DECIZIE DE PENSIONARE REVOCATĂ DE ORGANUL EMITENT ÎN CURSUL PROCESULUI. SPORURI CU CARACTER PERMANENT. CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ A UNITĂTII ANGAJATOARE

Prin acţiunea formulată de contestatorul P.V., s-a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii şi S.C. M.S. S.A anularea deciziei de pensionare nr. 186346/05.09.2003 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi muncă depusă şi obligarea intimatei să refacă calculele în funcţie de datele care nu au fost retinute.

În motivarea contestaţiei, a arătat că a fost pensionat pentru munca depusă şi limită de vârstă, prin decizia de pensionare nr. 186346/05.09.2003, beneficiind de o pensie în cuantum de 3.476.286 lei.

Ulterior, prin decizia nr. 186346/21.09.2004, intimata i-a recalculat pensia stabilind ca, începând cu data de 01.07.2003, acesta beneficiază de o pensie în cuantum de 3.479.922 lei.

La data de 02.12.2004, s-a procedat la revizuirea pensiei contestatorului stabilindu-se o pensie în cuantum de 3.482.475 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 581/08.05.2006, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S.C. M. S. SA.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul P. V.

A fost obligată pârâta S.C. M. S. Galaţi SA să elibereze reclamantului adeverinţe din care să reiasă perioada în care a beneficiat de spor de noapte.

A fost anulată decizia de pensionare nr. 1-186346/05.09.2003 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii.

A fost obligată intimata Casa Judeţeană de Pensii Galaţi la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a sporului de noapte.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 2000 ron cheltuieli dejudecată.

Au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut instanţa de rejudecare mătoarele.

Contestatorul a fost pensionat pentru munca depusă şi limită de vârstă, prin decizia de pensionare nr. 186346/05.09.2003, beneficiind de o pensie în cuantum de 3.476.286 lei.

Ulterior, prin decizia nr. 186346/21.09.2004, intimata i-a recalculat pensia stabilind ca, începând cu data de 01.07.2003, acesta beneficiază de o pensie în cuantum de 3.479.922 lei.

La data de 02.12.2004, s-a procedat la revizuirea pensiei contestatorului stabilindu-se o pensie în cuantum de 3.482.475 lei.

În mod corect intimata a calculat în sarcina contestatorului un total de 25 de ani, 7 luni şi 15 zile ca activitate desfaşurată în grupa I de muncă, conform Ordinului 50/1990, având în vedere prev. Art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Prin decizia nr. 186346/21.09.2004, s-a dispus modificarea punctajului mediu anual, cu utilizarea salariului conform adeverinţei nr. 293/03.09.1974.

Prin decizia nr. 186346/02.12.2004 s-a procedat la valorificarea lunii iunie 2003 în care contestatorul a fost angajat la Asociaţia de proprietari.

Pentru perioada 16.08.1975-01.01.1976, instanţa a reţinut că au fost utilizate salariile înscrise în carnetul de muncă al contestatorului în conformitate cu disp. Legii nr. 19/2000, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Pentru sporul de grupă contestatorul nu a obţinut venituri salariale suplimentare, altele decât cele înscrise în carnetul de muncă, iar conform art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, sporul pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă reduce vârsta standard de pensionare conform art. 167 alin. 1 tabel 4 din Legea 19/200, în vederea realizării stagiului complet de cotizare.

Cu privire la veniturile de completare acordate contestatorului conform OUG 119/2001, aceste sume sunt exceptate de la plata CAS conform art. 19 din acelaşi act normativ şi, în consecinţă, nu au fost luate în considerare la stabilirea punctajului pentru pensie.

În speţă,contestatorul nu a beneficiat de sporuri cu caracter permanent conform prevederilor art.164 din Legea nr. 19/2000, cu excepţia sporului de vechime care a fost valorificat potrivit legislaţiei în vigoare la calculul pensiei.

Astfel, petentul, potrivit cererii de completare de la fila 61 din dosar, a solicitat în mod expres să fie citată în calitate de pârâtă şi S.C. M. S. Galaţi SA .

Angajatorul S.C. M. S. Galaţi, pe timpul activităţii contestatorului, a înregistrat în cartea de muncă în permanenţă numai salariile tarifare, iar prin adăugarea sporurilor ce s-au eliberat nu rezultă salariile brute au nete de care trebuia să se ţină cont la determinarea punctajelor anuale conform art. 164 din Legea 19/2000.

Din acest motiv, a respins instanţa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs recurentul contestator P. V. şi intimatele C.J.P. şi S.C. M.S. S.A.

Prin decizia civilă nr. 584/R/18.09.2006 a Curţii de Apel Galaţi, s-a admis recursul declarat de C.J.P. şi în rejudecare, s-a respins ca nefondată contestaţia.

S-au respins ca nefondate recursurile declarate de contestatorul P.V. şi intimata S.C. M.S. S.A pentru următoarele considerente:

În primul rând, din actele şi lucrările dosarului se constată că intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii, în cursul procesului pe fond, a modificat decizia nr. 186346/05.09.2003 contestată de către recurent, ca urmare a modificărilor ce au intervenit în cartea de muncă a acestuia.

În acest sens, intimata a emis o nouă decizie de recalcularea a pensiei, nr. 1-186346 din data de 21.09.2004 şi, ulterior, decizia nr. 1-1186346/02.12.2004 care pot fi contestate în aceleaşi condiţii, pe cale separată, întrucât, potrivit disp. art. 169 alin.

2 din Legea nr. 19/2000, cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind contestarea.

În aceste condiţii, prima decizie contestată de către recurentul contestator nu îşi mai produce efectele, întrucât a fost modificată de către intimată prin recalcularea punctajului mediu anual.

Analizând totuşi fondul cauzei, se constată că, potrivit disp. art. 82 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată , pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite şi se stabileşte în baza actelor doveditoare ce se află depuse la dosar.

De asemenea, prevederile art. 169 din aceeaşi Lege, drepturile de pensie recalculate se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare împreună cu actele doveditoare.

Instanţa de fond, pronunţând soluţia de anulare a deciziei de pensionare, a eludat dispoziţiile legale menţionate mai sus, şi astfel hotărârea este nelegală.

Deşi la dosar nu există nici o dovadă a faptului că contestatorul a beneficiat de sporul de noapte, totuşi, în mod greşit, instanţa a obligat pe recurenta intimată Casa Judeţeană de Pensii să emită o nouă decizie, pe baza unei probe, respectiv adeverinţă ce urmează să fie emisă ulterior.

La pronunţarea unei hotărâri, instanţa trebuie să se bazeze pe probele existente, depuse la dosar dacă are în vedere înscrisuri, ori pe probe nemijlocite, şi nicidecum pe înscrisuri ce ar putea fi emise după pronunţarea sentinţei.

Instanţa de fond a pronunţat soluţia în mod greşit şi în ce priveşte sporul de noapte.

Sporul de noapte este prevăzut prin disp. art. 72 din Legea nr. 57/1974, conform cărora acesta se acordă cu condiţia ca timpul lucrat noaptea să reprezinte cel puţin jumătate din programul de lucru.

Deci, sporul de noapte nu are caracter permanent, aşa cum prevăd disp. art. V din anexa la OUG nr. 4/2005.

În consecinţă, decizia de pensionare nr. 186346/05.09.2003 a fost emisă de către recurenta intimată Casa Judeţeană de Pensii în mod corect, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

În ce priveşte recursul declarat de către contestatorul P. V., acesta este nefondat.

În primul rând, orele suplimentare nu au caracterul unui spor permanent, întrucât, potrivit disp. art. 71 din Legea nr. 57/1974, reprezintă spor cu caracter permanent doar lucrul sistematic peste programul normal de lucru iar orele suplimentare pot fi asimilate acestui spor numai pentru personalul care, prin natura muncii, a lucrat peste programul normal şi care, în locul retribuţiei pentru orele suplimentare, a beneficiat de majorarea salariului tarifar.

Deci, nefiind un spor permanent, nu poate fi valorificat la calcularea punctajului mediu anual, conform prev. OUG nr. 4/2005.

De asemenea, intimata Casa Judeteană de Pensii a luat în calcul toti anii lucrati de contestator, în condiţiile grupei I de muncă., aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.

Faţă de aceste considerente, cele două motive de recurs invocate de către contestator apar ca fîind neîntemeiate.

Recursul declarat de pârâta S.C. M S. GALAŢI S.A. este apreciat ca fiind nefondat.

Aşa cum rezultă din textele legale indicate prin considerentele mai sus expuse, respectiv disp. art. 4 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2003, dovada sporurilor în vederea calculării punctajului mediu anual pentru acordarea drepturilor de pensie se face şi prin adeverinţe eliberate de către angajator.

Întrucât contestatorul a lucrat la pârâta recurentă, este legal ca aceasta să îi elibereze adeverinţa.

Faptul că instanţa de fond nu a arătat temeiul de drept prin hotărâre nu este motiv de casare atât timp cât soluţia este apreciată ca fiind corectă.

Aceste lipsuri s-au complinit prin indicarea temeiurilor de drept de către instanţa de recurs.

Recurenta pârâtă nu are calitatea de a analiza dacă un spor are sau nu caracter permanent şi dacă se poate calcula punctajul mediu anual pe baza acestuia.

Această analiză aparţine strict Casei de Pensii care emite decizia de pensionare şi hotărăşte ce sporuri va avea în vedere la calculul punctajului pe baza carnetului de muncă sau a adeverinţelor eliberate de angajatori.

Obligaţia generală de a face , în speţă, de a elibera o adeverinţă, incumbă pârâtei, în virtutea faptului că a avut calitatea de angajator a contestatorului.

Recurenta trebuie să critice numai solutia dată de instantă numai în ceea ce o priveşte şi nu cu privire la intimata Casa Judeţeană de Pensii.

În consecinţă, susţinerile recurentei pârâte apar lipsite de suport legal iar soluţia instanţei de fond este corectă sub acest aspect.

Oricum, aşa cum s-a motivat mai sus, recurenta pârâtă are deplină calitate procesuală.

Tags: decizie de pensionare

Decizie de pensionare. Sporuri cu caracter permanent.

2. Decizie de pensionare – Sporuri cu caracter permanent – Decizia civilă nr.324/15.05.2006 a Curţii de Apel Galaţi

Prin contestaţia formulată şi înregistrată sub nr.5718/29.11.2002 la Tribunalul Galaţi,contestatorul Psegalinschi Alexe a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Galaţi,anularea deciziei de pensie nr. 180891 din 8.10.2002 şi recalcularea pensiei.

Prin sentinţa civilă nr.1486/1.11.2006 Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată contestaţia împotriva deciziei de pensie nr.1-180811 din 28.10.2002 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Galaţi.

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 164 al.3 din Legea 19/2000,la determinarea punctajelor anuale pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiilor anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţele eliberate de unitate conform legislaţiei în vigoare.

A mai reţinut instanţa de fond că adausul de acord reglementat de Legea nr.57/1974 şi Legea nr.2/1984 nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi nici nu reprezintă spor cu caracter permanent pe care legiuitorul le-a menţionat strict şi limitativ în textul art.10 din Legea 3/1977 modificat şi completat de art.111 din Legea nr.49/1992.

De asemenea ,prin OUG nr.4/2005 formele de retribuire în acord sau cu bucata ,în regie ori după timp,pe bază de tarife sau cote procentuale nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual,întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor ,conf. legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001.

S-a reţinut că intimata a calculat corect pensia acordată contestatorului conf. deciziei nr.1-180891/8.10.2002.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul Psegalinschi Alexe, considerând-o nelegală.

Instanţa de recurs a reţinut că potrivit Legii 49/1992 au fost considerate sporuri cu caracter permanent ,sporul de vechime în muncă,sporul pentru lucru în subteran,indemnizaţia de zbor,sporul pentru lucru sistematic pentru programul normal,etc.

Potrivit acestui act normativ nu erau considerente ca fiind sporuri cu caracter permanent şi nu erau luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual corespunzător perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 –puncte de retribuire în acord sau cu bucata ,în regie sau după timp pe bază de tarife sau rate procentuale.

OUG nr.4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, în anexă enumeră sporurile care potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului anual.

Se menţionează expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conf.legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2002,formele de retribuire în acord.

Pentru aceste considerente,Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat recursul declarat de contestator.

Tags: decizie de pensionare

Decizie de pensionare. Contestaţie. Nelegalitate a sentinţei instanţei de fond care a apreciat că nu se poate lua în calculul pensiei activitatea desfăşurată de contestator în perioada 1964-1977 ca şi cooperator în sectorul zootehnic dintr-o unitate coop

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 2448/C din 8 mai 2006, contestatorul C. Gh. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii, să se dispună anularea deciziei nr. 80 din 7 februarie 2006, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit în sumă de 47.690.000 lei (ROL), cu titlu de pensie necuvenită, susţinând şi nelegalitatea deciziei nr. 167052 din 5 decembrie 2005, comunicată la aceeaşi dată, 26.04.2006, susţinând că era îndreptăţit la acordarea pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă.

Motivând cererea, contestatorul a susţinut că a desfăşurat activitatea atât în sectorul zootehnic al fostei C.A.P. F. M., situaţie dovedită prin fişele de retribuire şi adeverinţă dar şi ca muncitor betonist la fosta A. E. I. Fălticeni, beneficiind de drepturile de pensie stabilite conform Legii nr. 3/1977.

Drept consecinţă în mod greşit s-a procedat la revizuirea drepturilor stabilite anterior solicitând menţinerea drepturilor acordate iniţial.

Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea acţiunii arătând că iniţial reclamantului i s-au acordat drepturile de pensie în anul 1995, fiind recunoscută o vechime în muncă de 32 ani din care 15 ani, 11 luni şi 8 zile activitate desfăşurată în grupa a-II-a de muncă

Ulterior, prin decizia nr. 167052 din 5 decembrie 2005 drepturile de pensie au fost revizuite, considerându-se că nu poate fi luată în calcul adeverinţa nr. 2867 din 4.09.1995, eliberată de C.L. Vadu Moldoveni , întrucât în anul 1990 nu ar fi desfăşurat activitate în sectorul zootehnic, aşa încât stagiul de cotizare a fost diminuat, stabilindu-se şi un debit în cuantum de 4769 lei RON.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 1138 din 5.07.6 a respinsă ca nefondată contestaţia.

Prin considerentele sentinţei instanţa de fond a reţinut că iniţial, conform deciziei de pensie nr. 167052 din 29.11.1995, contestatorului i s-au stabilit drepturile de pensie pentru limita de vârstă şi vechime integrală.

Ulterior s-a procedat la revizuirea dreptului de pensie, în baza H.G. nr. 1550/2004, constatându-se că în realitate vechimea în muncă este incompletă, aşa încât s-a emis o nouă decizie şi stabilirea unui debit, reprezentând diferenţa între pensia cuvenită şi pensia încasată. S-a argumentat că nu a fost luată în considerare adeverinţa nr. 2867 din 4.09.1995 eliberată de C. L. al comunei Vadu Moldovei întrucât ar fi trebuie ca în anul 1990 petentul să fie angajat în sectorul zootehnic, ori acesta, conform înscrisurilor din carnetul de muncă, desfăşura activitatea la A.E.I. cu profil industrial Fălticeni. În aceste condiţii drepturile de pensie au fost recalculate în funcţie de vechimea rezultată cu obligarea la restituirea diferenţelor de pensie, necuvenite pe perioada 1.03.2003-1.03.2006.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate arătând că a fost pensionat pentru limită de vârstă şi vechime integrală, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977 dar şi a prevederilor stabilite conform D.L. nr. 43/1990 şi nr. 53/1990 luându-se în considerare o activitate totală de 32 de ani, inclusiv activitatea desfăşurată la Ferma zootehnică D. a fostului CAP Fântâna Mare, din comuna Vadu Moldovei. Această situaţie a fost atestată prin adeverinţa nr. 2867 din 4.09.1995, eliberată de unitatea deţinătoare a arhivei, Consiliul Local Vadu Moldovei, document din care rezultă că a desfăşurat activitatea în sectorul zootehnic, a depăşit normele planificate, arătând că la solicitarea Casei Judeţene de Pensii Suceava a depus şi fişele anuale cu timpul realizat şi retribuţiile încasate. Pentru activitatea desfăşurată la A.E.I.P.I Fălticeni a fost depusă copia cărţii de muncă aşa încât, întrucât în conformitate cu prevederile Decretelor-lege nr. 43 şi nr. 53/1990, timpul lucrat în sectorul zootehnic constituie vechime în muncă pentru stabilirea pensiilor în cadrul asigurărilor sociale de stat, în mod greşit s-a exclus această perioadă din pensia stabilită şi s-a stabilit greşit un debit în sumă de 40.000.000 lei. Drept consecinţă a solicitat anularea deciziilor emise nelegal.

Recursul, nemotivat în drept dar care poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., este întemeiat pentru următoarele considerente:

Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale, contestatorului i s-au stabilit drepturile de pensie, fiind emisă decizia nr. 167052 din 19.11.1995 (fila 28 dosar) pentru o vechime totală în muncă de 31 ani, 8 luni şi 3 zile, întregită la 32 ani din care 15 ani, 11 luni şi 8 zile, în grupa a-II-a de muncă şi diferenţa în grupa a-III-a de muncă.

Contestatorul a beneficiat de pensie de asigurări sociale de stat până la data emiterii deciziilor contestate, nr. 167052 din 5.12.2005 şi a deciziei de imputare nr. 80 din 7.02.2006, prin care s-a revizuit decizia emisă iniţial, în sensul că s-a luat în calcul un stagiu de cotizare de 23 ani, faţă de 32 de ani, consecinţa fiind stabilirea unui debit în sumă de 4.769 lei RON, cu motivaţia că nu s-a luat în calcul activitatea desfăşurată în perioada 1964-1977 care nu constituie vechime utilă în sectorul de stat.

Ori, contestatorul a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977 dar şi a Decretului-lege nr. 53/1990, care prin art. 5 a stabilit că munca prestată în sectorul zootehnic din unităţile cooperatiste de către cooperatori, până la data încadrării lor cu contracte de muncă, conform art. 7 din Decretul –lege nr. 43/1990, se consideră vechime în muncă pentru stabilirea pensiilor în domeniul asigurărilor sociale de stat.

Este de observat că acest act normativ nu a condiţionat în nici un mod, ca la data emiterii acestei reglementări, persoana interesată să fi avut calitatea de salariat în sectorul zootehnic, aşa încât în mod greşit s-a exclus perioada de activitate din sectorul zootehnic din calculul drepturilor de pensie, au fost determinate drepturile de pensie legal stabilite prin decizia nr. 167052 din 29.11.1995 şi creat un debit nereal, stabilit prin decizia nr. 80 din 7.02.2006 la suma de 4769 lei RON.

Faţă de cele arătate, cum activitatea prestată în sectorul zootehnic în perioada anilor 1964-1977 a fost dovedită şi necontestată de intimată iar prevederile Decretului lege nr. 43/1990 nr. nr.53/1990 nu puteau fi aplicate în mod discriminatoriu doar anumitor persoane.

În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recursul va fi admis, cu consecinţa modificării în totalitate a sentinţei, admiterea contestaţiei şi anularea celor două decizii emise nelegal.

(Decizia nr. 918/28.11.2006 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale)

Tags: decizie de pensionare

Contestatie decizie de pensionare

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr.2861/88/2008
Secţia Civilă, Comercială şi de Contencios Administrativ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 367
Şedinţa publică din data de 04 martie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2861/88/2008, “…” a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.31052/7.11.2008 emisă de C.J.P.Tulcea, solicitând anularea deciziei şi obligarea intimatei să emită o decizie de acordare a pensiei anticipate parţială, luând în considerare şi perioada de cotizare cuprinsă între 1.05.2000 – 1.04.2001.

În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 20.05.2008 a depus dosarul de pensionare înregistrat sub nr.17761, solicitând acordarea pensiei parţiale anticipate, conform prevederilor Legii nr.19/2000.

Menţionează că în urma analizării cererii a fost emisă decizia nr.17761/23.05.2008, prin care solicitarea sa a fost respinsă cu motivarea că nu sunt întrunite prevederile art.50 din Legea nr.19/2000, în sensul că stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet şi că are “vârsta cu cel mult cinci ani mai mică decât vârsta standard”.

A precizat că verificând înscrierile din carnetul de muncă, înscrieri făcute de DMPS şi Casa judeţeană de pensii a constatat că, deşi avea contract de asigurare şi plătise contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat, acestea nu fuseseră operate în carnetul de muncă, pentru perioada 01.05.2000 – 01.04.2001.

A mai menţionat contestatoarea că a avut calitatea de asociat şi administrator al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată (SC “…” SRL), a încheiat contract de asigurare socială cu Direcţia de muncă, contract în baza căruia se obliga să depună contribuţia de asigurări sociale, reprezentând CAS 30% şi pensie suplimentară 5%, obligaţie de care s-a achitat.

De asemenea, lunar a depus la instituţia mai sus amintită declaraţia privind obligaţia de plată către bugetul asigurărilor sociale, declaraţia anexată, vizând chiar perioada nevalorificată şi neoperată în carnetul de muncă (20.08.2000).

În dovedire, a depus la dosarul cauzei în copie: deciziile nr.31052/7.11.2008 şi nr.17761/23.05.2008, contractul de asigurare socială încheiat în data de 25.08.1999, declaraţia lunară privind obligaţiile de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, note de contabilitate, carnetul de muncă, ordine de plată, balanţa de verificare, concluzii scrise şi adresam nr.39347/2008.

În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi în copie: extras din OUG nr.41/2000, decizia nr.31052/7.11.2008, adeverinţa nr.31052/2008, ordine de plată, cererea înregistrată sub nr.31052/2008 şi contractul de muncă al contestatoarei..

S-au mai depus la dosarul cauzei: adresele nr.1503/2009 şi nr.1438/2009.

Examinând contestaţia în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.31052 din 29.09.2008, contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie anticipată parţială începând cu data de 1.10.2008.

La data de 7.11.2008 CJP Tulcea i-a emis decizia nr.31052, prin care i-a respins înscrierea la pensie anticipată parţială.

Potrivit art.50 al.1 din Legea nr.19/2000 “Asiguraţii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum şi cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parţială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani”.

La data de 25.08.1999, contestatoarea a încheiat cu Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Tulcea contractul de asigurare socială nr.2201.

Din ordinele de plată depuse la dosarul cauzei, rezultă că pentru perioada 1.05.2000 – 01.04.2001 contestatoarea a achitat contribuţia de asigurări sociale şi pensia suplimentară.

Având în vedere prevederile OG nr.86/2003, Casa judeţeană de pensii nu are în competenţa sa să verifice dacă sumele achitate de contestatoare sunt corecte pentru că Ministerului Finanţelor Publice, prin unităţile subordonate, îi revine această competenţă.

La data la care contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie anticipată parţială avea vârsta de 54 ani şi 7 luni.

Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.19/2000, contestatoarea se poate pensiona cu 5 ani îna9inte de împlinirea vârstei de 59 de ani şi 7 luni dacă are un stagiu complet de cotizare realizat mai mare de 29 de ani şi 2 luni.

Ori, având în vedere că pentru perioada 1.05.2000 – 1.04.2001 contestatoarea şi-a achitat contribuţia de asigurări sociale şi pensia suplimentară, instanţa urmează a anula decizia nr.31052 din 7 noiembrie 2008 emisă de CJP Tulcea, ca netemeinică şi nelegală şi a obliga intimata să emită o decizie de acordare a pensiei anticipate parţială, luând în considerare şi perioada de cotizare cuprinsă între 1 mai 2000 – 1 aprilie 2001.

Tags: decizie de pensionare, Legea nr.19/2000, OG nr.86/2003

Asigurări sociale – decizie de pensionare

Dosar nr. 67/88/2009
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA Nr. 153
Şedinţa publică Din data de 04 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată sub nr.67/88/2009, MI a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.35183/8.12.2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând anularea acesteia ca nelegală şi netemeinică şi obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare.

În motivare, contestatorul a arătat că a formulat cerere de pensionare la începutul lunii noiembrie 2008, înainte de împlinirea vârstei de 60 ani, motivat de aceea că la respectiva dată avea o vechime de 26 ani şi 6 luni în funcţie de procuror şi funcţii echivalente acesteia (ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice).

Precizează contestatorul că, prin decizia contestată, intimata i-a respins cererea de pensionare, motivat de faptul că nu a îndeplinit condiţiile de vechime prev. de art.82 al.2 din Legea nr.303/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Precizează contestatorul că, potrivit preved.art.82 al.2 din Legea nr.303/2004, aşa cum a fost modificat acest articol prin Legea nr.97/2008, în ceea ce îl priveşte, se poate pensiona la cerere înainte de împlini rea vârstei de 60 de ani, dacă are o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de procuror, la calcularea acestei vechimi luându-se în considerare şi perioadele în care a exercitat funcţia de ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice (potrivit prev. art.82 al.2 coroborate cu art.86 din Legea nr.303/2004 modif. prin Legea nr.97/2008).

Învederează instanţei pârâtul că, la data formulării cererii de pensionare înregistra o vechime de 26 ani şi 6 luni în funcţie de procuror şi funcţii asimilate acesteia, îndeplinind deci condiţiile legii mai sus citate.

Totodată, contestatorul a precizat că prin hotărârea nr.680/11.10.2007 a Consiliului Superior al Magistraturii, i-a fost admisă cererea de recunoaştere vechime în magistratură a perioadei în care a funcţionat ca ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, în cadrul organelor de poliţie.

În dovedire, contestatorul a depus la dosar decizia nr.35183 din 8.12.2008 privind acordarea pensiei de serviciu conform art.82 al.2 din Legea nr.303/2004 cu modif. şi compl. ulterioare, adresa nr.9185/2997, hotărârea nr.680/11.10.2007 a Consiliului Superior al Magistraturii, adeverinţa nr.2132/8.06.1994, extras din Legea nr.97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei.

În apărare, intimata a formulat în cauză întâmpinare şi a depus copii după următoarele înscrisuri: model adeverinţă – tip pentru stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor şi procurorilor conform Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, decizia nr.35183 din 8.12.2008 privind acordarea pensiei de serviciu conform art.82 al.2 din Legea nr.303/2004 cu modif. şi compl. ulterioare, cererea contestatorului adresată CJP Tulcea, înregistrată sub nr.35183/4.11.2008, adeverinţa de pensionare conform Legii nr.303/2004 înregistrată sub nr.4910/VI/14/4.11.2008, adeverinţa nr.2132/8.06.1994, hotărârea nr.680/11.10.2007 a CSM şi extras din carnetul de muncă al contestatorului.

Prin întâmpinare intimata a arătat că din redactarea art.82 al.2 din Legea nr.303/2004 se poate constata că legiuitorul a precizat foarte clar ce perioade intră în calculul celor 25 de ani în funcţia de procuror în speţă şi anume, cele în care acesta a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

Precizează intimata că, dealtfel, condiţia realizării a 25 ani de vechime prevăzută la art.82 al.2 din Legea nr.303/2004, nu se referă la vechimea în magistratură, aşa cum interpretează contestatorul.

Totodată, intimata a arătat că, în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la pensia de serviciu, Legea nr.303/2004 face referire la vechimea în magistratură doar la aqrt.82 al.3.

Cu privire la adeverinţa nr.4910/VI/14.11.2008 eliberată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, intimata a arătat că aceasta nu respectă modelul prevăzut de HG nr.1275/2005, adaptată la condiţiile cerute de Legea nr.303/2004 modificată.

Examinând contestaţia, raportat la probatoriul administrat, instanţa va reţine următoarele:

Prin decizia nr.35183/8.12.2008 intimata a respins cererea de înscriere la pensie a contestatorului motivat de faptul că nu sunt îndeplinite preved. art.82 al.2 din Legea nr.303/2004, respectiv acesta nu îndeplineşte condiţia de vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţiile de judecător şi procuror.

De asemenea, la emiterea deciziei contestate, intimata a reţinut şi faptul că adeverinţa nr.4910/7 din 4.11.2008 nu este întocmită conform modelului din anexele la normele metodologice de aplicare a Legii nr.303/2004.

Potrivit art.82 al.2 din Legea nr.303/2008: „Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.”

Analizând extrasul din carnetul de muncă al contestatorului, adeverinţa nr.2132/8.06.1994, emisă de Ministerul de Interne – UM 0842 Tulcea, Serviciul personal şi învăţământ şi adeverinţa de pensionare conform Legii nr.303/2004, nr.4910/VI/14 din 4.11.2008 emisă de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, se reţine că în perioada 1.02.1981 – 31.05.1994 contestatorul a ocupat funcţia de ofiţer poliţie judiciară cu studii superioare juridice, iar începând cu data de 15.09.1995 şi până la data formulării acţiunii, acesta ocupă funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag.

Se reţine că la data de 4.11.2008 contestatorul s-a adresat cu cererea nr.35183 intimatei solicitând înscrierea sa la pensie de serviciu, la cerere, în baza art.82 al.2 şi art.83 al.1 din Legea nr.303/2004.

Potrivit preved.art.86 din Legea nr.303/2004 aşa cum a fost modificată de Legea nr.97/2008 privind aprobarea OUG nr.100/2007: „Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier şi consilier de conturi în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum şi perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probaţiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ.”

În acest sens, a hotărât dealtfel şi CSM, care prin Hotărârea nr.680 a admis cererile formulate, printre care şi cererea contestatorului, recunoscând ca vechime în magistratură şi perioada în care acesta a funcţionat ca ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliţie/poliţie.

Din extrasul din carnetul de muncă al contestatorului precum şi din adeverinţele nr.2132/8.06.1994 emisă de Ministerul de Interne – UM 0842 Tulcea, Serviciul personal şi învăţământ şi nr.4190/VI/14 din 4.11.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi faţă şi de prevederile legale sus citate rezultă că în ceea ce-l priveşte pe contestator, acesta înregistra la momentul formulării cererii de pensionare (4.11.2008), o vechime de 26 ani şi 3 luni în magistratură, îndeplinind astfel condiţiile prevăzute de art.82 alin.2 coroborate cu cele din art.86 din Legea nr.303/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că în mod netemeinic şi nelegal intimata, prin decizia nr.35183 din 8.12.2008 a dispus respingerea cererii de pensionare a contestatorului.

Aşa fiind, instanţa urmează a admite contestaţia ca fondată, anulând decizia nr.35183/8.12.2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea ca netemeinică şi nelegală.

Totodată va obliga pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Tulcea să emită o nouă decizie de pensionare în care să fie avută în vedere ca vechime în magistratură inclusiv perioada în care contestatorul a funcţionat ca ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice.

Tags: asigurări sociale, decizie de pensionare, Legea nr.303/2004, Legea nr.97/2008, O.U.G. nr.100/2007