Top

Abandon

Dosar nr.68/829/2009 – abandon familie –

R O M A N I A

JUDECATORIA PODU TURCULUI JUDEŢUL BACAU

SENTINŢA PENALĂ NR.56/13.05.2009

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN: 13.05.2009

Complet format din :

PREŞEDINTE: X

Cu participare:

PROCUROR: Y

GREFIER: Z

Pe rol fiind soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul V. Ş., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 305 al.1 lit. c Cod penal cu aplicarea art.74 al.1 lit. c şi art. 76 alin.1 lit. d Cod penal. La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit inculpatul V. Ş. şi partea vătămată V. M.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

În conformitate cu dispoziţiile prev. de art.304 Cod procedură penală, şedinţa de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.

Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză şi solicită cuvântul pe fond.

Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză şi alte probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată, declară terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, expune pe larg situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriul parchetului, arătând că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 305 lit.c Cod penal constând în aceea că pe o perioadă mai mare de 2 luni nu a plătit pensia de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea celor trei minori rezultaţi din convieţuirea cu partea vătămată. A pus concluzii de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispoziţiilor prev. de art.81 Cod penal si art. 83 Cod penal . Solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate către stat.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

INSTANŢA

– deliberând –

Asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. T. din data de 27.01.2009 în dosarul nr. 1181/P/2008 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul V.Ş. pentru comiterea infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 lit. c Cp, constând în aceea că nu a achitat, cu rea credinţă, către partea vătămată V. M., pensia de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească pentru o perioadă mai mare de două luni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei P.T. sub nr. 68/02.02.2009.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiată partea vătămată (fila 11), inculpatul (fila 29) şi martorii din lucrări M. C. (fila 30) şi M. B. (fila 31), declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei la filele indicate.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. 23/25.01.2007 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr. 999/2006 rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 09.03.2007, inculpatul a fost obligat la plata sumei totale de 160 de lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere pentru minorii I. – D., M. – M. şi C. – G., rezultaţi din căsătoria cu partea vătămată.

Partea vătămată, în plângerea adresată organului de cercetare penală, a precizat că inculpatul nu a mai plătit pensie de întreţinere în favoarea celor trei minori încă din luna decembrie 2006, deci mai mult de două luni, aşa cum prevede textul de lege.

Inculpatul a susţinut că ar fi trimis banii printr-o altă persoană dar nu a putut dovedi acest aspect.

Art. 305 lit. c Cod penal impune ca această neplată să fie cu „rea credinţă”. Deşi codul penal nu defineşte această noţiune, practica judiciară este în sensul că infracţiunea de abandon de familie în această formă există atunci când cel obligat la plata pensiei de întreţinere, deşi capabil de muncă, nu prestează o activitate pentru a dobândi veniturile din care să achite obligaţia de întreţinere. Iar din probele administrate în cele două faze ale procesului penal rezultă că inculpatul este capabil de muncă, în anumite perioade chiar a obţinut venituri din muncile prestate.

În drept, fapta inculpatului de a nu achita, cu rea credinţă, pensie de întreţinere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească pe o perioadă mai mare de două luni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 lit. c Cp.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute de art. 72 Cp, precum şi de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, făcând aplicarea art. 74 lic Cp., coborând astfel pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

În temeiul art. 71 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a şi b C.p.

În temeiul art. 81 C.p. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 Cpp va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 305 alin. 5 şi art. 83 C.p.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. va suspenda executarea pedepsei accesorii.

Instanţa constată că partea vătămată V. M. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând instanţei să îl oblige pe inculpat la plata pensiei de întreţinere restante. Instanţa va respinge această cerere având în vedere faptul că partea civilă are un titlu executoriu pe care îl poate pune în executare, acesta fiind sentinţa civilă nr. 23/25.01.2007, neputându-se constitui două titluri executorii pentru acelaşi debit.

În temeiul art. 191 alin.1 Cpp va obliga inculpatul la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c şi art. 76 alin. 1 lit.d Cod penal, condamnă pe inculpatul V. Ş., fiul lui G. şi E născut la data de -, în comuna P.T, judeţul B, domiciliat în comuna S., sat C., judeţul B., studii 8 clase, agricultor, divorţat, cu antecedente penale, CNP – , la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie.

În temeiul art. 71 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a şi b C.p.

În temeiul art. 81 C.p. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 3 luni, calculat potrivit dispoziţiilor art. 82 C.p.

În temeiul art. 359 Cpp atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 305 alin. 5 şi art. 83 C.p.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. suspendă executarea pedepsei accesorii.

Respinge pretenţiile civile ale părţii vătămate.

În temeiul art. 191 alin.1 Cpp obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.05.2009.

Preşedinte, Grefier,

X/Y

13/14.05.2009

Ex. 2

Etichete:

Abandon

TIP SPEŢĂ: sentinţă civilă

TITLU:

DATA:01.06.2009

Domeniu asociat:

Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2009 sub nr.509/199/2009 pe rolul J. B., reclamanta L. A.-M. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. D.-C. solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, pe cale de ordonanţă preşedinţială să-i fie încredinţat reclamantei spre creştere şi educare minorul C. Ş. –C., născut la data 02.09.2004 şi să suplinească consimţământul pârâtului pentru ca minorul să se poată deplasa în Italia pentru efectuarea investigaţiilor medicale.

Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în sumă de 16 lei şi timbru judiciar de 0,6 lei.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că nu mai ştie nimic de pârât, nu ştie unde poate fi găsit şi de 4 ani de zile nu a dat nici un semn de viaţă şi nici un fel de ajutor minorului. Precizează reclamanta că pe data de 10.06 2009 trebuie să fie cu minorul în Italia pentru un control diabetic.

Oral, în faţa instanţei reclamanta a precizat că a formulat acţiune de încredinţare a minorului, dosar nr.236/199/2009 al J. B. dar având în vedere timpul îndelungat de soluţionare al acestuia, solicită pronunţarea unei hotărâri provizorii de încredinţare a minorului până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului mai sus indicat şi suplinirea consimţământului pârâtului pentru ca minorul să se poată deplasa în Italia pentru efectuarea investigaţiilor medicale.

În dovedirea cererii reclamanta a depus înscrisuri certificat de naştere seria NO nr.149222 pentru C. Ş.-C., scrisoare medicală, buletin de analize medicale nr.65366, certificat medical nr.8999/09.03.2009, Hotărârea nr.712/23.04.2009 a Comisiei pentru protecţia copilului, certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap nr.684/23.04.2009, plan de recuperare a copilului cu dizabilităţi, anchetă socială.

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă.

Instanţa din oficiu a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părţilor însă faţă de natura cauzei şi motivele invocate instanţa a constatat la termenul din 01.06.2009 că nu se mai impune efectuarea anchetei sociale.

În cauză a fost audiat martorul L. C. .

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile au avut o relaţie de concubinaj din care a rezultat minorul C. Ş. –C., născut la data 02.09.2004, fiind recunoscut de pârât conform menţiunilor din certificatul de naştere respectiv seria NO nr. 149222 emis de Primăria municipiului B. , fiind astfel stabilită filiaţia atât faţă de tată cât şi faţă de mamă.

Potrivit art.63 Cod familie, copilul din afara căsătoriei a cărei filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, are faţă de părinte aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie, iar potrivit art.57 Cod familie recunoaşterea se face inclusiv odată cu înregistrarea naşterii sau prin declaraţie făcută la Serviciul de Stare Civilă.

Conform evidenţei ECRIS pe rolul J. B. se află în curs de soluţionare dosarul nr. 236/199/2009 , având ca obiect încredinţare minor, între aceleaşi părţi , cu termen la data de 25.06.2009.

Din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu depoziţia martorului L. C. instanţa reţine că în urmă cu două luni, în urma unor investigaţii medicale minorul C. Ş. –C., în vârstă de 4 ani şi 9 luni a fost diagnosticat cu DIABET ZAHARAT TIP I- DEZECHILIBRAT , fiind încadrat în categoria de persoană cu handicap I Grav – asistent personal, care necesită protecţie specială, aşa cum rezultă din certificatul medical , hotărârea nr.712/23.04.2009 ,certificatul nr. 684/23.04.2009 de încadrare a copilului într-un grad de handicap.

Din Planul de recuperare a copilului cu dizabilităţi rezultă că minorul are nevoie de supraveghere şi îngrijire atentă şi permanentă, fiind necesare pentru recuperare regim, insulinoterapie, control periodic şi tratament al afecţiunilor intercurente .

Din ancheta socială efectuată de D.G.P.C.B. nr.11714/28.05.2009, rezultă că mama minorului are calitate de asistent personal al acestuia şi se achită permanent de îngrijirea minorului , îi asigură medicaţia corespunzătoare , alimentaţia necesară.

Martorul audiat, L. C. care este şi unchiul minorului, a învederat instanţei că minorul face tratament cu insulină de patru ori pe zi. De asemenea, martorul a arătat că pârâtul l-a părăsit pe minor când acesta avea vârsta de 7 luni şi nu s-a ocupat deloc de întreţinerea sau educarea minorului, reclamanta fiind cea care s-a ocupat exclusivitate de creşterea şi educarea acestuia fiind ajutată de familia sa.

Reclamanta a solicitat luarea măsurii provizorii a încredinţării şi suplinirii consimţământului pârâtului deoarece după toate investigaţiile medicale făcute în România, a luat legătura cu o persoană , cetăţean italian, care a întreprins demersuri pentru a-l programa pe minor la o clinică medicală din Florenţa , astfel încât minorul urmează a fi consultat de medicii italieni în perioada 10-12 iunie 2009. În acest sens reclamanta a depus la dosar dovada rezervării biletelor de avion pentru ea şi minor, aceştia urmând a plecat în Italia pe data de 08.06.2009.

Ordonanţa preşedinţială este, conform art.581 Cod procedură civilă, procedura specială prin care se iau măsuri temporare în cazuri urgente. Condiţiile de admisibilitate ale acesteia sunt: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Apreciind în concret, prin raportare la circumstanţele obiective ale litigiului, instanţa consideră că se impune de urgenţă încredinţarea minorului C.Ş –C. mamei şi suplinirea consimţământului pârâtului pentru deplasarea copilului în Italia.

În mod evident, măsura dispusă de instanţă are un caracter vremelnic, fiind limitată în timp soluţia de încredinţare a minorului până la pronunţarea unei sentinţe definitive şi irevocabile pe calea dreptului comun, iar cea de suplinire a consimţământului pârâtului până la definitivarea investigaţiilor medicale în Italia .

La soluţionarea cererii se va avea în vedere faptul ca instanţa judecătorească poate să dispună încredinţarea minorului ori de câte ori interesele acestuia impun o asemenea dispoziţie.

Este de principiu că interesul major al copilului minor se stabileşte prin raportare la un complex de factori – vârsta şi sexul copilului, relaţiile personale, afective dintre copil şi părinţi, profilul moral al părinţilor, starea lor de sănătate şi nu în ultimul rând, posibilităţile materiale pe care le au părinţii pentru creşterea si educarea copilului.

Pornind de la aceste premise şi analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa apreciază că este în interesul minorului de a fi încredinţat de urgenţă mamei ,fiind părintele cu care a crescut şi care a prezentat un interes vădit şi serios în a-i acorda o creştere şi educare cât mai bună, având în vedere şi starea acestuia de sănătate, care aşa cum instanţa a reţinut este gravă necesitând o atentă supraveghere din partea mamei .

În consecinţă, instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art.581 Cod procedură civilă raportat la art.42 Cod familie, va încredinţa în mod provizoriu reclamantei spre creştere şi educare pe minorul C.Ş. –C..

De asemenea, conform dispoziţiilor art.18 al.2 din Legea 272/2004, “ deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească.”

În plus, conform art.98 al.2 din Cod familie “ dacă unul dintre părinţi… se află în neputinţa de a-şi manifesta voinţa, celălalt părinte exercită singur drepturile părinteşti”.

Instanţa are în vedere şi dispoziţiile art.17 al.1 lit.a coroborat cu art.6 al.1 lit.c din Lg. nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate potrivit cărora, în cazul minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani li se eliberează paşaport […] numai la cererea părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre definitivă şi irevocabilă.

Analizând dispoziţiile anterior menţionate, prin prisma art.581 Cod procedură civilă şi a circumstanţelor obiective ale cauzei, instanţa apreciază că, pentru ca minorul C. Ş. –C. să părăsească teritoriul ţării în efectuării investigaţiilor medicale este necesar de urgenţă consimţământul expres al tatălui, care însă este imposibil de a fi obţinut.

În aceste condiţii, considerând că lipsa consimţământului tatălui prejudiciază însuşi interesul superior copilului, instanţa va admite acţiunea şi va suplini consimţământul pârâtului privire la deplasarea minorului,C. Ş. –C., născut la data 02.09.2004, în Italia, pentru efectuarea investigaţiilor medicale .

În temeiul art.274 şi art.129 alin 6 Cod pr.civilă ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete: