Og 5

Sentinta civilă 1018/31.03.2009

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. /327/2009, creditoarea ……….. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să someze debitoarea ……………. plata sumei de 9963,38 lei reprezentând contravaloare folosinţei spaţiului închiriat, consum apă, energie, servicii de pază, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii introductive, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul de închiriere nr. 22/12.03.2008 pentru o suprafaţă de 111 mp, debitoarea asumându-şi obligaţia d eplată în 5 zile de la emiterea facturilor.

În drept, invocă disp. OG 5/2001.

Cererea a fost legal timbrată.

În dovedirea cererii au fost ataşate o serie de înscrisuri: contractul de închiriere 22/12.03.2008- filele 7-10 dosar, factura seria ………..r. ……………..- fila 3 dosar, factura seria TLAAA nr. 7377/15.10.2008- fila 4 dosar extras de cont- fila 4 dosar, factura seria TLAAA nr. 7410/04.11.2008- fila 5 dosar, factura seria TLAAA nr. 7441/04.12.2008- fila 6 dosar.

Deşi legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat pentru a propune probe sau a formula apărări.

Instanţa a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între părţile din prezenta cauză s-au derulat raporturi comerciale, născute din contractul de închiriere nr.22/12.03.2008- filele 7-10 dosar, în baza căruia creditoarea s-a obligat şi a asigurat debitoarei folosinţa spaţiului situat la parter, str. Portului, nr.14, judetul Tulcea, pentru folosinţa acestuia părţile convenind o chirie lunară de 4 euro/mp, chirie în care nu sunt incluse utilităţile, aşa cum rezultă din art. 3.1 din contract.

Potrivit dispoziţiilor art.1 din OG nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori prin alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

În lumina acestor dispoziţii legale, procedura somaţiei de plată presupune, pe lângă condiţiile generale pentru exercitarea oricărei acţiuni în justiţie, îndeplinirea anumitor cerinţe speciale. Astfel, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, iar dovada acesteia se poate face numai cu înscrisuri.

Instanţa reţine că în cauză sunt îndeplinite cerinţele impuse de lege. Astfel, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata unei sume de bani, în cuantum de 9963,38 lei, reprezentând contravaloare chirie pentru perioada septembrie- decembrie 2008.

Creanţa reclamantei este certă, conform dispoziţiilor art.379 al.3 Cod procedură civilă , întrucât rezultă fără a putea fi pusă la îndoială din înscrisurile depuse la dosar , respectiv contractul de închiriere nr. 22/12.03.2008 şi facturile emise de creditoare şi acceptate la plată de debitoare, aşa cum rezultă din facutrile seria TLAAA nr. 7344/15.09.2008- fila 3 dosar, factura seria TLAAA nr. 7377/15.10.2008- fila 4 dosar extras de cont- fila 4 dosar, factura seria TLAAA nr. 7410/04.11.2008- fila 5 dosar, factura seria TLAAA nr. 7441/04.12.2008- fila 6 dosar.

Contractul de închiriere îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute de lege pentru valabilitatea lui, astfel că în baza art. 969 C.civ., contractul are valoarea de lege între părţile contractante cu privire la drepturile şi obligaţiile stabilite, nefiind necesar ca ……………….. să îşi dovedească pretenţiile în alt mod decât prin înscrisul constatator al voinţei părţilor.

Creanţa pretinsă îndeplineşte condiţia de a fi lichidă, potrivit prevederilor art.379 al.4 Cod procedură civilă , întrucât cuantumul creanţei este prevăzut în facturile depuse la dosar seria TLAAA nr. 7344/15.09.2008- fila 3 dosar, factura seria TLAAA nr. 7377/15.10.2008- fila 4 dosar extras de cont- fila 4 dosar, factura seria TLAAA nr. 7410/04.11.2008- fila 5 dosar, factura seria TLAAA nr. 7441/04.12.2008- fila 6 dosar.

Instanţa apreciază că în cauză creanţa creditoarei îndeplineşte şi cerinţa exigibilităţii, întrucât suma la care s-a obligat debitoarea nu a fost plătită la data scadentă, astfel cum aceasta a fost stabilită prin convenţia dintre părţi în art. 4.2 din contract, în care se stabileşte că plata facturii se va efectua în termen de 5 zile de la emiterea facturii.

Înscrisurile care fac proba existenţei obligaţiei de plată în sarcina debitoarei, atestă drepturi şi obligaţii privind executarea unor servicii între părţile prezentei cauze, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de teza finală a art. 1 alin.1 din OG 5/2001, modificată.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile cerute în procedura specială, urmând să oblige debitoarea la plata către creditoare a sumei de 9963,38 lei reprezentând contravaloarea chirie, utilităţi- pază, energie electrică, apă curentă- pentru perioada septembrie 2008- decembrie 2008, în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.

Reţinând culpa procesuală a debitorului în declanşarea procedurii somaţiei de plată pentru neexecutarea obligaţiei de plată ce-i incumba, instanţa, în temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ., va obliga debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză şi dovedite cu chitanţele -fila 4dosar, în cuantum de 39,30 lei reprezentând contravaloarea taxei de timbru şi timbru judiciar.

Tags: og 5

Og 5

Sentinta civilă 1014/31.03.2009

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 1333/327/17.12.2008, creditoarea …………. solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să someze debitorul ……………… la plata sumei de 935,33 lei din care 371,001 lei contravaloare energie electrică, 175,11 lei c/val penalităţi de întârziere, 102,50 lei c/val taxă radio, 164 lei c/val taxă TV, 75,52 lei c/val penalităţi taxă TV, 47,20 lei c/val penalităţi taxă radio, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii introductive, creditoarea a arătat că în derularea raporturilor contractuale cu debitorul din prezenta cauză a furnizat acestuia energie electrică, conform contractului nr. 8151/66/02.11.2006, în condiţiile din contract.

În drept, invocă disp. OG 5/2001, art. 969-970 C-civ şi art. 56 din Lg 13/2007, art. 56 din Lg 13/2007, HG 977/2003 şi HG 978/2003 .

Cererea a fost legal timbrată.

În dovedirea cererii au fost ataşate o serie de înscrisuri: contractul nr. 8151/66/02.11.2006- filele 17- 20 dosar, facturile fiscale –filele 7-16 dosar.

Legal citat, debitorul a formulat întâmpinare învederând în esenţă faptul că prin adresa nr. 218/17.02.2009 creditoarea a recunoscut împrejurarea că acesta nu figurează cu datorii la plata energiei electrice, în adresa invocată de debitor fiind trecut şi CNP-ul persoanei la care se referă creditoarea.

Instanţa a încuviinţat în temeiul art. 167 raportat la art. 3 alin.2 din OG 5/2001 pentru părţi proba cu înscrisuri, acestea fiind administrate în condiţii de contradictorialitate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între părţile din prezenta cauză s-au derulat raporturi contractuale, născute din contractul nr. 8151/66/02.11.2006- filele 17- 20 dosar, în baza căruia creditoarea a furnizat debitorului energie electrică la locul de consum convenit în contract, pentru care a emis facturile fiscale filele 7-18 dosar.

Potrivit dispoziţiilor art.1 din OG nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori prin alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

În lumina acestor dispoziţii legale, procedura somaţiei de plată presupune, pe lângă condiţiile generale pentru exercitarea oricărei acţiuni în justiţie, îndeplinirea anumitor cerinţe speciale. Astfel, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, iar dovada acesteia se poate face numai cu înscrisuri.

Instanţa reţine că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de lege, atâta timp cât prin adresa nr. nr. 218/17.02.2009 creditoarea a recunoscut împrejurarea că acesta nu figurează cu datorii la plata energiei electrice, în adresa invocată de debitor fiind trecut şi CNP-ul persoanei la care se referă creditoarea, care coincide cu CNP-ul debitorului din prezenta cauză.

Nefiind îndeplinită condiţia caracterului cert al creanţei invocate, instanţa urmează să respingă cererea de somaţie de plată ca neîntemeiată.

Tags: og 5

Og 5

Sentinţa civilă 897/24.03.2009

Deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 09.02.2009 sub nr. 835/327/2009, astfel cum a fost modificată, creditoarea ……….. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să someze debitoarea ………….. la plata către creditoare a sumei de 7997,40 lei reprezentând contravaloarea prestări servicii- închiriere spaţiu, la plata sumei de 1.583,01 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, la plata dobânzii legale de la scadenţă şi până la achitarea debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat, în esenţă, că a asigurat debitoarei folosinţa unui spaţiu proprietatea societăţii creditoare, emiţând facturile anexate cererii în valoare de 7997,40 lei, aceasta din urmă având obligaţia de a achita folosinţa spaţiului conform facturilor.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OG 5/2001 şi OG 9/2000.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.

În dovedirea acţiunii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a depus la dosarul cauzei, în copie certificată:

1. factură fiscală seria TL WCC nr. 8806545/16.02.2007 (f. 5),

2. factură fiscală seria TL WCC nr. 8806639/01.03.2007 (f. 7),

3. factură fiscală seria TL WCC nr. 8806648/17.04.2007 (f. 9),

4. factură fiscală seria TL WCC nr. 8806641/15.03.2007 (f. 10),

5. ordinul de plată 020148/28.02.2007 (f. 6),

6. ordinul de plată 30/29.03.2006 (f. 6)

7. ordinul de plată 41/09.05.2008 (f.8).

Debitoarea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoare şi debitoare s-au stabilit relaţii comerciale având ca obiect închiriere spaţiu în baza unui contract încheiat în formă simplificată, conform art. 36 C.com.

Creditoare, în calitate de proprietar, i-a asigurat debitoarei, în calitate de locatar, folosinţa unui spaţiu, pentru care a emis facturile fiscale indicate mai sus, semnate la rubrica semnătură de primire de reprezentantul societăţii debitoare.

În drept, potrivit art. 1 din OG 5/2001 procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori prin alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Potrivit art. 379 alin.3 Cod procedură civilă, creanţa are un caracter cert atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa constată caracterul cert al creanţei în valoare totală de 7997,40 lei, rezultând din facturile fiscale indicate mai sus şi care poartă semnătura de primire a delegatului societăţii debitoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, creanţa este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă.

În cauză, câtimea creanţei este determinată şi rezultă din înscrisuri însuşite de părţi, respectiv facturile fiscale enumerate mai sus care potrivit art. 46 Cod comercial fac dovada şi împotriva debitoarei în măsura în care sunt acceptate.

Potrivit art. 46 Cod comercial, obligaţiile comerciale se probează şi cu facturi acceptate, iar în cauza dedusă judecăţii acceptarea este expresă, făcându-se prin depunerea semnăturii destinatarului.

Caracterul exigibil al creanţei rezultă din faptul neplăţii preţului de către debitoare la scadenţă, termenul scadent rezultând din cuprinsul facturilor fiscale.

Întrucât creanţa solicitată de creditoare prin prezenta cerere este certă, lichidă şi exigibilă, pentru suma de 7.997,40 lei, reprezentând o obligaţie de plată a unei sume de bani şi este determinată potrivit facturilor acceptate de către debitoare, având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse şi constatând întrunite condiţiile cerute de art. 1din OG 5/2001, instanţa va admite acţiunea şi va obliga debitoarea să plătească creditoarei, suma de 7.997,40 lei, reprezentând contravaloare marfă neachitată.

În ceea ce priveşte plata penalităţilor de întârziere debitoarea nu urmează a fi obligată la plata acestora, întrucât au fost calculate de către creditoare în lipsa unei clauze penale însuşite de debitoare prin semnătura reprezentantului legal al societăţii şi care putea angaja în mod valabil partea.

Instanţa reţine că în lipsa unui contract care să prevadă expres clauza penală, simpla pretenţie a penalităţilor nu face dovada întrunirii acordului de voinţă al părţilor potrivit dispoziţiilor art. 46 Cod comercial, art. 969 şi art. 970 Cod civil.

Asupra capătului accesoriu privind obligarea debitoarei la plata dobânzii legale de la data scadenţei obligaţiilor şi până la data plăţii efective, instanţa reţine că raportul juridic obligaţional din care a izvorât prezentul litigiu s-a stabilit între două societăţi comerciale care îndeplinesc cerinţele normei legale- art. 7 din Codul comercial pentru a avea calitatea de comercianţi, iar obligaţiile născute în cadrul acestui raport juridic au natura unor obligaţii comerciale, lichide potrivit considerentelor de mai sus şi plătibile în bani, astfel că în cauză devin incidente disp. art. 4 C.com. care reglementează faptele subiective de comerţ raportat la art. 7 C.com. şi respectiv art. 43 C. com., potrivit cărora datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.

Sub aspectul datei la care obligaţiile de plată au devenit exigibile, instanţa va reţine că pentru factura nr. 8806648 din cuprinsul acesteia rezultă că data scadenţei obligaţiei de plată este la 5 zile de la emiterea facturii fiscale, respectiv de la data de 22.04.2007, astfel că aceasta este data de la care urmează să se calculeze dobânda legală conform art. 1 din OG 9/2000. Pentru facturile nr. 8806639 şi nr. 8806641, instanţa reţine că acestea nu poartă menţiuni cu privire la data scadenţei obligaţiei de plată, astfel că scadenţa obligaţiei de plată este la data naşterii raportului juridic obligaţional, respectiv la data facturii în cauză.

Pentru aceste considerente, instanţa în temeiul art. 4 raportat la art. 43 C.com. urmează a admite capătul de cerere şi a obliga debitoarea la plata dobânzii legale de la data scadenţei obligaţiilor şi până la data introducerii acţiunii.

În baza art. 1 din O.G. 5/2001, constatând că pretenţiile creditoarei sunt justificate în ceea ce priveşte suma de 7.997,40 lei, reprezentând contravaloare folosinţei spaţiului închiriat, instanţa va admite acţiunea şi va fixa un termen de plată de 10 de zile de la data comunicării prezentei ordonanţe.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga debitoarea şi la plata sumei de 1539,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat ales), pe temeiul culpei sale procesuale.

Tags: og 5

Og 5

Sentinţa civilă 895/24.03.2009

Deliberând asupra prezentei cauze, constată urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 546/327/2009 în data de 28.01.2009, creditoarea ………. a solicitat instanţei ca prin hotărarea ce o va pronunţa să someze debitoarea …………. să achite creditoarei suma de 74.155,64 lei reprezentând contravaloare servicii prestate debitoarei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a învederat instanţei faptul că a prestat servicii debitoarei, confirmate de debitoare conform listelor cuprinzând cantităţile de lucrări, procesul-verbal de funcţiune, procesul-verbal privind recepţia calitativă, procesul-verbal de punere în funcţiune, facturile fiscale, toate confirmate de debitor.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe disp. OG 5/2001 privind procedura ordonanţei de plata.

