Plangere impotriva rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala. Exceptia tardivitatii.

Dupa respingerea plângerii facute conform art. 275 – 278 ind 1 Cod procedura penala împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a

ordonantei de scoatere de sub urmarire penala potrivit art.2781 alin.1 Cod procedura penala, „dupa respingerea plângerii facute conform art.275 – 278, împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei de ….. scoatere de sub urmarire penala ….persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta….”

Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.1451/312/2008, petentul X, a solicitat admiterea plângerii formulate împotriva rezolutiei nr.171/II/2/2007 pronuntata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia în dosar nr. 409/P/2006 si restituirea cutitului pe care organele de urmarire penala i l-au ridicat.

În motivarea plângerii sale petentul arata ca solicita restituirea cutitului întrucât acest bun este un cadou primit de la un prieten italian.

Prin sentinta penala nr 599 din 14 martie 2008 pronuntata de Judecatoria Slobozia instanta a admis exceptia tardivitatii invocata din oficiu, a respins ca tardiva plângerea formulata de petentul – învinuit X împotriva rezolutiei nr.171/II/2/31.01.2008 pronuntata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia în dosarul nr.409/P/2006.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca prin Ordonanta din 8.02.2007 Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia a dispus în dosarul penal nr.409/P/2006, scoaterea de sub urmarire penala a petentului – învinuit X pentru savârsirea infractiunii prev. de art.11 al.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal si aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 90 lei RON si confiscarea unui cutit cu lama de 7 cm.

Pentru a se lua aceasta solutie s-a retinut ca în ziua de 23.02.2006 petentul – învinuit a fost depistat de o patrula din cadrul Politiei Comunitare pe raza municipiului Slobozia având asupra sa un cutit.

Împotriva solutiei a formulat plângere solicitând restituirea cutitului confiscat.

Prin rezolutia nr.171/II/2/31.01.2007 prim – procurorul de la Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia a respins plângerea învinuitului X ca fiind neîntemeiata cu motivarea ca masura de siguranta a confiscarii este legala conform art. 118 lit. f Cod penal.

Rezolutia a fost comunicata petentului – învinuit la Penitenciarul la data de 4.02.2008 conform borderoului de comunicare a corespondentei din penitenciar (fila 9 dosar).

Fata de aceasta dispozitie, instanta din oficiu, în sedinta publica din 14.03.2008, a invocat exceptia tardivitatii plângerii formulate.

Exceptia tardivitatii este întemeiata, pentru urmatoarele argumente: petentul – învinuit X avea posibilitatea legala sa formuleze plângere împotriva rezolutiei în termen de 20 zile de la data comunicarii acestora.

Cum rezolutia a fost primita de petentul – învinuit la data de 4.02.2008 (fila 9), plângerea adresata instantei competente putea fi facuta pâna la data de 25.02.2008 inclusiv.

Fata de faptul ca petentul – învinuit a formulat plângerea la data de 27.02.2008 (fila 4) asa cum rezulta din data trecuta pe stampila de pe plic, instanta constata ca aceasta a fost formulata peste termenul de 20 zile prevazut de dispozitiile legale mai sus citate si care s-ar fi împlinit la data de 25.02.2008.

Fata de aspectele sus – retinute plângerea adresata instantei apare ca tardiv formulata, motiv pentru care instanta va admite exceptia tardivitatii invocata din oficiu si va respinge, ca tardiva plângerea formulata de petentul – învinuit X împotriva rezolutiei nr. 171/II/2/31.01.2008 pronuntata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia în dosarul nr. 409/P/2006.

Totodata, vazând si dispozitiile art.2781 alin. 8 lit.a, va mentine rezolutia nr. 171/II/2/31.01.2008 pronuntata în dosarul nr.409/P/2006.

Hotarârea a ramas definitiva prin decizia penala nr 173/R/21.05.2008 a Tribunalului Ialomita care a respins ca nefundat recursul declarat de petentul – învinuit.

Tags: excepţia tardivităţii

Calcul termen împotriva soluţiilor prevăzute de art. 278 cod procedură penală

Dosar nr. 3757/333/2009 – calcul termen împotriva soluţiilor prevăzute de art. 278 cod procedură penală
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 479/R
Şedinţa publică de la 10 Decembrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: OANĂ RADU
Judecător: NICULACHE LUMINIŢA
Judecător: SIMIONESCU ELENA
Grefier: HOŢOLEANU CRISTINA
Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE

Pe rol, la ordine se află spre soluţionare recursul penal declarat de petentul M S, cu domiciliul în sat şi comuna împotriva sentinţei penale nr. 1154 din 9.10.2009 a Judecătoriei Vaslui, dată în dosarul penal nr. 3757/333/2009 al Judecătoriei Vaslui.

Obiectul cauzei: plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsesc: petentul recurent M S şi persoana cercetată intimată C T pentru care se prezintă apărătorul ales av. Grigoraş Emanuel.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat de petent în termen legal, fără a fi motivat în scris. Au sosit relaţiile de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui. Direcţia de poştă, prin persoana d-lui Mitrofan a răspuns telefonic faptul că petentului M S i-a fost comunicată rezoluţia parchetului la data de 4.06.2009. Petentul recurent M S a depus o cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 10.000 euro.

S-au verificat actele şi lucrările dosarului, după care:

Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanţa constată cauza în stare de judecată şi dă cuvântul cu privire la recursul declarat în cauză.

D-l. av. Grigoraş, având cuvântul pentru persoana cercetată intimată C T, arată că raportat la datele comunicate telefonic de către Poşta Română, sunt respectate matematic cele 20 de zile de la ultima comunicare. Însă, petentul trebuia să sesizeze instanţa de judecată în termen de cel mult 40 de zile, termen compus, începând cu data depunerii plângerii. Nerespectarea acestui termen compus, atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, potrivit disp. art. 185 Cod procedură penală. Acest aspect rezultă şi din disp. art. 278 Cod procedură penală. Întrucât recurentul M S depune plângerea pe data de 16.04.2009 şi ulterior, se adresează instanţei cu plângere, criticând soluţia procurorului pe data de 25.06.2009, în condiţiile în care pe data de 12.05. 2009 a fost soluţionată prima plângere. Consideră că plângerea este tardiv introdusă, fapt pentru care solicită admiterea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, pe data de 16.04.2009 s-a formulat plângere de către M S, iar procurorul avea la dispoziţie pentru soluţionarea acesteia 20 de zile, adică 6.05.2009. Nu s-a soluţionat în acest termen de 20 de zile, întrucât plângerea a fost soluţionată pe 12.05.2009. În aceste condiţii, următorul termen de 20 de zile curgea de la data de 6.05.2009 şi nu de la 12.05.2009.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat. Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, precum şi răspunsul comunicat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, consideră că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală. În mod corect şi legal prima instanţă respinge plângerea petentului ca tardiv formulată. Petentul M S a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului de caz la data de 16.04.2009, iar plângerea la instanţă a formulat-o la data de 25.06. 2009, deci peste termenul prevăzut de lege. Solicită menţinerea soluţiei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunţare.

Ulterior deliberării

TRIBUNALUL,

Asupra recursului penal declarat în cauză constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1154/9.10.2009 n a Judecătoriei Vaslui s-a dispus admiterea excepţiei tardivităţii formulării plângerii şi, în baza art. 2781 alin.8 litera a Cod procedură penală, s-a respins plângerea formulată de petentul M S, împotriva rezoluţiei nr. 3027/P/2008 din 23.03. 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitoarei C T pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi sancţionate de art. 205, 206 din Cod penal, soluţie menţinută prin ordonanţa nr. 545/II/2 din 12.05.2009 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, ca tardiv formulată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia nr.3027/P/2008 din 23.03.2009, în conformitate cu dispoziţiile art.10 lit. b şi art. 228 alin. 6 Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C T pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 205 şi 206 din Cod penal.

Împotriva acestei soluţii petentul M S, în temeiul art. 278 Cod procedură penală, s-a adresat cu plângere la Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui care, prin Ordonanţa nr. 545/II/2 din 12.05. 2009, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei nr.3027/P/2008 din 23.03.2009, rezoluţie fiind comunicată petentului la 02.06. 2009 care a semnat dovada de primire la 04.06.2009( fila 9 dosar instanţă).

Împotriva acestei soluţii, petentul M S a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile art.278 indice 1 alin.1 Cod procedură penală pe care a depus-o la instanţa de judecată la 25.06.2009.

Prin art. 185 Cod procedură penală, legiuitorul a stabilit următoarele : „ când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen”.

Aşadar, potrivit formalismului legii procesual penale, având caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art.21 cu referire la art.16 din Constituţia României, revizuită, şi ca raţiune satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale, prin stabilirea unor termene peremptorii vizând durata rezonabilă de soluţionare definitivă a cauzei penale, conform dispoziţiilor art.6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin textul menţionat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancţiunii menţionate, duce la pierderea acestuia.

Prin art. 278 indice 1 Cod procedură penală, a fost stabilit un termen de 20 zile pentru formularea plângerii împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, momentul de la acare acesta începe să curgă fiind cel al comunicării soluţiei de respingere a plângerii făcute potrivit art. 275-278 Cod procedură penală sau, după caz, în situaţia nesoluţionării în termen a acestei din urmă plângeri, data expirării termenului de 20 zile în care procurorul ierarhic superior avea obligaţia a o rezolva.

Or, petentul a sesizat instanţa de judecată cu depăşirea termenului de 20 zile prevăzut de art. 278 indice 1 Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs petentul M S care a învederat că excepţia tardivităţii nu poate fi admisă, deoarece sunt aplicabile prevederile art.186 C.pr. penală.

Examinând cauza şi judecata instanţei de fond sub aspectul problemelor de drept invocate şi, potrivit art.3856 alin 3 din C.pr.penală sub toate aspectele ei, tribunalul constată că recursul declarat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru motivele ce vor fi arătate :

Potrivit art. 2781 din C.proc.penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Conform art.186 din C.proc.penală, la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.

Într-o atare situaţie, cum comunicarea modului de rezolvare a plângerii de către prim procuror s-a realizat la data de 04.06.2009, iar petentul a formulat plângere conform art. 2781 din C.proc.penală la data de 25.06.2009, susţinerile domniei sale referitoare la faptul că termenul a fost calculat greşit sunt pertinente. Astfel, dacă nu se iau în calcul ziua comunicării actului, 04.06.2009, şi ziua formulării plângerii, 25.06.2009, aşa cum cer prevederile art.186 din C.proc.penală, se constată că rămân tocmai 20 zile libere, aşa încât data de 25.06.2009 este înlăuntrul termenului la care se face referire.

În cauza de faţă însă termenul de formulare a plângerii se impune a fi calculat în raport de prevederile art. 2781 din C.proc.penală, potrivit cărora în cazul în care prim-procurorul parchetului nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art.277, termenul prevăzut în alin.1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.

Aceasta, deoarece petentul a formulat plângere la prim procuror la data de 16.04.2009, aspect ce rezultă din adresa nr.3027/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, aflată la dosarul instanţei de recurs. Plângerea a fost rezolvată prin Ordonanţa 545/II/2/2009 din data de 12.05.2009, deci după expirarea celor 20 de zile, aşa încât petentul avea dreptul de a formula plângere la instanţă, în termen 20 zile de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile, respectiv în 40 de zile calculate de la momentul la care a făcut plângere la prim procuror.

Cum plângerea a fost depusă la data de 25.06.2009, tribunalul observă că nu a fost respectat termenul de formulare a plângerii prev. de 2781 alin. 2 din C.proc.penală aplicabil în cauză, petentul neavând facultatea de a alege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.38515 pct.1 lit. b din C.proc.penală, va respinge recursul formulat ca nefondat.

Va respinge cererea recurentului M S de constituire ca parte civilă, ca inadmisibilă.

Va obliga recurentul la plata sumei de 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Va obliga recurentul M S la plata sumei de 800 lei către persoana cercetată C T cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de petentul M S, împotriva sentinţei penale nr.1154 din 9.10.2009 a Judecătoriei Vaslui, pe care o menţine .

Respinge cererea recurentului M S de constituire ca parte civilă, ca inadmisibilă.

Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul M S la plata sumei de 800 lei către persoana cercetată C T cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

O.R. N.L. S.E. H.C.

Tags: excepţia tardivităţii

Contestaţie decizie desfacere contract de muncă

Dosar nr. 897/88/2008
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ NR.152
Şedinţa publică din data de 2 februarie 2009

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.1941/88/2007 reclamantul ……. a formulat contestaţie împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.241 din 26.07.2007 emisă de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Tulcea, solicitând anularea acesteia ca nelegală şi netemeinică şi reintegrarea în funcţia avută anterior,cu obligarea la plata drepturilor salariale ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că a funcţionat în calitate de pădurar al Direcţiei Silvice Tulcea din anul 1972 iniţial la Ocolul Silvic ……, iar din anul 2004 la Ocolul Silvic ……. având în supraveghere Cantonul 9 Zaclău.

S-a mai arătat că în perioada martie – aprilie 2007 s-a efectuat un control de fond la cantonul supravegheat de contestator, urmare căreia i s-a desfăcut contractul de muncă motivat de faptul că datorită gestionării neglijente şi efectuării unei paze necorespunzătoare, în canton s-au produs 255 delicte silvice cu un volum de 202,972 m.c.

S-a invocat excepţia tardivităţii emiterii deciziei întrucât angajatorul a aplicat sancţiunea disciplinară peste termenul legal de 30de zile calendaristice calculate de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare.

S-a mai solicitat să se constate că decizia în discuţie este lovită de nulitate absolută motivat de faptul că pretinsa faptă nu a fost descrisă în mod corespunzător angajatorul neprecizând în ce constă aceasta, făcând referire generică la un nr.de 255 delicte silvice situaţie în care se află în imposibilitatea formulării apărării.

În măsura în care angajatorul prin delicte silvice a avut în vedere tăieri ilegale de arbori în cantonul supravegheat de contestator, acesta a solicitat să se constate că în legătură cu astfel de fapte, şi-a îndeplinit întocmai sarcinile de serviciu în perioada 2004 – 2007 în cadrul Ocolului Silvic …… identificând autorii şi întocmind un nr.de aprox.200 procese -verbale de contravenţie.

Prin sentinţa civilă nr.2399 din 19 dec.2007, tribunalul a respins contestaţia, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs contestatorul ……., criticând-o sub aspectul legalităţii, întrucât prin contestaţie a invocat excepţia tardivităţii emiterii deciziei nr.241/26.07.2007, excepţie pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din 6.12.2007, asupra căreia instanţa a omis a se pronunţa, iar prin soluţionarea cauzei pe fond la acel termen i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Prin decizia civilă nr.173/24 martie 2008 Curtea de Apel Constanţa a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin contestaţia introdusă pe rolul Tribunalului Tulcea contestatorul ……. a invocat excepţia tardivităţii emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.241/26.07.2007, excepţie pusă în discuţia contradictorie a părţilor la termenul de judecată din 06.12.2007, asupra căreia instanţa a aomis a se pronunţa, statuând la data de 19.12.2007 în sensul respingerii contestaţiei ca nefondată.

Procedând în acest fel, instanţa de fo9nd s-a pronunţat pe altceva decât ceea ce i s-a cerut la termenul de judecată din 06.12.2007, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului dreptului, fiind totodată încălcat principiul contradictorialităţii cu privire la dezbaterile de la acea dată asupra contestaţiei formulate de ……..

După casare cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.897/88/2008.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu martori şi proba cu expertiza tehnică specialitatea silvicultură.

La termenul când s-a judecat cauza, contestatorul prin avocat a arătat că înţelege să nu mai solicite reintegrarea în muncă, motivat de faptul că, s-a pensionat.

Examinând cauza, instanţa reţine următoarele:

Referitor la excepţia tardivităţii emiterii deciziei contestate se constată că ea este nefondată.

Prin decizia nr.241/26.07.2007 s-a procedat la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, pădurar în cadrul Ocolului Silvic ….. în temeiul art.100 lit.”g” din Contractul colectiv de muncă coroborat cu dospoz.art.48 alin.2 lit.g din OG nr.59/2000 privind Statutul Personalului Silvic aprobată şi modificată prin Legea nr.247/2001.

S-a menţionat în cuprinsul deciziei contestate că măsura disciplinară a fost aplicată ca urmare a constatării unor delicte silvice în cantonul nr.9 Zaclău, aflat în paza şi gestiunea contestatorului, respectiv un nr.de 255 delicte silvice cu un volum de 202,972 mc. şi o valoare de 28.455,48 Ron.

Se mai constată că prin raportul înregistrat la Direcţia Silvică ……. sub nr.360/22.02.2007 întocmit de tehnicianul silvic ……, fila 45 din dosar, au fost sesizate anumite nereguli privind gestionarea masei lemnoase din Cantonul pădurarului ……..

Urmare acestui raport s-a dispus efectuarea unui control parţial, control care s-a desfăşurat în perioada 26-28 febr.2007 şi a relevat existenţa unui nr.de 253 delicte silvice pentru care nu au fost prezentate documente justificative şi care au fost evidenţiate în carnetul de inventariere, întocmit la 26.02.2007 şi 28.02.2008 însuşit de contestator.

Acest fapt este adus la cunoştinţa conducerii Direcţiei Silvice ……. cu raportul nr.464/12.03.2007 înregistrat sub nr.1256/16.03.2007 la Direcţia Silvică ……

Ţinând seama de constatările cuprinse în raport, precum şi de propunerile de sancţionare făcute, respectiv desfacerea disciplinară a contractului de muncă a contestatorului, s-a făcut aplicarea dispoz.art.49 alin.2 din Statutul personalului silvic coroborat cu art.18 din Ordinul nr.247/2002, potrivit cu care „în cazul abaterilor disciplinare pentru care se propun sancţiuni menţionate la art.48 alin.(2) lit.d,f,g consiliul de disciplină analizează faptele săvârşite în vederea adoptării dintre sancţiunile respective, astfel că documentaţia a fost comunicată spre analiză, dezbatere şi propunere Consiliului de disciplină.

Finalizarea acţiunilor desfăşurate de către Consiliul de disciplină s-a concretizat în raportul nr.2917/27.06.2007 care a fost comunicat conducerii, astfel cum prevede art.50 alin.3 din Statutul personalului silvic şi art.22 alin.4 din Ordinul nr.247/2002 pentru ca pe baza propunerii acestui organism să se aplice sancţiunea (art.53 alin.1 lit.b).

Decizia contestată nu a fost emisă tardiv, întrucât au fost respectate termenele prevăzute de art.268 din Codul muncii, cât şi cele prevăzute de Legea nr.188/1999.

Sancţiunea disciplinară nu a fost aplicată peste termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare de 6 luni, deoarece de la înregistrarea raportului nr.1256/16.03.2007 şi până la emiterea deciziei au trecut mai puţin de 6 luni. Totodată a fost respectat şi termenul de 30 de zile privind aplicarea sancţiunii disciplinare prin emiterea deciziei în forma scrisă. Momentul începerii curgerii termenului este cel al înregistrării contestaţiei formulate de ……. (nr.88/22.06.2007). Acest moment este în concordanţă cu prevederea art.24 alin.1 din Ordinul nr.274/2002, în acelaşi sens fiind şi art.52 alin.2 din Statutul personalului silvic.

Chiar în ipoteza în care se consideră ca moment al începerii termenului data raportului Consiliului de disciplină nr.2917/27.06.2007 se poate concluziona că decizia este emisă în termenul legal de 30 de zile.

Decizia contestată a fost emisă şi cu respectarea dispoz.art.77 alin.5 din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit cu care sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare.

Ori, din probele administrate în cauză a rezultat că data săvârşirii debitelor reţinute în sarcina contestatorului este perioada ianuarie – februarie 2007.

Este neîntemeiată şi susţinerea potrivit cu care decizia contestată este lovită de nulitate deoarece fapta imputată nu a fost descrisă concret, întrucât din considerentele deciziei rezultă care este fapta imputată, respectiv constatarea delictelor silvice în cantonul 9 Zaclău, aflat în paza şi gestiunea contestatorului, respectiv un nr.de 255 delicte silvice cu un volum de 202,972 mc. şi o valoare de 28.455,48 Ron.

Faptul că în decizia contestată nu sunt arătate in extenso abaterile reţinute în sarcina contestatorului nu este de natură să ducă la concluzia că decizia ar fi lovită de nulitate, întrucât abaterile au fost detaliate în cuprinsul actelor care au stat la baza emiterii deciziei, iar contestatorul a luat cunoştinţă despre acestea, în timpul cercetării prealabile, fiind audiat.

Din probele administrate în cauză a rezultat şi existenţa faptei reţinute în sarcina contestatorului, acesta făcându-se vinovat de săvârşirea abaterii disciplinare abatere de o gravitate deosebită cu consecinţe din punct de vedere material.

În nota explicativă dată de contestator în cursul efectuării cercetării prealabile, acesta a recunosc ut implicarea în producerea anumitor delicte ca şi încercarea acestuia de a ascunde producerea prejudiciului.

Prin săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, contestatorul nu şi-a îndeplinit principala atribuţie stabilită prin Regulamentul pentru paza pădurii şi fişa postului, respectiv paza cantonului al cărui tutelar era.

Expertiza efectuată în cauză a constatat existenţa unor tăieri ilegale de arbore în perioada ianuarie – februarie 2007, care deşi nu sunt în numărul reţinut, prin decizia de sancţionare, această expertiză a fost efectuată la 2 ani de la constatarea săvârşirii delictelor, iar zona a fost inundabilă şi vegetaţia a crescut.

Faţă de toate aceste considerente, urmează a respinge excepţia tardivităţii emiterii deciziei contestate, ca nefondată.

Urmează a respinge excepţia de nulitate absolută a deciziei contestate pentru nedescrierea abaterilor, ca nefondată.

Urmează a respinge contestaţia ca nefondată.

Tags: contencios administrativ, contestaţie, contract de muncă, desfacere, excepţia tardivităţii