Contract de antrepriză. Condiţiile şi momentul restituirii garanţiei de bună execuţie.

Restituirea garanţiei de bună execuţie depinde de condiţiile de derulare a contractului de execuţie de lucrări şi de îndeplinirea corespunzătoare, în acord cu obligaţiile statuate prin contract, a sarcinilor asumate de antreprenor.

Reclamanta S.C. Pătrat S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta SNP PETROM S.A. – Sucursala Petromar Constanţa, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la virarea diferenţei din garanţia de bună execuţie reţinută pe parcursul derulării contractului încheiat la 30.10.1996, pentru lucrările la obiectivul de investiţii ,,Modernizare Vilă Petromar’’.

În considerente s-a arătat că potrivit prevederilor contractuale, societatea antreprenoare – în speţă, reclamanta – avea obligaţia constituirii unei garanţii de bună execuţie, de 5% din valoarea lucrărilor contractate, într-un cont agreat de părţi şi alimentat de beneficiar – pârâta în cauză – prin reţineri succesive corespunzătoare situaţiilor de lucrări, conform art. 9 pct. 3 din Ordinul M.T. şi M.L.P. nr. 784/34/N/1998.

S-a arătat că deşi contractul a fost reziliat în luna artie 1999, pârâta nu a virat diferenţa din garanţia de bună execuţie constituită în condiţiile menţionate, fapt pentru care reclamanta a fost prejudiciată prin punerea sa în imposibilitate de a constitui depozite bancare cu capitalizarea dobânzii.

Prin întâmpinare, pârâta a apreciat că aceste pretenţii sunt nefondate, întrucât la data încheierii procesului-verbal de recepţie datat 17.06.1998, cât şi ulterior acestui moment, lucrarea a necesitat efectuarea de reparaţii, remedierile fiind recunoscute de reclamantă. În aceste condiţii, se susţine că sumele reţinute cu titlu de garanţie de bună execuţie nu au fost suficiente pentru acoperirea costurilor acestor remedieri.

Acţiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.

Antreprenorul nu ar fi putut intra în posesia sumelor reţinute cu această natură, deoarece restituirea urma să aibă loc după semnarea procesului-verbal de recepţie, fiind totodată condiţionată de îndeplinirea obligaţiilor asumate contractual.

Ori, procesul-verbal încheiat după rezilierea contractului a constatat nereguli în execuţia lucrării contractate, acestea nefiind corespunzătoare din punct de vedere calitativ, aspecte care îndreptăţesc pe beneficiar să reţină sumele menţionate.

(sentinţa civilă nr.1774 COM/06.07.2001. Prin decizia civilă nr. 41 COM/21.1.2002, Curtea de Apel Constanţa-secţia comercială admite recursul, modifică în tot sentinţa recurată, în sensul că admite acţiunea reclamantei. S-a reţinut că garanţia de bună execuţie urmează a fi restituită, întrucât beneficiarul nu şi-a îndeplinit obligaţia de reţinere sucesivă, pe baza situaţiilor de lucrări, a sumelor destinate acestui scop; în aceste condiţii, reclamanta recurentă nu a putut obţine dobânzile aferente unor depozite bancare, constituite cu aceste sume.

Instanţa care a soluţionat fondul a apreciat eronat faptul că restituirea este legată de întocmirea procesului-verbal de recepţie, întrucât constituirea garanţiei urma să se realizeze de către beneficiar, prin reţinerea unei cote de 5%.)

Notă: La data încheierii contractului erau incidente în cauză prevederile art. 5.8. din Normele metodologice din 09.09.1996, publicate în M.O. Partea I nr. 232bis/ 26.09.1996. Conform acestora, garanţia de bună execuţie se poate restitui într-un cuantum de până la 70%, dacă procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nu cuprinde referiri la remedieri şi completări, iar riscul pentru vicii ascunse este minim.

Dispoziţii similare s-au regăsit şi în normele metodologice ulterioare, după abrogarea unora dintre textele menţionate.

Tags: Contract de antrepriza

Contract de antrepriză. Daune-interese moratorii. Stabilirea debitului printr-un act de control financiar.

Dacă în legătură cu derularea unui contract de antrepriză, Curtea de Conturi a efectuat verificări privind plăţile instituţiei publice beneficiare, iar rezultatul acestor verificări a fost însuşit de părţile contractante, exigibilitatea creanţei datorate antreprenorului curge de la data întocmirii actului de control.

În consecinţă, momentul plăţii sumelor datorate şi eventualele daune interese pentru executarea cu întârziere a obligaţiei beneficiarului urmează a fi raportate la data emiterii actului organelor de control.

Reclamanta S.C. M S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Taberelor Şcolare Constanţa la plata sumei de 160.000.000 lei daune din devalorizarea monedei naţionale, datorate pentru achitarea tardivă a creanţei exigibile rezultate din contractul de antrepriză.

S-a arătat că în temeiul acestui contract încheiat cu pârâta, au fost efectuate lucrări de reparaţii la o tabără de copii din staţiunea Eforie Nord.

Neplata la scadenţă a valorii contractului, de 205.380.006 lei, a condus la sesizarea instanţei şi pronunţarea unei sentinţe civile, la 09.07.1999.

Creanţa a fost exigibilă la 09.07.1998, iar pârâta a achitat suma datorată abia la 07.07.1999, motiv pentru care beneficiarul lucrărilor trebuie să suporte daunele din devalorizarea monedei naţionale.

Acţiunea este neîntemeiată.

Între părţi au intervenit, cu ocazia finalizării lucrărilor, unele neînţelegeri referitoare la plăţile şi cheltuielile derulate pe parcursul executării contractului.

Devizul final a fost verificat de Curtea de Conturi, fiind operate reduceri datorită nerespectării de către reclamantă a dispoziţiilor legale privind întocmirea situaţiilor de lucrări. Controlul efectuat a evidenţiat, astfel, nesocotirea valorilor stabilite prin ofertă pentru manoperă, a consumurilor specifice de materiale, pe articole de deviz, precum şi a obligaţiilor privitoare la aplicarea cotei de cheltuieli indirecte, faţă de devizul acceptat.

Ca urmare a recalculării situaţiilor de lucrări prezentate de reclamantă, valoarea lucrărilor s-a diminuat de la 699.231.869 lei la 608.116.551 lei.

Din această sumă a fost scăzută valoarea materialelor puse la dispoziţie de beneficiar, în cuantum de 215.956.038 lei, precum şi plăţile efectuate până la data controlului. Efectuarea acestor operaţiuni a reflectat în final o diferenţă de 205.380.086 lei.

Acţiunea civilă deschisă faţă de pârâtă a avut în vedere această sumă, însă prin hotărârea judecătorească pronunţată la 09.07.1999 de Tribunalul Constanţa s-a constatat achitarea creanţei pe parcursul procesului.

Această situaţie de fapt nu confirmă susţinerile reclamantei, întrucât exigibilitatea creanţei reprezentând valoarea lucrărilor s-a născut la momentul finalizării controlului Curţii de Conturi, respectiv la data încheierii procesului-verbal din data de 29.04.1999.

În cauză nu s-a probat culpa pârâtei în achitarea cu întârziere a sumei rezultate din contract. Mai mult, una din clauzele contractuale prevedea efectuarea plăţilor rezultate din devizele aprobate în limita alocaţiilor bugetare.

Faţă de aceste considerente, acţiunea reclamantei urmează a fi respinsă ca nefondată.

(sentinţa civilă nr. 497 COM/ 06.03.2001, definitivă conform deciziei civile nr. 693/2001 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială, irevocabilă conform deciziei civile nr.1010/2003 a C.S.J.- secţia comercială)

Tags: Contract de antrepriza

Contract de antrepriză. Răspundere civilă contractuală pentru executarea necorespunzătoare a lucrărilor.

Dacă după recepţionarea lucrării au fost necesare în mod constant reparaţii determinate de infiltrarea apei prin stratul aplicat pe plafon, iar executantul nu a prezentat procesul-verbal de lucrări ascunse, beneficiarul se poate îndrepta împotriva pârâtei cu o acţiune în pretenţii.

Existenţa prejudiciului este raportată la cheltuielile suportate pentru refacerea lucrării efectuate în mod necorespunzător.

Reclamanta S.C. EFORIE S.A a solicitat obligarea pârâtei S.C. MEVA S.R.L. la plata sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţie a hidroizolaţiei, la două din activele sale.

Între cele două societăţi s-a încheiat un contract privind executarea acestor lucrări, dar după recepţie a fost constatată nerespectarea tehnologiei de execuţie, fiind necesare reparaţii ulterioare, realizate atât de către prestatorul pârât, cât şi de altă societate de profil, angajată pentru remedierea deficienţelor rămase.

Pârâta a invocat în apărare excepţia prescrierii dreptului la acţiune întemeiată pe prevederile art. 5 şi 11 din Decretul nr. 167/ 1958, potrivit cărora dreptul la acţiune pentru viciile ascunse ale unei lucrări se prescrie în termen de şase luni de la data descoperirii viciului, dar nu mai mult de un an de la data predării lucrării. Se susţine că, în speţă, ambele termene s-au împlinit, astfel că dreptul la acţiune este stins.

Excepţia nu a fost reţinută, pe considerentul că reclamanta nu s-a îndreptat împotriva pârâtei cu o acţiune în pretenţii derivate din existenţa unor vicii ascunse ale lucrării, ci a urmărit acoperirea prejudiciului determinat de necesitatea refacerii lucrării efectuate în mod necorespunzător.

Prin urmare, aplicabil speţei este termenul de trei ani reglementat de art. 3 din actul normativ menţionat.

Pe fond, acţiunea este întemeiată.

Pe baza probelor administrate (expertize şi înscrisuri prezentate de ambele părţi) se reţine că potrivit caietului de sarcini pârâta avea obligaţia de a verifica materialele folosite, caracteristicile, calitatea suportului pe care se aplică hidroizolaţia şi starea de umiditate a stratului–suport.

Pârâta a recunoscut că după recepţionarea lucrării au fost necesare în mod constant reparaţii determinate de infiltrarea apei prin stratul aplicat pe plafon, iar neprezentarea procesului-verbal de lucrări ascunse, coroborată cu aspectul efectuării lucrării în mod necorespunzător, confirmă temeinicia pretenţiilor reclamantei.

(sentinţa civilă nr. 2145 COM/ 08.09.2000, definitivă conform deciziei civile nr. 117/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială, irevocabilă conform deciziei civile nr. 5960/2002 a C.S.J.-secţia comercială)

Tags: Contract de antrepriza

Contract de antrepriza. Răspunderea pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiilor asumate prin contract.

Prin sentinta civila nr.1413/02.02.2009 Judecatoria Iasi a respins cererea formulata de SC T. SRL în contradictoriu cu SC WS SRL prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 50.000,00 lei, cu titlu de daune, pentru executarea necorespunzatoare, dar si neexecutarea partiala a obligatiilor contractuale, asumate conform art.22 din contractul încheiat între parti, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii de chemare în judecata reclamanta a aratat ca între parti a fost încheiat un contract de antrepriza, prin care pârâta, în calitate de antreprenor, s-a obligat sa execute lucrarile de reparatii linii cale ferata, în valoare de 8.395.541.480 lei vechi fara TVA, în termen de 4 luni de la predarea amplasamentului de catre reclamanta beneficiara, astfel încât lucrarile trebuiau finalizate pâna la 01.11.2003.

A precizat reclamanta ca a si achitat pârâtei suma de 1.845.750.678 lei, pe baza unei situatii de lucrari acceptate si chiar daca termenul de finalizare a fost depasit, în mod tacit partile au convenit la prelungirea acestuia pentru ca, în cursul lunii aprilie 2004, pe baza unui centralizator prezentat de catre pârâta si în urma masuratorilor si verificarilor proprii, reclamanta sa constate ca lucrarile nu erau executate în mod corespunzator.

Totusi, a aratat reclamanta, la sfârsitul lunii noiembrie 2004 pârâta a expediat prin posta o factura, în valoare totala de 4.335.160,004 lei, cu specificatia „conform centralizator”, cu privire la care aceasta a refuzat plata, întrucât nu era însotita de situatii de lucrari acceptate si suma solicitata nu era justificata si a fost nevoita sa finalizeze lucrarea cu o alta societate .

Din analiza probatoriului instanta a constatat ca la data de 21.05.2003 partile au încheiat un contract de antrepriza având ca obiect executarea de catre pârâta, în calitate de antreprenor a lucrarii” Reparatii linii CF ”, conform ofertei acceptate de aceasta, stabilind prin acordul lor si clauzele contractuale, acestea prevazând, la art.22, ce constituie, temeiul pretentiilor reclamantei ca, „pentru neexecutarea obligatiilor asumate prin contract sau executarea cu întârziere, partea în culpa datoreaza penalitati de întârziere de 0,10 % calculate la valoarea sumei datorate”, ceea ce impunea în speta reclamantei, care avea sarcina probei, conform disp. art.1169 C.civ., sa faca dovada existentei unei neexecutari sau a întârzierii în executare, dar si cumulativ cu oricare din acestea, a culpei pârâtei, care sa justifice pretentiile sale.

Raportat la înscrisurile depuse la dosar instanta a considerat ca dovedirea acestor împrejurari presupunea în mod obligatoriu încheierea unui proces verbal de receptie, asumat de parti, din care sa reiasa în mod clar ce nu a fost executat precum si nemultumirile reclamantei cu privire la modul de executare al lucrarilor receptionate pâna la acel moment, atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ, acest înscris având rolul de a delimita în mod clar raporturile juridice generate de contractul de antrepriza, din punct de vedere al drepturilor si obligatiilor partilor si mai ales din cel al responsabilitatilor viitoare ce ar fi putut atrage si raspunderea contractuala, de cele ce urmau sa se nasca prin încheierea unui alt contract de prestari servicii, cu o alta societate care sa finalizeze lucrarile .

De asemenea în conditiile în care reclamanta a solicitat prin cererea sa o suma globala de 50.000 lei cu titlu de daune, în baza disp. art.22 din contract fara a indica valoarea pentru care se aplica procentul de penalitate de 0,10 % instanta a apreciat ca acest aspect s-ar fi putut lamuri numai prin încheierea acestui proces verbal de receptie, pe care dealtfel pârâta l-a solicitat prin adresa nr.960/06.09.2004 însa demersul nu s-a finalizat, motivat de adresele de corespondenta nr.492/24.08.2004, nr.520/07.09.2004, nr.561//24.09.2004 prin care reclamanta a solicitat depunerea unor înscrisuri considerate necesare, cu caracter prealabil acestei operatiuni.

În opinia instantei din punctul de vedere al reclamantei se impunea ca aceasta sa încheie cât mai repede procesul verbal de receptie, chiar si în lipsa acelor înscrisuri, mai ales ca prefigura, în mod evident, încheierea unui nou contract pentru finalizarea lucrarilor, dupa cum reiese din adresa nr.757/09.12.2004, trimisa reclamantei dupa ce deja îl încheiase cu noua societate.

Raportat la aceste considerente si având în vedere totodata, ca reclamanta a precizat în mod explicit în cererea sa faptul ca partile au convenit, de comun acord, prelungirea termenului de executie a lucrarii, fara a preciza însa un termen ferm de finalizare a acestora, consemnat printr-un act aditional la contract, instanta nu poate aprecia momentul final ce ar fi determinat o întârziere în executare manifestata de pârâta si cu atât mai putin culpa acesteia, mai ales ca în prezent lucrarile au fost finalizate de cealalta societate si chiar achitate.

Întrucât din considerentele aratate instanta a apreciat ca nu a fost dovedita în speta neexecutarea ori întârzierea în executare precum si culpa pârâtei, dar nici cuantumul cert al penalitatilor, va respinge cererea reclamantei pretentiile acesteia fiind nejustificate.

Tags: Contract de antrepriza

Contract de antrepriza. Termen de garanţie pentru viciile lucrării. Data de la care curge termenul de prescripţie extinctiva

Prin cererea înregistrata pe rol sub nr. ….., reclamanta SM a chemat în judecata pe pârâta S.C. O S.A., solicitând: obligarea pârâtei la efectuarea reparatiei hidroizolatiei de la nivelul terasei de deasupra apartamentului reclamantei, în conformitate cu prevederile legale si cu emiterea unui certificat de garantie, obligarea la plata sumei de 25.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, reclamanta arata ca parcursul derularii contractului de închiriere a unui spatiu încheiat cu pârâta, datorita greutatii echipamentelor tehnice, au aparut degradari care au determinat distrugerea hidroizolatiei de pe terasa blocului, apa infiltrându-se în planseul apartamentului si distrugând tavanele, peretii. S.C.I S.A. a fost angajata pentru încheierea unui contract pentru efectuarea reparatiilor, iar firma S.C. CC S.R.L. a fost angajata ca executant.

Motiveaza reclamanta daunele morale pe împrejurarea ca locuieste în conditii devenite improprii, chiar cu riscul de a se îmbolnavi, ceea ce o supune stresului. Este în vârsta si cu probleme de sanatate, si aceasta situatie o afecteaza si psihic.

Pârâta a formulat întâmpinare, invocând exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa.

Totodata, pârâta formuleaza cerere de chemare în garantie în temeiul art. 60 Cod pr.civ., prin care solicita obligarea pârâtei S.C.I S.A. la plata despagubirilor la care ar fi obligata în cazul admiterii cererii principale. În motivare, arata pârâta ca, la încetarea contractului de închiriere, a solicitat subcontractorului S.C.I S.A. BUCURESTI efectuarea lucrarilor de refacere a hidroizolatiei terasei pe care au fost amplasate echipamentele. S.C.I S.A. a încheiat contract de executie cu S.C.CC S.R.L. în vederea repararii terasei.

Chemata în garantie S.C.I S.A. a formulat la rândul ei întâmpinare, invocând tardivitatea cererii de chemare în garantie, inadmisibilitatea acesteia pentru nerespectarea conditiilor de forma procedurale, precum si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune deoarece perioada de garantie a expirat. De la data încheierii procesului verbal de receptie din 15.04.2005 si pâna la formularea actiunii, 18.02.2008 au trecut 34 de luni, termenul de garantie pentru lucrarile de hidroizolatie fiind de 12 luni.

Chemata în garantie a formulat o cerere de chemare în garantie a S.C. CC S.R.L., care a fost executantul lucrarii.

S.C. CC S.R.L. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata, precum si a cererilor de chemare în garantie, invoca prescriptia dreptului la actiune, lipsa calitatii procesuale pasive a sa, întrucât nu exista un raport contractual între ea si reclamanta.

S.C.CC S.R.L. a chemat în garantie Asociatia de proprietari, întrucât aceasta nu a facut proba utilizarii, administrarii si întretinerii în bune conditii a terasei blocului.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine cele ce urmeaza:

În fapt, la 25.01.1998, locatarii blocului 57A din cadrul Asociatiei de locatari au încheiat cu pârâta S.C.O S.A.(S.C.MOBIL ROM S.A.) contractul nr. .., prin care i-au închiriat acesteia din urma 130mp pe terasa blocului în vederea instalarii antenelor retelei GSM. Datorita greutatii echipamentelor instalate pe terasa blocului de pârâta în perioada 1998-2005, hidroizolatia acesteia s-a deteriorat, apele pluviale infiltrându-se si afectând printre altele apartamentul reclamantei, începând cu anul 2003. Ca urmare, în 2005 pârâta a luat masuri de refacere a hidroizolatiei, contractând cu S.C.IS.A. efectuarea acestor reparatii. Aceasta, la rândul ei, a încheiat cu S.C. CC S.R.L. contractul nr. ………, care a avut ca obiect repararea terasei blocului, cu executia urmatoarelor: decopertare si refacere 120mp, înlocuire tabla 25mp, refacere tencuiala fatada 10mp, desfacere gresie 4mp si refacere dupa realizarea hidroizolatiei.

Lucrarile de refacere s-au terminat la 15.04.2005, când a si fost încheiat un proces verbal de receptie finala(fila 78 dosar), semnat de o comisie de receptie(cu observatia: „se va retine în garantie sifonul de apa pluviala de lânga iesirea pe terasa; pentru aceasta garantie raspunde firma S.C.CC S.R.L.”).

În anul 2006, S.C. CC a efectuat noi lucrari, dar si în urma acestora au aparut infiltratii.

Cu privire la exceptiile invocate, instanta a retinut:

Pârâta a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale, motivat de faptul ca echipamentele au fost îndepartate din anul 2005, de când a încetat efectele contractului de închiriere încheiat în 1998. Mai arata pârâta ca vinovat este executantul, si nu ea.

Instanta constata ca reclamanta si-a întemeiat pretentiile pe raspunderea contractuala, solicitând repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita constând în neexecutarea unei obligatii asumate prin contract.

Prin urmare, calitate procesuala pasiva are în acest context cocontractantul care si-a asumat obligatia, adica pârâta, potrivit dispozitiilor art. 7 din anexa 1 la contract(fila 14 dosar). Prin urmare, încetarea efectelor contractului în 2005 prin ajungere la termen(deci pentru viitor) nu înlatura raspunderea contractuala a pârâtei pentru fapta ilicita produsa în timpul derularii contractului. Or, prejudiciile produse dateaza începând cu anul 2003. De altfel, existenta prejudiciilor, vinovatia pârâtei pentru producerea lor, fapta ilicita petrecuta în perioada derularii conventiei cu efecte extinse si dupa data încetarii contractului si raportul de cauzalitate sunt recunoscute implicit de pârâta prin faptul ca la începutul anului 2005 a constatat pagubele aduse apartamentului reclamantei si a început demersurile pentru refacerea terasei, dar si pentru repararea apartamentului. Ca executantul are culpa pentru efectuarea necorespunzatoare a reparatiilor nu priveste sub acest aspect, întrucât temeiul actiunii este raspunderea contractuala, iar raporturile contractuale s-au derulat cu pârâta, nu cu executantul. Fapta delictuala pretinsa: distrugerea terasei si nerepararea ei se imputa autorului, în cauza pârâta.

Fata de acestea, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei.

În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei invocate de pârâta în cursul procesului, motivat de faptul ca în 1998 conventia de închiriere s-a încheiat de Asociatia de locatari si nu de reclamanta, instanta constata ca:

Potrivit chiar dispozitiilor contractului din 1998, „locatarii blocului” din cadrul asociatiei au încheiat contractul, prin urmare si reclamanta este, ca proprietar, semnatar. De altfel, actul de închiriere este încheiat de asociatie în numele proprietarilor, ea având doar drept de administrare a proprietatii comune fortate primit prin lege si prin respectarea formalitatilor legale, astfel încât a solicita reclamantei pentru promovarea prezentei cereri „mandat” din partea „mandatarului” ei ar fi o sarcina disproportionata. Mai mult, reclamanta este cea vatamata prin nerespectarea dispozitiilor contractului, astfel încât ea justifica calitatea pe care o are.

Atât S.C.I S.A. cât si S.C.CC S.R.L. au invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, care însa trebuie solutionata raportat doar la cererile de chemare în garantie, si nu la cererea principala, întrucât ele sunt pârâte doar în acele actiuni.

Pe fondul actiunii principale, retine instanta ca: s-a probat ca la începutul anului 2005 au existat infiltrari ale apelor meteorice la nivelul terasei blocului, care au afectat apartamentul reclamantei, datorate amplasarii de catre pârâta S.C.O S.A. a unor echipamente. Cu toate ca a încercat repararea prejudiciilor, prin angajarea unor firme de specialitate, prejudiciile nu au fost în totalitate înlaturate. Or, pârâta are obligatia de a readuce spatiul în forma initiala, de a asigura repararea terasei de asa natura încât sa nu se mai produca infiltratii.

Sustine pârâta ca în realitate lucrarile s-au facut, ca au avut o garantie de 12 luni si ca pârâta nu devine responsabila pentru toate problemele ulterioare care apar la imobil. De asemenea, se apara pârâta sustinând ca la receptia lucrarii nu au existat obiectiuni.

Retine instanta ca procesul verbal de receptie finala nu are ca scop sa constate realizarea lucrarilor în toti parametrii de calitate, ci este actul care marcheaza finalul unor lucrari. De acest moment se leaga ulterior problema prescriptiei. Nu se poate retine însa ca, daca nu au existat obiectiuni la acel moment, prejudiciatii nu mai pot solicita eventuale pretentii legate de calitatea lucrarilor(vizibile uneori ulterior, ca în cazul de fata, când infiltratiile apar doar în timp umed). Aceasta întrucât beneficiarii lucrarii nu au cunostinte de specialitate si nu pot aprecia la momentul încetarii lucrarilor daca acestea corespund sau nu standardelor. Semnarea acestui proces verbal presupune un acord al contractantilor asupra momentului încetarii lucrarilor efectuate, nu un acord asupra calitatii.

De altfel, optiunea pârâtei de a efectua repararea terasei cu o metoda ce asigura garantie 1 an, nu îi înlatura obligatia de a înlatura prejudiciul creat, atâta vreme cât acesta este produs tot ca urmare a propriei fapte, coroborata eventual cu fapta executantului, indusa tot de pârâta care l-a angajat, de a nu repara corespunzator primele pagube.

Pentru aceste considerente, instanta va admite cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei de a reface hidroizolatia de la nivelul terasei deasupra apartamentului reclamantei astfel încât sa nu mai para infiltratii.

În ceea ce priveste cererea de daune morale, instanta constata ca partile s-au mai judecat în cauza ……/245/2006(având ca obiect obligarea pârâtei de a reface apartamentul si daune morale). Instanta a obligat irevocabil pârâta sa plateasca reclamantei 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru suferintele psihice cauzate ca urmare a disconfortului suportat din 2004 si pâna în 2.02.2007, fiind nevoita sa locuiasca într-un spatiu total insalubru, cu grad avansat de degradare, în conditii de stres.

Reclamanta îsi întemeiaza pretentiile morale din prezenta actiune pe aceleasi considerente.

Pentru perioada ulterioara si pâna la 21.03.2008, când potrivit declaratiei de la fila 163 dosar reclamanta a primit banii de la pârâta pentru repararea degradarilor aduse apartamentului, apreciaza instanta ca suma de 5000 lei este justa pentru repararea prejudiciului suferit de reclamanta pentru stresul si suferintele cauzate de disconfortul locuintei sale, mai mici dupa efectuarea reparatiilor din 2005 asupra terasei. Începând cu 21.03.2008, reclamanta ar fi avut posibilitatea repararii degradarilor si readucerii bunului într-o stare buna, însa continuarea infiltratiilor în terasa blocului ar fi condus la o noua deteriorare. Si pentru perioada urmatoare, pâna în prezent, se justifica acordarea de daune morale reclamantei în valoare de 2000 lei.

Cu privire la cererea de chemare în garantie formulata de S.C. O S.A. în contradictoriu cu S.C.I S.A.:

Chemata în garantie a invocat exceptia prescrierii dreptului la actiune deoarece perioada de garantie de 1 an a expirat si deoarece de la data încheierii procesului verbal de receptie si pâna la promovarea actiunilor au trecut mai mult de 3 ani.

Retine instanta ca atât S.C.I S.A. cât si S.C. CC S.R.L. fac confuzie între termenul de prescriptie si termenul de garantie.

În conditiile în care partile nu au stipulat un termen conventional de garantie, el este cel prevazut de art. 11 din Decretul Lege 167/1958, de 1 an pentru viciile unei lucrari.

În cazul acestor termene de garantie, termenul de prescriptie curge diferit, în sensul ca prescriptia curge de la data descoperirii viciilor, cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrarii. Astfel, termenul de prescriptie începe sa curga de la data producerii infiltratiilor, iar în cazul în care acestea nu s-au produs pâna la momentul împlinirii unui an de la predarea lucrarii, de la acest ultim termen. Daca pâna la 15.04.2006(un an de la predarea lucrarii) nu s-ar fi descoperit infiltratii, prescriptia dreptului la actiune începe a curge din acest moment, si nu se epuizeaza la acest moment, cum sustin chematele în garantie.

Cum infiltratiile au fost descoperite în timp, termenele de prescriptie au început sa curga de la aceste momente, dar au si fost întrerupte de recunoasterile facute de pârâta si de chematii în garantie, care au luat masuri de reparare.

Prin urmare, atât cererea principala cât si cererile de chemare în garantie sunt în termen.

Între S.C. O S.A si S.C.I S.A. s-a încheiat contractul de antreprenoriat de la filele 192 si urmatoarele din dosar. Antreprenorul s-a obligat sa efectueze lucrari de constructie, montaj, întretinere preventiva si corectiva a spatiilor ocupate de S.C.O S.A. cu echipamentele sale. Potrivit art. 5 din contract, antreprenorul este raspunzator pentru îndeplinirea obligatiilor sale, care trebuie îndeplinite corespunzator de agentii sau subcontractorii sai. De asemenea este raspunzator pentru neglijenta, culpa sau omisiunile subcontractantilor, garantând în acest sens si obligându-se la despagubire.

Prin urmare, retine instanta ca antreprenorul are obligatia contractuala de a se ocupa de repararea spatiului de asa natura încât sa nu mai apara infiltratii. Pentru aceste motive, va admite cererea de chemare în garantie cu privire la acest aspect.

Cu privire la cererea de obligare a chematei în garantie la plata daunelor morale la care pârâta a fost obligata în favoarea reclamantei, instanta considera ca persoana chemata în garantie nu trebuie sa contribuie la achitarea acestora, fiind doar culpa pârâtei în producerea lor, pe considerentul ca reparatiile efectuate în 2005 nu s-au dovedit a fi necorespunzatoare.

În ceea ce priveste cererea de chemare în garantie formulata de S.C.CC S.R.L., fata de exceptia invocata, a prescriptiei dreptului la actiune, instanta o va respinge pe aceleasi considerente exprimate mai sus. În ceea ce priveste lipsa calitatii sale procesuale pasive, retine instanta ca cererea de chemare în garantie este întemeiata pe dispozitiile contractuale, rezultate din conventia ……./2005, prin urmare chemata în garantie, parte în contract, are calitate procesuala. Sustinerea acesteia ca nu are raport contractual cu reclamanta este nepertinenta raportat la obiectul actiunii care se deruleaza între ea si cocontractanta sa, S.C.I S.A.

Culpa procesuala a chematului în garantie trebuie apreciata raportat la obligatiile ce îi reveneau potrivit contractului încheiat cu S.C. I S.A.

Asa cum rezulta din concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza, S.C. CC S.R.L. si-a respectat obligatiile contractuale, efectuând corespunzator reparatiile în anul 2005, asa cum au fost stabilite expres în conventie.

Astfel, expertul a constatat ca reparatiile sunt de buna calitate, fara desprinderi sau umflaturi, astfel încât prejudiciile nu pot fi puse pe seama unor lucrari de proasta calitate.

Expertul a opinat de asemenea ca nu se poate determina locul de patrundere a apelor meteorice datorita refacerii partiale a terasei, de regula reparatiile locale nedând rezultate.

Sustinerile reclamantei conform carora executantul nu a respectat obligatiile(nu a decopertat în întregime, a aplicat membrana direct pe gresie etc.) nu au fost probate. Neefectuarea probei prin inundare invocata de reclamanta nu conduce implicit la considerarea unei lucrari de proasta calitate, de vreme ce aceasta proba nu se dispune obligatoriu în toate cazurile si nu se impunea fata de împrejurarea ca nu s-a refacut toata zona de terasa, ci doar cea de deasupra apartamentului reclamantei.

Pentru aceste considerente, instanta va respinge cererea de chemare în garantie a S.C. CC S.R.L.

Cererea de chemare în garantie a Asociatiei de proprietari va fi respinsa pentru neîntrunirea cerintelor art. 60 Cod pr.civ., în sensul ca nici o relatie contractuala sau delictuala nu poate constitui baza a chemarii acesteia în judecata de catre executant.

Tags: Contract de antrepriza