Falsificari

Sentinţa penală nr. 443/2010 din 22.09.2010 CP.

Constată că prin rechizitoriul nr…., jud. Bacău şi înregistrată sub nr…. pe rolul J. M., a fost trimis în judecată inculpatul C. M.-fiul lui

, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.291,292,293 Cod penal , cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal

In actul de sesizare a instanţei se arată că inculpatul C. M. la data de 27.02.2006 a făcut o declaraţie necorespunzătoare adevărului în faţa unei instituţii de stat folosindu-se de o identitate falsă , în vederea obţinerii unui act de identitate , act pe care 1-a folosit după ce 1-a obţinut.

Din probatoriul administrat în cauză, materialul de urmărire penală şi declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 27.11.2009 Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta Persoanelor M. a sesizat organele de poliţie despre faptul că în procedura de eliberare a unei cărţi de identitate s-a produs substituirea unei persoane de către alta.

Inculpatul C. M. înainte de anul a lucrat în Grecia, a fost expulzat având interdicţie de a mai intra în spaţiul Schengen .

cesta a luat cartea de alegător a fratelui său C. S. şi cu ea s-a prezentat la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţa Persoanelor M., unde la data de 27.02.2006 a declarat în mod necorespunzător adevărului că în anul 2005 a pierdut CI. şi a solicitat eliberarea unui nou act de identitate.

După ce a obţinut actul solicitat inculpatul a părăsit ţara folosindu-se de el. Activitatea infracţională a numitului C M. a fost depistată în anul 2009, atunci când C. S. chiar îşi pierduse actul de identitate şi a solicitat eliberarea unuia nou.

Tehnica modernă folosită la eliberarea unor astfel de acte a stabilit că există diferenţe de fizionomie între persoana ce s-a prezentat în anul 2006 şi cea prezentat în 2009, folosind acelaşi nume, pentru a i se elibera o CI.

Legal citat inculpatul nu s-a prezentat în instanţă dar situaţia de fapt a fost probată cu: sesizarea S.P.CL.E.P. M. pentru eliberare act de identitate , cerere de declarare pierdută a cărţii de identitate, adresă S.P.CL.E.P .. M. , declaraţie martor urmărire penală, C.S..

2

Inculpatul a fost citat conform art. 177 Cod proc penală deoarece din conţinutul mandatului de aducere rezultă că este plecat în străinătate fără a I se cunoaşte adresa.

Faptele inculpatului C. M. care la data de 27.02.2006 a făcut o declaraţie necorespunzătoare adevărului în faţa unei instituţii de stat folosindu-se de o identitate falsă , în vederea obţinerii unui act de identitate , act pe care 1-a folosit după ce 1-a obţinut , întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. art.291,292,293 Cod penal, pentru care se va dispune pedepse cu închisoarea.

Deoarece faptele sunt în concurs real , inculpatul nefiind condamnat pentru niciuna din prezenta , îi vor fi aplicabile prevederile art.33 lit a şi 34 lit .b Cod penal.

La individualizarea pedepsei conf. art.72 C.pen. se va ţine seama de gradul de pericol social al infracţiunii, de modalitatea de săvârşire dar şi de persoana inculpatului care este la prima încălcare a legii penale.

Conform art.52 Cod penal rolul educativ al pedepsei se poate realiza şi fără privare de libertate.

Vor fi interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a 2a ,b Cod penal în condiţiile şi pe durata celor prevăzute de art. 71 al.2Cod penal.

în baza art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei inculpatului pe o perioadă a termenului de încercare prevăzut de art.82 Cod penal.

In baza art.71 al.5 Cod penal va fi suspendată condiţionat şi executarea pedepsei accesorii.

în baza art.359 al.l Cod procedură penală se va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal în sensul că dacă în perioada termenului de încercare va săvârşi alte infracţiuni se va dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

în baza art. 348 C.p.p. şi 445 Cod proc penală vor fi desfiinţate în întregime înscrisurile falsificate.

Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.

în baza art. 191 alini Cod proc .penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Tags: Falsificări

Falsificări

Infracţiuni : instigare la fals in declaratii, instigare la fals privind identitatea si uz de fals, prev. de art.25 C.p. rap. la art.292 C.p., art.25 C.p. rap. la art.293 C.p. si art.291 C.p.

Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau nr.302/P/2009 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor DC, pentru săvârşirea infractiunilor de fals in declaratii si fals privind identitatea, prev. de art.292 C.p. si art.293 C.p. cu aplic. art.33 lit.a C.p. si MC, pentru savarsirea infractiunilor de instigare la fals in declaratii, instigare la fals privind identitatea si uz de fals, prev. de art.25 C.p. rap. la art.292 C.p., art.25 C.p. rap. la art.293 C.p. si art.291 C.p.

In motivarea actului de sesizare se afirma ca inculpatul inculpatul DC la data de 27.11.2008 s-a prezentat la SP sub o identitate falsa si a semnat in fals o declaratie in fata functionarului public.

Se mai afirma ca inculpata MC l-a determinat pe inculpatul DC (in conditiile in care acesta are acelasi nume cu sotul ei) si sa declare in fals ca este de acord cu includerea copiilor minori in pasaportul mamei, declaratie de care s-a folosit in cererea de eliberare a unui noi pasaport.

Pentru dovedirea situatiei de fapt au fost propuse spre administrare urmatoarele mijloace de proba : procesul verbal de constatare a infractiunilor sesizarea SP procesul verbal intocmit de agentul principal de politie , cereri de eliberare pasaport- formular 1 si formular 4 ,copii xerox certificate pentru conformitate dupa actele de identitate si stare civila prezentate declaratii de martor, declaratii inculpati .

Prin coroborarea probelor administrate ,instanta retine ca inculpata MC intentiona sa plece impreuna cu cei doi copii minori VC si AC in Anglia, in conditiile in care sotul ei DC muncea in aceasta tara.

Intrucat pentru a trece copii minori in pasaport este nevoie de acordul ambilor parinti, inculpata MC i-a propus inculpatului DC, al carui nume coincidea cu cel al sotului ei, sa se prezinte impreuna cu ea la SP, sa declare in fals ca este tatal copiilor si ca este de acord ca acestia sa fie trecuti pe pasaportul mamei.

In data de 27.11.2008 cei doi inculpati s-a prezentat la SP.Inculpatul s-a recomandat in fata functionarului public ca fiind tatal copiilor, prezentand propriul act de identitate si a semnat o declaratie de acord pentru includerea acestora pe pasaportul mamei.

In urma verificarilor , ag.pr. a constatat ca desi inculpatul are acelasi nume si prenume cu tatal copiilor celelalte date de stare civila nu corespundeau.

La retinerea situatiei de fapt instanta a avut in vedere urmatoarele mijloace de proba : procesul verbal de constatare a infractiunilor sesizarea SP procesul verbal intocmit de agentul principal de politie , cereri de eliberare pasaport- formular 1 si formular 4 ,copii xerox certificate pentru conformitate dupa actele de identitate si stare civila prezentate declaratii de martor, declaratii inculpati .

In drept ,faptele inculpatilor intrunesc continutul constitutiv al infractiunilor prev.de art.192 C.p. si art.293 C.p. cu aplic. art.33 lit.a C.p. in ce priveste inculpatul DC si art.25 rap. la art.292 C.p. si art.25 rap.la art.293 C.p. si art.291 C.p. cu aplic.art.33 lit.a C.p. in ce priveste pe MC.

In temeiul art.345 C.p.p. avand in vedere ca faptele exista, fiecare constituie infractiune si ca au fost savarsite de catre inculpati, urmeaza a dispune condamnarea acestora.

La individualizarea judiciara a pedepselor, instanta va tine seama de criteriile generale prev.de art.72 C.p. respectiv dispozitiile partii generale ale C.p., limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptelor savarsite, persoana inculpatilor si imprejurarile care atenuiaza raspunderea penala.

Constatand indeplinite conditiile art.33 lit.a C.p. la aplicarea pedepsei rezultante instanta va avea in vedere tratamentul sanctionator propriul concursului de infractiuni prev.de art.34 lit.c C.p.

Instanta va atrage atentia inculpatilor asupra prev.art.63 ind.1 C.p.

Tags: Falsificări

Falsificări

Prin sentinţa penală nr. 207/29 ian. 2009 a Judecătoriei Bacău pronunţată în ds. 10821/180/2008, inculpata P.G., a fost condamnată după cum urmează:

-la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săv. infr. de fals în declaraţii, prev. de art. 292 cp, cu aplicarea art. 37 lit. a din cp;

-la pedeapsa de 3 trei( luni închisoare pentru săv. infr. de fals privind identitatea, prev. de art. 293 al. 1 cp, cu aplicarea art. 37 lit. a din cp;

-la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26-288 al,. 1 cp cu aplicarea art. 37 lit. a din cp;

-la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26-215 al. 2,3 cp, cu aplicarea art. 37 lit. a din cp.

Faptele fiind concurente, cele patru pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 83 cp a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. 3343/30 nov. 2004 a Judecătoriei Bacău, care s-a adăugat la pedeapsa rezultantă, stabilindu-se astfel pedeapsa de executat de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Pe lângă pedeapsa principală, inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II şi lit. b din cp, pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. 1 cp.

Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat şi inculpatul A.N., la pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, însă cu suspendarea condiţionată a executării.

În baza art. 348 cpp au fost anulate actele falsificate, respectiv C.I. seria XC nr. 27293 şi procura specială autentificată sub nr. 2326/2005 a BNP M. L.

În ceea ce priveşte latura civilă s-a luat act că partea vătămată A.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 alin. 1 cpp, ambii inculpaţi la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a avut în vedere că la data de 12.09.2007, organele de poliţie din cadrul IPJ Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că imobilul situat în oraşul Buhuşi, proprietatea familiei A.N. şi D. a fost înstrăinat prin mijloace frauduloase.

Astfel, in urma cercetarilor efectuate s-a constatat ca in anul 1993, soţii A.N. şi A.D. au achiziţionat cu titlu de bun comun apartamentul compus din două camere şi dependinţe, situat în oraşul Buhuşi. In anul 2003, numita A.D. a plecat la munca în Italia, soţul ei, numitul A.N. rămânând în domiciliul comun.

În cursul anului 2005, inculpatul A.N. s-a hotărât să vândă apartamentul bun comun şi întrucât nu avea acordul soţiei sale, care la momentul respectiv nu se afla pe teritoriul României, a cerut ajutorul numitului P.I., care a confecţionat o carte de identitate falsa cu datele de stare civila ale părţii vătămate A.D., pe care a fost aplicată fotografia soţiei acestuia din urma respectiv a inculpatei P.G.

În aceste împrejurări, folosindu-se de această carte de identitate falsă, la data de 08.09.2005, inculpatul A.N., însoţit de inculpata P.G., substituită în persoana soţiei acestuia, partea vatamata A.D., s-au prezentat la Biroul Notarului Public M. L. din Bacău, unde au cerut şi obţinut procura specială autentificată sub nr. 2326/08.09.2005 prin care A.D., substituită prin cartea de identitate falsă, de către inculpata P.G., îl împuternicea pe inculpatul A.N. să înstrăineze în condiţii avantajoase, cui va crede de cuviinţă, apartamentul situat în Buhuşi.

După obţinerea procurii speciale nr. 2326/08.09.2005, prin fals de identitate, în continuarea rezoluţiei infracţionale, tot prin intermediul numitului P.I., inculpatul A.N. l-a contactat pe numitul P.E., căruia i-a oferit spre vânzare apartamentul în cauză, în acest sens fiind încheiat în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare nr. 1133/12.09.2005. Numitul P.E., care declară că nu cunoştea anterior pe inculpatul A.N., a achiziţionat imobilul ce formează obiectul cauzei de la acesta, fără a avea cunoştinţă despre faptul că procura specială de care s-a folosit inculpatul era falsă, obţinută prin fals de identitate. Acesta precizează că intermediarul tranzacţiei a fost numitul P.I. care era cunoscut ca o persoană ce avea abilităţile necesare confecţionării unei cărţi de identitate false. În cauză nu au putut fi identificate elemente de fapt care să probeze ca numitul P.E. cunoştea faptul că procura specială nr. 2326/2005, care a stat la baza încheierii actului de vânzare cumpărare nr. 1133/12.09.2005, era falsa, fapt pentru care în sarcina acestuia nu poate fi reţinute vreo vinovăţie in comiterea infracţiunii de înşelăciune.

In cursul urmaririi penale inculpata P.G. a negat prezenţa sa la Biroul Notarului Public M.L., unde a fost întocmită procura specială nr. 2326/08.09.2005, având la bază o carte de identitate falsă emisă pe numele de A.D., de altfel aceasta fiind pozitia procesuala a inculpatei si in cursul cercetarii judecatoresti, motiv pentru care în cauză s-a efectuat o constatare tehnico – ştiinţifică grafică prin care s-a concluzionat că scrisul de mână de pe cererea întocmită la acest birou notarial în numele părţii vătămate A.D., pentru întocmirea procurii speciale, a fost executata de către inculpata P.G., iar semnătura mandantei de pe aceeaşi procură specială „a fost executată probabil de către inculpata P.G.”.

Mai mult, in declaratiile date la urmarirea penala si in instanta de judecata inculpata P.G. nu a invocat si probat ca ar fi fost fortata sa procedeze in modalitatea mai sus descrisa si nici nu a dat vreo explicatie paluzibila cu privire la procura semnata si scrisa de catre aceasta la BNP..M., iar numitul P.E., cumparatorul de buna credinta a apartamentului confirma permanent ca inculpatii s-au prezenta personal la notar, nefiind insotiti de nici o alta persoana, si s-au prezentat acestuia si notarului ca fiind proprieatarii apartamantului din Buhusi, ambii creind convingerea ca s-a creat cadrul legal pentru a actiona in vederea incheierii contarctului de vinzare-cumparare.

La data de 24.12.2005, numitul P.I. a decedat, motiv pentru care acesta nu a mai putut fi tras la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, constând în aceea că în cursul lunii septembrie 2005 a confecţionat în fals cartea de identitate seria XC nr. xxxxxxxx, reprezentând-o pe soţia sa, inculpata P.G., dar cu datele de stare civilă ale părţii vătămate A.D..

Instanţa de fond a reţinut că inc. P.G. a comis faptele supuse judecăţii în stare de recidivă deoarece a fost condamnată prin s.p. 3343/30 nov. 2004 a Judecătoriei Bacău.

În ceea ce priveşte latura civilă, prima instanţă a avut în vedere că partea vătămată A.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că îi rămâne deschisă calea unei acţiuni civile separate, conform dispoziţiilor art. 19 alin. 1 cpp.

În ceea ce priveşte anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1133/12 sept. 2005 nu a fost restabilită din oficiu situaţia anterioară deoarece istanta a apreciat ca în cauza nu este vorba de un inscris oficial falsificat, care ar presupune plasmuirea acestuia “ab initio” din momentul incheierii actului sau alterarea/modificarea unui inscris oficial dupa incheierea acestuia. In cauza nu este vorba nici de vinzarea bunului altuia ce presupune vinzare unui bun de catre un neproprietar, desi conform cu teoria dreptulu civil si aceasta operatiune este lovita de o nulitate relativa si nu absoluta.

Chiar daca in conformitate cu art.35 alin.2 Cod familiei un soţ nu poate înstrăina un imobil bun comun fara consimtamintul celuilalt sot, aceste dispozitii pot fi invocate de sotul al carui consimtamint a fost nesocotit la incheierea actului juridic, iar nulitate actului este relativa, ceea inseamna ca, atunci cind exista poate fi confirmata expres sau tacit.

In realitate, in cauza ne aflam in fata unei vânzări de catre un coindivizar a bunului aflat in indiviziune. Or, o asemenea vânzare este apreciata in materie civila, atât in doctrina, cât si in practica judiciara, având in vedere principiul ocrotirii bunei credinte a tertului cumparator, dar si principiul sigurantei circuitului civil, ca fiind deplin valabila.

Dreptul cumparatorului va fi supus insa conditiei rezolutorii ca la partaj bunul imobil sa cada in lotul vanzatorului, iar in caza contrar contractul fiind desfiintat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inc. P.G..

Apelul a fost declarat în termen fără a fi motivat în scris.

Oral, prin apărătorul ales, inculpata a criticat hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte greşita sa condamnare. În apel, inculpata a solicitat achitarea.

Între timp însă apelanta inculpată a fost arestată într-o altă cauză.

Inculpata apelantă a fost de acord să dea declaraţie şi în faţa instanţei de control judiciar. La cererea sa a fost audiată ca martor notarul M. L. La termenul din 20 aprilie 2010 s-a pus în discuţie încadrarea juridică a infracţiunilor de fals privind identitatea şi cea de fals în declaraţii, în sensul că dacă se impune să fie reţinute ambele ori sumei una din ele, care o absoarbe pe cealaltă.

În apel, partea vătămată A.D. a fost citată şi la adresa părinţilor săi, dar nu s-a prezentat la nici un termen.

La fond partea vătămată a fost citată numai la adresa unde a locuit împreună cu inc. A.N., adică pe adresa apartamentului vândut prin fraudă.

În apelul inculpatei, nu se poate trimite dosarul spre rejudecare pentru nelegala citare a părţii vătămate.

Oricum, partea vătămată a ştiut de proces (fila 35 dosar fond şi 38 ds urm.pen.).

În condiţiile în care inc. P.G. susţine că a fost condamnată pe nedrept, nefiind vinovată, instanţa de control judiciar va analiza mai întâi vinovăţia sa.

Este cert că apartamentul din Buhuşi al soţilor A. a fost vândut (fl. 5 ds urm.pen) vânzător a fost A.N., atât în nume propriu cât şi în calitate de mandatar al soţiei sale A.D..

Printr-o PROCURĂ SPECIALĂ notarială numita A.D. l-a împuternicit pe soţul său să vândă cui va crede de cuviinţă apartamentul situat în Buhuşi. Procura a fost eliberată la data de 8 sept. 2005 şi a fost autentificată sub nr. 2326, la BNP M. L. (fl. 10 dosar urm. penală).

Din încheierea de autentificare a procurii rezultă că A.D., domiciliată în Buhuşi, s-a prezentat în faţa notarului public.

Numai că A.D. fiind plecată în străinătate nu avea cum să se prezinte în faţa notarului public.

Că aceasta a fost realitatea o dovedeşte împrejurarea că persoana care s-a prezentat la notar ca fiind A.D. era în realitate o altă persoană, actul de identitate prezentat având datele sale de stare civilă însă fotografia nu-i aparţinea.

S-a stabilit fără putinţă de tăgadă că fotografia aparţinea inculpatei P.G..

C.I. este un înscris oficial.

În sarcina inculpatei s-a reţinut complicitatea la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Cartea de identitate a fost falsificată prin înlocuirea fotografiei reale a titularei cu fotografia inculpatei.

Pentru a realiza falsul, inculpata a acceptat să fie fotografiată. Autor al infracţiunii a fost o persoană care avea acces la baza de date a Poliţiei Române, la Evidenţa Populaţiei, unde se afla un exemplar al C.I. autentice.

Falsul a fost perfect executat, neputându-se observa decât prin comparaţie cu originalul, împrejurare care denotă periculozitatea deosebită a autorului.

Cu siguranţă, fotografia inculpatei nu a fost lipită peste fotografia reală a titulari C.I. pentru că ar fi observat personalul B.N.P. şi apoi orice C.I. are 2 fotografii una mare şi cealaltă mică.

Orice notar public verifică mai întâi originalul actului de identitate al persoanei care se prezintă în faţa sa cu o cerere.

Este exclus ca notarul public M. L. să fi primit şi să fi luat de bun un act de identitate în copie.

Actul real de identitate al inculpatei se află la fila 7 dosar fond.

Inculpata P.G. nu numai că a acceptat ca fizionomia sa să fie folosită pentru obţinerea unei C.I. false dar cu actul fals s-a prezentat, la data de 8 sept. 2005, la B.N.P. M. L., unde a solicitat eliberarea procurii (fl. 9 dosar urm.penală).

La B.N.P. M. L., inculpata P.G. a fost însoţită de A.N., care la rândul său avea asupra sa, actul de identitate cât şi actul de proprietate al apartamentului care urma să fie vândut.

Procura obţinută era de asemenea falsă.

Contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului respectiv a fost întocmit la un alt BNP, după doar câteva zile, respectiv pe 12 sept. 2005.

Inculpatul A.N. a vândut apartamentul respectiv, făcând uz de actul fals (procura) adică prin înşelăciune în convenţii, inc. P.G. făcându-se vinovată şi de complicitate la înşelăciune în convenţii deoarece atunci când a solicitat eliberarea procurii a precizat că îi este necesară pentru înstrăinarea apartamentului.

Împrejurarea că actul de identitate fals nu a mai fost găsit înseamnă că a fost aruncat, distrus, deoarece nu mai era necesar. Dispariţia C.I. false nu constituie o dovadă a nevinovăţiei inculpatei.

Prin urmare, vinovăţia inculpatei a fost corect reţinută de către prima instanţă.

De altfel, inculpata a fost arestată într-o altă cauză pentru fapt similare, instanţa constatând că a sprijinit o reţea infracţională care se ocupa cu fraudele imobiliare, chiar dacă nu a fost trimisă în judecată pentru asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Cauza de faţă a pus în discuţie următoarea problemă de drept:

câte infracţiuni a comis inculpata P.G. la BNP M. L. şi care anume.

Inculpata a fost trimisă în judecată şi condamnată pentru 2 infracţiuni prev. de art. 92 şi 293 alin. 1 cp.

Declararea necorespunzătoare a adevărului în faţa unui notar public, producătoare de consecinţe juridice îşi pierde autonomia atunci când constituie un mijloc de săvârşire a unei alte infracţiuni.

A te prezenta sub o identitate falsă înseamnă a-ţi atribui o identitate care nu-ţi aparţine, iar a atribui o asemenea identitate altei persoane înseamnă a declara, a afirma sau atesta că acea persoană are o identitate diferită de cea pe care o are în realitate. Nu interesează dacă prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane s-a realizat oral, în scris cu ajutorul unor înscrisuri false, care servesc pentru legitimare.

Prezentarea sub o identitate falsă a avut loc faţă de un notar public.

Inculpata prezentându-se sub o identitate falsă a urmărit un dublu scop şi anume:

– inducerea în eroare a notarului public M. L., de la care a cerut eliberarea procurii speciale;

– producerea de consecinţe juridice pentru altul, privind înstrăinarea acelui apartament.

Infracţiunea de fals privind identitatea s-a consumat la 8 septembrie 2005 când inculpata a prezentat notarului public C.I. de identitate falsă odată cu cererea în vederea obţinerii procurii speciale.

Din cele arătate mai sus rezultă că infracţiunea de fals în declaraţii a fost absorbită în infracţiunea de fals privind identitatea sau altfel spus inculpata nu trebuia să fie trimisă în judecată şi condamnată pentru cele două infracţiuni ci doar pentru una singură.

Infracţiunile de complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi la infracţiunea de înşelăciune în convenţii nu comportă nici un fel de discuţii.

Achitarea solicitată de către inculpată nu este cu putinţă pentru nici una dintre infracţiuni.

Astfel că apelul inc. P.G. va fi admis doar în ceea ce priveşte încadrarea juridică a infracţiunii de fals unde a avut calitatea de autor, respectiv în ceea ce priveşte condamnarea sa pentru două infracţiuni, în loc de una singură.

Sentinţa atacată va fi desfiinţată sub aspectul indicat.

Cauza va fi reţinută spre rejudecare şi în fond.

Se va proceda mai întâi la descontopirea pedepsei rezultante aplicate de prima instanţă, cele 4 pedepse urmând a fi repuse în individualitatea lor, apoi se va schima încadrarea juridică în scopul celor arătate mai sus.

Recidiva a fost corect reţinută.

Pedepsele aplicate inculpatei pentru celelalte 3 (trei) infracţiuni vor fi menţinute pentru a nu-i agrava situaţia inculpatei în propria cale de atac.

Faptele fiind concurente vor fi aplicate din nou regulile concursului de infracţiuni, şi se va stabili pedeapsa rezultantă la care se va adăuga pedeapsa anterioară, a cărei suspendare condiţionată a fost revocată (fl. 72-77 ds. fond), stabilindu-se astfel pedeapsa de executat.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate vor fi menţinute.

Se va lua act că inculpata a fost asistată de avocat ales.

Tags: Falsificări

Falsificări

Prin sentinţa penală nr. 347/21.02.2008 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar 4885/180/2007 în temeiul art.334.Cod proc.penala s-a schimbat incadrarea juridica din infractiunea prev. de art. 248 Cod penal in cea prev. de art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 258 Cod penal.

In baza art. 248Cod penal cu aplicarea art.258 Cod penal, a fost condamnată inculpata F.M., la pedeapsa de 6 luni inchisoare, pentru savirsirea infractiunii de “abuz in serviciu contra intereselor publice”.

In baza art. 291Cod penal, a fost condamnată aceeasi inculpata, la pedeapsa de 3 luni inchisoare, pentru savirsirea infractiunii de “uz de fals”.

In baza art. 33 lit.a si art. 34 lit.b C.penal s-a contopit si s-a dispus ca inculpata sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni inchisoare.

In baza art. 81 C.penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 6luni, reprezentind termen de incercare, stabilit in conditiile art.82 Cod penal.

In baza art. 359 C.proc.penala s-a atrase atentia inculpatului asupra prev. art . 83 C. penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii.

In baza art 14, 346 C.proc.penala raportat la art. 998 si urm. C.civil s-a admis in parte actiunea civila si a fost obligată inculpata la despagubiri materiale in suma de 24.336,40lei RON catre partea civila SC. T. SA.

S-a luat act ca inculpata a avut avocat ales.

In baza art.191 alin.1 Cod proc. Penala a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare catre stat in suma de 3700lei.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că în conformitate cu fişa postului (fl.15,120d.u.p.), in calitate de sef a A.T. Bacau, inculpata F.M., avea urmatoarele obligatii de serviciu:

– sa emita corect si complet dispozitii de incasare sau plata, facturi fiscale, chitante, polite de asigurare medicala respectind legislatia in vigoare;

– sa conduca evidenta gestionara corecta si la zi a documentelor cu regim special având in vedere prevederile HG.831/1997, transmise de Directia Financiara DF/6070/23.04.1998, precum si notele de informare transmise de Directia Financiara;

– sa raspundă de gestionarea corecta a formularelor cu regim special semnalând orice nereguli constate;

– să răspundă disciplinar, material, contraventional sau penal, dupa caz, pentru neindeplinirea corecta sau completa a sarcinii ce revin functiei si a nerespectarii normelor si reglementarilor interne si internationale si a legislatiei invigoare;

– sa raspunda cu privire la gestionarea mijloacelor banesti si a formularelor cu regim special;

– să urmareasca derularea in plan local a contractelor incheiate de T.;

– să organizeze şi sa raspunda de evidenta si siguranţa mijloacelor materiale si banesti, facându-se responsabila de orice mijloc inregistrat din manipularea acestora;

– să transmita spre verificare si avizare toate contractele care se incheie pe plan local informind operativ Conducerea asupra oricaror majorarai de tarife;

– să raspunda de pastrarea si utilizarea in bune conditii a mijloacelor fixe si instalatiilor aflate in dotarea agentiei atit pentru cele in utilizare directa cit si pentru cele de uz general.

Astfel, fiind angajată a partii civile si având ca atributii de serviciu obligatiile mai sus enumerate, de care a abuzat, inculpata, in calitate de sef a A.T. Bacau – a facilitat inchirierea unui spatiu excendentar de 62 mp. din incinta A.T. Bacau catre SC.T.T. SRL. Bacau, al carui administrator era sotul inculpatei, F.B., facturând si încasând chirie cu mult sub nivelul minim al pieţei, şi a permis totodată subînchirierea fara drept al acestui spatiu de catre SC.T.T. SRL. altei societati comerciale, respectiv SC. D. SRL. Bacau, neurmarind derularea corecta a contractului de inchiriere, nefacturând la timp si corect utilitatile aferente. Astfel, prin contractul de inchiriere nr.721 (fl.75d.u.p.) a fost inchiriat acest spatiu comercial catre SC.T.T. SRL. Bacau, al carui administrator era sotul inculpatei, F.B., pentru o chirie de 6 USD/mp./luna si acesta din urma imediat, la 01.11.2002, l-a subinchiriat unei alte societati SC.D. SRL. Bacau, cu pretul de 11USD/mp./luna, desi subinchirierea fara acordul proprietarului era interzisa expres prin clauza contractuala, iar inculpata desi avea cunostinta de aceasta tranzactie in defavoarea partii civile a carei salariata era si mai mult avea obligatia de serviciu sa urmareasca derularea si executarea contractelor, a permis prejudicierea partii civile.

Mai mult, deoarece la 29.10.2003 contractul de inchiriere nr.721 a expirat inculpata a propus partii civile prin nota de serviciu (fl.66) prelungirea contractului cu aceeasi firma SC.T.T. SRL. Bacau, al carui administrator era sotul inculpatei, F.B., motivind ca acesta a depus cea mai buna oferta. Pentru a motiva acest din urma aspect si astfel a convinge Compania Nationala T. SA, inculpata la data de 29.02.2004 transmite Companiei un fax cu o copie a anuntului dintr-un ziar privind inchirierea suprafetei de 62mp., si ulterior inainteaza si niste presupuse oferte din partea unor societati comerciale interesate de inchiriere, respectiv SC.T. SRL.Bacau, SC.V. SRL. Bacau, SC.G.S. SRL. Bacau, oferte cu un preţ de pornire sub cel oferit de catre SC.T.T. SRL.Bacau (fl.96, 111-117d.u.p.).

Din verificarile efectuate, inclusiv adresa nr.231/20.07.2006(fl.93) de la SC.M.B. SRL. Bacau s-a constatat ca anuntul de inchiriere nu a fost publicat in ziar, asa cum a sustinut inculpata, constatindu-se ca de fapt anuntul reprezinta un fals realizat prin suprapunere-scanare peste alt anunt (fl.96-98). Sustinerile inculpatei in aparare in sensul ca anuntul a fost publicat insa platit nu de societate ci pe numele ei personal nu pot fi retinute deoarece nu are relevanta cine a platit c/v publicarii anuntului, ci ca acel anunt sa fi fost publicat efectiv in presa, or inculpata nu a facut proba in acest sens, ci dimpotriva, asa cum s-a aratat mai sus s-a constat ca de fapt anuntul reprezinta un fals realizat prin suprapunere-scanare peste alt anunt, fals de care aceasta s-a folosit pentru a convinge partea civila sa prelungeasca contractul cu societatea sotului inculpatei.

Pe de alta parte, ofertele, utilizate de inculpata in demersul de a convinge partea civila, al carei angajat era, ca oferta societatii administrate de sotul sau este cea mai buna, nu poarta toate datele de identificare ale acestora (relatii ORC.Bacau-fl.100-110), iar ofertele nu sunt nici datate. Mai mult, audiati fiind administratorii acestor firme, S.D. si S.M., au aratat ca nu au intocmit si semnat oferta in numele societatii lor si nici nu au avut cunostinta de anuntul din ziar. Martorul G.I.-administrator al SC.G. SRL. a aratat ca in iarna 2003 a semnat o oferta dar la solicitarea sotului inculpatei insa fara sa-l intereseze acest spatiu asa se explica si inadvertentele datelor de identificare.

Deoarece partea civila este o societate comerciala pe actiuni, organizata in baza Lg.31/1990, chiar daca actionar este statul, se impune retinerea si a prev. art. 258 Cod penal, motiv pentru care s-a admis cererea de schimbare a incadrarii juridice, in baza art. 334 Cod proc.penala.

Instanta nu a retinut apararea inculpatei in sensul ca prejudiciul este nesemnificativ deoarece cuantumul acestuia nu s-a stabilit raportat la capitalul social al societatii prejudiciate, acest criteriu ducând la diferente de tratament penal in functie de patrimoniul partii vatamate, criteriu neprevazut de legea penala. Pe de alta parte un prejudiciu infractional retinut de 24.336,40lei RON este suficient de insemnat pentru a indeplini conditia pericolului social.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a actionat cu vinovatie sub forma intentiei directe deduse din aceea ca a avut reprezentarea clara a faptelor savârsite si a rezultatului, urmarind producerea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art.72 Cod penal, anume limitele de pedeapsa prevazute de lege, gradul de pericol social generic si concret al faptelor, imprejurarile concrete ale savârsirii acestora, dar si datele personale ale inculpatei, aceasta nefiind cunoscuta cu antecedente penale, insa nu a avut o pozitie sincera in fata organelor judiciare.

Fata de cele aratate anterior, ţinind cont si de dispozitiile art.248 C.penal, cu aplicarea art.258Cod penal si 291 Cod penal, instanta a condamnat pe inculpata la doua pedeapse cu inchisoare orientate spre minimul special, de 6 luni respectiv 3luni, pentru savârsirea infractiunii de “abuz in serviciu contra intereselor publice” si “uz de falas”, pe care in temeiul art. 33 lit.a si 34 lit.b Cod penal le-a contopit in cea mai grea.

Instanta a apreciat, in baza acelorasi criterii, ca scopul prevazut de art.52 Cod penal, poate fi atins in privinta inculpatei si fara executarea efectiva a pedepsei si, având in vedere ca sunt întrunite si conditiile prevazute de art. 81 C.penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor pe o durata 2 ani si 6 luni, reprezentând termen de incercare, stabilit in conditiile art.82 Cod penal iar in baza art. 359 C.proc.penala s-a atras atentia inculpatului asupra prev. art. 83 C. penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii.

Avind invedere ca savirsirea faptei s-a consumat inainte de 12.iulie 2006, când au intrat in vigoare prev. Lg.256/2006 privind modificarea Codului penal, legea veche fiind mai favorabila, instanta nu a aplicat art.71alin.2 si 5 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, având in vedere înscrisurile depuse în dosarul de urmarire penala si raportul de expertiza contabila, instanta a apreciat indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art.998 cod civil si in consecinta in temeiul art.14 si 346 Cod proc.penala, a admis in parte actiunea civila si a obligat inculpata la despagubiri materiale in suma de 24.336,40lei RON catre partea civila SC.Compania Nationala de Transporturi Aeriene Romane-T. SA, reprezentind diferenta dintre chiria lunara de 11USD/EURO/mp./luna incasata de catre SC.T.T. SRL. de la SC.D. SRL. şi chiria de 6USD/mp./luna facturat de catre inculpata catre SC.T.T. SRL. în perioada noiembrie 2002—octombrie 2003 si iulie 2005-decembrie 2005. Suma de 2345,5lei nu reprezinta prejudiciu deoarece chiar daca suma nu a fost facturata a fost totusi incasata-pag.5 din raport de expertiza.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău şi inculpata.

Primul a criticat hotărârea ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece în mod nelegal în temeiul art. 334 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 248 C.p. în cea prev. de art. 248 C.p. cu referire la art. 258 C.p. Fapta inculpatei F.M., care în calitate de şef Agenţie T. Bacău a facilitat închirierea unui spaţiu excedentar de 62 mp din incinta Agenţiei T. Bacău către SC T.T. SRL Bacău al cărui administrator era soţul său înv. F. B., facturând şi încasând chirie cu mult sub nivelul minim al pieţei, a permis totodată subînchirierea fără drept a acestui spaţiu de către SC T.T. SRL altei societăţi respectiv SC D. SRL Bacău, neurmărind derularea corectă a contractului de închiriere, nefacturând la timp şi corect utilităţile aferente, precum şi fapta de a folosi anunţul din ziar, precum şi ofertele ce au fost trimise prin nota de serviciu către Compania Naţională T. SA falsificate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi uz de fals, fapte prev. şi ped. de art. 248, art. 291 Cp. cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.

Conform prevederilor art. 258 Cp. – fapte săvârşite de alţi funcţionari „dispoziţiile art. 246-250 privitoare la funcţionarii publici se aplică şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime”.

Instanţa a motivat schimbarea încadrării juridice prin aceea că partea civilă este o societate pe acţiuni, organizată în baza Legii nr. 31/1990, chiar dacă acţionar majoritar este statul se impune şi reţinerea prevederilor art. 258 Cp.

Având în vedere adresa 11863 din 29.01.2008 a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (fila 97 – 98 dosar instanţă) şi adresa nr. SG 5293 din 14.06.2006 a Companiei Naţionale T. SA (fila 152 – 153 dosar urmărire penală), la data de 31.12.2005 acţionar majoritar în structura SC Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române – T. SA era Statul Român cu un procent de 95%.

În aceste condiţii rezultă că SC Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române – T. SA este o instituţie public, de interes public conform prevederilor art. 145 Cp. iar inculpata F. (G.) M. îndeplinea, la data săvârşirii faptei calitatea de funcţionar public conform prevederilor art. 147 Cp.

In aceste condiţii în mod nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 248 Cp. în cea prev. de art. 248 Cp. cu referire la art. 258 Cp., prevederile art. 258 Cp. nefiind aplicabile în prezenta cauză. Inculpata F. (G.) M. îndeplinea la data săvârşirii faptei calitatea de funcţionar public conform prevederilor art. 147 Cp. la SC Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române – T. SA, companie de interes public conform prevederilor art. 145 cod penal.

A fost criticată hotărârea şi pentru netemeinicie în ceea ce priveşte pedeapsa nejustificat de blândă aplicată acesteia, :a urmare a aplicării dispoziţiilor art. 258 Cp., având în vedere natura şi gravitatea faptelor comise.

Aplicând inculpatei o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a pedepsei consideră că instanţa nu a avut în vedere gravitatea sporită a faptelor comise.

În motivarea hotărârii se reţine că la individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cp. şi anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, faptul că nu s-a recuperat prejudiciul. Instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale

inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale.

În actul de sesizare al instanţei se reţine în sarcina inculpatei că în calitate de şef Agenţie T. Bacău a facilitat închirierea unui spaţiu excedentar de 62 mp din incinta Agenţiei T. Bacău către SC T.T. SRL Bacău al cărui administrator era soţul său învinuitul F. B.,

facturând şi încasând chirie cu mult sub nivelul minim al pieţei, permiţând totodată sub închirierea fără drept al acestui spaţiu de către SC T.T. SRL altei societăţi respectiv SC D. SRL Bacău, neurmărind derularea corectă a contractului de închiriere, nefacturând la timp şi corect utilităţile aferente, precum şi fapta de a folosi anunţul din ziar, precum şi ofertele ce au fost trimise prin nota de serviciu către Compania Naţională T. SA falsificate.

Motivarea instanţei de judecată pentru a face aplicarea dispoziţiilor art. 258 Cp. şi a justifica aplicarea unei pedepse coborâte mult sub minimul special se face prin ignorarea prevederilor art. 145 şi art. 147 Cp., conţinutul adreselor 11863 din 29.01/2008 a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (fila 97 – 98 dosar instanţă) şi nr. SG 5293 din 14.06.2006 a Companiei Naţionale T. SA (fila 152 i – 153 dosar urmărire penală), în care se precizează că la data de 31.12.2005 acţionar majoritar în structura SC Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române – T. SA. era Statul Român cu un procent de 95%, deci pe baza unor criterii generale de individualizare a pedepsei care pot fi avute în vedere la stabilirea modalităţilor de executare, dar care nu justifică aplicarea unei pedepse atât de blânde.

Inculpata a criticat hotărârea deoarece în mod greşit instanţa a condamnat-o pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

Pentru ca să existe infracţiunea de uz de fals, trebuie să existe în primul rând, un înscris falsificat.

Se susţine că înscrisul falsificat, ar fi un extras din ziar din 29.02.2004, falsificat prin suprapunerea unui anunţ. Această chestiune nu a fost dovedită, întrucât nu a fost depus la dosar originalul ziarului din data respectivă pentru a putea fi comparat cu aşa-zisa fotocopie falsificată, o chestiune absolut surprinzătoare ştiindu-se faptul că originalele ziarelor se păstrează în arhiva acestora şi sunt depuse la Bibliotecă.

Adresele de la S.C. „M.” SRL şi ziarul (cum că anunţul nu a fost publicat) nu pot fi luate în considerare întrucât personalul se schimbă sau poate după trecerea a 2-3 ani să nu-şi mai amintească. Prezentarea originalului ce permitea analizarea acestuia, era singura posibilitate de a dovedi dacă infracţiunea de faţă există sau nu şi pe cale de consecinţă şi infracţiunea de uz de fals.

In concluzie nu s-a dovedit existenţa acestei infracţiuni şi a solicitat achitarea în temeiul art.10 lit.a C.pr.pen.

Pe marginea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, elementul material al acestei infracţiuni ar consta (aşa cum rezultă din pag. 4 aliniat ultim din Rechizitoriu) în ofertele întocmite, anunţul din ziar şi nota trimisă Companiei T., în vederea reînnoirii contractului de închiriere.

In ceea ce priveşte ofertele de închiriere (filele 111, 113, 115 dosar urmărire penală) acestea nu au fost întocmite de inculpată, fapt ce rezultă din tot materialul de urmărire penală precum şi declaraţiile martorilor (filele 54, 55, 73 dosarul Judecătoriei), au fost făcute de alte persoane reprezentanţi ai persoanelor juridice, şi trimise de aceştia direct la Bucureşti. Aceste oferte nu au „trecut” prin sediul Agenţiei T. Bacău şi nu au fost trimise de inculpată, astfel încât acest aspect este menţionat eronat în Rechizitoriu.

Referitor la anunţul din ziar (ceea ce face ca uzul de fals să reprezinte şi element material al art.248 C.pen.) pentru considerentele pe care le-a arătat mai sus nu poate fi element material al laturii obiective al acestei infracţiuni.

In sfârşit, nota trimisă Companiei T. era o propunere în care a arătat necesitatea încheierii contractului de închiriere, rămânând la latitudinea Companiei să o accepte sau nu.

In concluzie, consideră că nu a săvârşit nici o faptă care să îmbrace elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Sub un alt aspect, art. 248 priveşte necesitatea unei tulburări însemnate a bunului mers al unităţii (ceea ce nu este cazul aici) sau o pagubă patrimoniului acesteia. Folosind noţiunea de pagubă, atât doctrina cât şi practica judiciară (O. L., T.T. – Drept penal român, Partea specială, pag.322) a considerat că aceasta trebuie să aibă o anumită însemnătate, să afecteze destul de serios patrimoniul.

Or, în ceea ce priveşte felul în care a fost calculată paguba prin raportul de expertiză, se impun nişte precizări.

În rechizitoriu (pag.5) se apreciază că prejudiciul în sumă de 26.682 ron, este format din 2345,5 ron – utilităţi nefacturate şi 24336,4 ron – diferenţa dintre calculată prin diferenţa dintre chiria de 11 USD/mp/lună, respectiv 11 euro/mp/lună încasată de către S.C. „T.T.” SRL de la S.C. „D.” SRL şi chiria de 6 USD/mp/lună facturată de către S.C. „T” SRL de inculpata F. M. în perioadele noiembrie 2002 – octombrie 2003 şi iulie 2005 – decembrie 2005.

In ceea ce priveşte suma de 2345,5 ron (utilităţi nefacturate) aceasta nu reprezintă un prejudiciu, întrucât aşa cum spune expertul (pag.5 alin. l Raport de expertiză) acestea, deşi nu au fost facturate au fost încasate. Aşadar, chiar dacă a neglijat şi nu a emis la timp facturile, sumele au intrat în contul Companiei T. Astfel, expertul spune că a facturat utilităţi de 13.304,5 ron şi a încasat contravaloarea utilităţilor de 15.672 ron, diferenţa de 2.345,5 ron fiind ne facturată, dar încasată.

In ceea ce priveşte suma de 24.336,4 ron, aceasta este calculată pentru 2 perioade noiembrie 2002 – octombrie 2003 şi iulie 2005 – decembrie 2005, în considerarea faptului că pentru aceste perioade, dacă ofertele celorlalţi erau mai bune, T. putea să perceapă o chirie mai mare decât cea stabilită cu S.C. „T.T.”.

Dar aici trebuie făcută o precizare: suma de 14.728 ron aferentă perioadei noiembrie 2002 – octombrie 2003 nu poate fi reţinută ca prejudiciu. Aceasta, întrucât la încheierea contractului nr. 721/29.10.2002 Compania T., nu a condiţionat încheierea acestuia de prezentarea celei mai bune oferte, cum a făcut ulterior când s-a discutat prelungirea lui.

După ce a reziliat contractul cu firma S.C. „R.” SRL a încheiat direct contractul cu S.C. „T.T.” SRL fără nici o condiţie preliminară. Expertul spune la pag.2 şi pag.3 (alineatul final al obiectivului 1) că responsabilitatea derulării şi finalizării închirierii spaţiului firmei S.C. „T.T.” SRL îi revenea proprietarului T. SA şi nu inculpatei. Aşadar, pentru contractul încheiat în noiembrie 2002 – octombrie 2003 Compania T. nu a pus-o nici să publice vreun anunţ în ziar, nici nu a dorit oferte cu cel mai bun preţ, ci a încheiat contractul în mod direct.

În aceste condiţii, suma de 14.728 ron nu are nici o legătură de cauzalitate cu faptele reţinute în rechizitoriu şi nu poate constitui un prejudiciu, rămânând doar suma de 9609 ron aferentă perioadei iulie 2005-decembrie 2005.

Revenind la problema importanţei câtimii „pagubei” pentru observa în ce măsură aceasta afectează patrimoniul părţii vătămate pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 248 C.pen., apreciază că trebuie să ne raportăm la capitalul social al SC T. SA,

Or, capitalul social al părţii vătămate este de 1.621.878.192, 78 ron, la care se adaugă aport în natură în sumă de 577.210 ron, rezultând un total de 1.622.455.402,78 ron.

Din acesta, „prejudiciul” de 9.609 ron reprezintă 0,00059% , infim faţă de patrimoniul companiei.

Chiar şi dacă se ia în considerare suma de 24.336 ron, procentul este tot infim (0,001%).

Aşadar, pretinsa pagubă este minoră în raport de patrimoniul părţii vătămate, astfel încât, consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile de la art.248 C.pen,, sub aspectul rezultatului pretinsei infracţiuni.

În concluzie, solicită achitarea în temeiul art.10 lit.d) C.pr.pen.

In condiţiile în care se va trece peste apărările ei, consideră că pericolul social al faptei nu este atât de grav, impunânde-se aici aplicarea prevederilor art.18/1 C.pen,

In ceea ce priveşte latura civilă, prejudiciul reţinut de instanţă a fost în cuantum de 24,336,4 ron. Acesta a fost calculat având în vedere 2 perioade, noiembrie 2002 – octombrie 2003 (14.728 ron) şi iulie 2005 decembrie 2005 (9,609 ron).

Dar aşa cum a arătat mai sus, infracţiunile de uz de fals şi abuz în serviciu reţinut în rechizitoriu nu se referă la perioada noiembrie 2002- octombrie 2003 ci doar la perioada iulie 2005 – decembrie 2005. Pentru contractul încheiat în noiembrie 2002, compania T. nu a solicitat nici să publice anunţ în ziar, nici oferte de la diverse persoane juridice, ci a încheiat contractul în mod direct cu S.C. „T.T.” SRL, responsabilitatea revenindu-i în mod direct conducerii acesteia, aşa cum a precizat şi expertul.

Rechizitoriul reţine ca elemente materiale ale infracţiunilor de uz

de fals şi abuz în serviciu, fapte săvârşite în vederea încheierii

contractului din iulie 2005 (trimiterea unui extras din ziar despre care

susţine în mod greşit că a fost falsificat, trimiterea de oferte (pe care a

arătat-o că nu le-a trimis inculpata), toate – acestea întâmplându-se după

octombrie 2003.

Tribunalul analizând sentinţa apelată, sub toate aspectele, în fapt, în drept, precum şi din perspectiva motivelor de apel invocate, constată că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău este fondat cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice de la prima instanţă, pentru următoarele considerente:

Din conţinutul relaţiilor înaintate instanţei de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (fila 97- 98 ds. fond) partea civilă Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române T. S.A. , o societate pe acţiuni de tip închis, cu acţionar principal statul român prin Ministerul Transportului, iar potrivit fişei postului inculpatei (filele 120-123 ds. urm. penală) rezultă că atribuţiile acesteia constau între cele privind vânzările şi rezervările de bilete, şi cele de:

emite corect şi complet dispoziţii de încasare sau plata facturi fiscale, chitanţe (separat lei şi valută, dacă este cazul), poliţe de asigurare medicală, respectând legislaţia în vigoare;

întocmeşte deconturi zilnice de vânzări şi/sau restituiri (dacă este cazul), pe categorii de documente şi de trafic intern/extern), anexează documentele justificative, semnează şi ştampilează de întocmit şi contrasemnează emitenţii din tura pentru asigurarea unui control operativ;

aplică pe toate documentele emise manual (pe fiecare filă) ştampila de identificare cu codul personal şi semnătura;

se preocupă permanent de îmbunătăţirea imaginii Companiei T. în relaţiile cu beneficiarii e transport aerian, răspunzând cu curtoazie şi profesionalism tuturor întrebărilor acestora, afişând un comportament condescendent, politicos şi deschis dialogului, contribuind la luarea celei mai bune decizii de către client;

respectă şi acţionează pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Decretului 209/76, privind aprobarea Regulamentului operaţiunilor de casă, precum şi a legislaţiei şi normelor în vigoare;

conduce evidenţa gestionară corectă şi la zi a documentelor cu regim special având în vedere prevederile HG 831/1997, transmise de Direcţia Financiară cu adresă DF/6070/23.04.1998 precum şi notele de informare transmise de Direcţia Financiară;

execută orice alte sarcini şi lucrări trasat de supervisor, şeful de tură şi şeful de agenţie;

răspunde de gestionarea corectă a formularelor cu regim special (bilete MCO-uri, facturi fiscale, chitanţiere, carnete de restituiri, etc.) semnalând orice nereguli constatate;

răspunde disciplinar, material, contravenţional sau penal, după caz pentru neîndeplinirea corectă sau completă a sarcinilor ce revin funcţiei şi a nerespectării normelor şi reglementărilor interne şi internaţionale şi a legislaţiei în vigoare.

Aşadar, în mod greşit prima instanţă a completat încadrarea juridică a faptei inculpatei cu dispoziţiile art. 258 cod penal, inculpata fiind funcţionar public.

Apărarea inculpatei a arătat că dispoziţiile legale aplicabile sunt art. 2 din Legea 24/2000 „privind tehnica legislativă” coroborate cu cele cuprinse în art. 2 din Legea 188/1999, privind funcţionarii publici, ori tribunalul, apreciază că Legea 24/2000 nu poate fi aplicabilă speţei de faţă, având un caracter de normă specială şi care nu poate contraveni codului penal, respectiv art. 147 şi 145 care este o normă generală.

Din fişa postului rezultă că inculpata avea calitatea de „şef agenţie” care se încadrează categoriei de funcţionar public prev. de art. 2 din Legea 1878/1999 cu anexa respectivă, pentru punctele 7 sau 8 denumite acolo „şef birou”, sau „şef serviciu”.

Inculpata a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de „uz de fals” în baza art. 10 lit. a cod pr. penală considerând că nu poate exista această infracţiune fără înscrisul falsificat.

Urmează a respinge acest motiv de apel al inculpatei, întrucât pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de uz de fals sub aspectul laturii obiective este suficient ca înscrisul fals să fie folosit efectiv, simpla lui deţinere nu constituie infracţiune de uz de fals şi mai este necesar ca înscrisul fals folosit să aibă aptitudinea de a produce consecinţe juridice. Sub aspectul laturii subiective este necesar ca făptuitorul (inculpata) să fie urmărit, ca prin folosirea înscrisului să se producă consecinţe juridice , nu interesează că s-au produs sau nu acele consecinţe.

Din conţinutul plângerii părţii vătămate, reţinem că inculpata a transmis mai multe „oferte” de închiriere a spaţiului, şi un anunţ în presa locală, către Bucureşti, inducându-le acestora ideea că cea mai avantajoasă ofertă era cea venită din partea firmei SC T.T. SRL – administrată de soţul său (F. B.) cu 6 euro chirie pe lună.

Ori, pe parcursul urmăririi penale, s-au depus la dosar preţurile practicate la acel moment de agenţiile imobiliare, pentru închirierea unui astfel de spaţiu comercial, preţuri care variau între 10-26 dolari (filele 117-119 ds. urm. penală) între anii 2002-2005.

Despre preţul real al închirierilor în spaţiile comerciale băcăuane, inculpata nu a înştiinţat conducerea T., mai mult, a înaintat acestora un tabel provenind de la Serviciul de Taxe şi Impozite din cadrul Primăriei Bacău – pentru anul 2002, stabilite prin Hotărârea Consiliului Local, în care, de fapt se vorbeşte despre taxe şi tarife şi nu despre chirie (fila 71 de urm. penală) – la momentul iniţial al închirierii contractului de închiriere nr. 701/29.10.2002.

Susţinerea inculpatei, la prima instanţă, şi în apel, că ofertele de închiriere nu au fost întocmite de dânsa, că reprezentanţii celor trei societăţi comerciale au trimis direct ofertele lor la Bucureşti, că nu au „trecut” prin sediul Agenţiei T. Bacău, nefiind trimise de dânsa. Ori, din studiul raportului de audit intern aflat la filele 47 – 58 urm. penală şi a formularului de constatare şi raportare a iregularităţilor (filele 12-33 ds. urm. penal) rezultă că inculpatei i s-a cerut de conducerea T. înaintarea tuturor ofertelor în plic închis, precum şi a anunţului privind închirierea spaţiului într-un cotidian local. Reţinem că inculpata nu s-a conformat acestor reguli, ci a trimis prin fax cele trei oferte, şi mai târziu xerocopia anunţului privind oferta de închiriere. Din controlul efectuat a rezultat că inculpata s-a eschivat, în a prezenta auditorilor registrul de casă în care să figureze înregistrată chitanţa de plată a anunţului publicitar, şi nici originalul sau copia ziarului (fila 21).

Deci ofertele au fost trimise la Bucureşti de Agenţie fără plic închis şi majoritatea pe faxul agenţiei.

Din Actul de acuzare şi din motivarea hotărârii primei instanţe, nu rezultă şi nimeni n-a susţinut că cele trei oferte ar fi fost scrise de inculpată – aşa cum arată dânsa – fiind stabilit faptul că administratorii celor trei societăţi SC T. T., V. SRL şi G. – au semnat aşa zise oferte, despre care aceştia nu-şi mai amintesc, însă cert este că de obţinerea acestor semnături s-a ocupat soţul inculpatei (filele 111-116 ds. urm. penală).

Prin rechizitoriul nr. 1564/27.04.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului F. B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cod penal şi uz de fals prev. de art. 291 cod penal, întrucât din cercetări nu a rezultat faptul că infracţiunile ar fi fost săvârşite de acesta, însă cercetările continuă, dispunându-se prin acelaşi rechizitoriu disjungerea cauzei faţă de A.N. cu privire la infracţiunile prev. de art. 290 cod penal.

Înscrisul fals în materialitatea sa există, a fost folosit, trimiţându-l conducerii T., din compararea acestui „anunţ” se observă cu uşurinţă că este copia unei pagini din ziar fiind contrafăcut doar anunţul de la rubrica închirieri – „oferte”. Că un astfel de anunţ nu s-a publicat în acest cotidian rezultă cu certitudine din adresa oficială înaintată de conducerea SC M. SRL Bacău către Serviciul poliţiei Transporturi Bacău (fila 93 ds. urm. penală) adresă ce are caracterul unui înscris oficial şi al cărui conţinut nu se bazează pe „memoriile lucrătorilor” – şi care în opinia sa arată că nu are nici un fel de forţă probantă şi de aceea nu ar trebui luată în considerare. Pentru găsirea „originalului” s-au consultat şi exemplarele aflate în arhiva Bibliotecii Judeţene C Sturza Bacău încheindu-se şi un proces verbal în acest sens (fila 95), fără însă a se găsi originalul anunţului trimis conducerii T., ci doar originalul după care s-a făcut acel fals al nr. din 28.02.2004.

Se apără inculpata că pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prev. de art. 248 cod penal, trebuie să existe o tulburare însemnată bunului mers al societăţii, sau o pagubă patrimoniului acesteia, şi că această pagubă trebuie să aibă o anumită însemnătate, ceea ce nu este cazul, pentru SC T. .

Tribunalul nu poate reţine această apărare, atâta timp cât partea vătămată a înţeles să se constituie parte civilă în cauză, efectuându-se în acest sens două expertize contabile (la urm. penală şi în apel).

Valorile rezultate în urma întocmirii expertizelor sunt identice de 24.336,40 ron (filele 128-147 urm. penală şi filele 84-92 ds. apel).

Arată inculpata că, valoarea acestui prejudiciu este infim raportat la patrimoniul companiei, că ar reprezenta o pagubă adusă acesteia de 0,001%, astfel că se justifică aplicarea unei amenzi administrative odată cu achitarea sa, în baza art. 18/1 cod penal.

Tribunalul însă, consideră că inculpata nu poate beneficia de o astfel de achitare raportat nu numai la valoarea prejudiciului produs ci prin întreaga sa activitate infracţională, prin atitudinea de care a dat dovadă încălcând fişa postului, deontologia profesională creând premisele obţinerii în favoarea familiei sale şi a soţului său) de venituri ilegale, încălcând obligaţiile de loialitate, fidelitate, asumate la semnarea fişei postului prin subînchirierea aceluiaşi spaţiu decât SC T.T. la 11 dolari m.p. către D. SRL (lucru interzis chiar prin art. 9 din contractul de închiriere nr. 721/29.10.2002, prin funcţionarea în continuare a societăţii după expirarea contractului arătat mai sus.

Sub aspectul laturii civile, inculpata a solicitat reducerea despăgubirilor aşa cum a fost obligată de prima instanţă, considerând că ar putea fi obligată, eventual doar la plata sumei de 9609 lei ron aferentă perioadei VII.2005-XII.2005 (diferenţă dintre chiria plătită de SC T.T. către T. de la SC D., în perioada valabilităţii contractului de participaţiune nr. 10/01.07.2005).

În apărarea sa, arată că iniţial, la încheierea primului contract nr. 701/29.10.2002 între SC T.T. SRL (administrată de soţul său F. B.) şi Compania T., aceştia din urmă nu i-au solicitat prezentarea anunţului de închiriere într-un cotidian sau alte oferte.

Din studiul formularului de constatare şi raportare a iregularităţilor şi a raportului de audit intern, reţinem că inculpata a transmis oferta de închiriere a spaţiului (urmare a achitării debitului fostei societăţi R. de către SC T.T.) la acelaşi preţ avut de R. cu T., adică 6 dolari m.p., inducând în eroare conducerea societăţii T. prin prezentarea acelui tabel aparţinând Primăriei Bacău (cu taxe şi impozite, fil 71 ds. urm. penală) din care trebuia să se înţeleagă că preţul oferit de T.T. de 6 dolari/m.p. este avantajos pentru firmă.

Că s-a achitat sau nu debitul restant al SC R. de către SC T.T. către T., nu este sigur, de vreme ce pe rolul instanţei (Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială se găseşte o acţiune promovată de SC D. SRL Bacău împotriva Companiei T., în conţinutul căreia se arată că de fapt, ea este societatea care a achitat aceste debite restante, a suportat toate cheltuielile legale de renovarea Agenţiei T. – Bacău, ca urmare a încheierii contractului de colaborare la 1.12.2002 cu SC T.T..

Aşadar, apreciem nejustificată cererea inculpatei de a înlătura prejudiciile produse, corespunzătoare perioadei XI.2002-X.2003.

În asigurarea dreptului la apărare, tribunalul a încuviinţat efectuarea, în apel, a unei expertize contabile cu obiectivele arătate de inculpată. Din compararea celor două expertize contabile efectuate la urmărirea penală (filele 127-148, expert H.I.) şi filele 84-92 ds. tribunal expert D.E.), observăm că valorile rezultate sunt identice, atât cele privind diferenţa între chiria de 11 dolari percepută de la SC D. de către T.T. şi cea de 6 dolari plătită de aceasta din urmă către T., precum şi valoarea utilităţilor nefacturate pe ambele perioade XI.2002 – X.2003 şi VII.2005 – XII.2005.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a criticat hotărârea şi sub aspectul netemeiniciei, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatei este excesiv de blândă raportat la activitatea infracţională a acesteia.

Tribunalul consideră însă, că în cauză, s-a făcut o justă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal, şi că nu se impune majorarea pedepsei pentru inculpată. Este adevărat că a avut o atitudine nesinceră pe parcursul urmării penale şi la prima instanţă nerecunoscând săvârşirea faptelor dar, raportat la lipsa antecedentelor penale, la atitudinea sa oarecum loială faţă de SC T. dându-şi demisia din funcţie, la valoarea prejudiciului creat, la lipsa unei supravegheri mai stricte din partea companiei, a conducerii firmei din Bucureşti, care a dus la o perpetuare a stării de fapt (materializat de exemplu, prin lipsa oricărui act adiţional la contractul iniţial nr. 721/29.10.2002 de prelungire a închierierii între SC T.T. şi T., ceea ce a dus la funcţionarea în continuare a primei societăţi în cadrul spaţiului şi implicit şi a şi a facturilor emise fără existenţa unui contract reînnoit periodic), deficienţe de care se face vorbire şi în raportul de audit intern şi a acelui formulat de constatare şi raportare a iregularităţilor întocmite de partea vătămată (filele 23-24 ds. urm. penală), tribunalul urmează să respingă acest motiv de apel, considerând că pedeapsa aplicată şi modalitatea executării ei sunt suficiente pentru atingerea scopului educativ al pedepsei.

Pe de altă parte, nici motivul de apel al inculpatei, cel de achitare, în baza art. 18/1 cod penal nu poate fi primit şi admis raportat nu numai la valoarea prejudiciului produs ci prin întreaga sa activitate infracţională, prin atitudinea de care a dat dovadă încălcând fişa postului, deontologia profesională creând premisele obţinerii în favoarea familiei sale şi a soţului său) de venituri ilegale, încălcând obligaţiile de loialitate, fidelitate, asumate la semnarea fişei postului prin subînchirierea aceluiaşi spaţiu decât SC T.T. la 11 dolari m.p. către D. SRL (lucru interzis chiar prin art. 9 din contractul de închiriere nr. 721/29.10.2002, prin funcţionarea în continuare a societăţii după expirarea contractului arătat mai sus.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de le lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinţei penale nr. 347/21.02.2008 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 4885/180/2007 cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatei F.M.. Va desfiinţa sentinţa penală apelată sub acest aspect. Va reţine cauza spre rejudecare şi pe fond. Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 258 Cod penal de la încadrarea juridică. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. Va constata că apelanta inculpată a avut apărător ales.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. „b” Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta inculpată F.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Tags: Falsificări