Actiune în granituire. Legitimare procesual activa. Incidenta dispozitiilor art. 26 alineat ultim din Legea nr. 112/1995.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 2974/2004, reclamantii C.C., M.D., Z.D., V.V. si H.L. în contradictoriu cu pârâtii C.O., R.A.E.D.P.P. Constanta si M.F. prin D.G.F.P. Constanta au solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna granituirea în vederea stabilirii liniei de hotar a proprietatilor situate în Constanta, b-dul Ferdinand nr. 54–52, judetul Constanta.

În motivarea actiunii s-a aratat ca reclamantii sunt proprietarii apartamentelor ce constituie imobilul situat la adresa sus mentionata conform actelor de proprietate, amplasat pe suprafata de 552,24 mp. din care C 1 – 161,70 mp. (P+1).

S-a mai aratat ca fostii chiriasi ai imobilului situat la nr. 52 au trasat un gard între cele doua proprietati, fara a se stabili anterior linia de hotar, intrând cu 1,60 m. pe latime si 16,80 m. în lungime pe terenul aferent constructiei reclamantilor.

Au mai precizat reclamantii faptul ca pârâta C.O. a devenit ulterior proprietara imobilului situat la nr. 52 si refuza sa ridice gardul pentru a-l amplasa pe traseul hotarului dintre cele doua proprietati limitrofe.

În drept, s-au invocat dispozitiile art. 584 Cod civil.

Prin sentinta civila nr. 5636/31.05.2004 pronuntata de Judecatoria Constanta, în dosarul civil nr. 2974/2004 a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor invocata din oficiu, cu consecinta respingerii actiunii ca fiind introdusa de persoane lipsite de calitate procesuala.

Totodata, reclamantii au fost obligati sa achite pârâtei C.O. suma de 1.500.000 lei si pârâtei R.A.E.D.P.P. Constanta suma de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva sentintei civile mai sus mentionate au declarat apel reclamantii, care au criticat hotarârea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia civila nr. 120/16.01.2006 Tribunalul Constanta a respins ca nefondat apelul reclamantilor.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut, în esenta, ca reclamantii nu au calitate de proprietari ai terenului învecinat cu proprietatea pârâtei C.O., ori granituirea asa cum este definita de art. 584 Cod civil reprezinta o modalitate de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietati vecine.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantii, care au criticat legalitatea deciziei conform art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, sub aspectul solutionarii exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor în actiunea în granituire.

Recurentii au sustinut ca reclamantii sunt proprietarii apartamentelor situate în imobilul de pe b-dul Ferdinand nr. 54, conform actelor de vânzare-cumparare anexate actiunii si încheiate în baza Legii nr. 112/1995, iar terenul aferent în suprafata de 552,24 mp. le-a fost atribuit proprietarilor de locuinte, în folosinta, proportional cu cota din constructie detinuta de fiecare.

Dreptul de folosinta „de tip nou”, astfel cum a fost consacrat în doctrina si jurisprudenta timpului a legitimat dintotdeauna, dreptul procesual la granituire, daca asa zisul cadrul procesual nu crea un fine de neprimire.

Cum dreptul de folosinta are un caracter real, deci opozabil inclusiv titularului proprietatii, niciodata jurisprudenta nu a refuzat demersul procesual de granituire, tocmai în consideratia întinderii dreptului, la care aspira în mod legitim uzuarul.

Analizând legalitatea hotarârii recurate în raport cu criticile recurentilor reclamanti, se constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:

Dreptul la actiune, bazat pe dispozitiile art. 584 Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, prin actiune în justitie sau pe cale amiabila, restabilirea hotarului care separa fondurile învecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile.

Într-o asemenea actiune judecatorul nu are a se pronunta asupra existentei si întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului asupra caruia poarta dreptul de proprietate.

Operatiunile judiciare ale granituirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului si asezarea semnelor de hotar, actiunea în granituire fiind la îndemâna si altor titulari de drepturi reale, inclusiv a titularului dreptului real de folosinta asupra unui teren.

În cauza se retine ca reclamantii sunt proprietarii apartamentelor situate în imobilul din b-dul Ferdinand nr. 54, amplasat pe suprafata de teren de 552,24 mp., în baza contractelor de vânzare-cumparare încheiate conform art. 9 din Legea nr. 112/1995.

Potrivit art. 33 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 20/1996 pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, în situatiile de vânzare catre chiriasi a apartamentelor si când este cazul, a anexelor gospodaresti aferente, dreptul de proprietate se dobândeste si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.

Prin urmare, dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilelor, constructii înstrainate în baza Legii nr. 112/1995, se naste din lege, ulterior reglementarea situatiei acestui drept rezolvându-se pe cale administrativa, respectiv prin ordin al prefectului, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Calitatea procesual activa presupune existenta unei identitati între persoana reclamantului si cel care se pretinde a fi titularul dreptului subiectiv dedus judecatii.

În cauza, retinându-se ca reclamantii sunt proprietarii constructiilor amplasate pe terenul învecinat cu proprietatea pârâtei C.O., drept dobândit conform art. 9 din Legea nr. 112/1995 si având în vedere dispozitiile art. 33 din H.G. nr. 20/1996 si ale art. 26 ultim alineat din Legea nr. 112/1995, se retine ca acestia au dobândit, ope legis, un drept de proprietate si asupra terenurilor aferente locuintelor înstrainate, situatie în care este justificata calitatea procesual activa a reclamantilor în actiunea în granituire.

În baza art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, constatându-se ca instantele de fond si de apel au solutionat gresit procesul, fara a intra în cercetarea fondului actiunii în granituire, urmeaza a se admite recursul si a se casa ambele hotarâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Constanta.

Decizia civila nr. 369/C/28 iunie 2006.

Tags: Acţiune in grăniţuire

Acţiune în grăniţuire. Reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 (C.civ. art. 584)

Grăniţuirea reprezintă o operaţiune de delimitare, prin semne exterioare, a limitelor dintre două proprietăţi vecine. Fiind un atribut al dreptului de proprietate, care nu se stinge prin neuz, este imprescriptibil şi poate fi realizat doar în baza actelor de proprietate, întrucât are ca scop delimitarea proprietăţilor limitrofe.
Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 319 din 5 septembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 13 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Răducăneni a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii Z.D. şi Z.M. în contradictoriu cu pârâtul B.D. A fost stabilită linia de hotar între cele două proprietăţi în punctele 16, a, b, c conform planului de situaţie anexat raportului de expertiză, ce face parte din sentinţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 399 din data de 9 mai 2006, reclamanţii Z.D. şi Z.M. au chemat în judecată, personal la interogatoriu pe pârâtul B.D. pentru ca în contradictoriu cu acesta şi pe baza probelor administrate să se dispună grăniţuirea proprietăţilor aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile aflate la dosarul cauzei.
În motivarea acţiunii precizează reclamanţii că prin decizia civilă nr. 172/2002 a Curţii de Apel Iaşi s-a anulat parţial titlul de proprietate nr. 63071/01.02.1994 emis de Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 472 m.p. teren situat în intravilanul satul G., judeţul Iaşi, identificat cadastral în tarlaua 17, parcela 791, rămânându-le în proprietate suprafaţa de 719 m.p.
Prin decizia nr. 173/2002, Curtea de Apel Iaşi a anulat parţial titlul de proprietate nr. 64164 din 21 aprilie 1997 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate numitei P.V., a cărei moştenitoare este reclamanta Z.M., pentru suprafaţa de 1.188 m.p. teren situat în intravilanul satului G., identificat cadastral în tarlaua 17, parcela 777-1, rămânându-i în proprietate suprafaţa de 1442 m.p. teren.
Analizând probatoriul administrat instanţa a constatat că reclamantul este proprietarul suprafeţei de 1191 m.p., teren înscris în titlul de proprietate nr. 63071 din 1 februarie 1994, iar autoarea reclamantului are înscrisă în proprietate suprafaţa de 2610 m.p., fiind eliberat titlul de proprietate nr. 64164 din 21 aprilie 1997.
Aceste două suprafeţe de teren au fost diminuate cu suprafaţa de 472 m.p. prin decizia civilă nr. 172/2002 şi respectiv cu suprafaţa de 1188 m.p., prin decizia civilă nr. 173 a Curţii de Apel Iaşi.
Potrivit art. 584 Cod civil „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa; cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate”. Grăniţuirea constituie o operaţiune de delimitare, prin semne exterioare, vizibile, a limitelor dintre două proprietăţi limitrofe, pentru a se şti limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosinţă a proprietarilor celor două fonduri.
Prin raportul de expertiză topometrică dispus şi efectuat în cauză de către expert s-a stabilit că delimitarea suprafeţei de 472 m.p., din suprafaţa de 1191 m.p., conform deciziei civile nr. 172/2002, teren situat în tarlaua 17, parcela 791 şi a suprafeţei de 1.188 m.p. din suprafaţa de 2610 m.p. conform deciziei civile nr. 173/2002 a Curţii de Apel Iaşi, teren situat în tarlaua 17, parcela 777/1 se va face de punctele de contur 16, A, B, C, suprafaţa având amplasamentul între punctele 16, A, B, C, 13, 14, 15, 15 16, drept pentru care acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul B.D. , criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 113 din 13 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a admis apelul formulat de pârâtul B.D. împotriva sentinţei civile nr. 114 din 13 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Răducăneni, sentinţă pe care a schimbat-o în tot în sensul că a fost respinsă ca prematură acţiunea formulată de reclamanţii Z.D. şi Z.M. în contradictoriu cu pârâtul B.D.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente.
Prin cererea introductivă reclamanţii intimaţi au solicitat grăniţuirea proprietăţii lor de cea a pârâtului apelant, proprietăţi stabilite prin decizia civilă nr. 172 din 30 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Iaşi şi decizia civilă 173 din 30 ianuarie 2002 a aceleiaşi instanţe.
Prin decizia civilă 172/2002 a Curţii de Apel Iaşi a fost anulat în parte titlul de proprietate nr. 63071/1994, titular fiind Z.D., pentru suprafaţa de 472 m.p. teren situat în T.17, P 791 intravilanul satului G.
Prin decizia civilă nr. 173/2002 a Curţii de Apel Iaşi a fost anulat titlul de proprietate 64164 din 21 aprilie 1997 titular P.V. – pentru suprafaţa 1188 m.p. teren situat în satul G. T.17, P.777-1.
Prin sentinţa civilă nr. 476/1992 a Judecătoriei Iaşi s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtului B.D. şi numiţilor B.A., B.Ag., C.A. asupra suprafeţei de 0,48 ha teren în comuna G. (C.), sentinţă depusă la dosarul de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 5284 din 10 iunie 1992 a Judecătoriei Iaşi a fost reconstituit dreptul de proprietate aceloraşi petenţi pentru suprafaţa de 4,39 ha teren comuna G.
La efectuarea expertizei, au fost avute în vedere cele două titluri de proprietate ale reclamanţilor intimaţi şi deciziile curţii de apel. Pârâtul apelant nu a prezentat nici un act de proprietate. Expertul a delimitat astfel doar proprietatea reclamanţilor.
În apel, s-au efectuat demersuri pentru identificarea titlului de proprietate al pârâtului.
Prin adresa nr. 48/2008 a Primăriei G. s-a comunicat faptul că pârâtul-apelant nu este beneficiarul nici unui titlu de proprietate deoarece a refuzat semnarea fişei de punere în posesie.
Este adevărat că dreptul său de proprietate este recunoscut prin cele două hotărâri judecătoreşti. Nu este stabilit însă amplasamentul terenului respectiv; procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nefiind finalizată conform Legii 18/1991 şi H.G. 890/2005.
Urmează ca pârâtul să fie pus în posesie cu terenul respectiv, să se întocmească procesul verbal în acest sens şi să i se elibereze titlul de proprietate conform art. 33 şi urm. H.G. 890/2005.
Atât timp cât aceste operaţiuni specifice nu au fost efectuate, grăniţuirea nu poate fi realizată. Art. 584 Cod civil dispune:„Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa”.
Este vorba, aşadar, despre doi proprietari, ale căror suprafeţe de teren se învecinează.
Grăniţuirea poate fi realizată doar în baza actelor de proprietate ale ambelor părţi, acte ce atestă atât dreptului de proprietate cât şi amplasamentul obiectului dreptului.
Grăniţuirea în sine presupune despărţirea prin hotar a două proprietăţi şi nu doar stabilirea limitelor unei proprietăţi.
Instanţa de fond a stabilit doar limitele proprietăţilor reclamanţilor ceea ce nu echivalează cu stabilirea hotarului între două proprietăţi alăturate.
În situaţia în care reclamanţii consideră că pârâtul le încalcă dreptul de proprietate, au la dispoziţie acţiunea în revendicare.
În raport de aceste considerente, Tribunalul a invocat, din oficiu, excepţia prematurităţii formulării acţiunii. La acelaşi termen din 16 ianuarie 2008, a mai fost invocată excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive.
S-a apreciat însă prioritară soluţionarea excepţiei prematurităţii formulării acţiunii atât timp cât pârâtului nu i-a fost emis titlul de proprietate şi nu se poate stabili cu certitudine numărul beneficiarilor.
Potrivit acestor aspecte, apelul a fost admis şi conform art. 296 Cod procedură civilă, a fost schimbată în tot sentinţa instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii Z.D. şi Z.M., criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
Instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi situaţia de fapt atunci când a considerat că acţiunea în grăniţuire ar fi prematură întrucât procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele apelantului nu a fost finalizată.
Consideră recurenţii că instanţa ar fi trebuit să pună în discuţia părţilor posibilitatea suspendării judecăţii şi nu să respingă acţiunea ca prematur introdusă.
Refuzând amplasamentul propus şi refuzând procesul-verbal de punere în posesie, apelantul a dovedit că este de rea-credinţă, condiţii în care instanţa a „legalizat” comportamentul abuziv al apelantului care îi profită starea de incertitudine creată.
Instanţa de apel nu a avut în vedere că la dosarul cauzei există două hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat din care rezultă atât calitatea de proprietar al apelantului, cât şi amplasamentul terenului său, astfel încât excepţia invocată şi admisă de către instanţa de apel este nelegală, fiind rezultatul unei interpretări juridice nelegale a actului juridic dedus judecăţii. Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.
Intimatul B.D. a formulat în termenul procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât motivele prezentate de reclamanţi nu pot constitui temei pentru modificarea deciziei atacate.
Neemiterea titlului de proprietate atrage imposibilitatea delimitării celor două proprietăţi învecinate, iar dacă reclamanţii ar considera că dreptul lor de proprietate ar fi încălcat ar putea promova o acţiune în revendicare.
Consideră intimatul că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, drept pentru care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la motivele de recurs învederate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Articolul 584 Cod civil stipulează că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa …”. Din conţinutul textului rezultă că prin acţiunea în grăniţuire orice proprietar poate să obţină determinarea prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăţi şi stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul.
Cum grăniţuirea presupune delimitarea prin semne exterioare a două proprietăţi vecine, ce aparţin unor titulari diferiţi, în cadrul acţiunii în grăniţuire instanţa are datoria să determine întinderea celor două fonduri învecinate şi să stabilească limita de hotar pe toată întinderea ei.
În speţă, instanţa de apel în mod corect a avut în vedere că stabilirea liniei de hotar ce presupune acţiunea în grăniţuire nu poate fi realizată atâta timp cât reclamantul nu a făcut dovada proprietăţii învecinate cu a sa.
Este adevărat că prin decizia civilă nr. 476/1992 a Judecătoriei Iaşi şi respectiv sentinţa civilă nr. 5284 din 10 iunie 1992 a Judecătoriei Iaşi, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numiţilor B.D., B.A., B.Ag. şi C.A. cu privire la suprafaţa de 0,48 ha teren şi respectiv de 4,39 ha teren situate pe raza comunei G., judeţul Iaşi.
Cu toate acestea, cum judicios reţine şi instanţa de apel, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost finalizată conform dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi a H.G. nr. 890/2005, în sensul că nu s-a realizat punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pe numele persoanelor cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Cum prin grăniţuire se determină cu precizie suprafeţele de teren ale celor două fonduri vecine şi întrucât nu se poate determina, individualiza suprafaţa de teren învecinată cu cea a reclamanţilor, în mod legal şi cu respectarea dispoziţiilor inserate în materia grăniţuirii, instanţa de apel a concluzionat asupra prematurităţii acţiunii atâta timp cât delimitarea proprietăţilor şi stabilirea traseului de hotar nu se poate face în lipsa determinării amplasamentului şi a individualizării terenului învecinat cu cel al reclamanţilor.
Drept urmare, constatându-se că instanţa de apel a efectuat o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale consemnate în cauză, definind judicios actul juridic dedus judecăţii, s-a constatat că motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă nu îşi găsesc aplicabilitatea, astfel încât recursul formulat de reclamanţi, s-a vădit a fi nefondat şi drept consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă a fost respins ca atare.

Tags: Acţiune in grăniţuire

Acţiune in grăniţuire. Calitate procesuala pasiva.

Reclamanta solicita în contradictoriu cu fostii proprietari, pronuntarea unei hotarâri prin care sa se stabileasca linia de hotar dintre proprietatile lor, sa fie obligati pârâtii la desfiintarea acoperisului construit la anexa ce are un perete comun cu anexa sa, acoperis ce a fost aplicat camerei etajate construita de ei si care nu a respectat prescriptiile din autorizatia de construire si proiectul ce a stat la baza ei si astfel depaseste limita peretelui comun despartitor, provocându-i în principal, prejudiciul constând în aceea ca ea nu poate executa o lucrare absolut similara la anexa cu perete comun, iar pârâtii au refuzat, de asemenea sa-si dea acordul pentru executarea de catre ea a acestei lucrari.

Reclamanta a mai solicitat si obligarea pârâtilor la desfiintarea lucrarii, ori autorizarea ei, în caz de refuz, sa execute demontarea, pe cheltuiala lor.

Au mai fost formulate si alte cereri, atât în contradictoriu cu pârâtii, cât si cu Primarul Municipiului Iasi.

Imobilul ce a suferit modificari a fost succesiv vândut prin doua contracte de vânzare cumparare, pârâtii invocând lipsa calitatii procesual pasive.

Pârâtul initial, constructor al extinderii, a fost amendat de Primaria Iasi, pentru nerespectarea dispozitiilor Legii 50/ 1991, procesul-verbal de contraventie fiind constatat nul, prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila, retinându-se prescrierea dreptului de a aplica amenda, dar si nulitatea determinata de nerespectarea dreptului de a-i aduce la cunostinta contravenientului, dreptul de a formula obiectiuni fata de cele consemnate de organul constatator (sentinta irevocabila).

Ulterior, printr-o alta sentinta definitiva si irevocabila, a fost respinsa actiunea formulata de Primar, pentru obligarea pârâtului constructor la desfiintarea lucrarii cu motivarea ca actul administrativ de constatare a contraventiei a fost desfiintat, iar instanta nu poate constata direct nerespectarea autorizatiei de construire.

Nici una dintre aceste sentinte nu constata însa inexistenta faptei contraventionale sau nesavârsirea ei de catre contravenient.

Acesta din urma a înstrainat imobilul refacut, catre un cumparator iar dobânditorul respectiv a înstrainat, la rândul lui, catre alti cumparatori.

Se invoca de catre pârâtul constructor si urmatorii dobânditori lipsa calitatii lor procesual pasive si aceasta este întemeiata deoarece granituirea nu poate opera decât între proprietari.

Ultimii dobânditori au însa calitate procesuala pasiva, deoarece sunt proprietari si nu pot obstructiona dreptul de libera administrare de catre reclamanta a proprietatii sale, prevalându-se de culpa autorului lor.

Ei au la îndemâna actiunea în daune prevazuta de art. 998 Cod civil împotriva constructorului de rea credinta.

Cât priveste refuzul pârâtilor la a-si da acordul pentru executarea de catre reclamanta la imobilul ei alipit, a unei extinderi cu etaj, acesta este nejustificat deoarece acest acord are un rol consultativ si nu se poate transforma în abuz de drept si nici nu poate fi prilej de manifestare a relei credinte din moment ce legiuitorul l-a conceput ca pe un mijloc de protejare reciproca a proprietatilor vecine si de evitare a unor litigii.

Astfel hotarârea ce se solicita a se pronunta poate suplini acest acord, în conditiile în care singurul motiv pentru care reclamantei i se amâna de mai bine de 2 ani eliberarea autorizatiei de construire, ea depunând întreaga documentatie tehnica necesara eliberarii acesteia, este doar acest constant refuz al pârâtilor.

Tags: Acţiune in grăniţuire