Propunere de arestare preventiva. Omisiunea ascultarii inculpatului de catre procuror, înainte de formularea propunerii

Propunere de arestare preventiva. Omisiunea ascultarii inculpatului de catre procuror, înainte de formularea propunerii –

Codul de procedura penala : Art. 1491 Cod procedura penala;

Art. 197 alin. 2 Cod procedura penala.

În situatia în care procurorul nu a procedat la audierea inculpatului, conform art. 1491 alin. 1 Cod procedura penala, înainte de a întocmi propunerea de arestare, aceasta este lovita de nulitate absoluta.

Încheierea nr. 3 din 13 februarie 2009, pronuntata în camera de consiliu de Tribunalul Ialomita – sectia penala:

Cu adresa nr. 360/P/2008 din 12.02.2009 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Ialomita, înregistrata la aceasta instanta sub nr. 382/98/2009 (Nr. format vechi 3/A/2009), s-a înaintat propunerea de arestare preventiva a inculpatului A.M.

In motivare se arata ca în dupa-amiaza de 02.11.2008 a aplicat lovituri cu piciorul numitului S.N.V., cauzându-i leziuni ce au determinat decesul, fapta care constituie infractiunea de omor, prev.de art. 174 alin.1 Cod penal.

Cererea este întemeiata pe dispozitiile art. 1491 Cod procedura penala si art. 148 lit. “f” Cod procedura penala.

Analizând actele si lucrarile din dosarul de urmarire penala nr. 360/P/2008, înaintat instantei, rezulta urmatoarele:

Prin Ordonanta nr.360/P/2008 din 12.02.2009, emisa de Parchetul de pe lânga Tribunalul Ialomita, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva inculpatului pentru savârsirea infractiunii de omor, prev. de art. 174 alin.1 Cod penal, retinându-se ca în dupa-amiaza de 02.11.2008 a aplicat lovituri cu piciorul numitului S.N.V., cauzându-i leziuni ce au determinat decesul.

Împotriva acestuia s-a luat masura retinerii pe o durata de 24 de ore, începând cu data de 12.02.2009, ora 1200 , pâna la data de 13.02.2009, ora 1200.

În conformitate cu prevederile art.1491 alin.1 Cod procedura penala introdus prin art.I pct.82 din Legea nr.281/2003 si reprodus astfel cum a fost modificat prin art.I pct.17 din OUG nr.109/2003 si modificat prin art.I pct.76 din Legea nr.356/2006, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, daca sunt întrunite conditiile prevazute în art.143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute în art.148, când considera ca în interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia în prezenta aparatorului, întocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului.

Conform alin.9 al aceluiasi articol judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin încheiere motivata.

Din actele dosarului de urmarire penala rezulta urmatoarea succesiune a efectuarii de catre procuror a actelor procesuale.

Rezolutia de începere a urmaririi penale din data de 12.02.2008, ora 9,30 (fila 88).

Procesul verbal încheiat la 12.02.2008 ora 10,20 (fila 89) de aducere la cunostinta a învinuitului A.M. ca împotriva sa a fost începuta urmarirea penala si învinuirea ce i se aduce, proces verbal încheiat în conformitate cu prevederile art.6 si art.70 Cod procedura penala.

Declaratie de învinuit din data de 12.02.2009 (fila 90) semnata si de avocat oficiu cu ora începerii luarii declaratiei 10,30 si terminare la ora 11,00.

Declaratie de inculpat luata în 12.02.2009 (fila 92) semnata si de avocat oficiu cu ora începerii luarii declaratiei la 11,10 si terminare la ora 11,20.

La filele 93-96 se afla doua declaratii ale lui A.M. date în 03.11.2008 (în calitate de faptuitor)- fapta presupus savârsita de aceasta persoana la data de 02.11.2008.

Ordonanta de retinere din data de 12.02.2009 prin care se dispune retinerea învinuitului A.M. pe o durata de 24 ore, începând din 12.02.2009 ora 12,00 pâna la 13.02.2009 ora 12,00, semnata pe verso si de A.M., în calitate de învinuit (fila 118).

Ordonanta de punere în miscare a actiunii penale din data de 12.02.2009, ora 11,10 prin care se dispune punerea în miscare a actiunii penale împotriva lui A.M.

Cât priveste rezolutia de începere a urmaririi penale (fila 88) si procesul verbal de aducere la cunostinta a învinuitului (fila 89), ambele poarta data de 12.02.2008, însa apreciem ca este vorba de o simpla eroare cu privire la an (fapta din 02.11.2008).

Conform actelor mai sus prezentate, rezulta ca procurorul a început urmarirea penala în 12.02.2009, ora 9,30, a adus la cunostinta despre acest aspect si fapta învinuitului A.M. la ora 10,20, a fost luata declaratia învinuitului în 12.02.2009 începând cu ora 10,30 si terminând la ora 11,00, la ora 11,10 din 12.02.2009 s-a pus în miscare actiunea penala, în continuare între orele 11,10 si 11,20 se ia declaratie de inculpat cu începere ora 11,10 si terminare ora 11,20 si la ora 12,00 din data de 12.02.2009 se da ordonanta de retinere a învinuitului A.M., pe o durata de 24 ore.

Cât priveste declaratia de la fila 92 intitulata-declaratie de inculpat-, desi este luata între orele 11,10 si 11,20, în continuare, dupa punerea în miscare a actiunii penale efectuata la ora 11,10, se poate observa ca este anterioara retinerii din aceeasi zi (12.02.2009) de la ora 12,00, ordonanta de retinere (fila 118) din care rezulta ca masura este luata împotriva învinuitului A.M..

Fata de acest aspect, retinem ca, actul de la fila 92 nu poate fi calificat drept declaratie de inculpat, chiar daca este datata 12.02.2009 cu începere declaratie de la ora 11,10, având în vedere succesiunea momentelor efectuarii diferitelor acte procesuale, care duc la constatarea ca si acea declaratie este tot de învinuit, de vreme ce este anterioara momentului retinerii prin ordonanta a învinuitului, si nu a inculpatului, asa cum ar fi trebuit, din moment ce actiunea penala fusese pusa în miscare la ora 11,10 din data de 12.02.2009.

Daca am accepta ideea contrara, ca ordonanta de retinere (fila 118) ar fi fost dispusa fata de un inculpat (desi se foloseste doar sintagma – retinerea învinuitului-, pe verso-ul ei A.M. semneaza tot în calitate de învinuit), ar trebui sa acceptam si faptul ca actul de la fila 92 intitulat – declaratie de inculpat-, care e anterioara retinerii „inculpatului”, este luata doar în scopul retinerii unui inculpat, conform art.143 alin.1 Cod procedura penala, masura retinerii inculpatului neputând fi luata decât dupa ascultarea inculpatului.

Cum în cauza nu exista o alta declaratie de inculpat decât cea de la fila 92, înseamna ca A.M. nu a fost audiat de procuror în calitate de inculpat si în prezenta aparatorului, înainte de întocmirea propunerii motivate de luare a masurii arestarii preventive, astfel cum dispune imperativ art.1491 alin.1 Cod procedura penala.

Însa, prin ordonanta de la fila 118 procurorul a dispus retinerea învinuitului A.M., si cum în dosar nu exista o alta declaratie de inculpat, ulterioara momentului retinerii învinuitului, deci dupa ora 12,00, ajungem la aceeasi concluzie, aceea ca procurorul nu a procedat la audierea inculpatului, conform art.1491 alin.1 Cod procedura penala, înainte de a întocmi propunerea de arestare preventiva.

Conform art.236 Cod procedura penala, daca pune în miscare actiunea penala si daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procurorul procedeaza potrivit art.1491 Cod procedura penala.

Astfel, în raport de dispozitiile art.1491 alin 1 Cod procedura penala, se constata ca inculpatul nu a fost audiat în aceasta calitate si în prezenta aparatorului, situatie în care propunerea de arestare preventiva este lovita de nulitate absoluta.

Nerespectarea drepturilor procesuale ale inculpatului si faptul ca se solicita luarea celei mai severe masuri preventive fara a-i fi asigurate toate garantiile procesuale, conform si jurisprudentei CEDO în cadrul unui proces echitabil, nu ne îndreptatesc decât la o solutie de respingere a propunerii de arestare preventiva, propunere care, fata de cele invocate, este lovita de nulitate absoluta, conform art.197 alin.2 Cod procedura penala.

În sensul celor ce preced, invocam si încheierea nr.329/13.10.2008 a Curtii de Apel Bucuresti pronuntata în dosarul nr.2917/98/2008.

Prezenta încheiere a ramas definitiva prin încheierea nr. 66 din 6 martie 2009 a Curtii de Apel Bucuresti – sectia I-a penala.

Încheierea nr. 3 din 13 februarie 2009, pronuntata de Tribunalul Ialomita – sectia penala a fost mentinuta.

Tags: Propunere de arestare preventiva

Publicat de: pe 26 July, 2011

Categorie: Jurisprudenta

Subscrie

Propunere de arestare preventiva

Î N C H E I E R E A NR 25 din data de 18.08.2009 Tribunalul Ialomita, sectia penala

Recurs penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA SLOBOZIA, împotriva încheierii nr.14 din 14.08.2009 pronuntata de Judecatoria Slobozia în dosarul nr.4944/312/2009 –propunere de arestare preventiva.

Prin încheierea nr.14 din 14 august 2009 pronuntata în camera de consiliu de Judecatoria Slobozia, a fost respinsa propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Slobozia.

În temeiul art 149 1 alineat 12 cod procedura penala, cu referire la art 146 alineat 111 cod procedura penala, raportat la art 145 cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpatul IG masura obligarii de a nu parasi Orasul C, jud I ( localitatea de domiciliu) pe o durata de 30 de zile începând de la data de 14 august 2009 si pâna la data de 12 septembrie 2009.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul IG a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala ori de câte ori este chemat;

b) sa se prezinte la Politia Orasului C (organul de politie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea Judecatoriei Slobozia;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

e) sa nu se aproprie de persoana vatamata MG si de membrii familiei acestuia si sa nu comunice direct sau indirect cu aceasta;

f) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate MG ;

S-a facut aplicarea art 145 alin 21 , 2 2 si 3 Cod procedura penala si s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor cu privire la obligatiile impuse , a caror nerespectare cu rea – credinta atrage înlocuirea acestor masuri cu masura arestarii preventive .

În temeiul art 149 1 alineat 12 cod procedura penala, cu referire la art 146 alineat 111 cod procedura penala, raportat la art 145 cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpatul SB masura obligarii de a nu parasi Orasul C, jud I ( localitatea de domiciliu) pe o durata de 30 de zile începând de la data de 14 august 2009 si pâna la data de 12 septembrie 2009.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul SB a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala ori de câte ori este chemat;

b) sa se prezinte la Politia Orasului C (organul de politie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea Judecatoriei Slobozia;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

e) sa nu se aproprie de persoana vatamata MM si de membrii familiei acestuia si sa nu comunice direct sau indirect cu aceasta;

f) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate MM ;

În temeiul art 149 1 alineat 12 cod procedura penala, cu referire la art 146 alineat 111 cod procedura penala, raportat la art 145 cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpatul SG masura obligarii de a nu parasi Orasul C, jud I ( localitatea de domiciliu) pe o durata de 30 de zile începând de la data de 14 august 2009 si pâna la data de 12 septembrie 2009.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul SG a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala ori de câte ori este chemat;

b) sa se prezinte la Politia Orasului C (organul de politie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea Judecatoriei Slobozia;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

În temeiul art 149 1 alineat 12 cod procedura penala, cu referire la art 146 alineat 111 cod procedura penala, raportat la art 145 cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpatul IL masura obligarii de a nu parasi Orasul C, jud I ( localitatea de domiciliu) pe o durata de 30 de zile începând de la data de 14 august 2009 si pâna la data de 12 septembrie 2009.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul IL a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala ori de câte ori este chemat;

b) sa se prezinte la Politia Orasului C (organul de politie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea Judecatoriei Slobozia;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

e) sa nu se aproprie de persoana vatamata MG si de membrii familiei acestuia si sa nu comunice direct sau indirect cu aceasta;

f) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate MG ;

În temeiul art 149 1 alineat 12 cod procedura penala, cu referire la art 146 alineat 111 cod procedura penala, raportat la art 145 cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpatul SV masura obligarii de a nu parasi Orasul C, jud I ( localitatea de domiciliu) pe o durata de 30 de zile începând de la data de 14 august 2009 si pâna la data de 12 septembrie 2009.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul SV a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala ori de câte ori este chemat;

b) sa se prezinte la Politia Orasului C (organul de politie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea Judecatoriei Slobozia;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

e) sa nu se aproprie de persoana vatamata MG si de membrii familiei acestuia si sa nu comunice direct sau indirect cu aceasta;

f) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate MG ;

În temeiul art 149 1 alineat 12 cod procedura penala, cu referire la art 146 alineat 111 cod procedura penala, raportat la art 145 cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpatul MA, (masura obligarii de a nu parasi Orasul C, jud I ( localitatea de domiciliu) pe o durata de 30 de zile începând de la data de 14 august 2009 si pâna la data de 12 septembrie 2009.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul MA a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala ori de câte ori este chemat;

b) sa se prezinte la Politia Orasului C (organul de politie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea Judecatoriei Slobozia;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

e) sa nu se aproprie de persoana vatamata MG si de membrii familiei acestuia si sa nu comunice direct sau indirect cu aceasta;

f) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate MG ;

În temeiul art 149 1 alineat 12 cod procedura penala, cu referire la art 146 alineat 111 cod procedura penala, raportat la art 145 cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpatul SV masura obligarii de a nu parasi Orasul C, jud I( localitatea de domiciliu) pe o durata de 30 de zile începând de la data de 14 august 2009 si pâna la data de 12 septembrie 2009.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul SV a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala ori de câte ori este chemat;

b) sa se prezinte la Politia Orasului C (organul de politie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea Judecatoriei Slobozia;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

În temeiul art 149 1 alineat 12 cod procedura penala, cu referire la art 146 alineat 111 cod procedura penala, raportat la art 145 cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpatul ST, masura obligarii de a nu parasi Orasul C, jud Ialomita ( localitatea de domiciliu) pe o durata de 30 de zile începând de la data de 14 august 2009 si pâna la data de 12 septembrie 2009.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul ST a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala ori de câte ori este chemat;

b) sa se prezinte la Politia Orasului C (organul de politie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea Judecatoriei Slobozia;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

În temeiul art 149 1 alineat 12 cod procedura penala, cu referire la art 146 alineat 111 cod procedura penala, raportat la art 145 cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpatul MM masura obligarii de a nu parasi Orasul C, jud I ( localitatea de domiciliu) pe o durata de 30 de zile începând de la data de 14 august 2009 si pâna la data de 12 septembrie 2009.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul MM a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala ori de câte ori este chemat;

b) sa se prezinte la Politia Orasului C (organul de politie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea Judecatoriei Slobozia;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

e) sa nu se aproprie de persoanele vatamata MG si MC si de membrii familiei acestuia si sa nu comunice direct sau indirect cu aceasta;

f) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate MG si MC ;

Pentru a pronunta astfel prima instanta a avut în vedere urmatoarele:

Prin Ordonanta nr. 1372/P/2008, Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia a pus în miscare actiunea penala fata de inculpatii IG, SB, SG, IL, SV, MA, SV, ST, MM. pentru savârsirea infractiunilor mai sus mentionate, constând în aceea ca în data de 23.06.2008 inculpatii IG, SB, SG, IL, SV, MA, SV, ST, MM, înarmati cu furci, coase, bate si pietre, s-au deplasat pe str. C din orasul C, spre domiciliile numitilor MG, MF, MI, LI, MI si SA, si patrunzând în curtile acestora din urma, au recurs la acte de violenta în urma carora au fost distruse geamurile locuintelor si diverse bunuri casnice, provocând scandal public, creând astfel o stare de tulburare si de panica în rândul localnicilor. La data de 25.06.2008 inculpatii IG, SB, SG, IL, SV, MA, SV, ST, MM, pe motiv ca numitii MG, MF, MI, LI, MI, SA, MMB, SIM si MG, parti vatamate în timpul scandalului din 23.06.2008 nu si-au retras plângerile penale au revenit la domiciliile acestora si le-au distrus cu pietre geamurile, unii dintre inculpati patrunzând chiar si în interiorul locuintelor distrugând bunuri de uz casnic si doua autoturisme, creând astfel din nou o stare de tulburare a ordinii si linistii publice. La data de 26.07.2009, în jurul orelor 20,30 inculpatii SV, IG si IL înarmati cu coase si pietre, s-au deplasat pe drumul DJ 203 E si au patruns în curtea locuintei partii vatamate MG agresând-o pe motivul unei neîntelegeri cu privire la transmiterea unei emisiuni în direct de catre postul de televiziune Realitatea TV în intervalul orar 16,15-18,00. Scandalul pornit initial de catre inculpatii SV, IG si IL, a degenerat, luând amploare alaturându-li-se si alti inculpati, împrejurare în care inculpatul SV a lovit-o cu pumnii în zona fetei pe numita MC si a distrus geamurile de la casa partii vatamate MG, inculpatul IG i-a lovit cu pumnii pe MG si sotia acestuia si a spart geamurile locuintei lui MG. Inculpatul SG împreuna cu inculpatii SV , MM si MG s-a alaturat scandalului provocat initial de inculpatii IG, IL si SV si apoi s-a deplasat pe DJ 203 E si a patruns în curtea locuintei inculpatului SV spargându-i geamurile de la vila. Inculpatul MM împreuna cu inculpatii SG, SV si MG, s-a deplasat pe DJ 203 E si a participat la scandalul provocat de inculpatii IG, IL si SV si a patruns fara drept în curtea locuintei numitului SB pe care l-a agresat fizic si totodata i-a distrus masina si i-a spart geamurile de la locuinta. Inculpatul MA având asupra sa o lopata împreuna cu inculpatii SV, IG si IL care erau înarmati cu pietre, respectiv coase s-a deplasat pe drumul DJ 203 E si a participat la scandalul provocat de inculpatii enumerati mai sus provocând tulburarea linistii si ordinii publice. În acelasi context inculpatul MA l-a lovit în zona capului pe numitul MG, cu lopata pe care o avea asupra sa. Inculpatul SB aflându-se pe DJ 203 E a participat la scandalul provocat de inculpatii SV, IG, IL si a patruns fara drept în curtea locuintei numitului MM, unde a spart cu pietre geamurile autoturismului proprietate personala a acestuia. Inculpatul SV, împreuna cu inculpatii SG, MM si MG s-a deplasat pe drumul DJ 203 E si a participat la scandalul provocat de inculpatii IG,. IL si SV, a patruns fara drept în curtea locuintei numitului SV si a recurs la acte de violenta spargând geamurile de la locuinta acestuia. Inculpatul ST având asupra sa o furca a participat la scandalul provocat de inculpatii IG, IL si SV. În acel context în timp ce se afla pe DJ 203 E, a lovit-o pe numita MC, cu o furca pe care acesta o avea asupra sa. Ulterior a patruns în curtea locuintei inculpatului MG caruia i-a spart geamurile de la casa.

La data de 27.07.2009 inculpatul SV împreuna cu inculpatii IG, IL si ST au patruns fara drept în curtea locuintei numitului MM unde au distrus geamurile de la casa si masina acestuia.

Împotriva inculpatilor, prin Ordonantele din data de 13.08.2009 ale Ministerului Administratiei si Internelor – Politia Mun. S, date în dosarul nr. 1372/P/2008 s-a luat masura retinerii, dupa cum urmeaza: SV – începând cu ora 6.18, SG – începând cu ora 6.15, IL – începând cu ora 6.10, ST – începând cu ora 6.15, SV – începând cu ora 6.10, MM – începând cu ora 6.15, MA – începând cu ora 6.15, IG – începând cu ora 6.15, SB – începând cu ora 6.10 .

Considerând ca în cauza nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile prevazute de art.148 lit. f Cod procedura penala, instanta a respins propunerea de arestare a inculpatilor, apreciind, totodata, ca fata de natura infractiunilor ce se retin în sarcina inculpatilor, se impune luarea fata de acestia a masurii obligarii de a nu parasi localitatea, în conformitate cu dispozitiile art.1491 al.12 Cod procedura penala cu referire la art.146 al.111 Cod procedura penala raportat la art.145 Cod procedura penala.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs motivat, în termen, Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia, criticând-o pentru netemeinicie, considerând ca în mod gresit instanta de fond a respins propunerea de arestare a inculpatilor, fiind îndeplinite conditiile prevazute de art.148 lit. f Cod procedura penala deoarece din probatoriile administrate în cursul urmaririi penale a rezultat fara putinta de tagada existenta pericolului concret pentru ordinea publica.

Acesta este dat de numarul mare de persoane implicate în scandalul ce a avut loc în orasul C în perioada iunie 2008-iulie 2009, modalitatea de comitere a faptelor, urmarile produse – blocarea traficului rutier pe DJ 203 E, starea acuta de insecuritate creata.

Sunt dezvoltate pe larg motivele de recurs.

Tribunalul examinând încheierea ce face obiectul recursului de fata, actele si lucrarile dosarului, motivele de recurs invocate, în raport de dispozitiile art.3856 al.3 Cod procedura penala, constata ca recursul formulat este fondat si urmeaza a fi admis pentru urmatoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art.1491 Cod procedura penala, pentru a putea dispune arestarea preventiva a unei persoane se cer întrunite în mod cumulativ trei conditii, si anume:

– sa existe probe sau indicii temeinice ca inculpatul a comis o fapta prevazuta de legea penala;

– sa se constate incidenta unuia din cazurile prevazute de art.148 Cod procedura penala;

– arestarea inculpatului sa fie necesara în interesul urmaririi penale.

În urma propriului examen, tribunalul apreciaza ca toate conditiile cerute de legiuitor sunt îndeplinite, iar masura arestarii preventive se impune pentru prezervarea ordinii de drept si justa solutionare a cauzei.

Potrivit art. 681 C.pr.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata se care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savârsit fapta.

În raport de dispozitiile acestui articol, concluzia care se impune si care este acceptata de altfel si în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este aceea ca în cadrul examinarii propunerii de arestare preventiva nu trebuie stabilita vinovatia inculpatului, acesta fiind scopul urmaririi penale, în urma careia trebuie sa rezulte realitatea si natura infractiunilor de care o persoana este acuzata (a se vedea în acest sens si hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 11.01.2001, în cauza N.C. contra Italiei) ci trebuie sa se stabileasca daca exista sau nu date, informatii, de natura sa convinga un observator obiectiv si impartial ca persoana pentru care s-a solicitat arestarea preventiva a comis o fapta prevazuta de legea penala (hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 30.08.1990, în cauza Fox, Campbell si Hartley contra Marii Britanii).

În acelasi sens Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis în mai multe hotarâri (de ex. cauza Brogan s.a. contra Marii Britanii din 29.11.1998, cauza O”Hara contra Marii Britanii din 16.10.2001) ca prevederile art. 5 paragraf 1 lit. c din Conventie fac referire la notiunea de suspiciuni întrucât nu este necesar ca la momentul arestarii anchetatorii ca aiba suficiente probe care sa justifice o condamnare.

Pentru a stabili daca în cauza se poate retine „presupunerea rezonabila” ca inculpatul a savârsit fapta de care este acuzat judecatorul trebuie sa prelucreze datele existente si care constituie rezultatul cercetarilor efectuate iar pe baza deductiilor si rationamentelor logice sa stabileasca daca se poate admite în mod prealabil, drept posibil si real, ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savârsit fapta.

În cauza dedusa judecatii, tribunalul constata existenta unor probe certe sub aspectul savârsirii de catre inculpati a infractiunilor pentru care s-a propus arestarea preventiva.

De mentionat în primul rând declaratiile partilor vatamate MRL, MG, MF, MI si SA, LI, ale martorilor MC, SI, SM, MF, SM, MC, procesul verbal de cercetare la fata locului.

Conform filmarilor video efectuate si vazute pe perioada restabilirii ordinii si linistii publice de cadrele de politie reiese implicarea fiecaruia dintre cei 9 inculpati în scandalul produs în luna iunie 2008.

Pentru faptele savârsite în zilele de 26 si 27 iulie 2009 sunt probe certe (declaratii martori MC, MM) din care rezulta ca inculpatul ST, înarmat cu o furca a lovit-o pe numita MC cu acest obiect. De asemenea, a patruns în curtea locuintei învinuitului MG caruia i-a spart geamurile de la casa, iar în data de 27.07.2009 inculpatul ST împreuna cu învinuitii IG, IL si SV au patruns fara drept în curtea locuintei numitului MM, provocându-i o stare de temere care l-a determinat sa-si paraseasca locuinta.

Stabilirea vinovatiei inculpatilor intimati urmeaza a se face desigur, numai în urma efectuarii cercetarii judecatoresti de catre instanta învestita cu judecarea fondului cauzei, probatiunea administrata în faza de urmarire penala pune, însa, în evidenta existenta unor indicii temeinice în întelesul art.143 Cod procedura penala care justifica luarea masurii arestarii preventive fata de acestia.

Tribunalul retine ca existenta si persistenta unor indicii grave de vinovatie constituie conform jurisprudentei CEDO factori pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie, masura arestarii preventive a inculpatilor fiind conforma scopului instituit prin art.5 al CEDO.

În cauza dedusa judecatii, este incident cazul prev. de art.148 lit. f Cod procedura penala pentru infractiunile de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice prevazuta de art.321alin.1 Cod penal si violare de domiciliu prevazuta de art.192 alin.2 Cod penal, deoarece pedepsele prevazute de lege sunt mai mari de 4 ani.

Cât priveste pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea în libertate a inculpatilor, s-a aratat ca pericolul concret pentru ordinea publica trebuie înteles ca o reactie colectiva fata de anumite stari de lucruri, reactie care ar produce perturbatii la nivelul disciplinei publice, al respectului fata de lege, stimulând temerea colectiva ca împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu actioneaza cu fermitate, ca legea nu este aplicata cu hotarâre.

Starea de pericol pentru ordinea publica, spre deosebire de pericolul social concret al faptelor, presupune o rezonanta a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica, o anumita stare de insecuritate sociala.

Împrejurarea ca, perseverând în savârsirea unor astfel de infractiuni, din anul 2008 si pâna în prezent, având convingerea ca atitudinea lor nu este sanctionata prin reactia organelor judiciare ar putea crea la nivelul comunitatii în care locuiesc – orasul C, convingerea gresita ca toti inculpatii pot fi iertati prin neluarea unor masuri procesuale ce se impun în raport de situatia de fapt retinuta în dosarul în care sunt cercetati.

Fata de modul în care au actionat, în grupuri mari, înarmati cu coase, bâte, fiind angrenate mai mult de 50 de persoane, blocând traficul rutier pe DJ 203 E, fiind necesare forte de ordine sporite pentru aplanarea conflictului, în opinia tribunalului lasarea în libertate a inculpatilor intimati prezinta pericol concret pentru ordinea publica, în conditiile în care asemenea fapte tulbura grav linistea si ordinea publica, bunele moravuri, fiind necesara o riposta ferma din partea societatii de natura sa descurajeze comiterea unor fapte de aceeasi natura.

Nu poate fi ignorata nici împrejurarea ca doi dintre inculpati au statutul de recidivisti fiind condamnati anterior pentru infractiuni de evaziune fiscala. Corespunde realitatii ca din Codul de procedura penala a fost eliminat temeiul de arestare constând în statutul de recidivist al persoanei suspectate de comiterea unei infractiuni, dar aceasta nu înseamna ca respectiva persoana nicicând nu va mai putea fi privata de libertate pentru ca a suferit condamnari anterioare, din contra, antecedentele penale vor reliefa întotdeauna potentialul pericol social pe care îl va reprezenta acesta.

Este cazul inculpatilor IG si MA care au fost condamnati pentru infractiuni prevazute de Legea 87/1994, asa cum rezulta din fisele de cazier judiciar aflate la dosar.

Nu pot fi luate în considerare sustinerile inculpatilor în sensul ca nu se impune arestarea preventiva deoarece au acoperit prejudiciile produse iar partile vatamate si-au retras plângerile, în conditiile în care în sarcina lor sunt retinute infractiuni prevazute de art.321 al.1 si art.192 al.2 Cod penal, pentru care actiunea penala nu se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

Acoperirea prejudiciilor produse de catre inculpati este un element de circumstantiere care urmeaza a fi avut în vedere la judecarea pe fond a cauzei si la individualizarea pedepselor aplicate.

Cu privire la ultima conditie impusa de legiuitor, arestarea inculpatilor este necesara desfasurarii urmaririi penale, numai în conditiile privarii de libertate a inculpatilor, organele de cercetare penala vor putea desfasura activitatile ce se impun pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei în conformitate cu dispozitiile art.136 al.1 Cod procedura penala.

Pentru toate aceste considerente, admite recursul formulat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia împotriva încheierii nr.14 din 14.08.2009 pronuntata în camera de consiliu de Judecatoria Slobozia

Tags: Propunere de arestare preventiva

Publicat de: pe 26 July, 2011

Categorie: Jurisprudenta

Subscrie

Propunere de arestare preventivă. Probe sau indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana inculpatului a comis o faptă. Lipsa acestora. Consecinţe.Codul de procedură penală : art. 68 indice 1 CPP;art. 143 CPP

Propunere de arestare preventiva.

Probe sau indicii temeinice din care sa rezulte presupunerea rezonabila ca persoana inculpatului a comis o fapta.

Lipsa acestora. Consecinte.

Codul de procedura penala : art. 681 Cod procedura penala;

: art. 143 Cod procedura penala.

În situatia în care din actele dosarului de urmarire penala nu rezulta existenta unor probe sau indicii temeinice ca persoana inculpatului a comis o fapta prevazuta de legea penala, propunerea de arestare preventiva se respinge ca neîntemeiata.

Încheierea din 23 aprilie 2009, pronuntata în camera de consiliu de Tribunalul Ialomita – sectia penala.

Cu privire la cauza penala de fata:

Cu adresa nr.283/P/22.04.2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul Ialomita, înregistrata la aceasta instanta sub nr. 941/98/2009 din 22.04.2009, s-a inaintat propunerea de arestare preventiva a inculpatului T.P.C., pentru savarsirea infractiuniunilor prevazute de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal, art. 9 lit.b si art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 si art. 43 din Legea nr. 82/1991.

In motivare se arata ca în calitate de director al SC E. SRL a indus si mentinut în eroare SC A SRL S, cu care a încheiat un contract de cesiune de drepturi de creanta, ramase de încasat de la ADP, drepturi prezentate ca fiind certe si exigibile, iar în calitate de administrator al SC T. SRL A. nu a înregistrat în evidentele contabile o factura fiscala, pe baza careia a solicitat în mod nelegal rambursarea TVA, sustragându-se de la plata impozitului datorat si a efectuat cu stiinta înregistrari inexacte care au avut drept consecinta denaturarea veniturilor ce s-au reflectat în bilantul contabil.

Se retine în referat ca inculpatul se afla în situatia prevazuta de art. 148 lit.f si d Cod procedura penala, întrucât pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani si lasarea sa în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, iar inculpatul a savârsit cu intentie o noua infractiune.

Cererea este intemeiata pe dispozitiile art.149 ind.1 C.p.p. si art.148 lit.f si d C.p.p.

Analizand actele si lucrarile din dosarul de urmarire penala nr.283/P/2008, inaintat instantei, rezulta urmatoarele:

Prin Ordonanta nr. 283/P/2008 din 22.04.2009, emisa de Parchetul de pe lânga Tribunalul Ialomita, s-a pus în miscare actiunea penala fata de inculpat, sub aspectul savârsirii infractiunilor de înselaciune, prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal, evaziune fiscala si fals intelectual, prev. de art. 9 lit.b si art. 8 alin. 1 din Legea 241/2005, art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Prin Ordonanta nr. 283/P/2008 din 21.04.2009, s-a luat fata de inculpat masura retinerii pe o perioada de 24 ore, începând cu 21.04.2009, orele 15, pâna la 22.04.2009, orele 15.

Potrivit art. 149 ind. 1 C.p.p., masura arestarii preventive a inculpatului se poate lua daca sunt probe sau indicii temeinice ca acesta a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si exista vreunul din cazurile prevazute de art. 143 C.p.p.

În apararea inculpatului s-a invocat atât nulitatea referatului având ca obiect propunerea de arestare preventiva, pentru neîndeplinirea conditiilor cerute de art. 149 ind. 1 alin. 1 C.p.p. privind obligativitatea motivarii cât si aspecte ce tin de neîndeplinirea celor doua conditii pentru luarea acestei masuri preventive si anume existenta unor probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si existenta vreunuia din cazurile prevazute de art. 148 C.p.p.

S-a sustinut nelegalitatea sesizarii instantei, cu consecinta nulitatii absolute, conform art. 197 alin. 2 C.p.p., fata de nemotivarea propunerii de arestare, de inexistenta unei ordonante de conexare a dosarelor de urmarire penala nr. 283/P/2008 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Ialomita, în care s-a început urmarirea penala pentru art. 215 alin.1,2,3,5 Cod penal si nr. 2788/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Slobozia, pentru infractiunile prevazute de art.9 lit.b si art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 si de art. 43 din Legea nr. 82/1991, de nerespectarea dispozitiilor privind competenta în faza urmaririi penale, constând din invocarea în cuprinsul referatului de preluare a dosarului de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Ialomita de la Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia, a dispozitiilor art. 209 lit.d C.p.p., declarate neconstitutionale, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1058/2007 si, pe cale de consecinta, necompetenta materiala a organelor de urmarire penala cât priveste infractiunile de evaziune fiscala si fals la Legea Contabilitatii.

Se sustine, pe cale de consecinta, necompetenta instantei de a se pronunta asupra propunerii de arestare privind aceste infractiuni date de lege în competenta de supraveghere a parchetului de pe lânga Judecatoria Slobozia.

Se apreciaza, totodata, ca nelegalitatea sesizarii instantei se transpune si în încalcarea prezumtiei de nevinovatie a inculpatului, prin însiruirea în referatul având ca obiect propunerea de arestare a unor dosare si fapte, pentru a se dovedi incidenta în cauza a dispozitiilor art. 148 lit.d C.p.p. cu privire la care nu exista nicio dovada si în conditiile în care inculpatul nu-si cunoaste nici adevarata calitate în respectivele dosare.

Pe fondul propunerii de arestare se arata, în apararea inculpatului, ca nu sunt îndeplinite conditiile cerute de art. 143 C.p.p. rap.la art. 68 ind. 1 C.p.p., probele existente dovedind doar încheierea unui contract civil ale carui parti au cunoscut de la început situatia reala, fara nicio intentie de inducere în eroare din partea inculpatului.

Lipsa laturii subiective sub forma intentiei directe sau indirecte si, implicit, a tuturor elementelor constitutive, se sustine si referitor la cealalta infractiune, retinuta în sarcina inculpatului, invocându-se, totodata, imposibilitatea administrarii de probe în aparare, pentru dovedirea situatiei concrete în care s-a desfasurat activitatea inculpatului, în acord si cu declaratiile date de acesta.

Cât priveste conditiile cerute de art. 148 lit.d si f invocate în propunerea de arestare, se apreciaza ca nu exista probe din care sa rezulte pericolul concret pentru ordinea publica, dat fiind si natura economica a infractiunilor retinute în sarcina inculpatului, nici încercarea acestuia de a se sustrage urmaririi, dupa cum parchetul nu a facut nici dovada savârsirii cu intentie a unor alte noi infractiuni, de natura sa caracterizeze perseverenta infractionala a inculpatului.

În cauza apreciem ca nu se impune luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul T.P.C. pentru neîndeplinirea conditiilor cerute de dispozitiile art. 143 C.p.p.

Referitor la apararile inculpatului privind nelegalitatea sesizarii instantei (nulitatea propunerii de arestare preventiva), consideram ca acestea nu pot fi primate pentru urmatoarele considerente:

Dispozitiile art. 149 ind. 1 C.p.p. nu impun neaparat o motivare ampla, detailata, a propunerii de arestare, situatie în care, fata de procedeul parchetului de descriere a faptelor retinute în sarcina inculpatului si de indicare a unor mijloace de proba în sustinerea propunerii, nu se poate retine o nemotivare, în sensul celor invocate în apararea inculpatului.

Nici nelegalitatea sesizarii sub aspectul încalcarii competentei materiale a organului de urmarire penala nu poate fi acceptata.

Într-adevar, dispozitiile art. 209 alin. 4 ind. 1 lit.a,b,c si d C.p.p. au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 1058/2007.

Este foarte adevarat ca în referatul de preluare a dosarului de la Parchetul local, pentru infractiuni date de lege în competenta judecatoriei, de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Ialomita, se invoca aceste dispozitii procedurale, declarate neconstitutionale.

Din considerentele deciziei Curtii Constitutionale reiese indubitabil ca dispozitiile lit. a,b,c si d ale alin. 41 din art. 209 Cod procedura penala au fost declarate neconstitutionale sub aspectul vaditei lor contradictii cu principiul controlului ierarhic ce guverneaza activitatea procurorilor, fiind considerate, dimpotriva, ca o limitare a competentei procurorilor din cadrul parchetelor superioare, de a prelua cauze de la parchetele inferioare doar în situatiile strict prevazute de acest text de lege.

S-a considerat, deci, ca prin existenta acestor dispozitii procesuale se creeaza o piedica în calea eficientizarii activitatii de urmarire penala, ceea ce contrazice însasi ratiunea reglementarii exprese a posibilitatii procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea urmaririi penale, cauze din competenta parchetelor ierarhic inferioare.

Ca urmare, apreciem ca, fata de dispozitiile deciziei mentionate, nu se poate retine în cauza de fata o încalcare a competentei materiale a organelor de urmarire penala, implicit a procurorului însarcinat cu supravegherea urmaririi penale, prin preluarea dosarului de urmarire penala, având ca obiect infractiunea prevazuta de art. 8 alin. 1 si art. 9 lit.”b” din Legea nr. 241/2005 si art. 43 din Legea nr. 82/1991, procurorii de la parchetele ierarhic superioare având în continuare si oricând aceasta posibilitate, fara limitarile impuse de dispozitiile procesuale declarate neconstitutionale.

Însesi prevederile art. 132 alin. 1 din Constitutie sunt în sensul ca procurorii îsi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministerului justitiei si în raport de acestea, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate prevazuta de Decizia nr. 1058/2007.

Pe cale de consecinta, nici exceptia necompetentei unui judecator din cadrul Tribunalului Ialomita de a se pronunta asupra propunerii de arestare având ca obiect infractiunile mai sus mentionate, nu poate fi primita, dispozitiile art. 1491 alin. 2 Cod procedura penala fiind respectate întru-totul, Tribunalul Ialomita fiind instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond, în conditiile în care parchetul se prevaleaza de cazul de conexitate prevazut de art. 34 lit.”d” Cod procedura penala, iar printre cauzele reunite se afla si cea prevazuta de art. 215 alin. 5 Cod penal, de competenta materiala a tribunalului, ca instanta de fond.

Pe de alta parte, lipsa ordonantei de conexare nu poate fi apreciata în acest moment ca o cauza de nulitate, având în vedere si stadiul în care se afla urmarirea penala.

Dispozitiile art. 148 alin. 1 prevad ca masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt întrunite conditiile prevazute de art. 143 si exista vreunul din cazurile enumerate în lit. a – f ale aceluiasi aliniat.

Dispozitiile art. 143 Cod procedura penala presupun existenta unor probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savârsit o fapta prevazuta de legea penala.

Prin probe sau indicii temeinice trebuie sa întelegem, în conformitate cu art. 681 Cod procedura penala, date din care sa rezulte presupunerea rezonabila ca persoana inculpata, fata de care se desfasoara actele de urmarire penala, a comis o fapta.

În sensul celor de mai sus, este de observat, în primul rând, ca fata de probele existente, nu se poate retine în sarcina inculpatului presupunerea rezonabila, privind comiterea infractiunii de înselaciune, în încadrarea juridica prevazuta de art. 215 alin. 1,3 si 5 Cod penal si aceasta întrucât, aceasta infractiune presupune, sub aspectul laturii subiective, o intentie directa sau indirecta din partea inculpatului care urmareste un anumit scop, si anume obtinerea unui folos injust prin intermediul faptei sale.

Altfel spus, pentru retinerea acestei infractiuni în sarcina inculpatului T.P.C. era necesar a se lamuri cu certitudine ca la momentul încheierii contractului de cesiune de creanta din 18 martie 2008, A.D.P., în calitate de debitor cedat, nu mai datora nicio suma de bani societatii reprezentata de inculpat, SC” E”SRL, ca cedent, aspect cunoscut de inculpat, precum si încercarea acestuia de inducere în eroare reprezentantului SC A în calitate de cesionar al creantelor cu privire la existenta si exigibilitatea creantelor cedate.

Ori, consideram ca, cel putin pâna la acest moment, dosarul de urmarire penala nu contine astfel de dovezi si care ar fi putut constitui indicii temeinice, convingatoare privind comiterea unei înselaciuni.

Pe de alta parte dosarul nu contine nici probe care sa confirme sau sa infirme sustinerile din declaratiile inculpatului, în special aspectele mentionate cu ocazia audierii de judecator nefiind lamurite în mare parte.

Fata de probele existente la acest moment în dosarul de urmarire penala, consideram ca se pot retine urmatoarele:

La data de 18 martie 2008, între SC E. SRL C., în calitate de cedent, reprezentata de inculpat si SC A. SRL S., reprezentata de C.I., ca cesionar, s-a încheiat un contract de cesiune de creanta, având ca obiect cesionarea drepturilor banesti ramase de încasat, în suma de 1.690.000 lei, de cedent, de la debitorul cedat A.D.P., în baza a doua contracte : nr. 23816/2007 si 23817/2007.

Cele doua contracte, încheiate între A.D.P. în calitate de beneficiar si SC A. SRL ca executant, au ca obiect finalizarea si întretinerea de lucrari de amenajare, parcari de resedinta.

Conform acestor contracte, valoarea (pretul) lucrarilor este net superior drepturilor banesti cedate prin contractul de cesiune ulterior (2.863.028,62 lei, conform contractului nr. 23817 si 3.566.913,02, conform contractului nr. 23816/2007).

Potrivit adresei nr. 29716 din 23 octombrie 2008 a Primariei Sector 5, Administratia Domeniului Public – la data respectiva lucrarile angajate de SC”E.” erau executate partial si platite corespunzator executiei.

Din aceeasi adresa reiese ca la momentul respectiv A.D.P. mai datora SC”E.”, conform celor 2 contracte de lucrari si, evident, în masura executarii lucrarilor, aproximativ 1.545.153,56 lei, ceea ce se coroboreaza cu sustinerile inculpatului audiat cu ocazia propunerii de arestare preventiva.

Se deduce, totodata intentia beneficiarului de a continua executia celor doua contracte, în conditiile în care posibilitatea rezilierii pentru neexecutare îi apartine în exclusivitate, conform art. 12 pct. 12 alin. 2 din contractele de lucrari încheiate.

Ca urmare, este de observat ca la data încheierii contractului de cesiune de creanta, cele doua contracte de lucrari erau în derulare, SC E. având de încasat sume de bani de la A.D.P., astfel ca nu se poate retine intentia inculpatului de inducere în eroare a reprezentantului A. sub aceste aspecte esentiale.

Cu ocazia audierii de catre judecator, inculpatul a încercat sa dovedeasca motivul pentru care cesionarul A., actionar majoritar al B.C.C., a avut initiativa încheierii contractului de cesiune si anume pentru a da posibilitatea SC”E.”, debitor al B.C.C., sa-si achite datoriile catre aceasta banca.

Actele de urmarire penala efectuate pâna în acest moment nu lamuresc aceste aspecte invocate de inculpat, dupa cum nu lamuresc nici altele, sustinute în declaratiile sale, precum : motivul real al nefinalizarii lucrarilor catre A.D.P., masura în care reprezentantul A. si cei ai B.C. au cunoscut situatia financiara a societatii E.; relatiile concrete dintre SC”A.” si B.C., modalitatea si realitatea virarii sumei de 16.900.000.000 lei ( ROL) în contul SC”E.” de catre B. C. C. si scopul folosirii ulterioare a acestei sume; conditiile si cauza intrarii în incapacitate de plata a SC”E.”, aspectul continuarii lucrarilor de catre SC”E.”, în folosul A.D.P., dupa încheierea contractului nr. 290 din 18 martie 2008 si în ce conditii, cu ce resurse.

Toate aceste sustineri ale inculpatului, veridicitatea lor, sunt în masura sa lamureasca existenta sau nu a intentiei de inducere în eroare, cu ocazia încheierii contractului de cesiune de creanta, de esenta comiterii unei eventuale infractiuni de înselaciune.

Pâna la momentul prezent probele dosarului de urmarire penala dovedesc doar încheierea si derularea unui contract civil de cesiune de creanta, existând indicii în sensul realitatii creantelor cedate, astfel ca declaratiile reprezentantului A., numitul C.V., în sustinerea învinuirii de înselaciune aduse inculpatului, sunt irelevante si insuficiente.

Cu alte cuvinte, probele existente nu se constituie în date sau informatii de natura sa convinga un observator obiectiv si impartial ca persoana pentru care s-a solicitat arestarea preventiva a comis o fapta prevazuta de legea penala ( Hot. CEDO din 30 august 1990 în cauza Fox Campbell si Hartley contra M.Britanii).

Ca urmare, consideram ca fapta inculpatului, ca reprezentant al SC E., constând din neexecutarea contractului de cesiune de creanta încheiat cu reprezentantul SC A., excede, cel putin la acest moment, legii penale, existând deocamdata, în lipsa altor probe de vinovatie, doar indiciile unui posibil litigiu civil.

Mai mult în încercarea sa de a-si dovedi buna credinta, inculpatul sustine, în declaratia din fata judecatorului, ca a predat, drept garantie cesionarului, cele doua contracte de lucrari încheiate cu ADP, pentru a-si dovedi posibilitatile de plata, aspect confirmat de faptul înregistrarii celor doua contracte de catre reprezentantul SC A., la Arhiva Electronica de garantii reale mobiliare ( pag.33 dosar u.pen.).

Nici referitor la celelalte infractiuni retinute în sarcina inculpatului nu se pot retine indicii temeinice din care sa rezulte presupunerea rezonabila a comiterii lor.

Astfel, cu privire la neînregistrarea în contabilitate a facturii fiscale seria IL/KG nr.5129538 din 27 decembrie 2007, aspect de altfel recunoscut de inculpat, nu sunt indicii evidente în ce priveste întrunirea elementelor constitutive ale infractiunii prev. de art.8 alin.1 din Legea nr. 241/2005, constând din solicitarea rambursarii de la bugetul statului a sumei de 194.237 lei, reprezentând TVA.

Pe lânga faptul ca nu se verifica apararile inculpatului, în conditiile în care acesta dovedeste faptul declararii pierdute a respectivei facturi prin publicarea în Monitorul Oficial, ceea ce creeaza dubii sub aspectul laturii subiective, în referatul parchetului se vorbeste de o simpla solicitare a TVA.

Si aceasta în conditiile în care desi art.8 alin.1 din Legea nr. 241/2005 incrimineaza însasi stabilirea cu rea-credinta de catre contribuabil a impozitelor, taxelor sau contributiilor având ca rezultat obtinerea, fara drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursari sau restituiri de la bugetul general.

În orice situatie, nu se poate retine o rambursare de T.V.A pe baza unei facturi neînregistrate, iar prin procesul-verbal de control nr.608592 din 09 februarie 2008, DGFP I. retine doar o obligatie suplimentara de plata constând si din TVA în suma de 194.237 lei, urmare a acestei neînregistrari, ceea ce nu poate conduce automat la presupunerea rezonabila a comiterii cu intentie a infractiunii prev. de art.8 alin.1 din Legea nr. 241/2005, ori a unui fals la legea contabilitatii conf. art.43 din Legea nr. 82/1991.

Aceeasi este si situatia cât priveste infractiunea de evaziune fiscala prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, retinuta în sarcina inculpatului, în baza aceleiasi facturi neînregistrate si pe baza aceluiasi proces-verbal de control din 09 decembrie 2008, ce constata o obligatie suplimentara de plata constând din impozit pe profit în suma de 163.568 lei, fara alte dovezi în dovedirea intentiei neevidentierii în documentele contabile a operatiunilor efectuate sau a veniturilor realizate.

Oricum, infractiunea complexa de evaziune fiscala reglementata de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, nu poate coexista cu cea prev. de art. 43 din Legea nr.82/1991, existând ori posibilitatea absorbirii acesteia din urma în prima, ori a existentei doar a unui fals la legea contabilitatii, aspecte ce nu se pot deduce în acest moment, doar, eventual pe baza unui simplu proces-verbal de control, o expertiza financiar-contabila putând lamuri alaturi de alte probe, situatia financiara reala a SC E. SRL.

Fata de cele ce preced retinând ca în cauza nu exista probe temeinice care sa îl indice pe inculpat drept posibil autor al infractiunilor retinute în referatul propunerii de arestare preventiva, apreciem ca nu se mai impune analizarea conditiilor prev. de art.148 lit.d si f Cod procedura penala.

În sensul celor de mai sus si dispozitiilor art. 5 par.1 lit.c din CEDO, permit privarea de libertate a unei persoane doar în masura în care exista suspiciunea ca ar fi comis o infractiune . Chiar daca cu ocazia verificarii unei propuneri de arestare preventiva nu se poate verifica daca s-a comis într-adevar acea infractiune, Curtea a statuat ca trebuie sa se probeze daca actele materiale care i se reproseaza persoanei detinute întrunesc continutul constitutiv al unei infractiuni determinate (Hot. Lukanov).

Având în vedere Jurisprudenta CEDO, precum si dispozitiile interne invocate , este evident ca la acest moment nu se poate retine pe baza probelor mai sus analizate “ presupunerea rezonabila” ca inculpatul a savârsit faptele de care este acuzat, nu se poate admite în mod prealabil, drept posibil si real, ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savârsit faptele retinute în propunerea de arestare.

Situatia fata de care respinge.

Tags: Propunere de arestare preventiva

Publicat de: pe 26 July, 2011

Categorie: Jurisprudenta

Subscrie

Propunere de arestare preventivă. Omisiunea ascultării inculpatului de către procuror, înainte de formularea propunerii. Codul de procedură penală : Art. 1491 Cod procedură penală; Art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.