Top

Cerere de deschidere a procedurii. Cesiune de creanţă. Lipsa notificării debitorului cedat. Inopozabilitate.

Faţă de debitor – terţ în raport de părţile contractului de cesiune – cesiunea îşi produce efectele din momentul notificării operaţiunii juridice sau al acceptării ei.

În lipsa acestei notificări, se va constata că suma invocată de cesionar ca fiind o creanţă certă şi exigibilă nu-i este opozabilă debitorului, astfel că acţiunea privind deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului nu este fondată.

A.V.A.B. Bucureşti a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de S.C. S S.R.L., în vederea recuperării unei creanţe de 30.243.238 lei.

S-a susţinut că în temeiul art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001, instituţia publică s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Băncii Agricole S.A. În acest sens s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă nr. 720001/ 3.12.1999, modificat prin act adiţional la 16.12.1999, A.V.A.B. preluând creanţa neperformantă a băncii asupra debitorului chemat în judecată.

Au fost depuse la dosar: contractul de credit nr. 46/1993 încheiat între bancă şi debitor, precum şi contractul de cesiune a creanţei.

Instanţa a reţinut că în raport de prevederile art. 29 alin.1 din Legea nr. 64/1995 republicată, creanţa reclamată nu poate fi opusă debitorului.

Dispoziţiile legale în materia cesiunii de creanţă, ca mod de transmitere a obligaţiilor, prevăd că opozabilitatea faţă de terţi, înţelegând aici şi pe debitorul cedat, se realizează prin anumite formalităţi, respectiv, notificarea sau acceptarea cesiunii.

Faţă de debitor – terţ în raport de părţile contractului de cesiune – cesiunea îşi produce efectele din momentul notificării operaţiunii juridice sau al acceptării ei.

În speţă, însă, A.V.A.B. nu a probat îndeplinirea cerinţei notificării debitorului asupra cesiunii intervenite, astfel cum este prevăzut şi în art. 9 alin. 1 şi 3 din O.U.G. nr. 51/ 1998 modificat prin Legea nr. 409/ 2001.

Potrivit acestor texte, notificarea debitorilor cedaţi se efectuează de către A.V.A.B. în formă scrisă, în termen de 10 zile de la data cesiunii, fiind incidente dispoziţiile art. 1391 cod civil.

În absenţa acestei notificări, se va constata că suma invocată ca fiind o creanţă certă şi exigibilă nu-i poate fi opusă debitorului, motiv pentru care cererea întemeiată pe prevederile Legii nr. 64/1995 va fi respinsă ca nefondată.

(sentinţa civilă nr. 8555 COM/ 09.12.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 384/2003 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Notă: La data efectuării cesiunii (decembrie 1999) erau operante dispoziţiile art. 9 alin.1 si 3 din O.U.G. nr. 51/1998 republicate, similare ca şi conţinut celor aduse ulterior prin Legea nr. 409/2001.

Etichete:

Opozabilitate, inopozabilitate

JUDECĂTORIA BACĂU COD 133

SENTINŢA CIVILĂ NR. 6705/23.06.2010

Opoziţie la executare

Asupra cauzei comerciale de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, oponenţii S.C. CB S.R.L. şi Z D au formulat în contradictoriu cu intimata S.C.SI SRL. opoziţie cambială împotriva somaţiei nr. 560/09.12.2009, solicitând constatarea nulităţii titlului executoriu reprezentat de B.O. emis de S.C. CB S.R.L. în favoarea intimatei, suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea opoziţiei la executare s-a arătat că B.O. emis de S.C. CB S.R.L. este nul absolut, semnătura executată nefiind una explicită. De asemenea nici semnătura avalistului nu este una explicită. Se mai arată că avalistul Z D nu poate fi executat în solidar cu societatea creditoare, precum şi faptul că intimata S.C. SI S.R.L. a lucrat cu ştiinţă în paguba debitoarei, aspect ce rezultă din lipsa unui raport fundamental.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 58/1934, Normele cadru nr. 6/1995 a B.N.R.

Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea opoziţiei la executare, arătând că B.O. cuprinde semnătura olografă a emitentului, avalul a fost dat în mod corect, există un raport fundamental reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 708/2009.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

A fost ataşat dosarul de executare (fila nr. 18 dosar).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În baza cererii creditoarei intimate S.C. SI S.R.L. şi în temeiul B.O. emis la 21.09.2009 de către S.C. CB S.R.L. pentru suma de 9 500 lei, scadent la 02.11.2009 şi avalizat de ZD , executorul judecătoresc a format dosarul de executare nr. 560/2009. A fost emisă somaţia cambială nr. 560/09.12.2009 – fila nr. 22 dosar.

Analizând biletul la ordin menţionat, instanţa constată că acesta a fost semnat de reprezentantul legal al debitoarei S.C. CB S.R.L. De altfel, oponenta S.C. CB S.R.L. nici nu a contestat că semnătura nu aparţine administratorului pentru a se realiza procedura verificării de scripte, ci doar că aceasta nu este trecută în clar. Nulitatea titlului de credit intervine doar în situaţia când lipseşte semnătura emitentului, în cauză fiind îndeplinită această condiţie de valabilitate, semnătura aparţinând administratorului care a angajat societatea.

Biletul la ordin a fost avalizat de Z D administratorul lui S.C. CB S.R.L. garantând pentru aceasta pentru toată suma menţionată în titlu.

Susţinerea referitoare la inexistenţa unui raport fundamental urmează a fi înlăturată, între părţi, stabilindu-se raportul juridic prin încheierea contractului nr. 708/22.05.2009 având ca obiect mărfuri.

De asemenea, instanţa reţine că în cauză dobândirea biletului la ordin s-a făcut cu bună-credinţă de către intimată, în baza raporturilor comerciale dintre părţi, oponenta S.C. CB S.R.L. fiind cea care a emis titlul către intimată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa reţine că oponenţii nu au contestat semnăturile de pe titlu, ci doar faptul neexecutării acestora în clar.

În ceste condiţii, văzând şi dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 58/1934, va respinge cererea de suspendare a executării silite.

Faţă de aceste aspecte, instanţa, în baza art. 62 din Legea nr. 58/1934, modificată, va respinge opoziţia la executare ca neîntemeiată.

De asemenea, având în vedere soluţia pronunţată va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de oponenţi.

Etichete: ,

Vatamare corporala din culpa savarsita de un conducator auto ca urmare a nerespectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice. Raspunderea asiguratorului in procesul penal

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 3745 (04.12.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  infracţiuni, circulaţie rutieră, asigurări auto şi alte asigurări, opozabilitate, inopozabilit
ate

Prin sentinta penala nr.3745/4.12.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta a condamnat inculpatul GC la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de „vatamare corporala„ prevazuta si pedepsita de art. 184 alin. 2,4 Cod penal si in baza art. 14 si art. 346 Cod procedura penala si art. 998 Cod civil a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila SNAO si a obligat asiguratorul SC ATA SA sa plateasca acestei parti civile suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, asupra laturii civile instanta a retinut ca suma de 15.000 este de natura sa compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabila inculpatului si anume suferinta psihica cauzata de urmarea produsa si necesitatea internarii în spital a partii civile, si a dispus ca suma de 15000 lei sa fie platita de catre asiguratorul SC ATA SA, în baza politei încheiate de catre inculpat si a dispozitiilor legale în vigoare, respectiv Ordinul nr 3108 /2004 emis de CSA care prevede ca asiguratorii RCA acorda, în baza primelor de asigurare platite, despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii lor raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule .
Având în vedere si faptul ca daunele morale stabilite partii vatamate nu intra în categoria cazurilor prev. de art. 22 din Ordinul nr.3108/2004 emis de CSA pentru care asiguratorul RCA nu acorda despagubiri, instanta a apreciat ca se impune obligarea directa a asiguratorului la plata daunelor morale catre partea civila.

Etichete: , , , ,

CIDERE DIN CULPA SAVARSITA DE UN CONDUCATOR AUTO CA URMARE A NERESPECTARII REGULILOR DE CIRCULATIE PE DRUMURILE PUBLICE. RASPUNDEREA ASIGURATORULUI IN PROCESUL PENAL

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 3258 (28.10.2008)
Autor: Secţia Penală
Domenii asociate: infracţiuni, circulaţie rutieră, asigurări auto şi alte asigurări, opozabilitate, inopozabilitate

Prin sentinta penala nr.3258/28.10.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta a condamnat inculpatul pentru savârsirea infractiunii de „ucidere din culpa”, a admis în parte actiunea civila si a constatat opozabilitatea hotarârii fata de asiguratorul SC „O” SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, cu privire la angajarea raspunderii asiguratorului SC O SA, instanta a retinut ca potrivit art. 49 din Legea 136/1995, modificata si republicata, asiguratorul acorda despagubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule. Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, inclusiv în situatia în care cel care conducea autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decât asiguratul.
Prin urmare, desi din dispozitiile Legii 136/1995 rezulta instituirea unei solidaritati tacite între asigurator si asigurat cu privire la plata despagubirilor cauzate prin accidente rutiere, de aici nu se poate concluziona ca în cazul unei actiuni civile alaturate celei penale asiguratorul si asiguratul vor raspunde în solidar. În aceasta ipoteza, actiunea civila se întemeiaza pe dispozitiile art. 998-999 C.civ., deci raspundere delictuala, ori temeiul angajarii raspunderii asiguratorului rezida în contractul încheiat cu partea responsabila civilmente. Pe cale de consecinta, instanta a constatat ca asiguratorul nu poate fi obligat la despagubiri în solidar cu asiguratul, participarea acestuia în procesul penal având rolul de a-i da posibilitatea sa-si formuleze aparari, având în vedere ca hotarârea îi va fi opozabila.

Etichete: , , , ,