Contestaţie la tabelul preliminar. Decăderea reglementata de art. 76 din Legea 85/2006 nu poate fi constatată de lichidatorul judiciar, ci se invocă doar de părţile interesate. Lichidatorul judiciar nu e parte interesată, ci organ care aplică procedura.
Constată că în cadrul procedurii simplificate a insolvenţei deschisă prin sent. com. nr. 215/S/08.05.2008 împotriva debitoarei SC V SRL Iaşi reprezentanţii creditorului C Iaşi au solicitat înscrierea creanţei în cuantum de 6107,32 lei în tabelul creanţelor.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a declarat creanţa lui C ca tardivă, motiv pentru care reprezentanţii acesteia din urmă au formulat contestaţie în condiţiile art. 1, 7, alin. 6, 31, 61, alin. 1, 73 respectiv 75 din legea 85/2006.
Împotriva contestaţiei formulate lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare la data de 05.01.2010 invederând faptul că cererea de creanţă a fost înregistrată la data de 09.06.2009, cu mult după expirarea termenului de depunere a creanţelor – 07.07.2008. În aceste condiţii consideră cererea de creanţă tardivă, solicitând respingerea contestaţiei. În drept invocă disp. art. 76, alin. 1 din lege.
Faţă de precizările depuse ulterior de către creditor, asupra contestaţiei formulată de C instanţa reţine:
Procedând la analizarea cererilor de creanţă depuse în procedura insolvenţei debitorului SC V lichidatorul desemnat a considerat că declaraţia de creanţă depusă de reprezentanţii creditoarei la data de 09.06.2009, cu mult după expirarea termenului de depunere a creanţelor – 07.07.2008 – este tardivă, în interpretarea disp. art. 76, alin. 1.
Cu toate acestea, disp. art. 76, alin. 2 din legea 85/2006 stipulează în mod clar că „decaderea va putea fi invocata oricand, de orice parte interesata, pe cale de actiune sau exceptie”.
Ori, în conformitate cu disp. art. 5, alin. 1 din lege, care prevede că organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul, lichidatorul judiciar nu este parte interesată în cadrul procedurii insolvenţei.
În consecinţă, lichidatorul nu trebuie să procedeze decât la o analiză a temeiniciei creanţei, tardivitatea cererii putând fi invocată pe cale de directă ori de excepţie de către orice parte a procedurii care invocă un interes legitim.
Cu creanţa C a fost considerată tardivă din oficiu de către lichidatorul judiciar al debitoarei, instanţa va dispune analizarea temeiniciei acesteia, refacerea tabelului creanţelor şi admiterea contestaţiei.
Tags: Contestaţie la tabelul preliminar
Publicat de: pe 4 July, 2011 
Categorie: Contestaţie la tabelul preliminar al creantelor debitorului făcut de un credit care nu şi-a justificat pretenţiile printr-un act de creanţă. Respingere contestaţie.
Deliberînd asupra cauzei de faţă:
Prin sent. com. nr. 387/S/14 .04.2010 pronunţată în acest dosar , s-a deschis procedura insolvenţei faţă de debitorul SC N SRL Iaşi, fiind numit administrator judiciar A.
La data de 14.07.2010 a fost depus la dosar tabelul preliminar al creditorilor, tabel care a fost suplimentat la data da de 24.08.2010, dat fiind faptul că s-a mai formulat o declaraţie de creanţă din partea creditorului GD , care a solicitat să fie înscris la masa credală cu suma de 351.176. lei
Analizînd creanţa reclamată, administratorul judiciar a considerat că acest pretins creditor nu trebuie acceptat la masa credală întrucît nu a făcut dovada creanţei sale, astfel că în tabelul preliminar suplimentar a fost înregistrat cu sumă 0.
Împotriva acestui tabel a formulat contestaţie creditorul, susţinând , în esenţă , că a creditat societatea pentru necesităţile acesteia în vederea desfăşurării activităţilor economice, dar acest credit nu a mai fost restituit pentru lipsa de lichidităţi.
Creditorul a înţeles să-şi dovedească contestaţia cu înscrisuri, arătând că potrivit bilanţului depus de debitor la A.F.P. Iaşi , la data de 31.12.2008 soldul debitor al societăţii era în cuantum de 377.176 lei.
Examinând contestaţia creditorului prin prisma probelor administrate, aceasta se dovedeşte a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă întrucât creditorul contestator nu a depus la dosar actul de creanţă care să-i justifice pretenţiile, dar şi în baza căruia instanţa să poată verifica exigibilitatea acestei creanţe, respectiv incidenţa dispoziţiilor legale privind prescripţia extinctivă.
