Infracţiuni concurente. Suspendarea condiţionată a executării pedepselor. Contopirea pedepselor.

Prin sentinţa penală nr. 227/26.01.2006 a Judecătoriei Ploieşti inculpatul D. B – N. a fost condamnat la:

– o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 şi 4 – art .209 lit. a, e, g ,i Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi 109 Cod penal faptă săvârşită în noaptea de 11/12.03.2004;

– o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 Cod penal – faptă săvârşită în noaptea de 11/12.03.2004.

În baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respective pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 110 Cod penal, respectiv pe o durată de 3 ani.

Sentinţa penală nr. 227/26.01.2006 a Judecătoriei Ploieşti a rămas definitivă prin neapelare la data de 17.04.2006.

Prin sentinţa penală nr. 350/25.07.2006 a Tribunalului Prahova, inculpatul D. B.– N. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 şi alin. 2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 Cod penal faptă săvârşită la data de 09.10.2005.

În baza art. 85 Cod penal, s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2206/13.09.2005 a Judecătoriei Ploieşti, s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul D. B – N. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 , 2 lit. c şi alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 Cod penal –faptă săvârşită la data de 04.03.2006.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b şi art. 40 Cod penal, s-a contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul D. B – N. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 04.03.2006.

La data de 10.08.2007, condamnatul D. B – N. a formulat cerere şi a solicitat contopirea pedepselor de mai sus, susţinând că acestea au fost aplicate pentru infracţiuni concurente.

Prin sentinţa penală nr. 64/25.02.2008 a Tribunalului Brăila, cererea de contopire pedepse formulată de condamnatul D. B – N. a fost admisă.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 227/26.01.2006 a Judecătoriei Ploieşti, în pedepsele componente, respective două pedepse a câte 1 an şi 6 luni închisoare fiecare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 350/25.07.2006 a Tribunalului Prahova în pedepsele componente, respective pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-au contopit cele două pedepse a câte 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 227/26.01.2006 a Judecătoriei Ploieşti, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2206/13.09.2005 a Judecătoriei Ploieşti şi cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 350/25.07.2006 a Tribunalului Prahova şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respective pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare a fost contopită cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 350/25.07.2006 a Tribunalului Prahova – fapta din 04.03.2006 şi s-a dispus ca inculpatul D. B – N. să execute pedeapsa cea mai grea, respective pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 4 ani închisoare.

Potrivit art. 350 Cod proc. penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, potrivit art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata executată cu începere de la data de 04.03.2006.

Împotriva sentinţei penale nr. 64/25.02.2008 a Tribunalului Brăila a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, criticând-o pe motive de nelegalitate.

În motivarea recursului s-a invocat că, în mod greşit pedepsele au fost contopite în două etape şi s-au aplicat două sporuri, deoarece, potrivit art. 36 alin. 2 în ref. la art. 34 lit. b Cod penal, în caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este suficient, se poate aplica un spor de până la 5 ani.

Cu ocazia soluţionării recursului, reprezentantul Ministerului Public a susţinut că cererea de contopire pedepse trebuia să fie respinsă , întrucât pentru pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 227/26.01.2006 a Judecătoriei Ploieşti, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, situaţie în care această pedeapsă, nefiind executabilă, nu putea forma obiectul unei cereri de contopire pedepse.

Critica este fondată, dar pentru motivul invocat suplimentar în recurs.

În condiţiile în care pentru pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 227/26.01.2006 a Judecătoriei Ploieşti s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal, această pedeapsă nefiind executabilă , nu putea fi contopită în cadrul soluţionării unei cereri de contopire ulterioare cu alte pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente.

Este uşor de observat că, în cauză, s-a agravat situaţia petentului – condamnat D. B – N. în propria-i cerere, în condiţiile în care, în urma contopirii pedepselor s-a dispus să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, deşi acesta avea executabilă doar o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Pentru aceste motive, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, s-a casat sentinţa penală nr. 64/25.02.2008 a Tribunalului Brăila şi, în rejudecare cererea de contopire pedepse a fost respinsă ca nefondată.

Tags: Infracţiuni concurente

Infracţiuni concurente. Pedepse aplicate de instanţe diferite în grad. Instanţa competentă în grad să soluţioneze cererea.

– art. 449 Cod de procedură penală

– competenţă materială

– contopire pedepse

Prin sentinţa penală nr. 136/05.02.2009, Judecătoria Vaslui a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.

Persoana privată de libertate A.C. a solicitat contopirea pedepsei de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2970/2007 a Judecătoriei Iaşi, mandat de executare nr. 3826/2007 din 25 martie 2008 (faptă din 17.11.2005) şi a pedepsei de 5 (cinci) luni de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 269/2008 a Tribunalului Iaşi, mandat de executare nr. 298/2008 (faptă din 3.04.2006, deci anterior rămânerii definitive, în 04.05.2006, a sentinţei penale nr. 1697/01.04.2005 a Judecătoriei Iaşi, prin decizia penală nr. 295/04.05.2006 a Curţii de Apel Iaşi).

Potrivit art. 449 alin. 2 Cod de procedură penală, instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Această competenţă nu este alternativă, ci exclusivă, în sensul că, dacă persoana condamnată este arestată, cererea se va introduce la instanţa de executare numai dacă locul de deţinere este în raza teritorială a acesteia.

În situaţia în care locul de deţinere nu se află în raza teritorială a instanţei de executare, cererea se va introduce la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Instanţa de executare a ultimei hotărâri este Tribunalul Iaşi, sentinţa penală nr. 269/24 aprilie 2008 a Tribunalului Iaşi, rămânând definitivă după momentul la care persoana privată de libertate A.C. a început executarea pedepsei de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2970/2007 a Judecătoriei Iaşi.

În cazul de faţă, persoana privată de libertate A.C. se afla, la data introducerii cererii, în Penitenciarul Vaslui, astfel că instanţa va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, instanţa corespunzătoare în grad ultimei instanţei de executare, şi în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere la data introducerii cererii, conform art. 42 Cod procedură penală.

În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Tags: Infracţiuni concurente

Infracţiuni concurente-schimbare de încadrare juridică privind infracţiunile reţinute şi forma concursului. Lipsa plângerii prealabile pentru una dintre infracţiunile reţinute

Prin sentinta penala nr.166/20.01.2009, Judecatoria Iasi, în baza dispozitiilor art. 334 Cod Procedura Penala, a schimbat încadrarea juridica data faptelor inculpatului prin rechizitoriu din art. 208 alin. 1,4 – art. 209 alin. 1, lit. e, g, i Cod Penal, art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, republicata prin Legea 49/2006, art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, republicata prin Legea 49/2006, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod Penal în infractiunile prevazute de art. 213 Cod Penal, art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, republicata prin Legea 49/2006, art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, republicata prin Legea 49/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.

În baza dispozitiilor art. 11 pct.2, lit. b Cod Procedura Penala, raportat la art. 10 lit. f Cod Procedura Penala, a dispus încetarea procesului penal pornit fata de inculpat pentru infractiunea de „ abuz de încredere”, prev. si ped. de art. 213 Cod Penal si l-a condamnat pe acesta pentru celelalte doua infractiuni.

Prin actul de sesizare al instantei s-a retinut ca inculpatul în data de 09.11.2007, în jurul orelor 3.35 a sustras si a condus un autoturism pe bd. D. Mangeron din mun. Iasi, fara a avea în acest sens, acordul partii vatamate M. P., proprietarului masinii, având în sânge o îmbibatie alcoolica de 1,55 mg/l alcool si fara a poseda permis de conducere.

Prin rechizitoriul Parchetului, s-a retinut în sarcina inculpatului savârsirea infractiunii de furt de folosinta, prev. de art. 208 alin. 1,4 C. p.

Instanta a retinut ca între inculpat si partea vatamata a existat un raport juridic patrimonial, netranslativ de proprietate, în temeiul caruia inculpatul a primit în detentie autoturismul, apartinând partii vatamate, pentru a-l repara. Inculpatul avea obligatia restituirii bunului de îndata ce îsi îndeplinea obligatia, nefiind autorizat sa o foloseasca în vreun fel în scop personal. Cu toate acestea, inculpatul si-a intervertit în mod abuziv calitatea sa de detentor al bunului în aceea de pretins proprietar al acestuia. Totodata, instanta a avut în vedere si faptul ca între inculpat si partea vatamata exista o relatie bazata pe încredere, întrucât partea vatamata mai apelase la inculpat si cu alte ocazii în vederea repararii autoturismului.

Tot prin actul de sesizare al instantei s-a retinut ca faptele savârsite de inculpat se circumscriu concursului ideal de infractiuni, prev. de art. 33 lit. b C.p.

Instanta a retinut ca faptele de dispunere pe nedrept de autoturism, conducere pe drumurile publice a unui autoturism fara a poseda permis de conducere si conducere pe drumurile publice a unui autoturism de catre o persoana având o alcoolemie peste limita legala savârsite de inculpat întrunesc elementele mai multor infractiuni, fara a fi rezultatul aceleiasi actiuni, ci al unor actiuni distincte, aspect care impune retinerea art. 33 lit.a Cod Penal.

Fata de infractiunea de abuz de încredere, fapta prev. de art. 213 C. p., instanta a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2, lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod Procedura Penala, având în vedere ca, potrivit dispozitiilor legale anterior mentionate, plângerea penala prealabila a partii vatamate este o conditie de procedibilitate si pedepsibilitate, iar în cauza nu a fost formulata o astfel de plângere.

Atât în cursul urmaririi penale, cât si în cursul cercetarii judecatoresti, prin declaratiile date dar si prin declaratia autentificata depusa la dosar, alaturat concluziilor scrise, partea vatamata a precizat ca nu a formulat si nu formuleaza plângere penala împotriva inculpatului.

Tags: Infracţiuni concurente