VĂTĂMARE CORPORALĂ DIN CULPĂ
Tags: Judecătoria BĂILEŞTI, OUG 195/2002, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, vătămare corporală din culpă
Publicat de: pe 19 July, 2013 
Categorie: Liberare provizorie sub control judiciar
Dosar nr.1232/183/2009
JUDECĂTORIA BĂILEŞTI
Î N C H E I E R E
Şedinţa din Camera de Consiliu din 13 mai 2010
Preşedinte- V.P.
Grefier- GC
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L.P.
Pe rol soluţionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar ,formulată de inculpatul R.T..
La apelul nominal făcut în şedinţă publică , a răspuns inculpatul în stare de arest asistat de avocat ales M.I.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care , faţă de dispoziţiilor art. 160 ind.7 alin.2 C.p.p. a fost întrebat inculpatul dacă înţelege să-şi însuşească cererea formulată de apărătorul ales .
Avînd cuvîntul, inculpatul a declarat că îşi însuşeşte cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărător.
In temeiul art.160 ind.8 alin.1 c.p.p. instanţa pune în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Reprezentanta Parchetului a solicitat admiterea în principiu a cererii , fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.
Avocat M.I. pentru inculpat a solicitat admiterea în principiu a cererii , fiind întrunite condiţiile prev. de art.160 ind.2 c.p.p.
Avînd în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 160 ind.2 c.p.p. instanţa admite în principiu cererea .
In baza art. 160 ind.8 ind.a c.p.p. a fost ascultat inculpatul R.T în prezenţa apărătorului ales, după care , nemai fiind alte cererii de formulat s-a acordat cuvântul cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Avocat M.I. pentru inculpat a solicitat admiterea cererii ,arătînd că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi anume este vorba de infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date certe că dacă ar fi lăsat în libertate inculpatul ar săvîrşi alte infracţiuni .
Reprezentanta Parchetului a solicitat respingerea cererii , arătând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol public , avînd în vedere perseverenţa în săvîrşirea de infracţiuni, starea de recidivă şi faptul că faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost săvîrşite în perioada liberării condiţionate.
Inculpatul a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la 20.04.2010, inculpatul R.T. prin apărătorul ales M.I a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar , arătând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri.
In motivarea cererii a arătat că măsura arestării preventive este excesivă raportat
la natura infracţiunii de furt pe care a recunoscut-o ,precum şi la pericolul social pe care îl reprezintă şi că punerea sa în libertate nu este de natură să stînjenească în vreun fel desfăşurarea procesului penal sau să determine o schimbare a comportamentului său , întrucît şi atunci cînd a fost în libertate nu s-a sustras de la urmărirea penală, prezentîndu-se în faţa organelor de urmărire penală de cîte ori a fost solicitat .
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa reţine următoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti din 15.04.2010 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului R.T. pentru săvîrşirea infr. de furt calificat în formă continuată prev.şi ped.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g şi i C.p. şi alin.3 lit.b c.p., cu aplic.art.41 alin.2 C.p.,art.75 lit.c C.p. şi cu aplic. art.37 lit.a şi b C.p.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 4 pronunţată la 27.03.2010 de Judecătoria Băileşti, pe o perioadă de 29 zile, începînd cu data de 27.03.2010 şi pînă la 24.04.2010 .
Temeiul de drept avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost cel prevăzut de art.148 lit. f c.p.p.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 22.04.2010 pronunţată de Judecătoria Băileşti în baza art.300 ind.1 alin.1 c.p.p. s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului , iar în art.300 ind.1 alin.3 c.p.p. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului dispusă prin încheierea nr.4/27.03.2010 .
Potrivit art.160 ind.2 alin.1 şi 2 c.p.p. “liberarea provizorie sub control judiciar se poarte acorda în cazul infracţiunilor săvîrşite din culpă precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani ” , iar
” liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvîrşească alte infracţiuni sau ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte “.
In speţă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvîrşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art.208 alin.1 , 209 alin.1 lit.a,g şi i şi alin.3 lit.b c.p., cu aplic.art.41 alin.2 şi art.75 lit.c c.p. şi cu aplic.art.37 lit. a şi b c.p., infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani ,dar există temerea că dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate ar putea săvîrşi şi alte infracţiuni, avînd în vedere perseverenţa în săvîrşirea de fapte penale , în raport de cazierul judiciar al acestuia.
Infracţiunile din cauza de faţă au fost săvîrşite de inculpat în stare de recidivă post condamnatorie şi post executorie şi în perioada liberării condiţionate . Ultima dată, prin sentinţa civilă nr.55 din 26.01.2006 a Judecătoriei Băileşti inculpatul a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru violare de domiciliu şi furt calificat , a fost arestat la 23.10.2008 şi liberat condiţionat la 6.10.2009 , iar în lunile februarie – martie 2010 a săvîrşit infracţiunile din cauza de faţă.
Potrivit art.160 ind.2 alin.2 c.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvîrşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi , martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Chiar dacă a recunoscut parţial faptele pentru care a fost trimis în judecată , în speţă există temerea că dacă ar fi lăsat în libertate inculpatul ar săvîrşi şi alte infracţiuni , avînd în vedere cazierul judiciar al acestuia, perseverenţa în săvîrşirea de infracţiuni de aceeaşi natură şi faptul că infracţiunile din cauza de faţă au fost săvîrşite în perioada liberării condiţionate .
In consecinţă, instanţa în baza art. 160 indice 8 ind.a alin.6 teza a II-a c.p.p. va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca fiind neîntemeiată .
In baza art. 192 alin.2 c.p.p. inculpatul va fi obligat la 20 lei cheltuieli judiciare statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
D I S P U N E
În baza art.160 indice 8 a, alin.6 teza a II-a C.p.p.,
Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R.T. în prezent deţinut în PMS Craiova .
În baza art.192 alin.2 C.p.p.,obligă inculpatul la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Incheiere cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru inculpatul arestat preventiv.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2010 , ora 15,20 .
Preşedinte ,
V.P. Grefier,
G.G.
Tags: furt calificat, LIBERARE PROVIZORIE SUB CONTROL JUDICIAR, stare de arest
Caracterul intuituu personae a dreptului chiriaşului de a cumpăra apartamentul deţinut în chirie. Consecinţe
Legea nr. 112/1995. Caracterul intuituu personae a dreptului chiriaşului de a cumpăra apartamentul deţinut în chirie. Consecinţe.
Judecătoria Arad a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta G. E în contradictoriu cu pârâţii S.C. Recons S.A. Arad şi Municipiul Arad reprezentat prin primarul municipiului Arad, având ca obiect prestaţie tabulară.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că imobilul a făcut obiectul contractului de închiriere încheiat între pârâta S.C. Recons S.A. Arad şi antecesoarea reclamantei, numita P. E, care ulterior a decedat, anterior încheierii vreunui contract de vânzare-cumpărare, deşi prin hotărâre judecătorească S.C. Recons S.A. a fost obligată să îi vândă apartamentul. În raport de această stare de fapt, instanţa de fond a concluzionat că, în calitate de succesoare în drepturi – legatară universală – a defunctei P. E., cererea formulată de reclamantă nu este fondată deoarece între reclamantă pe de o parte şi pârât, pe de altă parte, nu există nici un raport juridic, iar dreptul chiriaşei P. E. de a cumpăra apartamentul deţinut cu chirie s-a stins la decesul acesteia şi nu s-a transmis prin succesiune reclamantei, care astfel nu se subrogă în drepturile antecesoarei sale.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta G. E., care a susţinut că dreptul ei subiectiv nu îşi are izvorul în art.9 din Legea nr.112/1995, ci îşi are cauza-izvor juridic în decizia civilă rămasă irevocabilă, prin care S.C. Recons S.A. a fost obligată să vândă autoarei sale, fosta chiriaşă P.E. astfel că prin devoluţiunea testamentară reclamantei i s-a transmis dreptul recunoscut prin hotărârea judecătorească, iar nu dreptul consacrat de art.9 din Legea nr.112/1995. Pe de altă parte, recurenta a mai arătat că antecesoarea sa şi-a manifestat acordul de a cumpăra locuinţa încă în timpul vieţii şi că neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare în timpul vieţii acesteia se datorează exclusiv conduitei pârâtei care a refuzat sistematic încheierea contractului, în plus promovând şi o acţiune în rezilierea contractului de închiriere în scopul tergiversării semnării contractului. În esenţă însă, recurenta a susţinut că instanţa de fond a săvârşit o confuzie în ceea ce priveşte situaţia ei, deoarece dreptul a cărui recunoaştere s-a solicitat prin prezenta acţiune este cel izvorât din hotărârea judecătorească şi care nu s-a stins la data decesului autoarei sale.
Recursul nu este fondat.
Dispoziţiile art.9 din Legea nr.112/1995 constituie izvorul juridic al unui drept subiectiv al chiriaşilor titulari de contract ai apartamentelor preluate de Statul Român în perioada comunistă, ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora conform Legii nr.112/1995, în virtutea cărora chiriaşii pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului. Acest drept este un drept intuituu personae, care este strict legat de calitatea de chiriaş a celui ce solicită recunoaşterea şi satisfacerea acestui drept. Reclamanta nu are această calitate şi nu a avut-o niciodată. Împrejurarea că reclamanta este succesorul în drepturi a fostei chiriaşe, în calitate de legatar universal, este lipsită de relevanţă deoarece drepturile intuituu personae se sting la moartea titularului şi nu se transmit prin nici prin moştenire legală şi nici prin moştenire testamentară. Faptul că anterior, dreptul autoarei reclamantei la cumpărarea apartamentului a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu schimbă natura juridică intuituu personae a dreptului chiriaşului la cumpărarea apartamentului în baza Legii nr.112/1995. În acelaşi timp, susţinerea recurentei că izvorul pretenţiilor sale îl constituie hotărârea judecătorească este vădit nefondată atâta timp cât decizia civilă în cauză nu a avut efect constitutiv ci declarativ de drepturi, iar eventualul contract de vânzare-cumpărare dintre autoarea reclamantei şi pârât, dacă s-ar fi încheiat, s-ar fi încheiat tot în temeiul art.9 din Legea nr.112/1995, acesta fiind temeiul de drept în baza căreia autoarea reclamantei avea vocaţie de cumpărare a imobilului.
Tags: dreptului chiriaşului de a cumpăra apartamentul, Legea nr. 112/1995
