Legea nr.19/2000

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr…./86/2008 din data de 17.07.2008, reclamantul M.M. a chemat în judecata pârâta Casa Judeteana de Pensii S. si M. I. R. A. prin Inspectoratul de Politie Judetean S., prin reprezentantii legali, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta, prim pârâta sa fie obligata la recalcularea pensiei în sistemul public de pensii pentru perioada 1.07.1963 – 13.12.1963 si 1.02.1981 – 2.11.1999, exceptând perioada cât a fost militar, iar secund pârâtul la emiterea deciziei de pensie militara de stat pentru perioada 12.12.1963 – 31.01.1981, precum si obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, reclamantul arata ca, urmare a aparitiei Legii nr.90/2007 privind pensiile militarilor, s-a adresat cu o cerere I.P.J. S. pentru a-i deschide si a-i calcula drepturile la pensia militara de stat.

Prin adresa nr.R/3575/9.06.2008 i s-a comunicat ca pentru a beneficia de pensie militara de stat trebuie sa faca dovada ca perioada cât a fost militar nu a fost luata în calcul la stabilirea pensiei în sistemul public sau ca i s-a emis o noua decizie de pensionare din sistemul public, fara perioada cât a fost militar.

Ca s-a adresat Casei Judetene de Pensii S. cu o cerere prin care solicita sa-i recalculeze pensia din sistemul public fara luarea în considerare a perioadei cât a fost militar si sa emisa în acest sens o noua decizie de pensionare.

Pârâta i-a comunicat însa ca potrivit art.160 din Legea nr.19/2000, vechimea în munca, inclusiv perioada cât a fost militar a constituit stagiu de cotizare în sistemul public de pensii deci nu mai poate beneficia de pensie militara si, în consecinta ramâne cu drepturile acordate în sistemul public de pensii.

Ca solutia pârâtei este nelegala în conditiile în care a fost pensionat din sistemul public iar ulterior au aparut legi speciale mai favorabile era normal ca el sa poata opta pentru o lege sau alta.

În dovedirea actiunii reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusa la fila 35 dosar, pârâta Casa Judeteana de Pensii S. a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca nefondata.

În motivare arata pârâta ca fata de data la care reclamantul a fost înscris la pensie – 6.10.1999, acesta nu poate beneficia de pensie din sistemul militar si în consecinta, acesta a ramas cu drepturile de pensie acordate în mod corect si legal, în sistemul public de pensii.

Ca, prevederile Legii nr.164/2001, nu pot fi aplicate retroactiv prin înlaturarea perioadelor lucrate în sistemul militar si valorificate la stabilirea drepturilor de pensie în sistemul public asa cum solicita reclamantul.

Pârâtul, Inspectoratul de Politie Judetean S. a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant al M.I.R.A., întrucât nu a primit împuternicire sa reprezinte ministerul, în dosarul de fata.

Examinând exceptia în conditiile dispozitiilor art-137 cod procedura civila, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamantul a înteles sa cheme în judecata în calitate de pârât „M.I. R.A. prin Inspectoratul de Politie Judetean S.

Consilierul juridic al Inspectoratului de Politie Judetean S. a invocat faptul ca nu are împuternicire de la pârât sa-l reprezinte în cauza de fata.

Într-adevar, la dosar nu exista nici un înscris din partea pârâtului M. I. R.A. din care sa rezulta ca deleaga Inspectoratul de Politie Judetean S. sa-i reprezinte interesele în cauza de fata.

Nejustificarea calitatii de reprezentant a condus la solutia admiterii exceptiei si respingerea actiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul M. I. R. A. – prin Inspectoratul de Politie Judetean S., ca atare.

Pe fondul cauzei, instanta a retinut urmatoarele:

Conform deciziei nr.200.882 din 6.10.1999, reclamantul a fost înscris la pensie în temeiul Legii nr.3/1977, stabilindu-i-se o vechime în munca de 40 de ani, 4 luni si o zi, din care 2 ani si 5 luni în grupa I-a de munca si 12 ani si o luna, în grupa a II-a de munca.

Ulterior, la data de 21.10.2005, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea unui numar de 3 adeverinte. Astfel, la data de 30.01.2006, a fost emisa decizia nr.200.882 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,90487 pc, punctaj determinat conform prevederilor art.77 din legea nr.19/2000. Vechimea în munca rezultata a fost de 45 de ani si 6 luni din care, în grupa I-a de munca 2 ani si 5 luni; în grupa a II-a de munca 12 ani si 24 de zile iar în conditii normale – 25 de ani, 4 luni si 18 zile.

La data de 9.05.2008, cu cererea înregistrata sub nr.56930, reclamantul a solicitat pârâtei, Casa Judeteana de Pensii S., recalcularea pensiei pentru perioada cât a lucrat ca civil întrucât, spune el, a lucrat 15,6 ani în Ministerul de Interne si doreste si pensie militara.

Pârâta i-a respins cererea pe motiv ca reclamantul a fost înscris la pensie în temeiul legii nr.3/1977 iar potrivit prevederilor art.160 din Legea nr.19/2000, vechimea în munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pâna la intrarea în vigoare a acestei legi constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii.

În mod similar, potrivit prevederilor art.77 din Legea nr.164/2001, constituie vechime în serviciu sau munca pentru stabilirea pensiei militare de stat si perioadele recunoscute în conditiile legii pâna la 1.04.2001.

Ca, potrivit notei comune încheiata între Ministerul Muncii, Casa Nationala de Pensii si Ministerul de Interne pentru aplicarea unitara a dispozitiilor legii, drepturile cuvenite sau aflate în plata pâna la data de 1.04.2001, se platesc în continuare de catre sistemul în care s-a depus cererea de pensionare anterior datei de 1.04.2001 asa încât prevederile acestei legi nu pot fi aplicate retroactiv asa cum solicita reclamantul.

Potrivit art.194 din legea nr.19/2000 între sistemul public de pensii si celelalte sisteme proprii se recunosc stagiile de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie.

Transferul unei pensii dintr-un sistem în altul nu este posibil decât în conditiile în care sunt îndeplinite conditiile de fond pentru adoptarea unei astfel de masuri si persoana în cauza opteaza pentru una din categoriile de pensie.

Reclamantul are dreptul asadar sa opteze pentru una din categoriile de pensii, respectiv pensia militara de stat sau pensia din sistemul public de pensii nicidecum nu poate cumula drepturile de pensie provenite din cele doua sisteme.

Or, prin cererea adresata pârâtei, reclamantul urmareste tocmai acest lucru, respectiv sa-i recalculeze drepturile de pensie în sistem public fara luarea în calcul a perioadei cât a fost militar si sa emita o noua decizie de pensionare urmând ca perioada în discutie sa fie valorificata la acordarea pensiei militare.

Pretentia reclamantului vine astfel în contradictie cu prevederile Legii nr.19/2000 si legii nr.164/2001 trecând peste „nota comuna” invocata de pârâta care nu are putere de lege, astfel încât cererea sa a fost respinsa ca nefondata.

Tags: Legea nr.19/2000

Legea nr.19/2000

Prin cererea adresata acestei instante la data de 25.06.2008 contestatorul P.M. a contestat în contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Pensii S. decizia nr. 76359 din 08.04.2005 si a solicitat recalcularea pensiei având în vedere ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani si nu de 30 de ani, cum în mod gresit s-a stabilit prin decizia contestata, emiterea unei noi decizii de pensionare si obligarea pârâtei la restituirea sumei ce i se cuvine cu titlu de pensie începând cu data de 08.04.2005 în cuantum de 15.693 lei.

În motivarea cererii arata ca prin decizia contestata i s-a recalculat dreptul la pensie în conformitate cu OUG 4/2004, aprobata prin Legea 78/2005, coroborate cu prevederile HG 1550/2004 si HG 550/2005, dar cu toate acestea, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a fost calculat la 30 de ani si nu la 20 de ani.

În sustinerea cererii contestatorul a depus la dosar copia deciziei nr. 76359 din 14.06.1986 (f. 7), copia deciziei nr. 76359 din 08.04.2005 (f. 8) buletin de calcul (f. 9), copia carnetului de munca (f. 10 – 24).

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata întrucât stagiul de cotizare de 20 de ani se ia în calcul la persoanele pensionate în baza HG 267/1990 care s-au înscris la pensie dupa data de 01.02.1990.

În sustinerea pozitiei sale procesuale intimata a depus la dosar copia deciziei de pensionare nr. 76359 din 29.04.1988 (f. 31), decizia de pensionare 76359 (f. 32), decizia de recalculare a pensiei 76359 din 11.12.2008 (f. 33), buletin de calcul (f. 34), tabel cu datele privitoare la activitatea în munca (f. 35 – 38).

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta a constatat ca cererea contestatorului este neîntemeiata pentru urmatoarele considerente:

Contestatorul a fost înscris la pensie pentru limita de vârsta prin decizia nr. 76359/29.04.1988 (f. 31 dosar) în temeiul Legii 3/1977.

Urmare a recalcularii drepturilor de pensie ale contestatorului în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 aprobata prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu prevederile HG 1550/2004 si ale HG 550/2005 s-a emis decizia nr. 76359/08.04.2005 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,73010 puncte.

Contestatorul este nemultumit practic de stagiul complet de cotizare luat în calcul la stabilirea drepturilor sale de pensie desi prin decizia contestata nu a fost modificat, fiind avut în vedere acelasi stagiu de cotizare prevazut de Legea 3/1977 în toate deciziile de recalculare emise anterior.

Potrivit art. 2 alin. 3 din HG 1550/2004, pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.

Prin art. 8 Legea 3/1977 stabileste un stagiu de cotizare de 30 de ani pentru barbati, acesta fiind stagiul de cotizare avut în vedere si de intimata la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului.

Art. 14 din Legea 3/1977 nu stabileste un alt stagiu complet de cotizare ci reglementeaza posibilitatea pensionarii la cerere cu reducerea vârstei, respectiv la 50 de ani pentru cei care au lucrat 20 de ani în grupa I de munca.

Ca urmare, tribunalul a apreciat ca neîntemeiate criticile contestatorului, astfel încât, în temeiul art. 87 din Legea 19/2000, a respins cererea ca nefondata.

Tags: Legea nr.19/2000

Contestatie decizie de pensionare

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr.2861/88/2008
Secţia Civilă, Comercială şi de Contencios Administrativ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 367
Şedinţa publică din data de 04 martie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2861/88/2008, “…” a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.31052/7.11.2008 emisă de C.J.P.Tulcea, solicitând anularea deciziei şi obligarea intimatei să emită o decizie de acordare a pensiei anticipate parţială, luând în considerare şi perioada de cotizare cuprinsă între 1.05.2000 – 1.04.2001.

În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 20.05.2008 a depus dosarul de pensionare înregistrat sub nr.17761, solicitând acordarea pensiei parţiale anticipate, conform prevederilor Legii nr.19/2000.

Menţionează că în urma analizării cererii a fost emisă decizia nr.17761/23.05.2008, prin care solicitarea sa a fost respinsă cu motivarea că nu sunt întrunite prevederile art.50 din Legea nr.19/2000, în sensul că stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet şi că are “vârsta cu cel mult cinci ani mai mică decât vârsta standard”.

A precizat că verificând înscrierile din carnetul de muncă, înscrieri făcute de DMPS şi Casa judeţeană de pensii a constatat că, deşi avea contract de asigurare şi plătise contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat, acestea nu fuseseră operate în carnetul de muncă, pentru perioada 01.05.2000 – 01.04.2001.

A mai menţionat contestatoarea că a avut calitatea de asociat şi administrator al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată (SC “…” SRL), a încheiat contract de asigurare socială cu Direcţia de muncă, contract în baza căruia se obliga să depună contribuţia de asigurări sociale, reprezentând CAS 30% şi pensie suplimentară 5%, obligaţie de care s-a achitat.

De asemenea, lunar a depus la instituţia mai sus amintită declaraţia privind obligaţia de plată către bugetul asigurărilor sociale, declaraţia anexată, vizând chiar perioada nevalorificată şi neoperată în carnetul de muncă (20.08.2000).

În dovedire, a depus la dosarul cauzei în copie: deciziile nr.31052/7.11.2008 şi nr.17761/23.05.2008, contractul de asigurare socială încheiat în data de 25.08.1999, declaraţia lunară privind obligaţiile de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, note de contabilitate, carnetul de muncă, ordine de plată, balanţa de verificare, concluzii scrise şi adresam nr.39347/2008.

În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi în copie: extras din OUG nr.41/2000, decizia nr.31052/7.11.2008, adeverinţa nr.31052/2008, ordine de plată, cererea înregistrată sub nr.31052/2008 şi contractul de muncă al contestatoarei..

S-au mai depus la dosarul cauzei: adresele nr.1503/2009 şi nr.1438/2009.

Examinând contestaţia în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.31052 din 29.09.2008, contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie anticipată parţială începând cu data de 1.10.2008.

La data de 7.11.2008 CJP Tulcea i-a emis decizia nr.31052, prin care i-a respins înscrierea la pensie anticipată parţială.

Potrivit art.50 al.1 din Legea nr.19/2000 “Asiguraţii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum şi cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parţială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani”.

La data de 25.08.1999, contestatoarea a încheiat cu Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Tulcea contractul de asigurare socială nr.2201.

Din ordinele de plată depuse la dosarul cauzei, rezultă că pentru perioada 1.05.2000 – 01.04.2001 contestatoarea a achitat contribuţia de asigurări sociale şi pensia suplimentară.

Având în vedere prevederile OG nr.86/2003, Casa judeţeană de pensii nu are în competenţa sa să verifice dacă sumele achitate de contestatoare sunt corecte pentru că Ministerului Finanţelor Publice, prin unităţile subordonate, îi revine această competenţă.

La data la care contestatoarea a solicitat înscrierea la pensie anticipată parţială avea vârsta de 54 ani şi 7 luni.

Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.19/2000, contestatoarea se poate pensiona cu 5 ani îna9inte de împlinirea vârstei de 59 de ani şi 7 luni dacă are un stagiu complet de cotizare realizat mai mare de 29 de ani şi 2 luni.

Ori, având în vedere că pentru perioada 1.05.2000 – 1.04.2001 contestatoarea şi-a achitat contribuţia de asigurări sociale şi pensia suplimentară, instanţa urmează a anula decizia nr.31052 din 7 noiembrie 2008 emisă de CJP Tulcea, ca netemeinică şi nelegală şi a obliga intimata să emită o decizie de acordare a pensiei anticipate parţială, luând în considerare şi perioada de cotizare cuprinsă între 1 mai 2000 – 1 aprilie 2001.

Tags: decizie de pensionare, Legea nr.19/2000, OG nr.86/2003

Legea nr.19/2000

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 1707 (23.10.2008)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia civilă
Domenii asociate: pensii

Prin cererea adresata acestei instante la data de 25.06.2008 contestatorul P.M. a contestat în contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Pensii S. decizia nr. 76359 din 08.04.2005 si a solicitat recalcularea pensiei având în vedere ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani si nu de 30 de ani, cum în mod gresit s-a stabilit prin decizia contestata, emiterea unei noi decizii de pensionare si obligarea pârâtei la restituirea sumei ce i se cuvine cu titlu de pensie începând cu data de 08.04.2005 în cuantum de 15.693 lei.

În motivarea cererii arata ca prin decizia contestata i s-a recalculat dreptul la pensie în conformitate cu OUG 4/2004, aprobata prin Legea 78/2005, coroborate cu prevederile HG 1550/2004 si HG 550/2005, dar cu toate acestea, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a fost calculat la 30 de ani si nu la 20 de ani.

În sustinerea cererii contestatorul a depus la dosar copia deciziei nr. 76359 din 14.06.1986 (f. 7), copia deciziei nr. 76359 din 08.04.2005 (f. 8) buletin de calcul (f. 9), copia carnetului de munca (f. 10 – 24).

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata întrucât stagiul de cotizare de 20 de ani se ia în calcul la persoanele pensionate în baza HG 267/1990 care s-au înscris la pensie dupa data de 01.02.1990.

În sustinerea pozitiei sale procesuale intimata a depus la dosar copia deciziei de pensionare nr. 76359 din 29.04.1988 (f. 31), decizia de pensionare 76359 (f. 32), decizia de recalculare a pensiei 76359 din 11.12.2008 (f. 33), buletin de calcul (f. 34), tabel cu datele privitoare la activitatea în munca (f. 35 – 38).

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta a constatat ca cererea contestatorului este neîntemeiata pentru urmatoarele considerente:

Contestatorul a fost înscris la pensie pentru limita de vârsta prin decizia nr. 76359/29.04.1988 (f. 31 dosar) în temeiul Legii 3/1977.

Urmare a recalcularii drepturilor de pensie ale contestatorului în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 aprobata prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu prevederile HG 1550/2004 si ale HG 550/2005 s-a emis decizia nr. 76359/08.04.2005 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,73010 puncte.

Contestatorul este nemultumit practic de stagiul complet de cotizare luat în calcul la stabilirea drepturilor sale de pensie desi prin decizia contestata nu a fost modificat, fiind avut în vedere acelasi stagiu de cotizare prevazut de Legea 3/1977  în toate deciziile de recalculare emise anterior.

Potrivit art. 2 alin. 3 din HG 1550/2004, pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.

Prin art. 8 Legea 3/1977 stabileste un stagiu de cotizare de 30 de ani pentru barbati, acesta fiind stagiul de cotizare avut în vedere si de intimata la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului.

Art. 14 din Legea 3/1977 nu stabileste un alt stagiu complet de cotizare ci reglementeaza posibilitatea pensionarii la cerere cu reducerea vârstei, respectiv la 50 de ani pentru cei care au lucrat 20 de ani în grupa I de munca.

Ca urmare, tribunalul a apreciat ca neîntemeiate criticile contestatorului, astfel încât, în temeiul art. 87 din Legea 19/2000, a respins cererea ca nefondata.

Tags: HG nr. 1550/2004, Legea nr. 78/2005, Legea nr.19/2000, OUG nr. 4/2004

Pensie – bază de calcul. Includerea sporurilor cu caracter permanent.

Tip: Decizie
Nr./Dată: 833 (05.04.2006)
Autor: Curtea de Apel Timisoara

Sporurile cu caracter permanent, prevăzute în contractul colectiv de muncă, cum ar fi sporul pentru ore de noapte, pentru activitatea prestată în zilele de sărbători legale etc. se includ în baza de calcul a pensiei, conform art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă – complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 833 din 5 aprilie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 1362 din 7 noiembrie 2005, Tribunalul Arad a admis contestaţia intentată de contestatorul C.M. şi a anulat decizia nr. 1241480 din 6.05.2005 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii A.

Totodată pârâta a fost obligată la emiterea unei noi decizii de pensionare care să ţină cont de sporul cu caracter permanent de care a beneficiat contestatorul.

Recursul declarat de pârâtă a fost motivat în drept cu prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., iar în fapt s-a susţinut că prima instanţă, cu nesocotirea art. 164 din Legea nr. 19/2000 a luat în considerare pentru perioada 1992 – 2001 sporurile pentru ore festive cap secţie, ore de noapte şi pentru conducere simplificată care nu au avut un caracter permanent.

Potrivit textului de lege menţionat, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii (1.04.2001) se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la 1.07.1977;

b) salariile nete de la 1.07.1977 şi până la 1.01.1991;

c) salariile brute cu începere de la 1.01.1991.

În urma examinării cauzei, atât prin prisma motivelor invocate în scris cât şi în limitele conferite de art. 3041 C. pr. civ., se constată că recursul nu este fondat urmând a fi respins întrucât susţinerile formulate nu se încadrează în cerinţele art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Prin contestaţia introductivă C.M. a solicitat anularea deciziei de pensionare emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., întrucât la calculul drepturilor cuvenite nu au fost avute în vedere sporurile cu caracter permanent pe care le-a realizat, dar care nu au fost înscrie în carnetul de muncă.

Potrivit expertizei contabile aflate la dosarul primei instanţe, contestatorul a beneficiat, cu caracter permanent de sporuri cu activitatea prestată în zilele de sărbătoare, pentru cap de secţie, ore de noapte şi pentru conducere simplificată, care i-au fost acordate în conformitate cu contractul colectiv de muncă.

În această situaţie, conform prevederilor art. 10 din Legea nr. 49/1992 care a modificat vechea Lege a pensiilor nr. 3/1977, sporurile cu caracter permanent prevăzute în contractul colectiv de muncă reprezintă sporuri ce trebuie incluse în baza de calcul a pensiei, cum în mod just a apreciat şi instanţa de fond când a interpretat acest text legal, coroborat cu prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000.

Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca nefondat recursul declarat în cauză.

Tags: asigurări sociale, Legea nr.19/2000

Asigurări sociale de stat. Ajutor de deces. Legitimare procesuală pasivă.

Tip: Decizie
Nr./Dată: 1045 (02.05.2006)
Autor: Curtea de Apel Timisoara

Potrivit prevederilor art. 128 din Legea nr. 19/2000, ajutorul de deces reglementat de art. 126 se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, astfel că, în cauzele având ca obiect plata sumelor cuvenite cu acest titlu, angajatorul este lipsit de legitimare procesuală pasivă.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă – complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 1045 din 2 mai 2006

Prin sentinţa civilă nr. 519 din 6 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, s-a admis cererea reclamantei T.S.G. împotriva pârâtei S.C. „R.” S.R.L. R., a fost obligată pârâta la plata sumei de 151 RON, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat de către soţul defunct al acesteia, precum şi la plata sumei de 9.400.000 lei ROL, cu titlu de ajutor de deces.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut din probele administrate că soţul reclamantei a fost angajatul societăţii pârâte, până la data decesului său, survenit la 24.11.2005, iar pentru perioada ianuarie – iunie 2005, acesta mai avea dreptul la 9 zile de concediu de odihnă, pe care nu le-a efectuat.

În temeiul dispoziţiilor art. 141 alin. 4 din Codul muncii, raportat la dispoziţiile art. 162 alin. 2 din Codul muncii, s-a apreciat întemeiată cererea privind compensarea în bani a concediului de odihnă, în sumă de 151 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 512/2004 raportat la art. 126 din Legea nr.19/2000, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 9.400.000 lei ROL, ajutor de deces.

Împotriva hotărârii a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. pr. civ., admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii petitului referitor la plata ajutorului de deces.

Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. şi art. 3041 C. pr. civ., critică hotărârea sub aspectul nelegalităţii referitor la cererea pentru acordarea ajutorului de deces, care nu poate fi stabilit în sarcina pârâtei, ci potrivit dispoziţiilor pct. 6 din Ordinul nr. 340/2001, în sarcina caselor teritoriale de pensii.

Recursul este fondat.

Prima instanţă, admiţând petitul privind plata sumei de 9.400.000 lei ROL, cu titlu de ajutor de deces în favoarea reclamantei, a stabilit greşit calitatea pârâtei-angajator, de plătitor a acestui drept de asigurări sociale, întrucât dispoziţiile art. 126 – 128 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, raportat la dispoziţiile pct. 4 lit. g, din Ordinul nr. 340/2001, stabilesc cine este plătitorul de drepturi de asigurări sociale.

Faţă de acestea, se constată că hotărârea primei instanţe este nelegală, în ceea ce priveşte cererea pentru plata ajutorului de deces şi în consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., urmează a se admite recursul declarat de către pârâtă, se va modifica în parte sentinţa civilă nr. 519/06.03.2006 a Tribunalului Caraş-Severin, în sensul că, se va respinge cererea având ca obiect plata ajutorului de deces, în baza dispoziţiilor legale mai sus analizate.

Tags: asigurări sociale, Legea nr.19/2000