În dovedirea cererii formulate, creditoare a depus ataşat cererii de somaţie de plată înscrisuri, în condiţiile art. 138 raportat la art. 112 pct.5 C:pr.civ., respectiv: extras de cont nr.0014/22.01.2009 emis de creditoare- f.4, extras de cont nr. 114/22.01.2009- f.5, extras de cont emis de Raiffeisen Bank- f.6-8, factura fiscală nr. 72803441/01.10.2008- f.9, lista cuprinzând cantităţile de lucrări- f-10-15, proces-verbal de verificare – constatare a calităţii lucrărilor nr. 142/28.04.2008- f.16, factura fiscală nr. 7280314/21.07.2008- f.17, lista cuprinzând cantităţile de lucrări- f.18-23, proces-verbal de recepţie la punerea în funcţiune nr. 565/31.07.2008- 24, inventarul mijlocului fix rezultat din lucrare- f.25, aviz tehnic de racordare nr. 3181/19.05.2008- f. 26-27, factura fiscală nr. 7280294/13.05.2008- f.28, lista cuprinzând cantităţile de lucrări- f.29-37, proces- verbal de punere în funcţiune- f.38, proces-verbal de recepţie calitativă- f.40, factura fiscală nr. 7280228/29.10.2007 şi nr. 7280227/29.10.2007 – f.42, factura fiscală nr. 7280158/21.03.2007- f.42, factura fiscală nr. 7280157/21.03.2007- f.44, lista cuprinzând cantităţile de lucrări- f.45-46.

La termenul de judecată din data de 17.03.2009 debitoarea a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, învederând instanţei faptul că din facturile depuse la dosarul cauzei facturile pentru anul 2007 sunt achitate şi că suma obiect al pretenţiei nu este dovedită, extrasul de cont nr. 114/22.01.2009 fiind semnat de un salariat al societăţii debitoare fără drept de a angaja răspunderea societăţii neavând calitatea de reprezentant legal. Mai arată debitoarea şi faptul că extrasul de cont nr. 0014/22.01.2009 relevă toate operaţiunile desfăşurate la clientul …………. dar acest extras de cont nu a fost adus la cunoştinţa conducătorului unităţii ……………….., ci a fost confirmat de o persoană fără calitate directă în relaţiile comerciale desfăşurate între părţi.

Instanţa, în temeiul art. 167 C.pr.civ., a încuviinţat ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă cauzei proba cu înscrisuri pentru creditoare.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta reţine urmatoarele:

În soluţionarea cererii instanţa va avea în vedere că potrivit disp art.1 din O.G.nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata –această procedură „ se desfăşoară la cererea creditorului în scopul realizării de bună-voie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani , asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atesta drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.

Creditoarea invocă în susţinerea pretenţiilor un contract comercial încheiat în formă simplificată, în cond. art.36 C.com., în forma comenzii urmată de executare, fără ca “negotium”-ul intervenit între acesta şi societatea debitoare din prezenta cauză să fie constatat printr-un contract scris “instrumentum”.

Proba unui astfel de contractul se poate face în condiţiile art 46 C.com, respectiv cu facturi acceptate, doar acestea având putere probatorie împotriva destinatarului.

În cauză, facturile invocate de creditoare în susţinerea pretenţiilor formulate prezintă o semnătură olografă la rubrica semnătura de primire, dar debitoarea învederează că nu este semnătura reprezentantului legal al societăţii debitoare, aşa cum rezultă şi din semnătura olografă a reprezentantului legal al societăţii cu răspundere limitată administratorul acesteia. În aceste condiţii, semnătura nu poate angaja valabil societatea în condiţiile în care nu se face dovada unui mandat de reprezentare.

Constatând că creanţa nu îndeplineşte caracterul de a fi certă, aşa cum prev. art. 379 C.pr.civ., faţă de specificul acestei proceduri, instanţa nu poate face probatorii complete din care să rezulte existenţa “negotium”-ului intervenit între părţi şi faptul naşterii obligaţiei de plată în sarcina debitoarei, astfel că, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 1 din OG 5/2001 referitoare la existenţa unei obligaţii născute dintr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură, urmează să respingă cererea de ordonanţă de plată ca neîntemeiată.

În ce priveşte cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, raportat la disp. art. 274 alin.1 C.pr.civ., instanţa apreciază că nu se poate reţine culpa procesuală în sarcina debitoarei din prezenta cauză faţă de soluţia dată pe cererea introductivă de instanţă, astfel că urmează să o respingă.

Tags: og 5