Top

Legea nr. 8/1996. Drept de autor. Aplicarea in timp a legii si determinarea sferei de aplicare a prevederilor Legii nr. 8/1996, modificata prin Legea nr. 285/2004, la tipul de aparate care cad sub incidenta acestor norme.

Art. IV din Legea nr. 285/2004 teza a II-a stabileste ca ,,Pâna la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplica tabelele si metodologiile stabilite prin actele normative în vigoare’’.

Aceasta prevedere are caracterul si efectele unei veritabile norme tranzitorii, legiuitorul prevazând ca pâna la stabilirea noilor metodologii si pâna la negocierea viitoarelor remuneratii cuvenite titularilor de drepturi, trebuie mentinut în domeniu un punct de reper pentru calcularea – pe perioada de tranzitie – a acestor sume.

Prin sentinta civila nr. 1218/31.10.2008 a Tribunalului Constanta-sectia civila a fost respinsa exceptia prescrierii dreptului la actiune a reclamantei pentru perioada 01.06.2004 – 05.06.2004, fiind admisa în parte actiunea formulata de C. – societate de gestiune colectiva a drepturilor de autor BUCURESTI în contradictoriu cu pârâta S.C. T.S. S.R.L. CONSTANTA.

Pârâta a fost obligata sa achite reclamantei suma de 862.294,17 lei reprezentând remuneratie compensatorie pentru opera privata datorata pentru perioada 01.06.2004 – 13.06.2005, precum si suma de 41.969 lei cu titlu de dobânda legala pentru perioada cuprinsa între iunie 2007 (data introducerii actiunii) si 31 ianuarie 2008, precum si în continuare, dupa aceasta data, pâna la achitarea efectiva a debitului.

Pârâta a fost obligata la plata, catre reclamanta, a sumei de 6.615 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a avut în vedere ca reclamanta C. are calitatea de organism de gestiune colectiva a dreptului de autor, fiind desemnata prin decizia nr.147/13.07.2005 a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor drept colector unic al remuneratiei compensatorii cuvenite titularilor de drepturi pentru copia privata – opere reproduse pe hârtie, stabilite prin Hotarârea Arbitrala din data de 23.05.2005 publicata în Monitorul Oficial al României nr.501/14.06.2005.

Pârâta S.C. T.S. S.R.L. este o societate ce are ca obiect de activitate importul si comercializarea de echipamente electronice si IT, astfel ca îi incumba obligatia de plata a remuneratiei compensatorii prevazute de art.109 din Legea nr.8/1996.

1. Cu privire la aparatele pentru care se datoreaza remuneratia compensatorie pentru opera privata, judecatorul fondului a retinut ca textul art. 34 alin. 2 din Legea nr.7/1996 arata ca remuneratia este datorata pentru aparatele de-sine-statatoare, indiferent de modul de functionare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere.

A fost apreciat ca nefondat punctul de vedere elaborat de societatea pârâta, potrivit cu care din aceasta categorie fac parte doar fotocopiatoarele si multifunctionalele care includ fotocopiatoare, deoarece numai acestea îndeplinesc în fapt conditia de a fi aparat de-sine-statator, conceput pentru realizarea de copii (celelalte aparate – scannerul si imprimanta – neîndeplinind conditia de a fi de-sine-statatoare pentru ca nu pot functiona în absenta computerului, fiind accesorii ale acestuia ).

Instanta de fond a retinut ca atât imprimanta, cât si scanner-ul sunt aparate de-sine-statatoare, întrucât nu sunt componente ale unui alt sistem (cum ar fi spre exemplu placa de baza a computerului ) si sunt destinate realizarii de copii; împrejurarea ca pentru functionarea acestora este necesara conectarea la un computer este lipsita de relevanta fata de textul de lege care foloseste atât expresia ,,indiferent de modul de functionare”, cât si expresia ,,indiferent daca procedeul utilizat este unul analog sau digital”.

Instanta a avut în vedere si ca Hotarârea arbitrala din data de 23.05.2005 a Comisiei arbitrale de pe lânga Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pronuntate în procedura negocierii metodologiei de aplicare a Legii nr.8/1996, aceste metodologii fiind opozabile tuturor utilizatorilor din domeniu de la data publicarii potrivit art.1312.

S-a conchis în sensul ca pârâta datoreaza remuneratia pentru importul aparatelor ce permit reproducerea operelor scrise pe suport grafic sau analog pentru: imprimante, fotocopiatoare, scannere si multifunctionale cu sau fara functie de copiere.

Asupra aplicarii legii civile în timp, instanta de fond a avut în vedere ca fata de petitul initial, reclamanta si-a restrâns perioada pretentiilor sale la 01.06.2004-13.06.2005, data de 14.06.2005 fiind ziua în care au intrat în vigoare noile tarife.

A fost respinsa exceptia prescrierii dreptului la actiune pentru pretentiile vizând perioada 01.06.2004 – 05.06.2004, reclamanta a formulat actiunea la data de 1.06.2007, fiind trimisa instantei prin serviciul postal, urmând a fi avuta în vedere data certa a trimiterii postale, iar nu pe cea a înregistrarii cererii la instanta.

Cât priveste apararile pârâtei privitoare la datorarea remuneratiei pentru perioada 05.06.2004 – 29.07.2004 în cuantumul prevazut de Legea nr. 8/1996 nemodificata, respectiv, în procent de 5%, iar pentru perioada cuprinsa între 30.07.2004 (când a intrat în vigoare Legea nr.285/2004 de modificare a Legii nr.8/1996) si 13.06.2005, procentul cel mai mic posibil, de 0,5%, judecatorul fondului a retinut ca:

Legea nr. 285/2004 a modificat art. 34 al. 2 sub aspectul cuantumului remuneratiei compensatorii pentru opera privata, impunând stabilirea ei prin negociere. Art. IV din Legea nr.285/2004 dispune ca ,,în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, organismele de gestiune colectiva sunt obligate sa initieze procedurile de negociere pentru stabilirea metodologiilor privind remuneratiile cuvenite titularilor de drepturi. Pâna la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplica tabelele si metodologiile stabilite prin actele normative în vigoare.”

A fost interpretata sintagma ,,metodologiile stabilite prin actele normative în vigoare” prin prisma faptului ca Legea nr.8/1996 nu a suferit o abrogare prin Legea nr.285/2004, fiind doar modificata si completata, astfel ca norma se refera la dispozitiile celei dintâi.

S-a considerat ca legea trebuie interpretata în sensul aplicarii ei, iar nu în sensul neaplicarii (actus interpretandus est potius ut qualeat, quam ut pereat), aceeasi interpretare fiind cuprinsa în adresa din 3.08.2004 a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Tribunalul a statuat, astfel, în sensul ca pâna la data intrarii în vigoare a metodologiilor negociate cu privire la cuantumul remuneratiei pentru copia privata (14.06.2005), sunt aplicabile prevederile Legii nr.8/1996, pârâta datorând un procent de 5% din valoarea importurilor de aparate efectuate.

A fost însusita valoarea totala a remuneratiei datorate pentru perioada 1.06.2004-13.06.2005, astfel cum a fost determinata prin raportul de expertiza.

Având în vedere ca reclamanta a solicitat si acordarea dobânzii legale pentru sumele datorate, de la data scadentei acestora, s-a stabilit ca, data fiind natura civila a obligatiei de plata a remuneratiei pentru opera privata, datorate de persoanele la care fac trimitere dispozitiile art. 107 al. 2 din lege (indiferent daca sunt comercianti sau nu), pârâta nu poate fi obligata decât la dobânda legala pentru obligatiile civile.

S-a apreciat, totodata, ca societatea pârâta nu si-a onorat obligatia de plata la termenele stabilite, în acord cu prevederile art.1088 C.civ., motiv pentru care urmeaza a fi obligata sa plateasca si daune interese constând în dobânda legala a sumelor datorate începând cu data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 1.06.2004, în cuantum de 41.960 lei, astfel cum s-a determinat prin raportul de expertiza contabila întocmit de expert B., precum si în continuare, pâna la plata efectiva a sumei datorate.

Cât priveste aplicarea prevederilor art. 274 cod pr.civ. instanta de fond a obligat pârâta – pe temeiul culpei procesuale – la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 6.615 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, compusa din onorariul expertului judiciar numit în cauza, a onorariului de avocat si a cheltuielilor de deplasare potrivit chitantelor atasate la dosar. Instanta a exclus, însa, din cuantumul acestor cheltuieli sumele platite de catre reclamant expertului parte participant la efectuarea expertizei contabile, cu motivatia ca aceste sume nu îndeplinesc cerinta de a fi absolut necesare solutionarii cauzei si nici nu au un caracter rezonabil în raport cu onorariul expertului judiciar.

Împotriva acestei hotarâri au declarat apel, în termen legal, atât reclamanta C., cât si pârâta S.C. T.S. S.R.L. CONSTANTA, criticile vizând aspecte legate de netemeinicia solutiei.

Apelanta reclamanta a solicitat sa se constate ca în mod gresit prima instanta nu a inclus în cuantumul cheltuielilor de judecata puse în sarcina pârâtei si pe cele generate de desemnarea expertului consilier, câta vreme judecatorul fondului a încuviintat numirea lui, iar persoana astfel nominalizata si-a spus parerea sa profesionala în legatura cu acest litigiu.

S-a facut trimitere la prevederile art. 274 cod proc. civila, care face vorbire de ,,…plata expertilor…’’ si s-a apreciat ca remuneratia achitata de apelanta reclamanta expertului-parte nu poate fi considerata ca fiind lipsita de relevanta pentru solutionarea cauzei.

Un alt motiv de apel dezvoltat în calea de atac promovata de apelanta reclamanta l-a constituit cuantumul dobânzilor retinut ca fiind datorat de pârâta, criticându-se punctul de vedere al caracterului civil al acestor daune interese, câta vreme ar fi fost aplicabila regula instituita prin art. 3 din O.G. nr. 9/2000, privitoare la debitor; or, în speta, acesta este o societate comerciala care datoreaza dobânzi la nivelul dobânzii de referinta a BNR, fiind pusa de drept în întârziere fata de art. 43, art. 56 si art. 4 cod com. si art. 1088 cod civil.

Apelanta pârâta S.C. T.S. S.R.L. a criticat solutia Tribunalului Constanta din perspectiva dezlegarilor în drept date modalitatii de aplicare în timp a legii, precum si a determinarii sferei de aplicare a prevederilor Legii nr. 8/1996, modificate prin Legea nr. 285/2004, la tipul de aparate care cad sub incidenta acestor norme.

Au fost reluate, în criticile formulate, sustinerile referitoare la incidenta procentului de 5% pentru perioada 01.06.2004 – 29.07.2004 si a procentului de 0,5% pentru perioada 30.07.2004 – 13.06.2005, la incorectitudinea trimiterii pretentiilor reclamantei la ,,metodologiile’’ reglementate prin legea veche si aplicarea gresita a procentului de 5% pe temeiul unui text de lege abrogat.

S-a solicitat sa se constate ca legiuitorul nu a facut trimitere la metodologiile din legea veche, ci la cele ce ar fi rezultat din negocieri; ori, procentul de 5 nu este rezultatul niciunei proceduri de negociere.

Legea nr. 8/1996, anterior modificarii, stipula necesitatea derularii de negocieri pentru stabilirea metodologiilor, dar nu pentru copia privata, ci pentru determinarea modalitatii de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, a caror exploatare nu se putea realiza decât pe calea gestiunii colective.

S-a solicitat sa se aiba în vedere ca intentia legiuitorului însusi a fost ca acest procent sa scada dupa modificarea legii, si deci sa nu se mai aplice, pentru ca daca s-ar fi dorit mentinerea lui acest lucru ar fi fost stabilit în mod explicit.

În legatura cu sfera de aplicare a legii, apelanta pârâta a criticat solutia instantei de fond care a apreciat ca remuneratia pentru copia privata se datoreaza pentru toate aparatele mentionate în actiune, inclusiv deci pentru multifunctionalele fara functie de copiere. S-a considerat ca în mod gresit judecatorul fondului a inclus în aceeasi categorie imprimantele, scannerele si multifunctionalele fara functie de copiere, fara a putea sa-si argumenteze, cel putin pentru ultima categorie, solutia.

S-a facut trimitere la prevederile art. 34 al. 2 din Legea nr. 8/1996 modificata prin Legea nr. 285/2004, care stabilesc cerinta întrunirii cumulative a trei conditii în ce priveste aparatele pentru care se datoreaza remuneratia pentru copia privata: acestea sa fie de-sine-statatoare, sa fie concepute în scopul realizarii de copii de pe hârtie si sa permita reproducerea acestor opere.

Apelanta pârâta a sustinut, ca si la fond, ca prima conditie – referitoare la autonomia aparatului – nu poate fi întrunita de catre scanner si imprimanta pentru ca functionalitatea lor depinde de conexiune la un alt aparat. S-a solicitat sa se aiba în vedere interpretarea corecta a textelor, în sensul ca ,,de-sine-statator’’ înseamna functionarea independenta de alte aparate sau echipamente la nivel extern, iar sintagma ,,indiferent de modalitatea de functionare’’ presupune ca aparatul îsi pastreaza independenta în functionare, putând interactiona doar cu aparate accesorii lui.

A doua cerinta, legata de necesitatea ca aparatele care intra sub incidenta legii sa fie concepute pentru a realiza copii de pe hârtie, implica normala utilizare a echipamentului în acest scop, finalitatea crearii lui si îndeplinirea scopului pentru care a fost creat.

Din acest punct de vedere, apelanta pârâta a aratat ca imprimanta si scannerul nu sunt utilizate, în mod normal, pentru efectuarea de copii de pe hârtie.

S-a sustinut ca aceste doua tipuri de aparate nu reproduc niciodata operele de pe hârtie, ci doar prin intermediul computerului la care sunt conectate.

Cât priveste aparatele fara functie de copiere, apelanta pârâta a aratat ca din însasi denumirea lor reiese ca nu sunt concepute în scopul copierii, iar din acest punct de vedere expertii care au efectuat lucrarea cu ocazia judecatii fondului au raspuns doar obiectivelor care corespundeau opiniei exprimate de reclamanta, calculând global, iar nu separat, suma pentru multifunctionalele cu si fara functie de copiere.

A fost criticata solutia instantei de fond si din perspectiva respingerii cererii de refacere a expertizei în acest sens, precizându-se ca suma la care pârâta a fost obligata include si remuneratia pentru multifunctionalele fara functie de copiere, desi pentru aceasta categorie este evident ca nu se datora nici o suma.

De altfel, a aratat societatea apelanta, expertiza a avut obiective care nu au permis solutionarea corecta a cauzei, pentru ca nu s-a avut în vedere aplicarea diferentiata a procentului de 5% si a celui de 0,5%.

Pentru toate aceste considerente, apelanta S.C. T.S. S.R.L. Constanta a solicitat admiterea caii de atac si schimbarea în tot a hotarârii apelate, în sensul respingerii actiunii.

La termenul din 12.10.2009 a fost respinsa cererea de suplimentare a probatoriului, în apel, în sensul administrarii unei noi expertize contabile judiciare, cu obiectivele propuse la termenul din 21.09.2009.

Analizând criticile de nelegalitate si netemeinicie formulate în cauza, Curtea va retine urmatoarele considerente:

1. Asupra apelului apelantei pârâte:

Prima critica dezvoltata în speta este cea a gresitei interpretari de catre instanta de fond a regulilor de aplicare în timp a legii si mentinerea procentului de 5 ulterior perioadei în care nu se mai aplica Legea nr. 8/1996 în forma ei initiala, ci Legea nr. 285/2004.

Aceste critici sunt, însa, nefondate.

Astfel cum a statuat tribunalul, art. IV din Legea nr. 285/2004 teza a II-a stabileste ca ,,Pâna la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplica tabelele si metodologiile stabilite prin actele normative în vigoare’’.

Aceasta prevedere are caracterul si efectele unei veritabile norme tranzitorii, legiuitorul prevazând ca pâna la stabilirea noilor metodologii si pâna la negocierea viitoarelor remuneratii cuvenite titularilor de drepturi, trebuie mentinut în domeniu un punct de reper pentru calcularea – pe perioada de tranzitie – a acestor sume.

Pornind de la aceasta premisa, prima instanta a dat o corecta interpretare textului mentionat, înlaturând sustinerile pârâtei potrivit cu care aplicarea procentului de 5 pentru perioada ulterioara datei de 30.07.2004 ar implica reactivarea unui text de lege abrogat.

În mod judicios tribunalul a aratat ca Legea nr. 285/2004 a vizat modificarea si completarea Legii nr. 8/1996, ceea ce presupune – prin trimitere la art. 57 si 58 din Legea nr. 24/2000 – integrarea unor noi norme, precum si schimbarea continutului celor existente în legea initiala.

Legea nr. 8/1996 a subzistat, asadar, datei la care a intrat în vigoare Legea nr. 285/2004, iar aplicarea procentului mentionat a fost generata doar de trimiterea explicita a normei tranzitorii din art. IV a Legii nr. 285/2004 teza ultima.

Asertiunea apelantei pârâte conform careia metodologiile sunt ,,în sensul legii, doar rezultatul negocierilor’’ nu este fundamentata, câta vreme norma evocata se supune adagiului actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat.

Faptul ca legea noua a redimensionat prin prevederile art. 107 al. 7 limitele de negociere a remuneratiilor viitoare nu semnifica, astfel cum s-a sustinut, interventia oricaruia dintre procentele indicate (preferat de apelanta pârâta a fi cel minim, de 0,5 %) pe perioada anterioara definitivarii procedurii de negociere, ci doar aplicarea celui stabilit în urma acestei operatiuni, dupa epuizarea negocierilor.

În concluzie, pledoaria legata de aplicarea în timp a legii si de necesitatea definirii etapizate, în functie de momentul intrarii în vigoare a Legii nr. 285/2004, a procentajelor, porneste de la o premisa fundamental gresita, care ignora rolul normei tranzitorii si interventia prevederilor referitoare la limitele procentuale ale remuneratiilor dupa negocierea lor de catre parti (art. 107 al. 7 – ,, remuneratiile negociate de parti …’’ ).

Cea de-a doua critica formulata de societatea pârâta a vizat tipul de aparate pentru care se datoreaza remuneratia pentru copia privata, pe baza clasificarii acestora în functie de gradul de autonomie si de functiile tehnologice asociate.

Sub acest aspect, Curtea va avea în vedere ca la data sesizarii instantei operau pe deplin efectele hotarârii arbitrale pronuntate de Comisia arbitrala de pe lânga Oficiul Român pentru Drepturile de Autor la 23.05.2005, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 501/14.06.2005, care potrivit art. 363 al. 3 cod proc. civila are efectele unei hotarâri judecatoresti definitive si care a statuat cu putere de lucru judecat asupra sferei de aplicare a prevederilor legii, în sensul ca se datoreaza remuneratia compensatorie pentru copia privata atât pentru fotocopiator si pentru multifunctionalele cu functie de fotocopiere, cât si pentru imprimante, scannere si aparatele multifunctionale fara functie de fotocopiere.

Hotarârea arbitrala a statuat, de altfel, asupra cuantumului remuneratiei pentru fiecare din aceste aparate.

Prin urmare, apelanta pârâta nu mai poate pune în discutie chestiunile asupra carora s-a deliberat în chip definitiv prin hotarârea aratata, în sensul reinterpretarii dispozitiilor art. 34 al. 2 din Legea nr. 8/1996 modificata prin Legea nr. 285/2004, motiv pentru care în mod corect instanta de fond a înlaturat solicitarea de refacere a expertizei contabile, conform încheierii din 30.09.2008.

Pentru aceleasi considerente Curtea a apreciat ca irelevanta pentru justa solutionare a litigiului completarea probatoriului în apel, conform art. 295 al. 2 cod proc. civila, cu o proba având aceleasi obiective.

Cât priveste solutia data chestiunii prescriptibilitatii pretentiilor formulate pentru perioada 01.06.2004 – 5.06.2004, aspect care desi nu a fost formulat ca motiv de apel distinct, a fost reluat în critica privitoare la ansamblul probator administrat (pct. III din motive), se va retine ca tribunalul nu s-a ,,antepronuntat’’ prin înlaturarea obiectivului referitor la calculul separat al sumelor cerute pe perioada mentionata, câta vreme în mod corect a stabilit ca data sesizarii instantei trebuie luata în calcul în functie de art. 102 si 104 cod proc. civila.

2. Asupra apelului apelantei reclamante:

Criticile s-au referit în acest caz la doua aspecte: a). chestiunea neincluderii, în cuantumul total al cheltuielilor de judecata, a onorariului expertului consilier si b). gresita definire a dobânzii datorate de societatea pârâta.

Pornind, în analiza primului motiv de apel, de la textul art. 274 cod proc. civila, se va retine ca neimputarea în sarcina partii care a pierdut procesul, pe temeiul culpei procesuale, a cheltuielilor suportate de cel care a avut câstig de cauza (în speta, onorariul expertului parte) este eronata, întrucât nu se poate sustine ca desemnarea unui asemenea expert nu este utila pentru justa solutionare a spetei.

Încuviintarea numirii expertului parte este reglementata prin art. 201 al. 5 cod proc. civila, iar asistarea partii în cursul efectuarii unei lucrari cu un anumit grad de dificultate, într-un domeniu care implica parerea unor specialisti, trebuie recunoscuta, în raport de specificul spetei, ca parte integranta a dreptului la aparare.

Nu este însa mai putin adevarat ca aceste cheltuieli trebuie sa fie concordante cu efortul depus, cu gradul de implicare al expertului consilier în sintetizarea punctelor de vedere asupra expertizei dispuse si cu finalitatea demersului sau, dar si ca ele nu pot constitui un mijloc de împovarare în planul obligatiilor procesuale a vreunei parti, prin impunerea lor necenzurata în sarcina perdantului.

Astfel fiind, tinând seama de faptul ca onorariul expertului desemnat de parte nu este stabilit ca în cazul expertului judiciar, de catre instanta de judecata, în conditiile art. 202 al. 2 cod proc. civila si ca norma instituita prin art. 274 al. 2 cod proc. civila vizeaza necenzurarea platii expertului desemnat de instanta, iar nu a expertului consilier, se va retine punctul de vedere al apelantei reclamante în sensul includerii în cuantumul cheltuielilor de judecata suportate de pârâta si a sumei de 3.000 lei reprezentând onorariu diminuat al expertului consilier (suma raportata la cuantumul onorariului apreciat de catre instanta pentru expertului judiciar).

Privitor la critica fondata pe incidenta disp. art. 43, 56 si 4 cod com. coroborate cu art. 3 al. 1 din O.G. nr. 9/2000, acestea urmeaza a fi înlaturata, întrucât natura accesoriilor obligatiei nu poate fi distincta de cea a obligatiei principale; or, remuneratia pentru copia privata se înscrie în ansamblul drepturilor patrimoniale civile subsumate proprietatii intelectuale, fiind irelevanta calitate de comerciant a titularului obligatiei de plata.

Astfel fiind, în mod corect prima instanta a dispus asupra aplicarii dobânzii legale stabilite prin art. 4 din O.G. nr. 9/2000, iar nu asupra celei comerciale, întrucât actul juridic generator de obligatii nu este în acest caz unul comercial pentru nici una dintre parti, fiind disociat prin obiect si natura de actele de comert uzuale ce constituie obiectul de activitate al pârâtei.

Fata de toate aceste considerente, va fi respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâta S.C. T.S. S.R.L. CONSTANTA, urmând a fi admis apelul apelantei reclamante, cu consecinta schimbarii în parte a sentintei apelate, în sensul obligarii pârâtei la plata catre C.S. si la 3.000 lei cheltuieli de judecata – reprezentând onorariul expertului parte diminuat.

Vor fi mentinute si celelalte dispozitii ale sentintei atacate.

În temeiul art. 274 cod proc. civila, apelanta pârâta S.C. T.S. S.R.L. va suporta cheltuielile de judecata efectuate de apelanta reclamanta în apel, în cuantum de 4.193 lei.

Dosar nr. 5431/118/2007

Tags:

Legea nr. 8/1996. Obligatia utilizatorului de opere muzicale de a obtine din partea organismului de gestiune colectiva autorizatie prin licenta neexclusiva pentru utilizarea operelor muzicale si de a plati remuneratiile stabilite prin Decizia ORDA nr. 365

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 1129/88/2007, reclamanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România –Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR – ADA) a chemat în judecata pe pârâtul Municipiul Tulcea, prin Primar, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna:

– obligarea pârâtei la plata, cu titlu de daune interese a sumei reprezentând triplul remuneratiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizata prin comunicare publica a operelor muzicale de catre UCMR – ADA în cadrul spectacolului Euro-Revelion 2007 organizat în data de 31.12.2006 de Municipiul Tulcea, precum si pentru alte spectacole organizate în aceasta perioada de Municipiul Tulcea potrivit pct.17 din Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publica, Titlul II publicata prin Decizia ORDA nr.365/2006 din M.Of.857/19.10.2006.

– obligarea pârâtei sa plateasca UCMR – ADA remuneratiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publica a operelor muzicale în cadrul spectacolului Euro – Revelion 2007, remuneratii reprezentând 5% din bugetul de cheltuieli al acestui spectacol si al altor spectacole organizate de catre aceasta ulterior datei de 31.12.2006, dar nu mai putin de 3000 RON/spectacol, astfel cum prevede Metodologia publicata în M.Of.Partea I nr.857/19.10.2006 prin Decizia ORDA nr.365/2006, Titlul II, Tabelul I, lit.A, pct.8,

– obligarea pârâtei la plata penalitatilor datorate pentru întârzierea la plata remuneratiilor reprezentând 2%/zi de întârziere, pentru remuneratiile datorate pentru perioada 01.01.2007 – data pronuntarii hotarârii,

– obligarea pârâtei, conform art.15 din Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publica, Titlul II, sa comunice UCMR – ADA, raportul privind operele muzicale comunicate public în spectacolul Euro – Revelion 2007 si în alte spectacole muzicale desfasurate în orasul Tulcea,

– obligarea pârâtei sa încheie cu UCMR – ADA autorizatie licenta neexclusiva privind utilizarea prin comunicare publica a operelor muzicale în scop lucrativ, pentru urmatoarele spectacole, astfel cum prevede Titlul II din Metodologia publicata în M.Of. Partea I, nr.857/19.10.2006 prin Decizia ORDA nr.365/2006.

– obligarea pârâtei, conform art.139 al.14 lit.d din Legea nr.8/1996, sa publice pe cheltuiala sa dispozitivul hotarârii în 3 cotidiene de larga raspândire nationala, în termen de 3 zile de la data ramânerii definitive si irevocabile a hotarârii,

– obligarea pârâtei sa comunice instantei bugetul de cheltuieli pentru spectacolul Euro – Revelion 2007 sau dupa caz, totalitatea veniturilor din vânzarea biletelor pentru alte spectacole la care intrarea sa fie pe baza de bilet,

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca municipiul orasului Tulcea a organizat la data de 31 decembrie 2006 în Piata civica spectacolul de revelion „Euro – Revelion 2007”, eveniment muzical, cu prilejul caruia au interpretat public printre altele formatiile Vank, Parlament si alte trupe cunoscute, precum si artisti interpreti, invitati pentru acest eveniment, ai caror titulari de drepturi de autor sunt protejati de UCMR-ADA, potrivit art.13 lit.f, art.15 si art.123 indice 1, alin.1, lit.e din Legea nr.8/1996.

Pârâta, în calitate de organizator al spectacolului „Euro – Revelion 2007” avea obligatia, astfel cum prevede Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publica Titlul II, publicata în baza Deciziei ORDA nr.365/2006 în M.Of.nr.857/19.10.2006, sa obtina din partea UCMR – ADA, autorizatie licenta neexclusiva pentru comunicarea publica a operelor muzicale si sa plateasca remuneratiile cu titlu de drepturi patrimoniale de autor.

Legea 8/1996 – legea dreptului de autor si a drepturilor conexe modificata, la art.15 reglementeaza definitia comunicarii publice.

În cauza, fiind vorba de un eveniment care s-a desfasurat în spatiu public, cu accesul publicului gratuit, remuneratia procentuala datorata se calculeaza prin aplicarea procentelor din coloana I a tabelelor din titlul II al Metodologiei asupra bazei de calcul, astfel cum sunt reglementate în art.6 si 8 din actul normativ amintit (pct.8 din Tabelul nr.1), respectiv 5% asupra bugetului de cheltuieli, astfel cu,m aceasta este definita la art.8.

Prin sentinta civila nr. 1675/28.09.2007 Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantei în parte si a obligat pârâta sa plateasca reclamantei suma de 7710 lei (inclusiv TVA) cu titlu de daune interese. S-a respins capatul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea raportului privind operele muzicale din spectacolul „EURO-REVELION 2007” si pentru alte spectacole, capetele de cerere ce vizau obligarea pârâtei sa obtina licenta neexclusiva pentru urmatoarele spectacole si sa publice dispozitivul hotarârii în 3 cotidiene de larga raspândire, ca nefondate.

S-a luat act de renuntarea reclamantului la judecata capatului de cerere privind plata remuneratiilor de 5 % din bugetul de cheltuieli al spectacolului si capatul de cerere privind plata penalitatilor de întârziere.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca prin organizarea spectacolului „Euro-Revelion 2007” unde au fost invitati artisti si formatii care interpreteaza opere muzicale, pârâta a dobândit calitatea de utilizator în sensul pct. 2 Titlul II al Deciziei nr. 365/10.10.2006, calitate în care îi incumba obligatia stipulata de pct. 3 al Titlului II al Deciziei 365/10.10.2006 privind Metodologia de utilizare a operelor muzicale prin comunicare publica, în sensul de a obtine din partea organismului de gestiune colectiva a dreptului de autor de opere muzicale, cu cel putin 5 zile înaintea oricarei utilizari prin comunicare publica a operelor muzicale – autorizatie prin licenta neexclusiva pentru utilizarea operelor muzicale si sa plateasca remuneratiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în acelasi titlu.

Cum pârâta nu a facut demersuri pentru obtinerea unei asemenea autorizatii, devin aplicabile disp. art. 17 din Titlul II al Decizei nr. 365/10.10.2006, conform carora pentru comunicarea publica a operelor muzicale în scop lucrativ, fara autorizatie, prin licenta neexclusiva din partea organismului de gestiune colectiva a dreptului de autor de opere muzicale, utilizatorii vor plati acestuia cu titlu de daune interese, o suma reprezentând triplul remuneratiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizata, respectiv suma de 7710 lei.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal a adeclarat recurs Municipiul Tulcea, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C.proc.civila.

Recurenta a sustinut ca debitul stabilit în sarcina sa în cuantum de 7710 lei a fost stabilit prin raportare la dispozitiile Deciziei nr. 365/2006 referitoare la Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicarea publica si remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale. Aceasta decizie, în partea introductiva face trimitere la dispozitiile unei alte decizii – Decizia nr. 224/2006 a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale pentru comunicare publica si drepturile cuvenite autorilor de opere muzicale – si, în componenta acestei comisii, pârâta nu a avut nici un reprezentant.

În conditiile în care pârâta nu a participat la negocieri, nu se poate retine în sarcina sa obligatia de plata a sumei de 7710 lei, neavând calitate procesuala pasiva.

Prin întâmpinare, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând hotarârea recurata în raport cu criticile pârâtei se constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prima instanta a retinut în mod corect situatia de fapt, respectiv împrejurarea ca pârâtul Municipiul Tulcea a organizat la data de 31 decembrie 2006 în locatia „Piatia Ciresica” spectacolul „Euro-Revelion 2007” eveniment muzical cu prilejul caruia au interpretat public prin altele, formatiile „VANK”, „DATINA”, „PARLAMENT” si alte trupe cunoscute precum si artisti, interpreti, invitatii acestui spectacol fiind titulari de drepturi de autor protejate de reclamanta în baza Legii 8/1996.

Potrivit dispozitiilor art. 124 din Legea 8/1996 a drepturilor de autor si a drepturilor conexe, cu modificarile ulterioare, organismele de gestiune colectiva au ca principal obiect de activitate colectarea si repartizarea drepturilor patrimoniale a caror gestiune le este încredintata.

În acest context, UCMR – ADA a actionat în instanta recurenta-pârâta în calitate de organism de gestiune colectiva, desemnat unic colector al remuneratiilor cu titlu de drepturi patrimoniale de autor, conform Deciziei ORDA nr. 3/1997.

Totodata, potrivit art. 1312 alin. 2 din Legea 8/1996, a drepturilor de autor si a drepturilor conexe, cu modificarile ulterioare, metodologiile publicate, sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat.

Având în vedere aceste aspecte, Decizia ORDA nr. 365/2006 prin care s-a publicat în Monitorul oficial nr. 857/19.10.2006 Protocolul având drept obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publica si remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale este întrutotul opozabila recurentei-pârâte, chiar daca aceasta nu a facut parte din comisia de negociere.

De altfel, pârâta nici nu putea sa faca parte din comisia de negociere a metodologiei, întrucât din aceasta comisie nu pot face parte toti utilizatorii ci doar structurile asociative ale acestora si câte un reprezentant al primilor trei utilizatori majori, stabiliti pe baza cifrei de afaceri si a cotei de piata a acestora în domeniu, cu conditia ca acestea sa fie declarate la ORDA (art. 131 alin. 2 lit. „b” din Legea 8/1996, cu modificarile ulterioare).

Asadar recurenta – pârâta nu este asociatie a utilizatorilor si nici nu face parte din primii trei utilizatori stabiliti pe baza cifrei de afaceri, întrucât nu are cifra de afaceri.

În acest cotext, în mod corect prima instanta a retinut ca pârâta are calitate procesual pasiva si întrucât, anterior organizarii spectacolului „Euro-Revelion 2007”, nu a facut demersuri pentru obtinerea, din partea organismului de gestiune colectiva, a drepturilor de autor de opere muzicale, autorizatiei prin licenta neexclusiva pentru utilizarea operelor muzicale, fiind încalcate astfel dispozitiile pct. 3 din Titlul II al Deciziei 365/10.10.2006, datoreaza cu titlu de daune interese, o suma reprezentând triplul remuneratiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizata.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C.pr.civila, se va respinge ca nefondat recursul pârâtei.

Decizia civila nr. 16/C/23.01.2008

Tags:

Infracţiuni privind legea drepturilor de autor. Plângere prealabilă. Lipsa acesteia.

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 87 (03.04.2008)
Autor: Tribunalul Tulcea
Domenii asociate: plângeri prealabile

Prin rechizitoriul nr. 23/P /2006 din 6 martie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului R.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.1396 al. 2, 3, 4 şi 5 din Legea nr. 8/1996, art. 140 lit. a din Legea nr. 8/1996 şi art.325 Cod penal.

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare al instanţei că inculpatul R.L. a desfăşurat o activitate de reproducere, distribuire, deţinere în scopul distribuirii şi în scop comercial de mărfuri pirat constând în opere muzicale şi filmografice prin utilizarea anunţurilor publice, precum şi reproducerea operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe fără a deţine autorizarea sau consimţământul titularilor

A mai reţinut procurorul că acelaşi inculpat a deţinut şi a răspândit materiale cu caracter obscen (filme pornografice)

În cursul judecăţii, a fost audiat inculpatul R.L., care şi-a menţinut în parte depoziţiile din cursul urmăririi penale, precizând că a vândut trei DVD-uri ce conţineau filme unei persoane pe nume D. şi a mai împrumutat spre vizionare alte câteva filme unor vecini.

Totodată au fost audiaţi martorii F.I.B. şi M.D.G..

La termenul din 26 februarie 2008 aflându-se în imposibilitate de a proceda la audierea martorilor D. C.M. şi M.I.C., în baza 327 al. 3 Cod pr. penală instanţa a dat citire declaraţilor acestora date în cursul urmăririi penale.

La acelaşi termen a fost respinsă cererea inculpatului formulată prin apărător de efectuare a unei expertize contabile care să evalueze prejudiciul creat, ca nefiind utilă cauzei, raportat la modalitatea de săvârşire a faptelor şi specificul infracţiunilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare întocmite de IPJ Tulcea – SIF, declaraţiile martorilor D. C.M., M.I.C., M.D.G. şi F.I.B. precum şi depoziţiile inculpatului date în ambele faze procesuale, coroborate cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4730 din 19.06.2006 întocmit de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, instanţa reţine următoare situaţie de fapt.

Începând cu anul 2003 inculpatul R.L. a comandat prin internet CD – uri şi DVD – uri cu muzică şi filme pe care le audia sau le viziona la domiciliul său.

În toamna anului 2005, mama inculpatului a cumpărat în rate un calculator de care fiul acesteia s-a folosit, în sensul că prin intermediul lui a multiplicat la domiciliu DVD – uri şi CD – uri comandate prin poştă, pe care ulterior le închiria sau le vindea contra sumei de aproximativ 6 lei bucata.

În luna ianuarie 2006, inculpatul a solicitat publicarea unui anunţ la rubrica „Mica publicitate” din ziarele „D.” şi „O.”, timp de 3 săptămâni la rând, prin care făcea public faptul că oferă spre vânzare la preţul de 6 lei bucata, filme noi apărute în perioada 2005 – 2006 lăsând şi un număr de telefon mobil la care putea fi contactat de către presupuşii clienţi.

La data de 2 februarie 2006 şi respectiv 4 februarie 2006, organele de cercetare penală i-au identificat pe martorii M.D.G. şi respectiv M.I.C., care au cumpărat de la inculpat trei filme dintre care două pe suport DVD, contra sumei de 6 lei bucata. Cei doi s-au întâlnit cu inculpatul în staţia de autobuz, urmare anunţului de la „Mica publicitate” ce apăruse în ziar. De asemenea, fiecare dintre aceştia au primit de la inculpat şi câte o listă cuprinzând filmele pe care acesta le deţinea la domiciliu pentru a-şi putea alege filmele dorite. Lucrătorii de poliţie au ridicat de la numiţii M.D.G. şi respectiv M.I.C. cele 3 DVD- uri conţinând filme achiziţionate de la inculpat.

În urma celor constatate, la data de 9.02.2006, lucrătorii de poliţie au realizat o pândă în zona staţiei de autobuz ocazie cu care l-au surprins în flagrant pe inculpat, imediat după ce acesta îi vânduse trei filme pe suport DVD numitului D. C.M., contra sumei totale de 18 lei.

Cu ocazia percheziţiei corporale efectuate asupra inculpatului R.L. a fost identificată şi ridicată suna de 18 lei, pe care o primise anterior de la numitul D. C.M.. La solicitarea organelor de poliţie, acesta din urmă a predat cele trei DVD – uri cumpărate, din care unul era un film pornografic românesc, precum şi o listă cuprinzând mai multe titluri de filme pe care le primise anterior de la inculpat.

Referitor la filmele pornografice care au fost identificate în hard disk-ul unităţii centrale, inculpatul a fost cel care le-a multiplicat din reţeaua internet – tim net – acesta fiind conectat la internet din primăvara anului 2005.

La data de 9.02.2006, a fost efectuată o percheziţie la domiciliul inculpatului, ocazie în care au fost identificate şi ridicate, în vederea cercetărilor, o unitate centrală de calculator prevăzută cu două unităţi optice de inscripţionare DVD, 45 coperte de prezentare a filmelor, 4 liste conţinând titluri de filme, 135 bucăţi CD-uri inscripţionate cu filme, muzică şi jocuri, DVD – uri inscripţionate cu filme, toate produse pirat, 63 bucăţi avize pentru ridicarea coletelor poştale, avându-l ca destinatar pe învinuitul R.L., 2 bucăţi agende conţinând titluri de filme.

Din verificarea celor 63 bucăţi avize poştale identificate la domiciliul inculpatului, s-a stabilit că acesta a cumpărat DVD – uri pirat de la mai multe persoane din ţară, faţă de care s-a făcut declinarea competenţei în cursul urmăririi penale către unităţile de parchet din raza unde acestea îşi au domiciliul, în vederea cercetării, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute art. 139 şi 140 din Legea nr. 8/1996.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 4730/19.06.2006 al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, s-a concluzionat urmare a verificării unui număr de 400 produse de tip CD şi DVD că 297 videograme tip CD sunt de tip înregistrabil, procurate din comerţ, pe care ulterior au fost reproduse opere audiovizuale, CD-urile în cauză prezintă doar codul fabricii, nefiind inscripţionate cu codul producătorului şi cu celelalte coduri şi serii obligatori produselor originale, CD-urile nu sunt tampografiate cu menţiunile privind titlul filmului, marca producătorului, zona geografică de difuzare, marca distribuitorului, nu conţin data publicării şi titlul acestora, 55 videograme tip CD şi DVD conţin opere cu caracter erotic-pornografic, 242 videograme tip CD şi DVD conţin opere audiovizuale; 3 videograme tip DVD conţin video clipuri muzicale.

Acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţific a mai concluzionat că sunt produse pirat un număr de 297 videograme tip compact disc, 20 produse soft tip compact disc şi 24 fonograme tip compact disc – dintre cele accesate, iar un număr de 21 CD-uri sunt defecte, fără posibilitate de accesare; 3 CD-uri conţin fişiere (fotografii care nu constituie dreptul de autor şi a drepturilor conexe).

După ce au fost supuse constatării tehnico – ştiinţifice, unitatea centrală a calculatorului, precum şi CD-urile şi DVD- urile ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiei domiciliare şi a flagrantului, au fost depuse la camera de corpuri delicte.

Instanţa reţine că martorii M.D.G., M.I.C. şi D. C.M. care au cumpărat DVD – uri cu filme piratate de la inculpat precum şi F.I.B. care a închiriat asemenea produse, nu cunoşteau că inculpatul desfăşoară o activitate ilicită prin vânzarea sau închirierea către public a acestor produse.

În cursul urmăririi penale s-au constituit părţi civile în cauză următoarele :

– UCMR – ADA – organ de gestiune colectivă a dreptului de autor în domeniul muzical pentru prejudiciul în valoare de 3.864 lei;

– RO – ACT – reprezentând interesele MCFA pentru prejudiciul de 4.552 lei;

– UPFR– reprezentând şi producătorii M.N. şi A.A. – pentru prejudiciul de 7791,72 lei;

– Cabinetul de avocatură pentru un prejudiciu de 1247,43 lei;

– Cabinetul de avocatură P.M.D. pentru M.C. cu prejudiciul de 1.057 lei;

– CREDIDAM cu suma de 1.000 lei, reprezentând daune morale ale artiştilor interpreţi, ale căror prestaţii au fost încălcate de inculpatul R.L. prin difuzarea ilegală a muzicii de pe produse pirat.

Referitor la acţiunea penală, instanţa reţine că nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul oferea spre comercializare 10-12 DVD – uri pe săptămână, întrucât acesta a retractat declaraţiile de la urmărire penală, iar aspectul reţinut de procuror prin rechizitoriu nu este confirmat de alte probe administrate în cauză.

Tribunalul constată că au fost comercializate în mod cert doar DVD – urile oferite martorilor M.D., M.I.C., şi D. C.M..

În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 140 al .1 lit. a din Legea nr. 8/1996, de reproducere a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, instanţa reţine că infracţiunea a fost comisă până în ianuarie 2006, moment la care erau în vigoare prevederile art. 144 din Legea 8/1996, potrivit cărora,în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 1399, art. 140 şi art. 141 din aceeaşi lege, acţiunea penală se punea în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate .

Ulterior, prin legea nr. 329/14.07.2006 a fost modificată Legea 8/1996 în sensul că prevederile art. 144 din acest act normativ au fost abrogate.

În aceste condiţii, instanţa reţine că de la săvârşirea faptei până în prezent au intervenit mai multe legi, din care cea mai favorabilă este legea de la momentul comiterii infracţiunii care pentru fapta de reproducere a operelor sau produselor putătoare de drepturi conexe, condiţiona punerea în mişcare a acţiuni penale de introducerea plângerii prealabile de către părţile vătămate.

La termenul din 25 martie 2008, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzută de art. 140 al. 1 lit. a din Legea 8/1996 în infracţiunea prevăzută de art. 140 al. 1 lit. a din Legea 8/1996 cu aplicarea art.13 Cod penal.

Întrucât au intervenit mai multe modificări ale legii între momentul comiterii faptei şi pronunţarea hotărârii, urmează ca în baza art. 334 Cod pr. penală să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei de reproducere a operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe din infracţiunea prevăzută de art. 140 alin. 1 lit. ”a” din Legea nr. 8 /1996 în infracţiunea prevăzută de art.140 alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Întrucât părţile vătămate nu au formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului, urmează ca în baza art. 11 pct. 2 lit. ”b” raportat la art.10 lit. „f” Cod pr. penală să înceteze procesul penal pornit împotriva inculpatului R.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 140 alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 Cod penal ca urmare a lipsei plângerii prealabile.

Referitor la infracţiunile prevăzute de art. 1396 alin. 2, 3, 4 şi 5 din Legea nr. 8/1996, instanţa constată că faptele există în sensul că inculpatul a deţinut în scopul distribuirii mărfuri pirat constând în opere muzicale, filmografice şi jocuri video, o parte din ele oferindu-le spre închiriere inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice ori prezentarea listelor sau cataloagelor de produse, iar 6 filme le-a şi comercializat.

Inculpatul nu a negat reproducerea şi deţinerea acestor opere, care de altfel au şi fost descoperite la domiciliul său cu ocazia efectuării percheziţiei, operele fiind expertizate de ORDA, R.L. făcând precizări doar cu privire la numărul filmelor vândute efectiv.

În favoarea inculpatului va fi reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal în sensul că a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, relevată de lipsa antecedentelor penale.

Văzând şi criteriile generale de individualizare ale pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal, urmează ca în baza art. 139 6 al. 2 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74 lit. „a” şi art. 76 lit. „d” Cod penal, să îl condamne pe inculpatul R.L. la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru oferirea, distribuirea şi deţinerea în scopul distribuirii de mărfuri pirat.

În baza art. 139 6 alin. 3 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74 lit. „a” şi art. 76 lit. „c” Cod penal, va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi distribuire în scop comercial de mărfuri pirat.

În baza art. 139 6 alin 4 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74 lit. „a” şi art. 76 lit. „c” Cod penal, va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de închiriere sau oferire spre închiriere de mărfuri pirat.

În baza art. 139 6 alin. 5 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74 lit. „a” şi art. 76 lit. „e” Cod penal, va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 15 zile închisoare pentru promovarea de mărfuri pirat prin orice mijloc, inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice.

Referitor la infracţiunea de răspândire de materiale obscene, tribunalul retine că aceasta constă în fapta de a vinde sau răspândi precum şi de a confecţiona sau deţine în vederea răspândirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau amendă.

Întrucât oferirea pe suport DVD a unui film pornografic se încadrează ca element al laturii obiective a infracţiunii la categoria „ alte materiale cu caracter obscen”, urmează ca, în baza art. 325 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. „a” şi art. 76 lit. „e” Cod penal, să-l condamne pe inculpatul R.L. la pedeapsa de 15 zile închisoare.

Fiind aplicabile normele privind concursul de in fracţiuni, în baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal vor fi contopite pedepsele de o lună, 3 luni, 3 luni, 15 zile şi 15 zile închisoare în cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal va fi aplicată inculpatului R.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal , respectiv dreptul de a fi ales şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Întrucât scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, urmează ca în baza art. 81 Cod penal să fie suspendată condiţionat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, calculat în condiţiile art. 82 Cod penal.

Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal va fi suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

Fiind întrunite condiţiile confiscării speciale, urmează ca în baza art. 118 lit. „e” Cod penal să se dispună confiscarea produselor tip CD şi DVD conform dovezilor deoarece, bunurile au fost dobândite prin săvârşirea faptei prevăzută de legea penală.

Referitor la acţiunea civilă, tribunalul reţine că UCMR-ADA, organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor în domeniul muzical, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.864 lei reprezentând contravaloarea operelor muzicale găsite la domiciliul inculpatului.

De asemenea, UPFR s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7.791,72 lei.

Cabinetul de Avocatură P.D.M, în calitate de reprezentant al M.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.057 lei, reprezentând , contravaloarea programului de calculator Windows XP instalat în computerul folosit de inculpatul R.L..

Cabinetul de Avocatură B.A. în calitate de reprezentant al VUG s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.247, 43 lei reprezentând contravaloarea jocurilor video găsite la domiciliul inculpatului.

CREDIDAM s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei reprezentând daune morale ale artiştilor interpreţi pentru muzica reprodusă de inculpat.

RO –ACT în calitate de reprezentant al MCFA s-a constituit parte civilă cu suma de 4.552 lei reprezentând prejudiciul pentru 135 din filmele reproduse de inculpat şi găsite cu ocazia percheziţiei.

– În ceea ce priveşte acţiunile civile formulate de UCMR ADA ,UPFR, CREDIDAM şi Cabinetul de Avocatură BA. tribunalul consideră că acestea se pot circumscrie doar infracţiunii de reproducere a operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe, prevăzută de art. 140 al. 1 lit. a din Legea nr. 8/1996, având în vedere că pentru operele muzicale şi jocurile video nu s-a făcut dovada că au fost deţinute în scopul comercializării sau oferirii publicului.

În condiţiile în care pentru infracţiunea de reproducere a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe se va dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. f Cod pr penală, ca urmare a lipsei plângerii prealabile a persoanelor vătămate, urmează ca în baza art. 346 alin. 4 Cod pr. penală, să fie lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile UCMR – ADA, UPFR, Cabinetul de Avocatură BA. şi Credidam .

– Referitor la acţiunea civilă formulată de Cabinetul de Avocatură P.D.M., în calitate de reprezentant al M.C., care a solicitat să fie despăgubită cu suma de 1.057 lei urmare a identificării pe unitatea centrală a calculatorului folosit de inculpat a programului Windows XP, instalat în mod nelegal, instanţa constată că aceasta se putea circumscrie eventual infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 care constă în reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare din următoarele modalităţi : instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea.

Cu toate acestea inculpatul nu a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, iar fapta de instalare a unui program de calculator nefiind supusă judecăţii în prezentul dosar, tribunalul constată că nu există legătură de cauzalitate între faptul ilicit reprezentat de infracţiunile pentru care a fost sesizată instanţa şi prejudiciul cauzat M.C.

Pentru aceste considerente, va fi respinsă acţiunea civilă formulată de Cabinetul de Avocatură P.M.D. în calitate de reprezentant al M.C. , ca nefondată.

– În ceea ce priveşte pretenţiile formulate de RO – ACT în calitate de reprezentant al „Marilor case de film americane”, se observă că aceasta a solicitat să fie despăgubită cu suma de 4.552 lei reprezentând contravaloarea operelor ilegal copiate şi distribuite , respectiv cele 135 de filme americane produse de societăţile reprezentate de RO- ACT. Tribunalul constată că acţiunea civilă poate fi analizată doar în ceea ce priveşte filmele comercializate de inculpat pentru care s-a făcut dovada vânzării, având în vedere că pentru fapta de reproducere a filmelor nu a existat plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În aceste condiţii, va fi analizat prejudiciul cauzat ca urmare a vânzării DVD -urilor către martorii M.D.G., M.I.C. şi D. C.M. din care 5 filme erau produse de „Marile Case de filme Americane” reprezentate de RO – ACT , iar cel de al şaselea era un film pornografic românesc.

Întrucât prin adresa transmisă în cursul urmăririi penale s-a comunicat că valoarea unui film se ridică la suma de 12 USD, tribunalul constată că prejudiciul dovedit este de 60 USD, reprezentând contravaloarea celor 5 filme produse în S.U.A.

Pentru aceste considerente urmează să fie admisă în parte acţiunea civilă formulată de RO – ACT şi în baza art. 14 Cod pr. penală şi art. 998 şi următoarele Cod civil, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 60 dolari U.S.A., echivalent lei, cu titlu de despăgubiri materiale, la cursul BNR din ziua plăţii.

Văzând şi dispoziţiile art. 191 Cod pr. penală, va fi obligat inculpatul R.L. la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Tags: , ,