Top

Societate comerciala. Sechestru judiciar. Conditii de admisibilitate.

Societate comerciala. Sechestru judiciar. Conditii de admisibilitate.

Sechestrul judiciar reglementat prin prevederile art.598 Cod procedura civila consta în indisponibilizarea bunului daca aceasta masura este nnecesara pentru conservarea dreptului.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 1228/COM/2005 reclamanta S.C.T.H.R. M.N. S.A. a solicitat instantei ca, în contradictoriu cu pârâta B.R.D.-Groupe Societe Generale sa dispuna, pe calea hotarârii judecatoresti ce o va pronunta, instituirea unui sechestru judiciar asupra activului „Braseria Belona”, situat în Eforie Nord, pâna la solutionarea actiunii în constatare formulata de reclamanta în cadrul dosarului nr.1187/COM/2005 al Tribunalului Constanta.

În motivarea cererii sale a aratat reclamanta ca în dosarul de fond se dezbate dreptul de proprietate asupra „B.B.” în cadrul unei actiuni în constatare, dar fiind faptul ca pârâta a initiat procedura executarii silite cu privire la acest activ.

În sustinerea cererii a depus reclamanta hotarârea nr.17/18.12.2004, ordinul nr.154/26.04.1991,sentinta nr.55/3 decembrie 2002 a C.S.J., încheierea nr. 1456/3.06.2004 a Judecatoriei Constanta, procesul-verbal din 2.07.1992, contractul de vânzare-cumparare din 3.07.1992,decizia civila nr.460/COM/15.06.2000 a Curtii de Apel Constanta, procesul-verbal de executare din 3.07.2001, sentinta civila nr.3855/COM/11.06.2002 a Tribunalului Constanta, statutul Societatii Comerciale Belona SRL, sentinta civila nr.199 din 22.04.1998 a Tribunalului Constanta, decizia civila nr.181/COM/11.03.1999 a Curtii de Apel Constanta. decizia nr.4055/16.11.1999 a C.S.J., încheierea nr.11109/21.05.1999 a judecatorului delegat la O.R.C.

În drept cererea a fost întemeiata pe prevederile art.598 Cod pr.civila, art.620 Cod pr.civila, art.274 Cod pr.civila.

Legal citata, pârâta B.R.D. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de sechestru, motivat de faptul ca aceasta nu poate fi accesorie actiunii în constatare cât timp cea din urma nu se produce între persoane care pretind fiecare ca este proprietar asupra imobilului.

Ori, ceea ce solicita pârâta în cererea de fond este recuperarea creantei pe care o detine fata de debitoarea sa, S.C.B. S.R.L.

Pe fond, în cuprinsul întâmpinarii, a aratat pârâta B.R.D. ca bunul se afla în patrimoniul S.C.B.S.R.L., ca sentinta civila nr.199/22.04.1998 nu-i este opozabila, întrucât nu a fost parte, ca S.C.B. SRL nu a fost lichidata, astfel ca nu e nici radiata din Registrul Comertului. Prin urmare, în procedura dizolvarii, S.C.Belona SRL are patrimoniu distinct compus în principal din bunurile suportate de Eforie, pastrându-si personalitatea juridica în raport cu tertii.

În situatia în care instanta ar încuviinta cererea de sechestru a solicitat pârâta BRD sa fie obligata reclamanta S.C.THR Marea Neagra S.A. la plata unei cautiuni de cel putin 10% din valoarea bunurilor asupra carora se va restitui masura asiguratorie.

A precizat pârâta ca valoarea imobilului asupra caruia se solicita instituirea masurii sechestrului judiciar este de 3.670.317.000 lei, astfel cum rezulta din publicatia de vânzare nr.20/2004.

Prin încheierea nr.1448/COM/2005 pronuntata în dosarul nr.1228/COM/2005 Tribunalul Constanta a respins exceptia inadmisibilitatii ca nefondata; a admis cererea formulata de reclamanta si a dispus instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului „B.B.”, situat în statiunea Eforie Nord; înscrierea sechestrului în Cartea funciara, încredintarea pazei bunului sechestrat catre reclamanta, fixându-se totodata si cuantumul cautiunii în sarcina reclamantei.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate a actiunii privind instituirea sechestrului judiciar conform art.598 Cod procedura civila, astfel ca exceptia inadmisibilitatii a fost respinsa ca nefondata.

Pe fond, se retine ca în raport de demararea de catre pârâta a procedurilor de executare silita, se apreciaza ca exista pericolul înstrainarii activului, astfel ca, se impune înfiintarea sechestrului judiciar.

Împotriva acestei solutii a declarat recurs pârâta B.R.D. Group Societe Generale Bucuresti sustinând ca cererea de sechestru judiciar este inadmisibila, întrucât aceasta nu se judeca între aceleasi persoane ca si actiunea privind constatarea dreptului de proprietate.

Pe fond, aparenta dreptului de proprietate apartine debitorilor B.R.D. întrucât chiar daca prin decizia nr.460/2000 s-a dispus nulitatea licitatiei din 2.07.1992 si a contractului de vânzare-cumparare, hotarâre care nu-i este opozabila.

De asemenea se sustine ca bunurile se afla în patrimoniul S.C.Belona S.R.L., întrucât nulitatea contractului de societate, nu opereaza cu efect retroactiv, iar S.C.Belona S.R.L. nu a fost lichidata si prin urmare, nu a fost radiata din Registrul Comertului.

De asemenea declararea nulitatii societatii nu aduce atingere actelor încheiate în numele sau tertilor de buna-credinta.

Verificând legalitatea si temeinicia încheierii recurate în raport cu criticile aduse curtea constata ca recursul este fondat în parte.

În legatura cu exceptia inadmisibilitatii actiunii instanta retine urmatoarele:

Dispozitiile art.598 Cod pr.civila prevad ca ori de câte ori exista un proces asupra proprietatii, instanta competenta pentru judecarea cererii principale va putea sa încuviinteze la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.

Întrucât art.598 Cod pr.civila se refera la „cererea celui interesat” înseamna ca poate face o asemenea cerere, nu numai reclamantul din proces, ci si orice persoana interesata aflata în procesul privind constatarea dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu.

Fiind îndeplinita cerinta textului de lege ce reglementeaza admisibilitatea actiunii privind instituirea unui sechestru judiciar, respectiv existenta unui proces în legatura cu dreptul de proprietate asupra imobilului „BB”, iar cererea de sechestru a fost formulata de reclamant (persoana interesata), iar recurenta B.R.D.Group Societe Generale Bucuresti este parte si în dosarul nr.1187/2005, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii ca nefondata.

Pe fondul recursului instanta retine urmatoarele:

Prin sentinta penala nr.55/3.XII.2002, Curtea Suprema de Justitie, Sectia Penala a dispus obligarea inculpatilor în solidar cu S.C.B. SRL, catre recurenta la plata sumei de 153.088.173.864 lei, astfel ca aceasta parte are calitatea de debitoare a recurentei.

Împotriva debitoarei s-a început executarea silita, vizându-se si „Braseria B” si desi s-a formulat contestatie la executare, motivat de faptul ca bunul este proprietatea reclamantei si nu a debitoarei, aceasta cerere a fost respinsa prin decizia civila nr.13529/2004 pronuntata de Judecatoria Constanta, astfel ca, aparenta dreptului de proprietate opereaza în favoarea debitoarei S.C.B.SRL.

Celalalte aspecte invocate de recurenta în legatura cu efectele deciziei nr.460/2000, precum si cu nulitatea contractului de societate, nu pot fi analizate în cadrul actiunii de instituire a sechestrului judiciar.

Sechestrul judiciar, reglementat prin prevederile art.598 Cod procedura civila, consta în indisponibilizarea bunului daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.

În speta, instituirea sechestrului judiciar asupra bunului se justifica, întrucât recurenta are un drept de creanta recunoscut printr-o hotarâre penala definitiva, iar indisponibilizarea bunului ca urmare a instituirii sechestrului judiciar, ar duce la amânarea nejustificata a executarii dispozitiilor hotarârii penale, în ceea ce priveste latura civila.

Ca atare, având în vedere considerentele sus aratate, instanta apreciaza ca nu sunt întrunite toate conditiile prevazute de art.598 Cod procedura civila,sens în care va admite recursul, va modifica în parte hotarârea recurata, în sensul respingerii cererii de sechestru judiciar si va mentine dispozitiile referitoare la solutionarea exceptiei invocata de recurenta-pârâta.

Decizia civila nr.603/COM/24 august 2005

Etichete:

Societate comerciala. Sechestru judiciar. Conditii de admisibilitate.

Societate comerciala. Sechestru judiciar. Conditii de admisibilitate.

Potrivit art.598 Cod procedura civila instanta poate sa încuviinteze punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului de proprietate si ori de câte ori exista un proces asupra proprietatii unui imobil.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 881/COM/2005 reclamanta S.C.CRL în contradictoriu cu pârâta S.C.C. SA a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna instituirea sechestrului judiciar asupra imobilului Magazin nr.186 situat în Mamaia, Complex C. încredintarea catre reclamanta a bunului sechestrat si înscrierea de îndata a sechestrului în cartea funciara.

În motivare, reclamanta a aratat ca pe rolul Tribunalului Constanta se afla înregistrat dosarul nr.509/COM/2005, între S.C.C. SRL si S.C.C. S.A., având ca obiect constatarea intervenirii vânzarii cumpararii activului imobil Magazin nr.186 situat în Mamaia, Complex C. în subsidiar, obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumparare asupra activului.

Între cele doua societati a fost încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vânzare-cumparare nr.1772/27.04.1998, pentru magazinul nr.186, ca urmare a transformarii prin novatie a contractului de asociere în participatiune nr.563/17.02.1993. Partile au prevazut ca la sfârsitul perioadei de leasing locatorul proprietar „sa respecte în mod neconditionat, dreptul de optiune al utilizatorului care consta în posibilitatea de a solicita achizitionarea bunului sau restituirea lui”. În conformitate cu prevederile art.4 lit.h din contract, cu 30 de zile înaintea datei expirarii, societatea reclamanta si-a execitat optiunea de cumparare a activului, optiune ce nu a fost urmata de executare din partea pârâtei.

Având în vedere existenta pe rolul Tribunalului Constanta a unui proces asupra bunului imobil mentionat si pozitia pârâtei exprimata prin întâmpinare în care arata ca nu este de acord cu actiunea si contesta acest drept, reclamanta arata ca masura instituirii sechestrului este necesara pentru conservarea dreptului pe care l-a dobândit prin contractul de leasing imobiliar care confera obligativitatea vânzarii bunului imobil catre reclamanta.

În drept au fost invocate dispozitiile art.593 al.3 si art.600 Cod procedura civila.

Au fost depuse la dosar: certificatul de rol privind înregistrarea pe rolul Tribunalului Constanta a dosarului nr.509/2005 având ca obiect actiune în constatare, copia acestei actiuni, contract de leasing imobiliar,proces-verbal din 27.04.1998, adresa nr.25/04.03.2002, hotarârea nr.2/11.03.1998 a AGA S.C.C. SA.

Pârâta, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei. A aratat ca aceasta nu si-a îndeplinit obligatia contractuala de a efectua ultima plata, fapt ce a determinat ca pârâta, la rândul ei, sa nu efectueze regularizarea. Simpla existenta a unui proces cu privire la un bun nu justifica luarea masurii sechestrului acestuia. Având în vedere ca reclamanta se afla în posesia spatiului comercial ce face obiectul contractului de leasing imobiliar nu se justifica necesitatea luarii acestei masuri.

În drept au fost invocate disp.art.115, art.600 Cod procedura civila, art.3,4,6 si 7 din contract, OUG nr.88/1997, H.G. nr.55/1998.

Prin încheierea nr.1302/COM/2005 Tribunalul Constanta, în dosarul nr.881/COM/2005 a admis cererea; a încuviintat punerea sub sechestru judiciar a imobilului Magazin nr.186 situat în Mamaia, Complex C.paza bunului sechestrat si a stabilit în sarcina reclamantei o cautiune de 25.000.000 lei ce va fi consemnata în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca în cauza sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.598 Cod procedura civila, respectiv existenta unui proces asupra proprietatii unui bun imobil si necesitatea luarii masurii pentru conservarea acestui drept.

Împotriva acestei solutii a declarat recurs pârâta S.C.Comtext S.A.Constanta pentru urmatoarele motive:

– nu se justifica luarea masurii sechestrului judiciar, întrucât reclamanta este în posesia bunului;

– admiterea cererii reclamantei constituie încalcarea dreptului de proprietate privata, garantat de Constitutie prin art.44 în conditiile în care reclamanta desfasoara activitate comerciala în spatiul din litigiu, fara plata chiriei, iar spatiul poate fi deteriorat în urma activitatii desfasurate fara existenta unui contract de asiguurare, obligatie ce revine exclusiv S.C.Cux SRL.

Verificând legalitatea si temeinicia sentintei recurate în raport cu criticile aduse se constata ca recursul este nefondat din urmatoarele considerente, apreciaza Curtea:

În legatura cu primul motiv instanta retine urmatoarele:

S.C.C.S.R.L. a încheiat cu pârâta contractul de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vânzare nr.1772/27.04.1998 pentru magazinul nr.186, situat în Mamaia, Complex C. ca urmare a transformarii prin novatie a contractului de asociere în participatiune nr.563/1993.

Obiectul contractului îl constituie transmiterea de catre locator – proprietar al dreptului de folosinta si posesie a activului sus mentionat, cu terenul aferent si obligatia corelativa a utilizatorului sa preia si sa plateasca pretul activului.

La expirarea contractului, S.C.C.S.A. este obligata sa transmita neconditionat utilizatorului, S.C.C.S.R.L., dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul contractului.

Contractul a fost încheiat pe o perioada de 48 de luni cu începere de la 1.05.1998.

Conform clauzelor contractuale înainte cu 30 de zile de terminarea contractului, reclamanta si-a exercitat optiunea de cumparare a activului, prin adresa nr.379/12.03.2003, optiune ce nu a fost urmata de executare din partea pârâtei recurente, ceea ce a determinat- o pe reclamanta sa promoveze o actiune privind constatarea vânzarii-cumpararii imobilului si înregistrata subb nr.509/2005.

Conform art.598 Cod procedura civila, ori de câte ori exista un proces asupra proprietatii unui imobil, instanta poate sa încuviinteze punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.

În speta, asa cum a retinut si instanta de fond sunt îndeplinite conditiile textului legal sus mentionat, respectiv, existenta unui proces asupra proprietatii, precum si necesitatea luarii acestei masuri pâna la solutionarea actiunii privind dreptul de proprietate, izvorât din contractul de leasing imobiliar, pentru conservarea dreptului ce decurge din acest contract.

Faptul ca reclamanta se afla în posesia bunului, nu are nici o relevanta, întrucât acest aspect nu o împiedica pe recurenta pârâta sa dispuna de bunul care înca este în proprietatea sa.

Cu privire la cel de-al doilea motiv se retin urmatoarele:

Sustinerea recurentei, în sensul ca admiterea cererii de instituire a sechestrului judiciar încalca dispozitiile art.44 din Constitutie, este nejustificata.

Astfel, obligatiile recurentei fata de pârâta decurg dintr-un contract încheiat între acestea, iar instituirea sechestrului judiciar pâna la solutionarea litigiului privind proprietatea bunului, nu afecteaza dreptul de proprietate, ci este o masura care permite, garantarea acestuia.

De asemenea, nu se justifica nici sustinerea recurentei în sensul ca datorita activitatii comerciale spatiul ar putea fi deteriorat, iar aceasta parte nu si-a respectat obligatia contractuala de a asigura bunul, întrucât în speta nu se analizeaza modalitatea de desfasurare a activitatii comerciale si nici respectarea clauzei contractuale cu privire la asigurarea bunului.

Ca atare având în vedere considerentele sus expuse în baza art.312 Cod pr.civila instanta respinge recursul ca nefondat.

Decizia civila nr.601/COM/23 august 2005

Societate comerciala. Sechestru judiciar. Conditii de admisibilitate.

Potrivit art.598 Cod procedura civila instanta poate sa încuviinteze punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului de proprietate si ori de câte ori exista un proces asupra proprietatii unui imobil.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 881/COM/2005 reclamanta S.C.CRL în contradictoriu cu pârâta S.C.C. SA a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna instituirea sechestrului judiciar asupra imobilului Magazin nr.186 situat în Mamaia, Complex C. încredintarea catre reclamanta a bunului sechestrat si înscrierea de îndata a sechestrului în cartea funciara.

În motivare, reclamanta a aratat ca pe rolul Tribunalului Constanta se afla înregistrat dosarul nr.509/COM/2005, între S.C.C. SRL si S.C.C. S.A., având ca obiect constatarea intervenirii vânzarii cumpararii activului imobil Magazin nr.186 situat în Mamaia, Complex C. în subsidiar, obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumparare asupra activului.

Între cele doua societati a fost încheiat contractul de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vânzare-cumparare nr.1772/27.04.1998, pentru magazinul nr.186, ca urmare a transformarii prin novatie a contractului de asociere în participatiune nr.563/17.02.1993. Partile au prevazut ca la sfârsitul perioadei de leasing locatorul proprietar „sa respecte în mod neconditionat, dreptul de optiune al utilizatorului care consta în posibilitatea de a solicita achizitionarea bunului sau restituirea lui”. În conformitate cu prevederile art.4 lit.h din contract, cu 30 de zile înaintea datei expirarii, societatea reclamanta si-a execitat optiunea de cumparare a activului, optiune ce nu a fost urmata de executare din partea pârâtei.

Având în vedere existenta pe rolul Tribunalului Constanta a unui proces asupra bunului imobil mentionat si pozitia pârâtei exprimata prin întâmpinare în care arata ca nu este de acord cu actiunea si contesta acest drept, reclamanta arata ca masura instituirii sechestrului este necesara pentru conservarea dreptului pe care l-a dobândit prin contractul de leasing imobiliar care confera obligativitatea vânzarii bunului imobil catre reclamanta.

În drept au fost invocate dispozitiile art.593 al.3 si art.600 Cod procedura civila.

Au fost depuse la dosar: certificatul de rol privind înregistrarea pe rolul Tribunalului Constanta a dosarului nr.509/2005 având ca obiect actiune în constatare, copia acestei actiuni, contract de leasing imobiliar,proces-verbal din 27.04.1998, adresa nr.25/04.03.2002, hotarârea nr.2/11.03.1998 a AGA S.C.C. SA.

Pârâta, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei. A aratat ca aceasta nu si-a îndeplinit obligatia contractuala de a efectua ultima plata, fapt ce a determinat ca pârâta, la rândul ei, sa nu efectueze regularizarea. Simpla existenta a unui proces cu privire la un bun nu justifica luarea masurii sechestrului acestuia. Având în vedere ca reclamanta se afla în posesia spatiului comercial ce face obiectul contractului de leasing imobiliar nu se justifica necesitatea luarii acestei masuri.

În drept au fost invocate disp.art.115, art.600 Cod procedura civila, art.3,4,6 si 7 din contract, OUG nr.88/1997, H.G. nr.55/1998.

Prin încheierea nr.1302/COM/2005 Tribunalul Constanta, în dosarul nr.881/COM/2005 a admis cererea; a încuviintat punerea sub sechestru judiciar a imobilului Magazin nr.186 situat în Mamaia, Complex C.paza bunului sechestrat si a stabilit în sarcina reclamantei o cautiune de 25.000.000 lei ce va fi consemnata în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca în cauza sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.598 Cod procedura civila, respectiv existenta unui proces asupra proprietatii unui bun imobil si necesitatea luarii masurii pentru conservarea acestui drept.

Împotriva acestei solutii a declarat recurs pârâta S.C.Comtext S.A.Constanta pentru urmatoarele motive:

– nu se justifica luarea masurii sechestrului judiciar, întrucât reclamanta este în posesia bunului;

– admiterea cererii reclamantei constituie încalcarea dreptului de proprietate privata, garantat de Constitutie prin art.44 în conditiile în care reclamanta desfasoara activitate comerciala în spatiul din litigiu, fara plata chiriei, iar spatiul poate fi deteriorat în urma activitatii desfasurate fara existenta unui contract de asiguurare, obligatie ce revine exclusiv S.C.Cux SRL.

Verificând legalitatea si temeinicia sentintei recurate în raport cu criticile aduse se constata ca recursul este nefondat din urmatoarele considerente, apreciaza Curtea:

În legatura cu primul motiv instanta retine urmatoarele:

S.C.C.S.R.L. a încheiat cu pârâta contractul de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vânzare nr.1772/27.04.1998 pentru magazinul nr.186, situat în Mamaia, Complex C. ca urmare a transformarii prin novatie a contractului de asociere în participatiune nr.563/1993.

Obiectul contractului îl constituie transmiterea de catre locator – proprietar al dreptului de folosinta si posesie a activului sus mentionat, cu terenul aferent si obligatia corelativa a utilizatorului sa preia si sa plateasca pretul activului.

La expirarea contractului, S.C.C.S.A. este obligata sa transmita neconditionat utilizatorului, S.C.C.S.R.L., dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul contractului.

Contractul a fost încheiat pe o perioada de 48 de luni cu începere de la 1.05.1998.

Conform clauzelor contractuale înainte cu 30 de zile de terminarea contractului, reclamanta si-a exercitat optiunea de cumparare a activului, prin adresa nr.379/12.03.2003, optiune ce nu a fost urmata de executare din partea pârâtei recurente, ceea ce a determinat- o pe reclamanta sa promoveze o actiune privind constatarea vânzarii-cumpararii imobilului si înregistrata subb nr.509/2005.

Conform art.598 Cod procedura civila, ori de câte ori exista un proces asupra proprietatii unui imobil, instanta poate sa încuviinteze punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.

În speta, asa cum a retinut si instanta de fond sunt îndeplinite conditiile textului legal sus mentionat, respectiv, existenta unui proces asupra proprietatii, precum si necesitatea luarii acestei masuri pâna la solutionarea actiunii privind dreptul de proprietate, izvorât din contractul de leasing imobiliar, pentru conservarea dreptului ce decurge din acest contract.

Faptul ca reclamanta se afla în posesia bunului, nu are nici o relevanta, întrucât acest aspect nu o împiedica pe recurenta pârâta sa dispuna de bunul care înca este în proprietatea sa.

Cu privire la cel de-al doilea motiv se retin urmatoarele:

Sustinerea recurentei, în sensul ca admiterea cererii de instituire a sechestrului judiciar încalca dispozitiile art.44 din Constitutie, este nejustificata.

Astfel, obligatiile recurentei fata de pârâta decurg dintr-un contract încheiat între acestea, iar instituirea sechestrului judiciar pâna la solutionarea litigiului privind proprietatea bunului, nu afecteaza dreptul de proprietate, ci este o masura care permite, garantarea acestuia.

De asemenea, nu se justifica nici sustinerea recurentei în sensul ca datorita activitatii comerciale spatiul ar putea fi deteriorat, iar aceasta parte nu si-a respectat obligatia contractuala de a asigura bunul, întrucât în speta nu se analizeaza modalitatea de desfasurare a activitatii comerciale si nici respectarea clauzei contractuale cu privire la asigurarea bunului.

Ca atare având în vedere considerentele sus expuse în baza art.312 Cod pr.civila instanta respinge recursul ca nefondat.

Decizia civila nr.601/COM/23 august 2005

Etichete:

Societate comercială. Antecontract de vânzare – cumpărare de bunuri imobile concretizat în factură. Lipsa drepturilor privind susţinerea uneia dintre părţi, precum că nu s-a îndeplinit condiţia suspensivă pentru încheierea actului în formă autentică.

Comercial – Obligaţii comerciale

Titlu V art.35, 36 şi Codul civil Titlu III art.942 şi următoarele.

Legislaţia comercială şi legislaţia civilă nu prevăd obligativitatea încheierii unui antecontract – promisiune de vânzare, în formă autentică.

Neîndeplinirea unei condiţii de către una din părţi trebuie dovedită.

Decizia nr.90/11.11.2008-Curtea de Apel Bacău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ

Prin sentinţa civilă nr.454 din 8.07.2008, Tribunalul Neamţ a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. „M” SRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. „P. P.” SRL.

S-a reţinut de instanţa de fond că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamanta S.C. M. SRL în contradictoriu cu pârâta S.C. P.P. SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la un notar public, cu societatea reclamantă, a terenului de 867 m.p. şi a construcţiei C12 de 64 m.p., bunuri imobile situate în com. Dumbrava Roşie, str. Strămutaţi, nr.21 conform documentaţiilor cadastrale NCP 60/1/1, NCP 2291 şi a facturii fiscale cu nr.10 din 07.03.2008.

Între părţi a existat o înţelegere verbală pentru cumpărarea de către reclamantă a unei suprafeţe de teren.

Pârâta susţine că permisiunea sa de a vinde a fost condiţionată de încheierea unei tranzacţii iar neîndeplinirea condiţiei face imposibilă vânzarea.

Reclamanta nu face vorbire despre nici o tranzacţie.

Părţile au procedat în cursul zilei de 07.03.2008 la întocmirea unei facturi fiscale în care se prevede că produsul ce urmează a fi transmis de la furnizorul SC P. P. SRL este un teren de 867 m.p. compus din 622 m.p. (NCP 2291) şi 245 m.p. (NCP 60/1/1) şi construcţie C 12 = 64 m.p. (NCP 2291), cumpărător fiind SC M. SRL. În cuprinsul aceleiaşi facturi se mai prevede ca mod de plată : suma de 10.000 lei reprezentând avans se achită la data încheierii precontractului (07.03.2008), iar suma de 20.940 lei reprezentând diferenţa se va achita la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Factura fiscală este semnată şi ştampilată de ambele părţi, având natura juridică a unui înscris sub semnătură privată.

Ajungând la neînţelegeri în cursul aceleiaşi zile părţile nu au mai perfectat nici un act notarial.

Reclamanta insistând în perfectarea vânzării a plătit integral preţul convenit, pârâta returnându-i suma primită. Aceeaşi plată a preţului a făcut-o pentru a doua oară reclamanta, pârâta refuzând primirea sumei.

Ceea ce se reţine ca relevant pentru soluţionarea cauzei este lipsa unui antecontract în formă autentică în care să se prevadă clauzele contractuale şi obligaţiile părţilor.

Fiind vorba despre transmiterea unui imobil, înscrisul sub semnătură privată – factura fiscală nu echivalează cu existenţa unui antecontract. Transmiterea dreptului de proprietate sau promisiunea de transmitere a acestuia poate opera valabil numai în baza unui act autentic.

De asemenea, trebuie avută în vedere susţinerea caracterului condiţionat al vânzării. Pârâta susţine că promisiunea de vânzare verbal formulată a fost condiţionată de perfectarea unei tranzacţii. Deşi nu confirmă în totalitate susţinerile pârâtei, reclamanta recunoaşte în răspunsul la întâmpinare că promisiunea de vânzare a fost condiţionată. În acest sens arată că „singura condiţie convenită între părţi a fost aceea că terenul se vinde fără accesul spre calea comună”. Nu rezultă realizarea nici a acestei condiţii în condiţiile în care părţile nu au ajuns la perfectarea unui act autentic care să arate promisiunea pârâtei de vânzare.

Pentru motivele de mai sus a fost respinsă acţiunea.

Cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile a concilierii, s-a constatat pe de o parte că reclamanta a încercat concilierea directă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, iar obiectul cererii perfectare contract de vânzare-cumpărare nu este evaluabil în bani nefiind necesară procedura concilierii astfel încât excepţia a fost respinsă.

Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Neamţ a promovat apel reclamanta S.C. „M” SRL, considerând-o nelegală, motivat de faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere că s-a încheiat o convenţie legală şi că a îndeplinit condiţiile stabilite prin antecontract, astfel că nu există nici un temei pentru ca instanţa să nu admită acţiunea.

Părţile au încheiat o factură fiscală, semnată şi ştampilată de aceştia, în care s-a stabilit obiectul vânzării-cumpărării şi preţul, situaţie în care sunt îndeplinite cerinţele unui antecontract, nici un act normativ neprecizând obligativitatea încheierii acestei promisiuni de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Instanţa a mai reţinut că apelanta-reclamantă nu ar fi respectat condiţia stabilită de părţi, aceea că – terenul se vinde fără accesul spre calea comună -; intimata-pârâtă nu a administrat nici o probă din care să rezulte că apelanta-reclamantă nu intenţionează să respecte această clauză a contractului ce se va încheia în formă autentică.

Faţă de cele mai sus menţionate, rezultă a fi întemeiată acţiunea reclamantei de a solicita intimatei să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare – aşa cum a precizat la termenul din 20.06.2008 (fila 102 verso dosar tribunal).

Pe cale de consecinţă, s-a admis apelul în temeiul art.296 Cod procedură civilă, s-a schimbat în tot sentinţa şi s-a dispus perfectarea vânzării-cumpărării suprafeţei de teren de 867 m.p. şi a construcţiei C12 de 64 m2, situată în Dumbrava Roşie, str. Strămutaţi nr.21, judeţul Neamţ.

Etichete: