Top

Contract de intermediere. Plasare de forţă de muncă.

Încheierea unui contract de plasare a forţei de muncă impune celui care a beneficiat de serviciile agenţiei şi de obţinerea unui loc de muncă în străinătate să achite comisionul, conform clauzelor contractuale.

Reclamanta S.C. RI S.A. a chemat în judecată pe pârâta OT, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 600 dolari SUA, în echivalentul în lei la data efectuării plăţii, reprezentând comisionul pe care s-a obligat sa i-l achite prin contractul de plasare forţă de muncă, încheiat între părţi la 20.09.2000.

În considerente se arată că pârâta s-a adresat reclamantei pentru obţinerea unui loc de muncă, obiectul de activitate al societăţii fiind recrutarea şi plasarea forţei de muncă în străinătate.

Cu toate că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia asumată, obţinând pentru pârâtă un post la o firmă din Emiratele Arabe, societatea nu a primit decât în parte comisionul datorat.

În drept au fost invocate prevederile art. 1073 cod civil.

Pârâta s-a apărat, invocând în principal faptul că raportul juridic stabilit la 20.09.2000 rezultă în fapt dintr-un contract de împrumut, pentru suma de 1.000 dolari SUA. Din declaraţia autentică emisă şi datată 05.01.2001 reiese că reclamanta recunoaşte primirea sumei acordate pârâtei cu titlu de împrumut.

Acţiunea este fondată.

Din analiza probelor administrate rezultă că între reclamanta S.C. RI S.A. şi persoana fizică OT au fost încheiate două contracte, respectiv, unul de plasare de forţă de muncă datat 14.03.2000 şi cel intitulat ,,de comision’’ la 20.09.2000.

Primul contract a consemnat voinţa părţilor de a fi achitat, pentru serviciul prestat de societate, un comision de 15 % din salariul lunar, în timp ce la 20.09.2000, prin contractul de comision, a intervenit un nou acord de voinţă, materializat în clauza referitoare la plata unui comision fix de 1.000 dolari SUA.

Probele administrate dovedesc că la aceeaşi dată – 20.09.2000 – între pârâtă şi directorul societăţii reclamante se încheie un contract de împrumut, prin care pârâta acordă acestuia 1.000 dolari SUA. Declaraţia autentificată invocată în apărare, emisă la 05.01.2001, se referă la stingerea obligaţiei de restituire a împrumutului, fără ca acest raport juridic să afecteze drepturile şi obligaţiile născute între societate şi pârâtă.

În consecinţă, plata sumei de 1.000 dolari SUA reflectă îndeplinirea obligaţiei directorului societăţii, ca persoană fizică, de restituire a sumei împrumutate, iar nu îndeplinirea obligaţiei pârâtei de a plăti societăţii comisionul datorat.

Aşa fiind, pârâta urmează să fie obligată la plata diferenţei de 600 dolari SUA, reprezentând diferenţa de comision neachitată pentru serviciul prestat.

(sentinţa civilă nr. 7037 COM/ 22.10.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Notă: Lămurirea obligaţiilor născute între părţi presupunea analizarea, în contextul raporturilor juridice invocate în cauză, a modului în care s-a realizat plata parţială din comisionul pretins, aspect care nu a fost cuprins în considerente şi care ar fi putut înlătura ambiguitatea derulării concomitente a unui contract de intermediere şi a unui împrumut dat reprezentantului societăţii de către cel care dorea un loc de muncă.

Etichete:

Contract de intermediere. Servicii turistice. Denunţarea contractului de către beneficiar

Art. 2 din H.G. nr. 513/ 1998 (act abrogat prin H.G. nr. 238/2001) prevedea că pachetul de servicii turistice se comercializează în condiţiile în care informaţiile oferite turiştilor cu privire la pachetul de servicii vor fi clare, precise, fără interpretări echivoce.

Această cerinţă presupune ca înainte de încheierea contractului, agenţia de turism să furnizeze turistului informaţii scrise, formulate în aşa fel încât să nu permită interpretări echivoce cu privire la preţ, la conţinutul pachetului de servicii şi la alte condiţii incluse în contract, inclusiv sub aspectul posibilităţii denunţării lui unilaterale.

Reclamanţii AI şi CC au chemat în judecată pe pârâţii ONT Carpaţi-Agenţia Constanţa şi S.C. AT S.R.L. Bucureşti, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 13.300.000 lei din avansul încasat de pârâte.

S-a susţinut că reclamanţii s-au adresat pârâtei ONT Carpaţi, pentru a participa la o excursie în Thailanda, organizată în perioada 27.12.1999 – 05.01.2000. A fost achitat un avans de 1400 dolari SUA, însă ulterior, din anumite motive, au comunicat pârâtelor imposibilitatea participării la această excursie.

Întrucât nu au beneficiat de acest serviciu, reclamanţii au solicitat restituirea sumei, însă pârâtele au refuzat, pe considerent că au fost deja efectuate plăţile către prestatorii externi, iar renunţarea reclamanţilor nu a fost anunţată în timp util.

Pârâta ONT Carpaţi a arătat că în acest raport juridic a avut calitatea de agenţie de turism detailistă, pentru serviciile efectuate de agenţia touroperatoare, încasând un comision pentru fiecare turist înscris la excursie. S-a invocat faptul că reclamanţii nu au anunţat din timp faptul că renunţă la serviciile oferite, iar suma achitată (redusă cu cota de comision) a fost plătită la 18.12.1999 către partenerul S.C. AT S.R.L.

Acţiunea este întemeiată.

Potrivit Normelor Metodologice emise de Ministerul Turismului, art. 1 alin. 1 şi 2 din H.G. nr. 513/ 1998, înainte de încheierea contractului, agenţia de turism are obligaţia să furnizeze turistului informaţii scrise, formulate în aşa fel încât să nu permită interpretări echivoce cu privire la preţ, la conţinutul pachetului de servicii şi la alte condiţii incluse în contract.

Pârâta ONT a susţinut că deşi reclamanţii nu au completat cerere tip de înscriere, li s-au prezentat condiţiile de înscriere şi că, în urma acceptării acestora, a fost achitat avansul de 1400 dolari SUA. Aceste susţineri nu au fost probate în nici o modalitate.

În aceste condiţii, reclamanţilor nu le pot fi opuse condiţiile de anulare a călătoriei şi de reţinere a cotelor de penalizări.

Fiind dovedit faptul că beneficiarii prestaţiei au comunicat pârâtelor, cu două săptămâni anterioare excursiei, imposibilitatea participării, aceştia sunt îndreptăţiţi la restituirea integrală a avansului.

(sentinţa civilă nr. 95 COM/ 19.01.2001. Prin decizia civilă nr. 573/2001 a Curţii de Apel-secţia comercială a fost admis apelul, soluţia de fond fiind schimbată în tot, în sensul respingerii acţiunii ca nefondate. S-a apreciat că reclamanţii nu au depus diligenţe pentru a înştiinţa în timp util pârâta de imposibilitatea participării la excursie.)

Etichete:

Contract de intermediere. Comision variabil. Reţinerea de către mandatar a unei sume nedatorate.

Faţă de dispoziţiile art. 969 cod civil, este posibilă stabilirea de către părţi a unui cuantum variabil al daunelor-interese, în raport de data executării obligaţiei asumate.

Prin contractul de intermediere a vânzării/ cumpărării de imobile, societatea pârâtă S.C. M S.R.L. Constanţa s-a angajat să asigure valorificarea unui număr de 45 de garsoniere aparţinând societăţii reclamante.

Părţile au stabilit ca preţul încasat în această modalitate să fie virat proprietarului reclamant în termen de 7 zile de la încasare, pentru ca pârâta să fie îndreptăţită să reţină, la rândul său, din sumele obţinute comisionul de 2%; în caz contrar, pârâta era îndreptăţită la reţinerea unui comision de doar 1% din vânzări.

Pe parcursul soluţionării cauzei s-a probat că societatea pârâtă a valorificat imobilele menţionate pentru suma totală de 1.529.300.000 lei, din care a virat reclamantei, cu depăşirea termenului stabilit contractual, doar 978.000.000 lei.

Apărările societăţii pârâte, referitoare la cheltuielile impuse de reparaţiile aduse imobilelor şi la reducerea unilaterală, de către reclamantă, a procentului de comision, nu au fost reţinute ca pertinente.

Contractul părţilor prevedea în mod neechivoc faptul că nevirarea, în termenul convenit, a întregii sume obţinute după valorificare conduce la reducerea cu un procent a comisionului pe care urma să îl încaseze agenţia imobiliară. Fiind dovedită împrejurarea că această clauză contractuală şi-a produs efectul în cursul derulării raporturilor juridice, reclamanta este în drept să pretindă diferenţa de valoare neachitată, inclusiv cea rezultată din calculul aplicat asupra cotei de comision.

(sentinţa civilă nr. 2926 COM/ 9.11.2001, irevocabilă conform deciziei civile nr. 782/ 2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)

Etichete: