au fost indignaţi şi au relatat la mai multe persoane din sat fapta, ajungând şi la cunoştinţa lui L.L., aceasta reclamând la poliţie.

Potrivit art.201 al.1 din Codul penal, infracţiunea de perversiune sexuală constă în actele de perversiune sexuală săvârşite în public sau dacă au produs scandal public.

Ca manifestare psihopatologică anormală – perversiune sexuală cuprinde toate manifestă nefireşti privitoare la viaţa sexuală a persoanei care, în majoritatea lor, atrag alte măsuri decât cele penale (de exemplu: tratament medical, terapie socială, etc.).

Printre formele de perversiune sexuală – ca manifestare a psihopatologiei sexuale anormale prin maltratarea, brutalizarea, torturarea, cauzarea de suferinţe altei persoane, respectiv partenerului pasiv); vampirismul (la care excitarea sexuală se produce prin privirea, sorbirea sângelui partenerului); masochismul (la care voluptatea sexuală se obţine prin suferirea unor maltratări de către autor); mixoscopia (constând în provocarea excitării sexuale la vederea actului sexual practicat între alte persoane); necrofilia (excitarea erotică cu un cadavru); pedofilia (relaţii sexuale cu copii); gerontofilia (relaţii sexuale cu persoane în vârstă, bătrâni); fetişismul (în cazul căruia contemplarea obiectelor aparţinând persoanei iubite, produce satisfacţii sexuale); bestialitatea sau zoofilia (care se referă la raporturile sexuale dintre oameni şi animale); azoofilia (în cazul căreia producerea de senzaţii voluptoase sexuale se realizează prin contemplarea lucrurilor – statui, tablouri, nuduri, etc.), ş.a.

Cât priveşte perversiunea sexuală de viciu, se consideră că aceasta constituie o formă de descompunere morală practicată de diferite persoane datorită tendinţei de a căuta satisfacţii ale instinctului sexual în afara practicilor normale.

În modalitatea (varianta)tip – prevăzută în alin.1 al art.201 Cod penal – infracţiunea de perversiune sexuală constă în săvârşirea actelor de perversiune sexuală în public sau dacă au produs scandal public.

Obiectul material al infracţiunii este corpul persoanei asupra căreia se exercită actele de perversiune sexuală – indiferent dacă această persoană a consimţit sau nu să-şi expună corpul unor astfel de acte. Persoana al cărei corp constituie obiectul material al infracţiunii poate fi de orice sex.

O cerinţă esenţială a legii pentru existenţa infracţiunii este ca practicarea actelor sexuale nefireşti să fi avut loc în public sau să fi produs scandal public.

Fapta se săvârşeşte în public dacă sunt incidente prevederile art.152 Cod penal, iar scandalul public, ca cerinţă alternativă, există atunci când prin modul lor de săvârşire, actele de perversiune sexuală au produs un sentiment de repulsie, de revoltă în conştiinţa altor persoane şi care s-au manifestat prin acte de protest public, chiar dacă nu s-au luat imediat măsuri concrete, ori că opinia publică nu a reacţionat, pe loc.

Faţă de aceste considerente expuse mai sus, tribunalul constată că în speţa de faţă, exercitarea de acte sexuale cu animale de către inculpatul minor nu poate fi încadrată în dispoziţiile art.201 al.1 din Codul penal, urmând a se reţine în cauză infracţiunea prevăzută de art.321 al.1 din Codul penal, ce constă în fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură în alt mod liniştea şi ordinea publică.

Ordinea şi liniştea publică, în sensul art.321 Cod penal, este acel atribut al vieţii sociale în care raporturile dintre oameni, comportarea lor, şi în genere, activităţile lor atunci când participă la forme de viaţă în comun, în public se desfăşoară în mod paşnic, după norme de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în atitudinea şi faptele celorlalţi oameni. Aceste valori sunt adânc întipărite în conştiinţa oamenilor, ele constituind rezultatul unei îndelungi convieţuiri civilizate.

Există, deci, ordine şi linişte publică numai în situaţia când în public, în formele de viaţă în comun, oamenii au o conduită conformă normelor de drept şi de morală, când viaţa socială se desfăşoară normal, în condiţii de linişte şi de securitate. Dimpotrivă, ordinea şi liniştea publică este tulburată atunci când au loc în public, manifestări sau comportări imorale, când se produc zgomote alarmante, scandaluri, când oamenii se văd în primejdie de a fi obiect al unor violenţe fizice sau de limbaj.

Din analiza textului incriminator rezultă că legiuitorul a indicat în conţinutul acestuia cele mai frecvente variante de comiterea a faptei, referindu-se pe de o parte, la comiterea de acte sau gesturi, iar pe de altă parte, la proferarea de cuvinte sau expresii deşi, în realitate, modalităţile de comitere sunt extrem de variate. Actele sau gesturile, cuvintele sau expresiile ori manifestările de orice fel prin care se realizează acţiunea făptuitorului trebuie să aibă loc în public. Cerinţa legii este îndeplinită atunci când fapta se săvârşeşte în condiţiile art.152 Cod penal, text care explică ce se înţelege prin faptă săvârşită în public.

Infracţiunea există numai atunci când, prin manifestările săvârşite în public, s-a adus atingere bunelor moravuri sau s-a produs scandal public. De altfel, aceste ipoteze constituie cerinţe esenţiale pentru realizarea variantei simple a acţiunii.

Prin scandal public, se înţelege o manifestare care stârneşte zarvă, vâlvă, sau care provoacă indignarea, acestea trebuind să aibă caracter public, indignarea sau vâlva trebuind să se transmită în cadrul unei colectivităţi şi să nu fie o simplă indignare izolată.

Faţă de aceste considerente, tribunalul a pus în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică a faptei inculpatului minor din infracţiunea prevăzută de art.201 al.1 din Codul penal în art.321 al.1 din Codul penal.

În drept, fapta inculpatului minor de a exercita acte sexuale cu o bovină, în loc public, provocând indignarea celor din jur şi aducând atingere bunelor moravuri întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.321 al.1 din Codul penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.201 al.1 din Codul penal, text de lege în baza căruia se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului atât pentru infracţiunile de furt calificat, cât şi pentru cea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, se va avea în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art.72 din Codul penal, respectiv: gradul de pericol social al faptelor comise, condiţiile şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile, valoarea prejudiciului, precum şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului penal.

Faţă de datele cauzei, instanţa apreciază că în cauză pot fi reţinute circumstanţe atenuante prevăzute de art.74 din Codul penal, urmând ca pedeapsa pentru infracţiunile comise să fie coborâtă sub minimul prevăzut de lege.

Tribunalul apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, în cauză fiind îndeplinite condiţiile art.81 din Codul penal, privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În consecinţă, urmează ca, în baza art.379 pct.2 lit.a din C.p.p., să se admită apelul Parchetului.

Se va desfiinţa sentinţa penală apelată în totalitate, se va reţine cauza spre rejudecare, iar pe fond, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor din art.208-209 alin.1 lit.g, i, cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.99 Cod penal şi din art.192 alin.2 cu aplicarea art.99 şi art.33 Cod penal, în art.208-209 alin.1 lit.g, i cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.99 şi următoarele Cod penal.

Se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din art.201 alin.1 cu aplicarea art.99 Cod penal, în art.321 alin.1, cu aplicarea art.99 Cod penal.

Va fi condamnat inculpatul minor H.GH. –pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

– furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1 lit. g,i cu aplicarea art.41 alin.2, art.99, art.74 lit.a, c şi art.76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare;

– ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art.321 alin.1 cu aplicarea art.99, art.74 lit.a, c şi art.76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a cu art.34 lit.b Cod penal, se va dispune contopirea pedepselor de mai sus aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, pentru care se va dispune executarea.

În baza art.81 Cod penal, se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În temeiul art.82 cu art.110 Cod penal, se va stabili termen de încercare de 1 an şi 6 luni, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Se va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce decurg din nerespectarea condiţiilor suspendării, prevăzute de art.83 Cod penal.

