Top

COMERCIAL: Cheltuieli de judecată făcute într-un proces anterior, solicitate printr-o cerere principală. Taxe de timbru.

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 6821/200/2007 din 23.08.2007, reclamanta SC „BC” SA Bucureşti a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâta A.A. să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 8.462,02 lei, reprezentând onorarii avocaţionale achitate pentru serviciile de asistenţă juridică şi reprezentare în faţa instanţelor judecătoreşti, într-un proces pe care părţile l-au avut anterior pe rolul Tribunalului Buzău, al Curţii de Apel Ploieşti şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul dispoziţiilor art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, invocând pe cale de excepţie anularea acţiunii ca netimbrată, întrucât legea prevede scutirea de plată a taxelor de timbru doar pentru cheltuielile de judecată solicitate printr-o cerere accesorie, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 6139 din 26.10.2007 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a respins excepţia netimbrării acţiunii, dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8.462.02 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut:

Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 939/2005 al Tribunalului Buzău, A.A., în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâta BRD GSG Bucureşti – Sucursala Buzău si SC „BC” S.A. Bucureşti, iar prin sentinţa nr. 404 din 13.12.2005 s-a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, dar şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC „BC” S.A. Bucureşti.

Curtea de Apel Ploieşti a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, menţinând soluţia asupra excepţiei. Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin respingerea recursului, a menţinut hotărârea pronunţată în apel, soluţia asupra excepţiei devenind irevocabilă.

Pentru reprezentare şi asistare juridică, SC „BC” S.A. Bucureşti a achitat SCA ”MA” onorariu de avocat în sumă totală de 8.462,02 lei, conform facturilor fiscale nr. 8243123/16.01.2006 şi nr. 8243248/20.03.2006, depuse la dosar.

Respingând excepţia netimbrării acţiunii, instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 14 din Ordinul nr. 760/C/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru, potrivit cărora nu se timbrează cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, precum si cererile pentru exercitarea căilor de atac în astfel de situaţii.

S-a avut în vedere că acţiunea accesorie privind cheltuielile de judecată nefiind supusă taxei de timbru, printr-o interpretare logică a normei expuse, nici cererea formulată pe cale principală, având acelaşi obiect şi anume recuperarea cheltuielilor de judecată făcute într-un proces încheiat, nu trebuie timbrată.

Admiterea unei concluzii contrare ar avea efecte inechitabile atât pentru reclamant, care ar trebui să avanseze taxa de timbru, dar şi pentru pârât, care ar putea fi obligat la suportarea noilor cheltuieli făcute de reclamant, în scopul recuperării sumelor datorate.

Pe fond, instanţa a reţinut că reclamanta a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că în litigiile ce au făcut obiectul dosarelor nr. 939/2005 al Tribunalului Buzău şi nr. 2052/2006 al Curţii de Apel Ploieşti a efectuat cheltuieli în mod real, necesar şi rezonabil în sumă de 8.462,02 lei reprezentând onorarii de avocat, pe care pârâta le datorează în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.

Prin decizia nr. 45 din 16.01.2008 pronunţată de Tribunalul Buzău, s-a admis recursul declarat de pârâta A.A. împotriva sentinţei nr. 6139 din 26.10.2007 pronunţată de Judecătoria Buzău, modificându-se în tot, în sensul admiterii excepţiei de netimbrare şi respingerii acţiunii.

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:

Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi se taxează diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 123/1997, timbrul judiciar se aplică acţiunilor şi cererilor de competenţa tuturor instanţelor judecătoreşti, cu excepţia cazurilor în care nu se percepe taxa de timbru.

Prin art. 14 din Ordinul nr.760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/2007, se prevede că „ nu se timbrează cererile de îndreptare a erorilor materiale, tranzacţiile intervenite între părţi în cursul procesului civil, cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, precum şi cererile pentru exercitarea căilor de atac în astfel de situaţii”.

Norma invocată în materie, este imperativă şi nesusceptibilă de interpretare, legiuitorul dispunând în sensul că „nu se timbrează cererile accesorii privind cheltuielile de judecată” şi nu „cererile privind cheltuielile de judecată”.

În cazul în care legiuitorul ar fi avut în intenţie să stabilească scutirea de plata taxei de timbru a oricărei cereri privind cheltuielile de judecată, ar fi dispus în acest sens în mod expres.

Prin urmare, dacă în prima acţiune introdusă la instanţă, pentru cheltuielile de judecată solicitate ca accesorii la celelalte petite, este prevăzută scutirea de plata taxei de timbru, în cea de a doua acţiune în cadrul căreia aceleaşi cheltuieli de judecată au caracter principal, scutirea nu mai operează, nefiind prevăzută de lege.

Or, în cauza dedusă judecăţii, cererea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcute într-un proces anterior este o cerere principală şi nu accesorie pentru a beneficia de scutirea de plata taxei de timbru, cauzei fiindu-i incidente prevederile art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999 pentru aplicarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 146/1997.

Tags:

Taxe de timbru. Anularea cererii ca netimbrată. Instanţa va dispune anularea cererii ca netimbrată numai după ce în prealabil a calculat taxa ce urmează a se achita şi a pus în vedere reclamanţilor la termen sau prin citaţie să achite taxa judiciară de timbru în cuantumul reţinut.

Prin sentinţa civilă nr. 354/14.05.2008, Judecătoria Lieşti a anulat acţiunea în

constatare formulată de reclamanţii D. A. F. ş.a., având în vedere reclamanţii nu s-au

conformat dispoziţiei instanţei de a achita taxa de timbru, deşi au fost citaţi cu această

menţiune.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii.

S-a criticat soluţia primei instanţe pe motiv că instanţa de fond nu a comunicat

reclamanţilor cuantumul taxei de timbru.

Prin decizia civilă nr. 387/12.09.2008, Tribunalul Galaţi, analizând legalitatea sentinţei

apelate prin prisma motivelor invocate, a constatat că în mod greşit a procedat instanţa de

fond când a aplicat sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată conform Legii nr.

146/1997, fără a stabili cuantumul exact al taxei de timbru ce trebuia achitat şi fără a cita

fiecare reclamant în parte cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru, sub sancţiunea

anulării cererii ca netimbrate.

S-a admis apelul declarat de reclamanţi, s-a desfiinţat sentinţa civilă apelată şi s-a

dispus rejudecarea cauzei la aceeaşi instanţă.

Tags:

Taxe de timbru. Parte în proces aflată în executarea pedepsei închisorii

Obligarea unei persoane aflate în detenţie la achitarea unei taxe de timbru semnificative, şi pe care cel aflat în detenţie cu certitudine nu o va putea satisface, echivalează cu o îngrădire a accesului acestuia la justiţie.

Decizia nr. 254 din 30 mai 2007

Prin acţiunea înregistrată la 10 noiembrie 2005, la Tribunalul Vaslui, reclamantul I.F. a chemat în judecată Primăria comunei Ciocani şi pe primarul acestei comune solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.800.000.000 ROL reprezentând contravaloarea unor bunuri. Reclamantul nu a precizat temeiul juridic al acţiunii sale.

Soluţionând litigiul Tribunalul Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 886 din 13 decembrie 2005, a anulat acţiunea ca netimbrată.

Curtea de Apel Iaşi – Secţia civilă, prin decizia nr. 47 din 10 martie 2006 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Vaslui.

Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de apel.

În şedinţa publică de la 6 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, căreia i-a fost înaintat dosarul, a pus în discuţia părţilor competenţa judecării recursului exercitat în cauză.

Astfel, prin decizia civilă nr. 8911 din 6 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, tribunalele judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde ROL, cu excepţia cererilor menţionate în această dispoziţie legală. În consecinţă, procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare care nu depăşeşte 5 miliarde ROL se judecă, în primă instanţă, de judecătorii conform art. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

În temeiul art. 2 pct. 2 şi art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, tribunalele, ca instanţe de apel, judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, iar curţile de apel, ca instanţe de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel.

Dispoziţiile legii noi de procedură sunt de aplicare imediată reţine Înalta Curte şi întrucât cererea reclamantului are un obiect a cărui valoare nu este de peste 5 miliarde ROL, în baza dispoziţiilor legale enunţate mai sus cauza a fost trimisă Curţii de Apel Iaşi pentru soluţionarea recursului declarat de reclamant.

Astfel, investită cu soluţionarea recursului, Curtea constată că sunt întemeiate criticile recurentului vizând anularea ca netimbrată a cererii de apel.

În contextul în care apelantul este în detenţie, în Penitenciar, este cert că acesta nu poate face faţă şi nu îşi poate îndeplini obligaţia de a achita în prealabil taxele de timbru cuvenite pentru exercitarea acţiunilor în justiţie şi care sunt impuse prin Legea nr. 146/1997, a fi plătite anticipat.

În atare situaţii, curtea apreciază că anularea ca netimbrată a acţiunii în despăgubiri, promovată de către reclamantul –apelant echivalează cu o îngrădire a dreptului acestuia de a avea acces la justiţie, ceea ce ar echivala cu o încălcare a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cât şi a art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului precum şi a art. 14 pct. 1 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Liberul acces la justiţie a fost consacrat la nivel de principiu constituţional şi prin art. 21 din Constituţia României, articol care prevede că „orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor şi a intereselor lor legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.

Accesul la justiţie este consacrat şi prin art. 6 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară care dispune că acesta nu poate fi ignorat.

Or, obligarea unei persoane aflate în detenţie, la achitarea unei taxe de timbru semnificative, şi pe care cel aflat în detenţie, cu certitudine nu o va putea satisface, echivalează cu o îngrădire a accesului acestuia la justiţie.

Pentru preîntâmpinarea unor astfel de situaţii, legiuitorul a şi modificat Legea nr. 146/1997 prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004, lege care prevede posibilitatea ca acordarea scutirilor, reducerilor sau eşalonărilor pentru plata taxelor de timbru să ţină de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Aceasta a şi fost raţiunea înserării articolelor 74 şi 75 în Codul de procedură civilă, care prevăd posibilitatea ca instanţa, în raport de circumstanţele obiective ale reclamantului să poată acorda acestuia pe lângă asistenţă judiciară gratuită şi scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor de timbru.

Cum însă prima instanţă nu a analizat obiectiv situaţia reclamantului, ignorând im posibilitatea certă şi obiectivă a acestuia de a-şi îndeplini obligaţia de timbrare prealabilă a acţiunii, dar şi dispoziţiile art. 74 şi 75 C. pr. civ., Curtea constată că hotărârea astfel pronunţată este nu numai netemeinică, ci şi nelegală.

În adoptarea acestei soluţii, curtea urmează a da astfel eficienţă nu numai dispoziţiilor art. 74 şi 75 C. pr. civ. dar şi dispoziţiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 şi art. 21 din Constituţia României, însuşindu-şi în acest mod şi soluţiile Curţii Europene a drepturilor omului pronunţate în cauzele Iorga contra României (25.01.2007) şi Weissman contra României (24.05.2006).

Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. pr. civ. a admis recursul reclamantului şi a casat în totalitate decizia civilă 886 din 13 iunie 2005 a Tribunalului Vaslui, dispunând trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelului.

Tags: