Contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, Contract de

Contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor

Nr. …….. din data …………..

 

Incheiat in baza Legii nr. 8/1996 privind protectia dreptului de autor

 

Art. 1. Parti contractante:

 

1. S.C. …………… din …………, str. …………, nr. ……, bloc …., ap. ……….., inregistrata la Registrul Comertului sub nr., cont curent ………, deschis la ………… reprezentata prin …………… in calitate de proprietar al bazei de date, continand ……………………., denumita in continuare CEDENT

si

2. S.C. ……………… din ……….., str. …………, nr. ….., ap. …., inregistrata la Registrul Comertului sub nr. …………………… cont curent, deschis la …………….., reprezentata prin ……………….., in calitate de ………….., denumita in continuare CESIONAR

Art. 2. Obiectul contractului il constituie cesiunea drepturilor patrimoniale si a drepturilor conexe asupra bazei de date …………………… Drepturile morale raman in continuare ale CEDENTULUI. Pentru operele derivate care vor rezulta CEDENTUL accepta expres ca numele operelor derivate sa fie ales de CESIONAR. De asemenea, CESIONARUL va hotari daca si in ce mod si cand vor fi aduse operele derivate la cunostinta publica si cum vor fi utilizate si exploatate.

a) Drepturile patrimoniale care se cedeaza si care nu mai necesita nici o alta autorizare ulterioara, in afara prezentului contract includ:

– Producerea oricarei opere derivate plecand de la aceasta baza de date

– Reproducerea integrala sau partiala a bazei de date, cu conditia ca ea sa se vanda sau doneze sub forma unui produs finit, ca de exemplu un program care opereaza asupra acestei baze de date;

– Difuzarea operelor derivate plecand de la baza de date se va face la latitudinea CESIONARULUI, incepand cu data la care acesta doreste;

– Prezentarea directa a oricarei opere derivate;

– Difuzarea secundara a oricarei opere derivate;

– Dreptul la comunicarea publica a operelor derivate.

– Dreptul de editare, pentru un numar nelimitat de exemplare, numarul minim fiind 1 exemplar, care revine gratuit CEDENTULUI.

b) Drepturile conexe pe care CEDENTUL le cedeaza CESIONARULUI, fara nici o alta autorizare ulterioara se refera la:

– dreptul la reproducere si difuzare a oricarei opere derivate;

– dreptul de a traduce, adapta, adnota baza de date

Art. 3. Teritorialitate, Cesionare neexclusiva cu conditie expresa

CEDENTUL cedeaza CESIONARULUI drepturile patrimoniale si drepturile conexe pe toate teritoriile, neexclusiv. Cu toate ca cedarea se face neexclusiv, partile convin expres ca CESIONARUL va putea ceda dreptul sau asupra oricarei opere derivate unei alte persoane, numai sub forma unui contract EULA (end user licence agreement). CESIONARUL nu are dreptul sa cesioneze baza de date in stare pura, asa cum o primeste de la CEDENT, decat intr-un produs finit.

Art. 4. Conditii de securitate a bazei de date, metode de exploatare

Oricare opera derivata din baza de date sau dintr-o selectie din baza de date trebuie sa respecte conditiile de siguranta si protectie a bazei de date impuse de CEDENT. Pentru a fi difuzata, CEDENTUL trebuie sa-si dea acceptul scris cu privire la indeplinirea conditiilor de siguranta, in termen de maximum 15 zile de la prezentarea operei derivate, in caz contrar raspunsul fiind considerat favorabil CESIONARULUI in vederea difuzarii. In cazul in care CEDENTUL considera ca masurile de protectie a bazei de date pe care CESIONARUL le asigura nu sunt suficiente trebuie sa-l notifice pe CESIONAR in scris in acelasi termen de 15 zile, de mai sus. Odata cu respectiva notificare, CEDENTUL va trebui sa specifice masurile suplimentare de siguranta pe care le cere, CESIONARULUI.

Art. 5. Remuneratia care se cuvine CEDENTULUI pentru baza de date pana la data de ………….. este de …………. . Ea va fi platita numai dupa eliberarea din partea CEDENTULUI a acceptului cu privire la indeplinirea conditiilor de siguranta.

Art. 6. Termenul de cedare este nedeterminat

Art. 7. Prezentul contract se reziliaza de drept de catre oricare dintre parti in cazul neindeplinirii de catre cealalta parte a obligatiilor contractuale.

Art. 8. Notificari

In intelesul prezentului contract, orice notificare/comunicare adresata de o parte celeilalte va fi considerata valabil indeplinita daca va fi transmisa acestei ultime parti la adresa mentionata la inceputul prezentului contract. In cazul in care comunicarea/notificarea va fi facuta prin posta, ea va lua forma unei scrisori recomandate ce se considera ca a fost primita de destinatar in 5 zile de la data la care a fost predata serviciului postal. In cazul in care comunicarea/notificarea va fi sub forma de fax sau telex, comunicarea se considera primita de destinatar in prima zi lucratoare urmatoare celei in care a fost expediata. Comunicarile/notificarile verbale nu sunt luate in considerare de nici una din parti, daca nu sunt confirmate prin una din modalitatile prevazute in acest articol.

Art. 9. Litigiile decurgand din interpretarea si executarea prezentului contract, care nu pot fi solutionate pe cale amiabila, vor fi supuse instantelor judecatoresti competente.

Art. 10. Forta majora

Orice imprejurare independenta de vointa partilor contractante, intervenita dupa data semnarii contractului si care impiedica executarea acestuia este considerata ca forta majora si exonereaza de raspundere partea care o invoca. Sunt considerate ca forta majora, in sensul acestei clauze, imprejurari ca: razboi, revolutie, calamitati. Partea care invoca forta majora trebuie sa anunte cealalta parte in termen de 10 zile de la data aparitiei respectivului caz de forta majora.

Dupa incetarea cazului de forta majora, partea care l-a invocat, isi va relua obligatiile contractuale in termen de 3 zile si va anunta cealalta parte. Daca nu procedeaza la anuntarea, in termenele prevazute mai sus, a inceperii si incetarii cazului de forta majora, partea care il invoca va suporta toate daunele provocate celeilalte parti prin neanuntarea in termen.

Art. 11. Dispozitii finale

Modificarea prezentului contract poate fi facuta numai in scris, prin acordul ambelor parti.

Prezentul contract, impreuna cu modificarile si anexele sale, reprezinta vointa partilor si inlatura orice intelegere orala dintre acestea, anterioara sau ulterioara incheierii lui. Prezentul contract a fost incheiat in limba romana in doua exemplare, unul pentru CESIONAR, unul pentru CEDENT.

 

 

CEDENT,      CESIONAR,

 

 

 

 

Noţiunea de infracţiune flagrantă

Folosit de multă vreme în vocabularul juridic, termenul de „flagrant/flagranţă”  derivă din participiul flagrans-tis al verbului latin flago-are (a arde).1 Sensul de arzător, înflăcărat este folosit din vechime în vocabularul juridic, înţelegându-se prin aceasta că infractorul este prins în focul acţiunii sale, respectiv cum obişnuieşte a se spune, cât încă fapta este „caldă”.2

Acest termen raportat la săvârşirea unei infracţiuni, exprimă o anumită relaţie între momentul comiterii infracţiunii şi momentul descoperirii ei şi a făptuitorului.3

Astfel, art. 465 alin.1  C. pr. pen. defineşte infracţiunea flagrantă ca fiind acea infracţiune descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire, iar în alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede că este de asemenea considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune.

Această definiţie a infracţiunii flagrante a fost preluată din dreptul francez, respectiv Codul francez de instrucţie criminală din 1808.4

În mod evident, până a ajunge la forma consacrată de art. 465 C. pr. pen., noţiunea de infracţiune flagrantă a cunoscut tot felul de reglementări.

Astfel, Codul de procedură penală din 2 decembrie 1864 dădea infracţiunilor flagrante următoarea definiţie: „Flagrantul delict ce numeşte delictul ce se comite acum sau care de curând se comisese. Se va socoti de asemenea flagrant delict cazul când prevenitul este urmărit de strigătul public şi cazul când se găsesc asupra lui lucruri, arme, instrumente sau hârtii, care dau de presupus că el este autor sau complice, îndestul numai ca acestea să se fi petrecut aproape de locul şi de timpul comiterii delictului”.

Dispoziţii speciale deosebite de cele ale Codului de procedură penală din 1864 au fost stabilite prin Legea din 13 aprilie 1913 (Legea micului parchet), lege care se aplică numai infracţiunilor flagrante sancţionate cu pedepse corecţionale, comise în anumite locuri publice, şi privea atât „instrucţiunea” (urmărirea) cât şi judecata.

În Codul de procedură penală din 19 martie 1936, republicat la 20 iulie 1943, a fost inclusă, cu unele modificări şi Legea micului parchet. Art. 218 cuprindea următoarea definiţie a infracţiunii flagrante: „infracţiunea flagrantă este acea descoperită în momentul comiterii sau imediat după comitere; este de asemenea socotită infracţiune flagrantă şi acea ai cărei făptuitori sunt urmăriţi imediat după săvârşire de partea vătămată, de martori oculari sau de strigătul public, ori au fost surprinşi cu efecte, arme, instrumente, hârtii sau alte obiecte de natură a-i presupune autori sau complici, aproape de locul şi de timpul comiterii infracţiunii”.

Legislaţiile altor state cuprind reglementări similare în materia infracţiunii flagrante.

Codul de procedură penală italian prevede că: „este stare de flagrant situaţia în care persoana este prinsă în timpul comiterii infracţiunii sau care, după ce a comis infracţiunea, este urmărită de organele de urmărire penală, de persoana vătămată sau de alte persoane sau care este surprinsă cu lucrurile sau urmele care o fac să fie considerată ca fiind cea care a comis infracţiunea”.5

Legislaţia franceză are o reglementare asemănătoare: este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după aceea dar şi în cazurile când într-un timp foarte apropiat acţiunii, persoana bănuită este urmărită de protestul public sau este găsită în posesia unor obiecte sau prezintă urme sau indicii care lasă să se înţeleagă că a participat la infracţiune.6

---

1 Voichiţă Ionaşcu, Dicţionar latin-român, Ed. Orizonturi, Buc, 1992, p. 84

2 N. Volonciu, Tratat de procedură penală, Partea specială, vol. II, Editura Paideia, Bucureşti, 1998, p. 445

3 Ion Neagu, Drept procesual penal, Editura Global Lex, Bucureşti, 2002, p. 843

4 Gheorghe V. Tarhon, Infracţiuni pentru care se aplică proceduri speciale de urmărire şi judecată, Editura Ştiinţifică, 1958, p. 144

5 V. Manzini, Trattato di diritto procesuale penale, Torino, Unione, vol. IV, Tip, Ed. Torinesse, 1931, p. 98

6 Georges Levasseur, Droit pénal général et procédure pénale, Ed.12 Dall..  Paris, 1996

Contract de leasing imobiliar

Contract de leasing imobiliar

Nr. …….. din …./……./……..

I. Părţile contractante

Între Societatea Comercială …………………………………………, reprezentată legal prin ………………., cu sediul în …………………. str. ……………….., nr. ………., sectorul ………….., municipiul Bucureşti/judeţul ………………, tel. …………………., fax …….., cu contul nr. …………………….., deschis la Banca ……………….., Sucursala ………………., codul fiscal nr. ………………., denumită în continuare locator, şi

Societatea Comercială …………………, reprezentată legal prin ………………..2), cu sediul în ……………….. str. …………….. nr. ……………………, înmatriculată la oficiul registrului comerţului cu nr. J/…../….3), codul fiscal nr. …………, cu contul nr. ………….., deschis la Banca ……………………….., Sucursala …………………, denumită în continuare utilizator, s-a încheiat prezentul contract.

II. Obiectul contractului

ARTICOLUL 1

Locatarul se obligă să transmită dreptul de folosinţă şi posesie, iar utilizatorul, să plătească şi să preia bunul imobil4), situat în ………….., cu terenul aferent5) în suprafaţă de …………, având următoarele vecinătăţi:

– la nord: ……………………;

– la sud: …………………….;

– la vest: ……………………;

– la est: …………………… .

ARTICOLUL 2

Predarea-preluarea bunului ce face obiectul utilizării în sistem de leasing imobiliar se consemnează în proces-verbal, anexat la prezentul contract.

Bunul imobil ce face obiectul prezentului contract va fi utilizat pentru:

…………………………………………………………………….

ARTICOLUL 3

Obligaţiile locatorului

Locatorul se obligă:

a) să confere utilizatorului un drept de folosinţă şi posesia bunului utilizat în sistem de leasing imobiliar;

b) să predea bunul la termenul stipulat în prezentul contract;

c) să respecte, la expirarea contractului de leasing imobiliar, dreptul de opţiune al utilizatorului, care constă în posibilitatea de a solicita achiziţionarea bunului sau restituirea acestuia.

ARTICOLUL 4

Obligaţiile utilizatorului

Utilizatorul se obligă:

a) să preia şi să folosească bunul după destinaţia care rezultă din contract;

b) să nu încheie un contract de sublocaţie privind bunul încredinţat, fără acordul locatorului;

c) să efectueze plăţile cu titlu de redevenţă, în cuantumul valoric stabilit şi la datele fixate în prezentul contract;

d) să execute la termen şi în bune condiţii toate reparaţiile capitale şi curente;

e) să apere, în raporturile cu alte persoane, dreptul de proprietate al locatorului cu privire la bunul ce face obiectul prezentului contract;

f) să asigure bunul la o societate de asigurări autorizată şi să plătească primele de asigurare ori să preia contractul de asigurare de la locator;

g) să plătească toate impozitele şi taxele, precum şi utilităţile consumate (energie electrică, termică, gaze naturale, apă, salubritate, telefon, fax etc.);

h) să efectueze investiţiile convenite cu locatorul, prevăzute în anexa la prezentul contract5);

i) să predea bunul locatorului, în stare bună de folosinţă, potrivit destinaţiei sale, la expirarea sau la rezilierea prezentului contract, în cazul în care nu şi-a exercitat dreptul la opţiune, prin notificare scrisă, cu cel puţin 30 de zile înainte de data expirării, fiind considerat că, iniţial, l-a primit în stare bună.

III. Termen

ARTICOLUL 5

Termenul utilizării în sistem de leasing imobiliar este de …. ani, cu începerea de la data semnării procesului-verbal menţionat la art. 2.

Contractul nu se poate prelungi peste termenul stipulat la alineatul precedent.

IV. Preţ şi modalităţi de plată

ARTICOLUL 6

Preţul contractului este de ………………. lei (inclusiv garanţia de participare)6).

Redevenţele locative acoperă valoarea de circulaţie a bunului şi marja de profit a locatorului. La calculul redevenţei se va ţine seama şi de nivelul de amortizare a bunului.

Evoluţia ratei inflaţiei, care se înregistrează ulterior perfectării prezentului contract, poate determina indexarea redevenţelor locative.

ARTICOLUL 7

Modalităţi de plată

Părţile au convenit ca plata să se efectueze prin:

a) virament cu ordin de plată;

b) fila cec;

c) cambie.

Plata se face lunar, în a 25-a zi, în contul locatorului nr. …………. deschis la Banca – Sucursala ………… .

În cazul în care, la expirarea contractului de leasing imobiliar, utilizatorul îşi exprimă intenţia de a cumpăra bunul, locatorul trebuie să aibă în vedere vărsămintele efectuate anterior cu titlu de redevenţă şi amortizările.

V. Răspunderea contractuală

ARTICOLUL 8

În cazul în care utilizatorul refuză să primească bunul la termenul stipulat, nu îşi respectă obligaţiile ce se referă la realizarea de investiţii sau în situaţia în care se află în reorganizare ori faliment, locatorul are dreptul să rezilieze prezentul contract cu daune-interese7).

În cazul în care utilizatorului nu îşi execută obligaţia de plată a redevenţei, două luni consecutive, locatorul are dreptul de a rezilia contractul cu daune-interese ce cuprind redevenţele scadente şi cuantumul valoric al redevenţelor care au rămas de plătit până la expirarea prezentului contract.

Nerespectarea dreptului la opţiune al utilizatorului obligă locatorul la plata de daune care vor fi egale cu valoarea contabilă rămasă.

ARTICOLUL 9

Prevederile art. 8 nu se aplică, dacă un caz de forţă majoră împiedică sau întârzie total/parţial executarea contractului. Pentru această situaţie, partea afectată va fi exonerată de răspundere privind îndeplinirea obligaţiilor sale pentru perioada în care această îndeplinire este împiedicată sau întârziată de cazul de forţă majoră, conform art. 1082 şi 1083 din Codul civil.

ARTICOLUL 10

Prevederile articolului precedent nu se aplică în cazul în care partea care invocă forţa majoră era în întârziere.

ARTICOLUL 11

Prin forţa majoră se înţelege un eveniment neprevăzut şi de neînlăturat, independent de voinţa părţilor, care întârzie sau împiedică total/parţial îndeplinirea obligaţiilor contractuale, cum ar fi: calamitate naturală, incendiu, stare de război.

Greva nu va fi considerată caz de forţă majoră.

Partea care invocă forţa majora este obligată să justifice celeilalte părţi, în termen de 5 zile de la apariţia cazului de forţă majoră, existenţa acesteia, prin notificare scrisă însoţită de acte doveditoare, confirmate de Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Dacă notificarea nu s-a transmis în condiţiile stabilite, partea aflată în culpă este responsabilă de prejudiciile provocate celeilalte părţi, întrucât nu a făcut dovada existenţei cazului de forţă majoră.

VI. Modificarea contractului

ARTICOLUL 12

Modificarea clauzelor contractuale se face de comun acord, prin act adiţional.

VII. Dispoziţii finale

ARTICOLUL 13

Litigiile apărute în legătură cu formarea, validitatea, interpretarea sau executarea obligaţiilor contractuale se soluţionează pe cale amiabilă sau arbitrală. În lipsa unei clauze compromisorii, litigiile vor fi soluţionate la instanţele judecătoreşti competente8).

ARTICOLUL 14

Prezentul contract, inclusiv anexele, a fost încheiat în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

Locator,

…………

Utilizator,

………..

____________

Note:

1) Contractul este orientativ, părţile având dreptul să-şi fixeze drepturile şi obligaţiile în funcţie de particularităţile fiecărei situaţii, potrivit principiului libertăţii contractuale, în conformitate cu art. 969 din Codul civil, excepţie făcând clauzele care definesc natura juridică a contractului de leasing, cum sunt: art. 1, art. 3, art. 4, art. 6 alin. 2, art. 7 alin. 3, art. 8 alin. 2 şi 3.

2) Numele şi prenumele persoanei fizice, precum şi domiciliul.

3) Pentru persoanele fizice se vor menţiona actele de identitate: B.I. seria şi nr., paşaportul, după caz.

4) Părţile vor face referire, în anexă, şi la bunurile imobile prin destinaţia lor, dacă sunt afectate activităţii bunului imobil ce face obiceiul înstrăinării, precum şi la teren, după caz.

5) În anexe vor fi enumerate toate obligaţiile ce revin utilizatorului din oferta tehnică inclusă în documentaţia de prezentare a societăţii comerciale şi asupra cărora s-a convenit.

6) Completarea este necesară numai în situaţia în care contractul s-a încheiat ca urmare a adjudecării unei licitaţii, precum şi în toate situaţiile în care se solicită depunerea unei garanţii de participare.

7) Daunele interese se calculează, în acest caz, în mod similar cu clauzele stipulate în contractul de vânzare-cumpărare de active/părţi sociale.

8 ) Contractul încheiat cu persoana fizică sau juridică străină este guvernat de legislaţia românească. În consecinţă, litigiile de orice fel apărute ca urmare a modului de formare, ori în legătură cu validitatea, interpretarea sau executarea obligaţiilor contractuale se vor soluţiona de către arbitrajul organizat pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sau la instanţele judecătoreşti din România.

Contract prestari servicii publicitare (model)

CONTRACT

Nr. …… din ………………..

Între:

Societatea comerciala …………………….având sediul social în …………………….., Str. ……………….., Nr. …, inregistrata la Registrul Comertului sub numarul ………………., codul fiscal numarul ……………. prin reprezentantul legal Dir. Gen. ……………………………….. în calitate de prestator,

si

Societatea comerciala……………………………… având sediul social în …………………….., Str. ……………….., Nr. …, inregistrata la Registrul Comertului sub numarul ………………., codul fiscal numarul ……………. prin reprezentantul legal Dir. Gen. ……………………………….. în calitate de beneficiar, au convenit încheierea prezentului contract cu respectarea urmatoarelor clauze:

I.          Obiectul contractului:

Art. 1 Prestatorul se obliga sa presteze urmatoarele lucrari:

Executie postere, panouri publicitare, imprimate, carti de vizita, plicuri personalizate,

foi cu antet, etichete autocolante, pungi, stickere, bannere, expozitoare etc.

II.         Obligatiile partilor contractante:

Art. 2.1. Prestatorul se obliga:

Sa furnizeze beneficiarului lucrarile (materialele) contractate prin anexe / acte aditionale / oferte ale prezentului contract.

Sa livreze cantitatea comandata, in conditiile de calitate si cantitate transmise prin comanda.

Sa respecte confidentialitatea lucrarilor.

Art. 2.2. Beneficiarul se obliga :

Sa transmita comenzile in timp util pentru a putea fi onorate de catre prestator.

III.        Etapele colaborarii

Art. 3.1. Beneficiarul transmite comanda completa, semnata de persoane autorizate si stampilata impreuna cu documentatia in cauza.

Comenzile si documentatia vor fi transmise prin delegat, posta, fax sau e-mail, dupa caz.

Art. 3.2. Prestatorul prelucreaza documentatia primita si o transmite beneficiarului prin delegat, posta sau fax, pentru vizionare si « bun de tipar ».

Art. 3.3. « Bunul de tipar » se va transmite prin delegat, posta, fax, e-mail, dupa caz.

Responsabilitatea acordarii acestuia revine in exclusivitate beneficiarului.

Dupa acordarea « bun de tipar » nu mai pot interveni modificari.

Art. 3.4. Prestatorul va executa comanda numai dupa primirea « bunului de tipar », respectand intocmai continutul acestuia.

Art. 3.5. Data livrarii va fi comunicata dupa primirea « bunului de tipar ».

Art. 3.6. Livrarea comenzilor se efectueaza la sediul beneficiarului pe baza procesului verbal de predare – primire.

IV.        Valoarea contractului

Art. 4.1. Valoarea contractului se exprima in EUR (curs BNR), si este data de valoarea ofertei / anexei.

V.         Preturi

Art. 5.1. Preturile practicate in timpul derularii acestui contract sunt preturile acceptate prin oferte si anexate prezentului prin acte aditionale.

VI.        Conditii de plata

Art. 6.1. Plata pretului se va face astfel:

0-50% avans din valoarea comenzii

50%-100% la maxim 30 de zile de la livrare pe baza facturii emise

Art. 6.2. Plata se va efectua in RON.

VII.       Clauze finale

Art. 7.1. Contractul intra in vigoare la data semnarii lui si este valabil pe o perioada nedeterminata.

Art. 7.2. Orice notificare, instiintare sau corespondenta, care vine in sprijinul bunei colaborari se va transmite la adresele din preambulul prezentului contract.

Art. 7.3. Forta majora apara de raspundere partea care o invoca, in conditiile legii.

Art. 7.4. Partea care invoca forta majora are obligatia sa aduca la cunostinta celeilalte parti, in scris, in maximum cinci zile de la aparitie.

Art. 7.5. Completarile si modificarile aduse la prezentul contract nu sunt valabile decat daca rezulta expres din inscrisuri semnate de ambele parti contractante.

Art. 7.6. Eventualele litigii intre partile contractante vor fi solutionate pe cale amiabila, iar daca acest lucru nu este posibil, litigiul ivit va fi depus spre solutionare instantei judecatoresti competente.

Drept pentru care am încheiat prezentul contract în 2 (doua) exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

Prestator,

Beneficiar,

Clasificarea procedurilor speciale

În legislaţia procesual penală română în vigoare, procedurile speciale, puţine la număr, pot fi întâlnite atât în realizarea tragerii la răspundere penală, cât şi cu ocazia rezolvării pe cale jurisdicţională a unor aspecte adiacente sarcinilor fundamentale ale procesului penal.[1]

În literatura de specialitate se face o clasificare a procedurilor speciale după diferite criterii[2]:

După obiectul cauzelor ce trebuie rezolvate şi cad sub incidenţa procedurilor speciale, acestea se împart în proceduri speciale propriu-zise şi proceduri speciale (auxiliare).

Codul de procedură penală român, asemănător altor legislaţii, concepe procedurile speciale într-o dublă accepţie. Într-un prim sens, proceduri speciale sunt acelea în care procesul penal nu  se desfăşoară după normele comune şi obişnuite, ori cuprind reguli derogatorii în legătură cu realizarea diferitelor instituţii procesuale. Acestea sunt procedurile speciale propriu-zise.[3] Într-un al doilea sens, noţiunea se referă la diverse proceduri judiciare, care fără a realiza sarcinile fundamentale ale procesului penal, rezolvă pe cale jurisdicţională anumite probleme adiacente raportului juridic procesual principal, privesc activităţi procesuale din faza de după executare sau activităţi necesare rezolvării unor situaţii speciale.[4]

În unele legislaţii şi în nomenclatura ştiinţei dreptului procesual penal din unele ţări există chiar o terminologie diferenţiată pentru desemnarea celor două accepţiuni. De pildă, în dreptul procesual ungar se folosesc distinct noţiunile de procedură specială (Külön eljárás) şi procedură deosebită (Különléges eljárás).           Sistemul nostru însă, nu deosebeşte în denumire aceste două situaţii, dând noţiunii de procedură specială un înţeles larg în care se cuprind ambele sensuri.[5]

Procedurile speciale propriu-zise sunt cele prin care se rezolvă aspecte privind tragerea la răspundere penală a celor ce săvârşesc infracţiuni. În cadrul acestor proceduri, obiectul cauzei penale îl constituie lămurirea problemelor legate de existenţa raportului juridic procesual principal.[6]

Codul de procedură penală în vigoare, în Titlul IV al Părţii speciale, intitulat    „Proceduri speciale”, a cuprins dispoziţii privind: urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante (art. 465-479 C pr. pen.), procedura în cauzele cu infractori minori (art. 480-493 C pr. pen.), procedura reabilitării judecătoreşti (art. 494-503 C pr. pen.), repararea pagubelor în cazul condamnării sau al arestării pe nedrept (art. 504-507 C pr. pen.), procedura în caz de dispariţie a înscrisurilor judiciare (art. 508-512 C pr. pen.), asistenţa juridică internaţională (art. 513-522 C pr. pen.).

Este de observat însă că nu toate procedurile reglementate în Titlul IV al Părţii speciale pot fi considerate ca proceduri speciale, în sensul consideraţiilor arătate, deoarece dobândesc trăsăturile unei proceduri speciale propriu-zise numai acele norme care – deşi derogă de la unele norme de drept comun – concură alături de celelalte dispoziţii ce reglementează desfăşurarea procesului penal, la realizarea tragerii la răspundere penală a celor ce au comis infracţiuni, pe când alte categorii de norme privesc diverse proceduri judiciare care, fără a realiza sarcinile fundamentale ale procesului penal, reglementează rezolvarea pe cale jurisdicţională a anumitor probleme legate, direct sau indirect, de desfăşurarea altor cauze penale aflate în oricare dintre fazele procesului penal sau în care procesul penal a luat sfârşit.[7]

Ca proceduri speciale propriu-zise Codul de procedură penală în vigoare reglementează doar procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante (art. 465-479 C pr. pen.), precum şi procedura în cauzele cu infractori minori (art. 480-493 C pr. pen.). Toate celelalte proceduri prevăzute în Titlul IV al Părţii speciale sunt doar proceduri speciale ce rezolvă chestiuni adiacente altor cauze penale.[8]

Trebuie subliniat faptul că, spre deosebire de legislaţia anterioară, în prezent procedurile speciale propriu-zise sunt reduse ca număr şi aceasta datorită tendinţei legislaţiei moderne în genere şi a reglementării române în vigoare de a reduce pe cât posibil procedurile speciale pentru o mai deplină realizare a unităţii normelor procedurale. În dreptul procesual mai vechi exista tradiţional un număr mare de proceduri speciale, pe de-o parte datorită caracterului complicat al sistemului judiciar, de altă parte datorită dorinţei de a crea o diversitate de proceduri în funcţie de realizarea anumitor raţiuni mai înguste de politică penală. Astfel, în dispoziţiile    Codul de procedură penală anterior, din anul 1936 îşi găseau reglementarea procedurile speciale privind[9]:

• Urmărirea şi judecarea magistraţilor şi înalţilor demnitari;
• Urmărirea şi judecarea militarilor;
• Infracţiunile de presă;
• Infracţiunile de audienţă;
• Infracţiunile contra avutului obştesc;
• Procedura în materie de fals;

Însă, în materia procedurilor speciale propriu-zise nu intră numai acele proceduri speciale prevăzute în mod expres în Codul de procedură penală în Titlul IV, ci şi procedurile speciale cu reglementări în forme procesuale simplificate prevăzute în legi speciale care au introdus procedura de urgenţă, deşi infracţiunile nu sunt flagrante[10]:

• Decretul-lege nr. 15/1990 privind urmărirea, judecarea şi pedepsirea unor infracţiuni de speculă;
• Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite;
• Decretul – Lege nr. 41/1990 privind asigurarea unui climat de ordine şi legalitate;
• Decretul – Lege nr. 24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat;
• Legea nr. 88/1990 privind unele măsuri de ocrotire a organizaţiilor de stat, a instituţiilor publice, a sediilor partidelor şi ale formaţiunilor politice, a liniştii cetăţenilor şi a ordinii de drept;
• Legea nr. 78/2000 privind procedura de urmărire şi de judecare a faptelor de corupţie.

Unii autori consideră ca fiind o procedură specială cu caracter autonom procedura extrădării, însă în realitate dispoziţiile cu privire la extrădare trebuie tratate în cadrul asistenţei judiciare internaţionale, deoarece normele privind extrădarea fac parte din ansamblul normelor care reglementează cooperarea în domeniul asistenţei judiciare internaţionale.[11]

Procedurile speciale propriu-zise, sub aspectul normelor pe care le conţin, pot fi de două feluri:[12]

a) Proceduri speciale în care se aplică, în principal, norme derogatorii de la procedura obişnuită, cum este procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante

b) Proceduri speciale unde se aplică în principal normele procedurii obişnuite completate cu normele derogatorii din procedura specială, cum este procedura în cazurile cu infractori minori.[13]

Aşadar legislaţia noastră procesuală nu cunoaşte proceduri speciale cu un număr atât de mare de norme derogatorii încât dreptul comun să rămână complet fără aplicaţie. Deci, nu există un proces penal care să se desfăşoare exclusiv pe baza procedurii speciale cu înlăturarea totală a normelor obişnuite.

După izvorul de consacrare, procedurile speciale pot fi clasificate în proceduri reglementările de codul de procedură penală şi proceduri reglementate de legi speciale. Din prima categorie fac parte procedurile speciale propriu-zise privind infracţiunile flagrante şi cele privind cauzele cu infractori minori precum şi procedurile auxiliare, mai-puţin procedura evadării, iar din cea de-a doua categorie fac parte procedurile prevăzute în legi speciale cum este procedura de urmărire şi judecare a faptelor de corupţie, procedura extrădării etc.[14]

---

[1] Ion Neagu, Drept procesual penal, Editura Global Lex, Bucureşti, 2002, p. 839

[2] M. Apetrei, Drept procesual penal, Editura Victor, Bucureşti, 2001, p. 384

[3] N. Volonciu, Tratat de procedură penală, Partea specială, vol. II, Editura Paideia, Bucureşti, 1998, p.441

[4] V. Dongoroz, ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penal  român, Partea specială, vol. II, Editura Academiei,1976, p. 361

[5] N. Volonciu , op. cit., p. 441

[6] Vasile Păvăleanu,  Drept procesual penal, Partea specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 519

[7] Grigore Theodoru, T. Plăeşu, Drept procesual penal, Partea specială, vol. II, Editura Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, 1987, p. 360

[8]Grigore Theodoru, T. Plăeşu, op.cit., p. 360

[9] N. Volonciu , op. cit., p. 442

[10] Adrian Şt. Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal,  Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 531

[11] I. Neagu, op. cit.,  p. 841

[12] I. Neagu, op. cit., p. 839

[13] N. Volonciu, op. cit.,  p. 442

[14] V. Păvăleanu, op. cit.,  p. 520

Noţiunea de procedură specială (procesual penal)

În vederea realizării scopului său, procesul penal este disciplinat de un ansamblu de norme juridice cuprinse în Partea specială a Codului de procedură penală. Urmărind să realizeze o reglementare unitară a desfăşurării procesului penal, actuala legislaţie conţine dispoziţii aplicabile în mod obişnuit în rezolvarea oricărei cauze penale, aceste dispoziţii constituind procedura obişnuită sau de drept comun, după care sunt efectuate toate activităţile, actele procesuale şi procedurile care formează conţinutul procesului penal.[1]

Procedura de drept comun constituie o cerinţă a principiului unităţii reglementării procesuale, principiu care presupune desfăşurarea procesului penal – în toate cauzele penale, indiferent de fapta comisă, persoana infractorului ori calitatea acestuia sau persoana vătămată – după aceleaşi dispoziţii legale. Totalitatea normelor procedurale care formează procedura de drept comun şi în temeiul cărora se desfăşoară procesul penal constituie cadrul legal ce garantează aflarea adevărului în toate cauzele penale şi justa soluţionare a acestora. În acest fel sunt create premisele înfăptuirii justiţiei „în mod egal pentru toate persoanele” (art. 4 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească).[2]

Există însă cauze penale cărora – datorită fie naturii infracţiunii, fie împrejurărilor în care ea a fost săvârşită, fie unei situaţii personale a infractorului – nu li s-ar putea aplica, în totul, procedura de drept comun, fără ca prin aceasta să nu rezulte unele neajunsuri pentru buna desfăşurare a procesului penal: de aceea, pentru astfel de situaţii, legea procesuală penală prevede unele derogări de la procedura obişnuită, derogări numite tocmai să asigure desfăşurării procesului un mecanism şi un ritm corespunzător, fără a se aduce însă atingere minimului de garanţii necesare pentru justa soluţionare a acestor cauze.[3] Se instituie astfel în rezolvarea unor pricini o procedură specială.

Aşadar, în anumite situaţii, pentru atingerea scopului legii penale şi a celei procesual penale, se impune adaptarea unui regim procesual cu caracter special aplicabil numai la rezolvarea unor anumite cauze penale. Normele juridice care alcătuiesc procedurile speciale au o arie limitată de aplicare şi constituie derogări de la procedura obişnuită, care reprezintă cadrul normal al desfăşurării procesului penal.[4]

Procedura specială este definită ca un complex de norme de drept procesual penal, care instituie, pentru anumite cauze penale, o desfăşurare a procesului penal parţial diferită de procedura obişnuită.[5]

Cuprinzând norme speciale faţă de normele generale ale procedurii obişnuite, procedura specială are faţă de aceasta poziţia normelor speciale faţă de normele generale. Astfel, faţă de reglementarea în vigoare se poate afirma că în cazul procedurilor speciale, prevăzute de lege, procesul penal se desfăşoară potrivit normelor generale, a normelor de drept comun, cu derogări în ce priveşte anumite activităţi procesuale pentru care s-au instituit norme speciale. Aceste norme speciale au un caracter derogator de la normele de drept comun, dar se completează cu dispoziţiile procedurii obişnuite (art. 466, 480 C. pr. pen.). ca urmare, pentru activităţile procesuale pentru care legea prevede norme speciale reglementate expres, sunt aplicabile, prin derogare de la normele generale, numai normele speciale.[6]

O normă nouă privind procedura specială derogă întotdeauna de la procedura obişnuită, în timp ce o normă generală posterioară uneia speciale nu abrogă norma specială derogatorie decât în cazul în care se prevede în mod expres.[7]

Având în vedere relaţiile între procedura obişnuită şi procedura specială, în reglementarea unei astfel de proceduri legiuitorul trebuie să aibă în vedere următoarele îndatoriri:

• să stabilească cu precizie cauzele în care se aplică procedura specială, normele derogatorii fiind de strictă interpretare;
• să prevadă normele derogatorii de la procedura obişnuită astfel încât să dea formă unei proceduri speciale şi nu numai unor elemente de derogare;
• să precizeze că acolo unde nu se derogă se aplică normele procedurii obişnuite.[8]

---

[1] Ion Neagu, Drept procesual penal, Editura Global Lex, Bucureşti, 2002, p.  839

[2] Grigore Theodoru, T. Plăeşu, Drept procesual penal, Partea specială, vol. II, Editura Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, 1987, p. 359

[3] Siegfried Kahane,  Drept procesual penal, Editura Pedagogică, Bucureşti, 1963, p. 330

[4] Vasile Păvăleanu,  Drept procesual penal, Partea specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002,  p. 517

[5] Grigore Theodoru, Drept procesual penal, Partea specială, Editura Cugetarea, Iaşi, 1998, p.  577

[6] Grigore Theodoru, T. Plăeşu, op. cit., p. 360

[7] Vasile Păvăleanu, op. cit., p. 518

[8] Grigore Theodoru, T. Plăeşu, op. cit., p. 578

Licenta, contract de

 

CONTRACT DE LICENTA NR. …../…………..

 

Incheiat intre:

S.C. …………………………., cu sediul in ………….., str. …………, nr. …, cod postal ……, tel./fax ……….., inscrisa la Registrul Comertului sub nr. ……., cod fiscal ……….., reprezentata prin ………………….., in calitate de ………., denumita in continuare LICENTIATOR

si

S.C. …………………………., cu sediul in ………….., str. …………, nr. …, cod postal ……, tel./fax ……….., inscrisa la Registrul Comertului sub nr. ……., cod fiscal ……….., reprezentata prin ………………….., in calitate de ………., denumita in continuare LICENTIAT, s-a incheiat urmatorul contract de licenta.

 

Art. 1. Obiectul contractului:

LICENTIATORUL acorda LICENTIATULUI dreptul de a produce si de a utiliza urmatoarele marfuri: …………………………………………….. fabricate si dezvoltate conform brevetului LICENTIATORULUI, avand caracteristicile tehnice si realizand parametrii specificati in anexa nr. 1 la contract, denumite in prezentul contract “produse”.

LICENTIATUL va avea dreptul de a vinde produsele in urmatoarele teritorii: ………………………….

 

Art. 2. Drepturile si obligatiile LICENTIATORULUI:

In calitatea sa de proprietar al brevetului, LICENTIATORUL poate retrage LICENTIATULUI dreptul de productie, utilizare si vanzare, in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale, cu avizarea acestuia intr-un termen de 30 de zile.

LICENTIATORUL este indreptatit la incasarea pretului pentru licenta acordata.

LICENTIATORUL declara ca produsele sunt rezultatul propriei sale conceptii, ca ele reprezinta proprietatea sa industriala si ca el poate dispune legal si liber de toate brevetele, protejand LICENTIATUL in fata tertilor si suportand eventualele daune care ar rezulta din aceste pretentii.

LICENTIATORUL se angajeaza sa livreze documentatia tehnica si furnitura necesare executarii si utilizarii produselor, la termenele prevazute in anexa nr. 2 la contract si sa acorde asistenta tehnica pentru fabricarea produselor.

 

Art. 3. Drepturile si obligatiile LICENTIATULUI:

LICENTIATUL are dreptul exclusiv de productie, utilizare si comercializare a produselor in teritoriul contractual, in conditiile specificate in contract.

Pe toata durata valabilitatii contractului, LICENTIATUL nu va putea contracta drepturi de productie, utilizare si comercializare pentru produse similare, cu concurentii LICENTIATORULUI fara aprobarea acestuia.

LICENTIATUL se angajeaza sa nu transmita drepturile de productie, utilizare si comercializare obtinute prin acest contract in favoarea unui tert fara acordul prealabil al LICENTIATORULUI.

LICENTIATUL se angajeaza sa plateasca LICENTIATORULUI pretul solicitat pentru drepturile de productie, utilizare si comercializare primite.

 

Art. 4. Termene si conditii de livrare pentru documentatia tehnica:

LICENTIATORUL se angajeaza sa livreze documentatia tehnica necesara exercitarii drepturilor LICENTIATULUI, la termenele prevazute in anexa nr. 2 la contract.

 

Art. 5. Livrarea furniturii:

LICENTIATORUL se angajeaza sa livreze toate componentele, piesele si materialele necesare fabricarii produselor la termenele si in conditiile specificate in anexa nr. 2 la contract.

 

Art. 6. Pretul contractului si modalitatile de plata:

Pretul pe care LICENTIATUL este obligat sa-l plateasca este de … $.

Plata pretului se va face pe baza facturii emise de catre LICENTIATOR, in maximum .. zile de la primire.

Plata se va face in lei, la cursul zilei emiterii facturii.

 

Art. 7. Garantii contractuale:

LICENTIATORUL garanteaza LICENTIATUL asupra calitatii si a performantelor tehnice ale produselor pe o perioada de … luni de la data comercializarii lor.

 

Art. 8. Modificarea contractului:

Modificarea unilaterala a contractului este interzisa. Completarile si modificarile la prezentul contract se fac prin acordul de vointa liber exprimat al ambelor parti si devin valabile si opozabile partilor contractante daca sunt cuprinse in acte aditionale semnate de ambii cocontractanti.

 

Art. 9. Raspunderea contractuala:

Prezentul inscris serveste interesul comun al partilor care se obliga sa-l execute intocmai, cu buna credinta, sinceritate si seriozitate.

Ambele parti se obliga sa urmareasca si sa se informeze reciproc asupra derularii contractului.

Neexecutarea, executarea necorespunzatoare sau executarea cu intarziere a obligatiilor contractuale angajeaza pentru partea in culpa raspunderea si, implicit, plata de penalitati si despagubiri.

Nerespectarea in termen a obligatiilor asumate in prezentul contract atrage o penalizare de …% din valoarea contractului, penalizare ce va fi suportata de partea in culpa.

 

Art. 10. Forta majora:

Forta majora exonereaza de raspundere partea care o invoca, in conditiile legii, cu cerinta notificarii partenerului contractual in termen de … zile de la aparitie.

Orice eveniment independent de vointa partilor, imprevizibil si insurmontabil, aparut dupa incheierea contractului si care impiedica partile sa execute total sau partial obligatiilor contractuale, va fi considerat caz de forta majora.

Partea care invoca forta majora are obligatia sa o aduca la cunostinta celeilalte parti, in scris, in maximum 5 (cinci) zile de aparitie, iar dovada fortei majore, impreuna cu avertizarea asupra efectelor si intinderii posibile a fortei majore, se va comunica în maximum 15 (cincisprezece) zile de la aparitie. Data de referinta este data stampilei postei de expediere. Dovada va fi certificata de Camera de Comert si Industrie sau alt organism abilitat de legea statului care o invoca. Partea care invoca forta majora are obligatia sa aduca la cunostinta celeilalte parti incetarea cauzei acesteia in maximum 15 (cincisprezece) zile de la incetare. Daca aceste imprejurari si consecintele lor dureaza mai mult de 3 luni, fiecare partener poate renunta la executarea contractului pe mai departe. In acest caz, nici una din parti nu are dreptul de a cere despagubiri de la cealalta parte, dar ele au indatorirea de a-si onora toate obligatiile pana la aceasta data.

 

Art. 11. Solutionarea litigiilor:

Eventualele litigii care s-ar putea ivi in legatura cu acest contract vor fi solutionate pe cale amiabila, iar daca partile nu cad de acord, vor fi solutionate de instantele de judecata competente.

 

Art. 12. Dispozitii finale:

Prezentul contract s-a incheiat in 2 (doua) exemplare, din care 1 exemplar la LICENTIAT si 1 exemplar la LICENTIATOR.

Actele aditionale la contract se vor incheia in acelasi numar de exemplare.

 

 

LICENTIATOR, LICENTIAT,

Prin …………………… Prin ……………………

In calitate de ………….. In calitate de …………..

……………………….. ………………………..