Se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, pe durata şi în condiţiile art.71 alin.2 Cod penal.

În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art.14, 346 Cod pr. penală şi art.998 Cod civil, se va lua act că părţile vătămate T.A., L.I., C.E. şi SC “D.” SRL Podu Turcului nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Se va dispune plata din fondurile M.J. către Baroul Bacău a sumei de 500 lei – onorarii pentru avocaţii desemnaţi din oficiu la urmărirea penală, la instanţa de fond şi în apel (av. U.C. – 100 lei, av. A.E. – 200 lei; av. C.L. – 200 lei).

În baza art.191 alin.1 Cod pr. penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art.192 alin.3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea cauzei în apel, vor rămâne în sarcina statului.

Tags: Schimbare încadrare juridică

Schimbare încadrare juridică din art.181 C.p. în art. 182 al.2 C.p. în apel, nr. zilelor de îngrijiri medicale nefiind relevant

Prin s.p.nr.199 din 08.04.2008, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr.318/260/2008, s-a dispus :

În baza art.29 C.penal raportat la art.181 al.1 C.penal cu aplicarea art.74 al.1 lit.a C.penal şi art.76 al.1 lit.e C.penal, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la vătămare corporală, neurmată de executare, condamnarea inculpatului M.E., fiul lui S. şi E, născut în judeţul Bacău, domiciliat în Moineşti.

În baza art.29 C.penal raportat la art.217 al.1,4 C.penal cu aplicarea art.74 al.1 lit.a C.penal şi art.76 al.1 lit.e C.penal ,pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la distrugere prin incendiere, neurmată de executare,a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 300 lei amendă penală. În baza art.33 lit.a C.penal cu aplicarea art.34 lit.c C.penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate şi aplică pedeapsa cea mai mare de 300 lei amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.63/1 C.penal, în sensul că dacă nu va achita cu rea credinţă amenda aplicată se va dispune înlocuirea ei cu închisoare.

S-au respins ca nefondate pretenţiile civile de 10000 lei formulate de Acăei A.S.. În baza art.191 al.1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 al.1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul către partea vătămată la 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător ales. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele :

Între inculpat şi familia M.A. există un conflict mai vechi, concretizat în mai multe plângeri penale, conflict ce a pornit de la faptul că inculpatul are un teren în Moineşti învecinat pe ambele părţi cu terenuri proprietatea familiei M.A..

Inculpatul a formulat mai multe plângeri penale împotriva numiţilor M.A. A.S. şi M.A. L., acuzâdu-i că i-au distrus gardul şi părţile la terenul respectiv şi au săvârşit alte fapte în urma cărora a suferit vătămări materiale şi psihice.

Pe acest fond, în vara anului 2006 inculpatul a decis să sancţioneze singur pe cei doi soţi M.A., pe care-i considera vinovaţi pentru mai multe fapte săvârşite împotriva sa, motiv pentru care în luna august 2006, în timp ce se afla în barul al cărui patron estea contactat un consumator, respectiv pe martorul C.J. şi i-a propus ca în schimbul unei sume de bani să incendieze două autoturisme ale părţii vătămate M.A. A. şi să-i arunce acesteia pe faţă cu o substanţă acidă (vitriol).

Iniţial inculpatul a discutat cu acest C.J. şi cu martorul C.C. în bar, despre neplăcerile pe care i le provoacă familia M.A. a mers cu aceşti doi martori la terenul în litigiu situat în Moineşti, şi după plecarea martorului C. inculpatul a făcut propunerea respectivă numitului C., care i s-a prezentat inculpatului cu o altă identitate, respectiv cu numele de P. şi nu Moineşti, cum e în realitate.

Inculpatul şi martorul C. au făcut schimb de numere de telefon, urmând să stabilească detaliile telefonic şi martorul să execute faptele în timp ce inculpatul se afla pe litoralul românesc în vacanţă.

În timp ce inculpatul se află în vacanţă, martorul a contactat familia M.A. şi cu ajutorul acesteia a sunat la inculpat şi i-a spus că a executat comanda şi i-a cerut bani, inculpatul i-a indicat martorului C. să meargă la vânzătorul de la magazinul său care îi va da 500 lei, ceea ce s-a întâmplat.

Martorii audiaţi în cauză sub prestare de jurământ confirmă situaţia de fapt reţinută: martorul C.J. – exact aşa cum s-a reţinut, martorul C.C. arată că a văzut că inculpatul a discutat cu C. şi ulterior C. i-a relatat despre angajamentul pentru incendiu şi aruncare cu vitriol, la fel a declarat şi martorul P.I.C., iar martora C.A. a relatat o situaţie susţinută de inculpat în sensul că inculpatul a angajat pe C.J. (respectiv P. S.) pentru a-i păzi proprietatea din spate şi că în timp ce se afla la mare, inculpatul i-a cerut să vadă dacă totul e în regulă la proprietatea sa şi dacă e bine să plătească a 2 a zi 500 lei martorului C..

Aceeaşi martora a precizat că între data primei discuţii a inculpatului cu martorul în bar şi data plăţii a trecut aproximativ o lună şi că nu l-a văzut niciodată pe C. păzind terenul respectiv.

Susţinerile inculpatului în sensul că a angajat pe C.J. (P. S.) pentru a păzi terenul sunt infirmate de declaraţiile martorului F.D. audiat de asemenea sub prestare de jurământ care a relatat că anterior dărâmării porţilor şi gardului la terenul respectiv – survenită în luna august când inculpatul era la mare, el a lucrat împreună cu alţi meseriaşi timp de l lună şi jumătate la construirea gardului şi a fost plătit cu 500 lei, mânare şi băutură şi deşi gardul era stricat deseori noaptea, nu a văzut nici un paznic.

În raport de starea de fapt aşa cum a fost dovedită, instanţa a constatat că faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la vătămare corporală şi distrugere prin incendiere neurmate de executare, prevăzute de art.29 Cod penal raportat la art.l8l al.l Cod penal şi respectiv de art.29 Cod penal raportat la art.217 al.l,4 Cod penal în baza cărora a aplicat inculpatului câte o pedeapsă penală pentru fiecare infracţiune.

Deşi procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice din art.29 Cod penal raportat la art.l82 al.2 Cod penal, apreciind că prin aruncarea cu o substanţă acidă se produce sluţirea şi/sau pierderea vreunui organ, instanţa a apreciat că în lipsa unei constatări clare pe bază de expertiză medico-legală nu se poate aprecia că un astfel de gest ar fi produs consecinţele prevăzute de art.l82 al.2 Cod penal şi prin urmare nu a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii.

Stabilindu-se vinovăţia inculpatului, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale.

Sub aspectul răspunderii civile, instanţa a reţinut că partea vătămată M.A. A.S. a solicitat 10000 lei daune morale.

Din probele administrate nu reiese că această parte a suferit vreun prejudiciu moral, cu atât mai mult cu cât, aşa cum, reiese din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu este străină de distrugerea gardului şi a părţilor, în timp ce inculpatul se afla la mare şi aflase despre acţiunea acestuia, inculpatul nu a timorat-o, dimpotrivă a stimulat-o la distrugerea acestora.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti şi partea vătămată M.A. A.S..

Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeincie sub următoarele aspecte :

a) La termenul de judecată din data de 11.03.20098 procurorul de şedinţă a solicitat instanţei schimbarea încadrării juridice din faptele deduse judecăţii, în cele prev. de : art.29 alin.1 Cod penal, raportat la art.182 alin.2 Cod penal şi art.29 alin.1 Cod penal, raportat la art.217 alin.1,4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, consemnarea din încheierea de şedinţă fiind parţial eronată.

Instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor încă de la acel termen cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice, dar a precizat că se va pronunţa odată cu soluţionarea fondului cauzei.

La pronunţarea hotărârii, instanţa a omis însă a se pronunţa şi cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice.

b) În ce priveşte probatoriile, instanţa de judecată a respins cererea părţii vătămate, formulată prin apărătorul ales,. de a audia convorbirile purtate de inculpat cu martorul din lucrări C.J. în legătură cu comiterea faptelor deduse judecăţii, prin acesta încălcând şi principiul nemijlocit administrării probelor.

Suportul magnetic pe care se află înregistrarea acestor convorbiri se află ataşat şi la dosarul de urmărire penală (fl.49).

La termenul din data de 25.03.2008, instanţa a respins proba cu audierea casetei solicitată de către apărătorul părţii vătămate (fl.75) pe motiv că înregistrările acestea ar fi realizate de o terţă persoană faţă de părţi şi fără a avea autorizaţie, ori această motivare contravine total dispoziţiilor art.91/6 alin.2 C.pr.pen.

Aceste înregistrări nu sunt interzise de lege, fiind efectuate cu acordul unuia dintre interlocutori (C.J.) şi nici instanţa nu a făcut referire la vreun act normativ care le-ar interzice.

De asemenea, înregistrările au fost efectuate de către soţul părţii vătămate şi de aceea se apreciază că nu este vorba despre nici un terţ în interesul legii.

c) Greşita încadrare juridică a faptei, apreciindu-se că este de notorietate faptul că aruncarea cu acid pe faţă unei persoane nu poate produce decât una dintre consecinţele indicate de art.182 al.2 din codul penal.

d) În cauză erau aplicabile dispoziţiile art.75 lit.d din codul penal, având în vedere probatoriul administrat, din care reiese că inculpatul a comis faptele pentru a se răzbuna, întrucât anterior M.A. L. îi distrusese gardul de la proprietatea vecină cu acesta.

e) Calea de atac stipulată de instanţa de fond este greşită în cauză, fiind vorba despre calea de atac a apelului şi nu a recursului.

f) Pedeapsa aplicată inculpatul este blândă în raport de faptele comise.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei penale apelate.

Apelanta parte civilă a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul laturii civile, considerând că în mod greşit au fost respinse daunele morale, avându-se în vedere faptele reţinute în sarcina inculpatului.

Pentru acest motiv s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate, iar pe fond obligarea inculpatului la plata daunelor morale solicitate la instanţa de fond.

Tribunalul, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi din oficiu, constată următoarele :

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti nr.1840/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.E., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.29 rap.la art.181 al.1 cod penal şi art.29 rap.la art.217 al.1,4 din codul penal, cu aplicarea art.33 lit.a din codul penal, faptele constând în aceea că în luna august 2006 a instigat o persoană să distrugă prin incendiere 2 autoturisme aparţinând familiei M.A. şi să-i provoace vătămări Alinei Siana (soţie) acte neurmate de executarea faptelor.

Actul de sesizare al instanţei, se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, procesul verbal de confruntare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, atât cele din cursul urmăririi penale, cât şi cele din faza de cercetare judecătorească, Tribunalul apreciază că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu se confirmă, fiind susţinută de probele administrate în cauză.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei prev. de art.29 rap.la art.181 al.1 din codul penal, Tribunalul apreciază că aceasta nu este corectă pentru următoarele considerente :

Vătămarea corporală gravă, este infracţiunea care se caracterizează de cele mai multe ori prin aceea că, având la bază fie o lovire sau alte acte de violenţă, fie orice altă faptă, implică producerea unor consecinţe mult mai grave decât cele care sunt specifice infracţiunii de lovire sau alte violenţe ori infracţiuni de vătămare corporală.

Potrivit art.182 din codul penal, infracţiunea constă în fapta prin care s-a pricinuit integrităţi corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 zile sau care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe : pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionări acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluţirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii persoanei.

Dacă în cazul infracţiunii de vătămare corporală i se produce victimei o suferinţă fizică sau o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 zile în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă i se produce acesteia o vătămare care necesită îngrijiri mai mult de 60 zile sau una dintre celelalte consecinţe grave prevăzute de text, ceea ce evidenţiază gravitatea sporită a acestei infracţiuni în raport cu prima.

În speţa de faţă, se reţine că pe la mijlocul lunii august 2006, în timp ce se afla la barul administrat de către el, aflat lângă târgul de vechituri din mun.Moineşti, inculpatul M.E. l-a abordat pe martorul C.J. şi i-a propus acestuia, ca în schimbul unei sume de bani să distrugă prin incendiere 2 autoturisme A. proprietatea fam.M.A., iar lui A.S. să-i arunce cu o substanţă în faţă, care să-i provoace vătămări. În acest sens au făcut schimb şi de numere de telefon, iar inculpatul i-a dat martorului respectiv şi de băut.

Iniţial C.J. a fost de acord sau cel puţin aşa a lăsat să se înţeleagă în faţa lui M.E., însă ulterior, el s-a întâlnit cu o rudă de a sa pe nume P.I.C. căruia i-a relatat propunerea pe carte o primise de la inculpat. P.I.C. îi cunoştea pe soţii M.A. şi i-a anunţat pe aceştia, care l-au contactat pe C.J. ce le-a confirmat propunerea făcută de către inculpatul M.E..

Pentru a nu crea suspiciuni inculpatul a plecat în acea perioadă la mare promiţându-i lui C.J. că-i va da banii la întoarcere dacă respectă înţelegerea.

Pentru a verifica dacă într-adevăr M.E. dorea să îşi ducă până la capăt intenţiile sale C.J. a fost pus de către partea vătămată să-l sune pe acesta să îi relateze că a incendiat o maşină şi să ceară bani pentru serviciul făcut. Convins fiind că dorinţa sa a fost materializată, inculpatul a dat dispoziţie unei angajate de-a sa să-i dea lui C.J. suma de 500 lei, bani pe care acesta i-a şi încasat.

La scurt timp după acest moment inculpatului de la terenul în litigiu, a fost parţial distrus, astfel încât acesta şi-a întrerupt concediul şi a revenit acasă.

Audiat atât la instanţa de fond cât şi în faţa instanţei de apel, martorul C.J. a relatat detaliat modul în care a fost contactat de către inculpat, discuţiile avute cu acesta, înţelegerea făcută, precum şi faptul că inculpatul i-a spus să-i arunce pe faţă părţii vătămate A.S. cu „vitriol”.

Este de notorietate faptul că aruncarea cu un acid pe faţă unei persoane, nu poate produce decât una dintre consecinţele indicate de art.182 al.2 din codul penal, respectiv sluţirea.

Prin sluţire se înţelege o deformare permanentă morfologică estetică, sau doar estetică, prin care se prejudiciază în mod evident conformaţia armonioasă de ansamblu a corpului, a unei regiuni sau a unui segment anatomic. Când se referă la faţă, o asemenea modificare sechelară mai este denumită şi desfigurare.

În cauza de faţă important, însă, nu este atât rezultatul concret al acţiunii inculpatului, cât intenţia lui, directă sau indirectă, în raport cu vătămarea părţii vătămate.

Ori, atunci când i-a cerut martorului C.J., să arunce pe faţa părţii vătămate cu vitriol, inculpatul a urmărit sau cel puţin a acceptat producerea unei vătămări grave, fapta fiind săvârşită în scopul producerii unei consecinţe prevăzute la al.2 al art.182 din codul penal.

Susţinerile instanţei de fond precum că aceasta nu este dovedită pe calea unei expertize medico-legale nu pot fi luate în considerare.

În această situaţie, ar trebui să se accepte că nici faptra prev. de art.29 alin.1 Cod penal raportat la art.181 alin.a Cod penal, nu există şi ar fi trebuit (conform logicii instanţei) să se dispună schimbarea încadrării juridice în cea prev.- de art.29 alin.1 Cod penal, raportat la art.180 alin.1 Cod penal, pentru că nici o apreciere medico-legală cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părţii vătămate după comiterea unei fapte de genul celei la care inculpatul a instigat, nu există.

În drept, fapta inculpatului instituie elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.29 al.1 rap.la art.182 al.2,3 din codul penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.29 rap.la art.181 al.1 din codul penal, text de lege în baza căruia se va dispune condamnarea sa.

Având în vedere întregul material probator (declaraţiile părţii vătămate şi declaraţiile martorilor audiaţi), se constată că în cauza sunt aplicabile dispoziţiile art.75 lit.d din codul penal, faptele comise de către inculpat fiind săvârşite din motive josnice, respectiv din răzbunare, pentru că anterior soţul părţii vătămate îi distrusese un gard de la proprietatea vecină cu acesta.

Având în vedere însă datele cauzei, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, vârsta acestuia, instanţa apreciază că se pot reţine în sarcina acestuia şi circumstanţele atenuante prev. de art.74 lit.a din codul penal.

Fiind stabilită vinovăţia inculpatului, se va dispune condamnarea acestuia, urmând a se ţine seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art.72 din codul penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, condiţiile şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, precum, persoana inculpatului care nu mai cunoscut rigorile legii penale până în prezent.

Tribunalul, apreciază că scopul educativ al pedepsei ce se va aplica, poate fi atins şi prin condamnarea la plata unei amenzi penale, avându-se în vedere dispoziţiile art.76 lit.e din codul penal, precum şi dispoziţiile art.29 al.1 din codul penal, în sensul că instigarea neurmată de executarea , se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între minimul special al pedepsei, pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general.

Critica Parchetului în ceea ce priveşte nepronunţarea instanţei de fond odată cu pronunţarea hotărârii asupra schimbării de încadrare juridică pusă în discuţia părţilor, nu este întemeiată avându-se în vedere faptul că instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunile cu care a fost sesizată în rechizitoriu, astfel că nu avea obligaţia de a se pronunţa în dispozitivul hotărâri cu privire la încadrarea juridică pusă în discuţie,cu atât mai mult cu cât aceasta a fost motivată în considerentele hotărârii.

Referitor la audierea casetei solicitată de către apărătorul părţii vătămate, se constată că instanţa de fond s-a pronunţat asupra acestei probe pe care a respins-o, întrucât în cauză potrivit art.91/6 al.2 din c.pr.pen. înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Or, în speţa de faţă este vorba despre o convorbire înregistrată de către soţul părţii vătămate, între martorul C.J. şi inculpat, nefiind astfel îndeplinite condiţiile prev. de textul de lege mai sus menţionat.

Cât priveşte calea de atac indicată, în mod greşit de către instanţa de fond, acesta este stabilită de lege, astfel că nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărâri atacate.

Cu privire la apelul declarat de partea vătămată, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Partea vătămată s-a constitui parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei daune morale.

Chiar dacă acţiunea ilicită a inculpatului sancţionată de prevederile art.29 al.1 rap.la art.182 al.2,3 din codul penal şi art.29 al.1 rap.la art.217 al.1,4 din codul penal, este susceptibilă de a produce suferinţe psihice şi fizice, este lipsită de temei legal, obligarea inculpatului la daunele morale solicitate, în situaţia în care partea vătămată nu a produs un minim de dovezi, în sensul existenţei unui astfel de prejudiciul nepatrimonial.

Mai mult aşa cum rezultă din probatoriul administrat, partea vătămată atunci când a auzit de acţiunea inculpatului, nu a fost afectată ci dimpotrivă a stimulat-o în distrugerea gardului.

În consecinţă, urmează ca în baza art.379 pct.2 lit.a din C.pr.pen. să se admită apelul Parchetului, numai cu privire la soluţionarea laturii penale.

Se va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.29 al.1 rap.la art.182 al.2,3 din codul penal, cu aplicarea art.74 lit.a şi 76 lit.e şi art.75 lit.d codul penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.29 rap.la art.181 al.1 cod penal,şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.29 al.1 rap.la art.217 al.1,4 din codul penal, cu art.74 lit.a şi art.76 lit.e şi art.75 lit.d din codul penal, la pedeapsa amenzii penale.

Se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art.63/1 cod penal.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art.379 pct. 1 lit.b din C.pr.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea vătămată.

Văzând şi dispoziţiile art.192 al.2,3 C.pr.penală;

Tags: Schimbare încadrare juridică