COMERCIAL:Contestaţie formulată de debitoare la cererea creditorului de deschidere a procedurii generale de insolvenţă. Respingerea excepţiei de tardivitate. Respingerea cererii principale

Prin cererea înregistrată la instanţă sub nr. 4562/114/2010 la data de 7 octombrie 2010, creditoarea SC S. A. R. SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC A. SA pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva societăţii debitoare.

În motivarea cererii se arată că între creditoare şi debitoare s-au desfăşurat relaţii comerciale în baza contractului de vânzare prin credit încheiat la data de 04.12.2008. În baza contractului încheiat între părţi creditoarea s-a obligat să vândă , iar debitoarea să cumpere un echipament – sistem de ambalare BDF piese de pui şi consumabile aferente.

Precizează creditoarea că şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile, motiv pentru care în mod legal în baza contractului încheiat între părţi a emis facturile fiscale nr.5965401/23.02.2009 în cuantum de 506.717, 32 lei reprezentând contravaloare „ SISTEM AMBALARE BDF AV BUZĂU ” respectiv factura fiscală nr. 5966008/28.07.2009 în cuantum de 16.035.23 lei reprezentând „CRYOVAC BDF FILM 8050 FSW”. Arată că soldul actualizat este în cuantum de 496.240,84 lei , ambele facturi fiscale fiind achitate parţial de către debitoare , fiind înregistrate în contabilitatea acesteia , soldul în cuantum de 506.038,04 lei fiind confirmat de către debitoare prin extras la data de 31.12.2009.

De asemenea creditoarea arată că în conformitate cu dispoziţiile reţinute în cuprinsul anexei B la contractul încheiat între părţi solicită penalităţi de întârziere în cuantum de 257376,33 lei întrucât debitoarea s-a obligat să achite penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere la plata sistemului de ambalare BDF pentru piese pui.

În dovedirea cererii au fost depuse la dosar: copie facturi fiscale; copie contract vânzare prin credit încheiat la data de 21.12.2009; confirmare de sold emisă de către debitoare în data de 31.12.2009.

La cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarea SC A. SA a formulat contestaţie arătând că la data de 04.12.2008 între părţi s-a încheiat contractul de vânzare prin care creditoarea i-a vândut debitoarei un echipament în valoare de 99.160 euro, plata urmând să se efectueze într-un termen de 60 de luni.

Precizează debitoarea că imediat după livrarea echipamentului a încercat implementarea lui în activitatea de producţie, iar după livrarea echipamentului a fost livrată o cantitate de film necesară funcţionării acestuia, , produs furnizat în baza facturii nr.5966008/28.07.2009.

Ca urmare a furnizării de către a acestor produse, debitoarea a început producţia de ambalare , dar după 2 luni de zile a fost nevoită să înceteze activitatea cu acest echipament datorită reclamaţiilor provenite din piaţa de desfacere, motiv pentru care s-a solicitat creditoarei înlocuirea echipamentului care face obiectul contractului conform clauzei B din anexa C cu echipament de ambalare a cărnii de pasăre , care să aibă caracteristicile specificate.

De asemenea debitoarea arată că factura nr. 5965402/23.02.2009 în valoare de 506.717,32 lei emisă de creditoare este scadentă în anul 2013 , iar o parte din cantitatea de film livrată în baza facturii 5966009/28.07.2009 i-a fost returnată, iar cealaltă parte i-a fost pusă la dispoziţie.

Menţionează debitoarea că derulează afaceri cu marile companii naţionale, are investiţii semnificative, , are circa 1000 de angajaţi şi este angrenată în relaţii comerciale cu companii precum M. C. & C. România, K, C România, K. F. C.– KFC România, B. România şi alte companii naţionale şi multinaţionale.

Prin răspunsul la contestaţie formulat de creditoarea SC S. A. România SRL s-a invocat excepţia tardivităţii formulării acesteia de către debitoarea SC A. SA arătând că au primit în data de 03.11.2010 contestaţia, în condiţiile în care cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău în data de 07.10.2010 , iar primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 16.11.2010, invocând dispoziţiiile art. 33 alin.1 şi 2 din Legea 85/2006.

Pe fondul cauzei creditoarea a solicitat respingerea contestaţiei formulată de debitoare ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei de către debitoarea SC A. SA, instanţa consideră că este neîntemeiată şi în consecinţă urmează a fi respinsă.

Potrivit art. 33 alin. 1 şi 2 din Legea 85/2006 republicată, „ În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii, creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul sindic va comunica cererea în copie debitorului.

În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă.”

În urma verificării înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că debitoarea SC A. SA a primit copia cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către creditoare la data de 20.10.2010, iar contestaţia a fost înregistrată la Tribunalul Buzău la data de 29.10.2010, în termenul prevăzut de art.33 alin.2 din Legea 85/2006, la care s-a făcut referire maia sus.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că sunt neîntemeiate susţinerile creditoarei referitoare la tardivitatea formulării contestaţiei.

Analizând contestaţia formulată de debitoarea SC A. SA la cererea de deschidere a procedurii a insolvenţei formulată de către creditoarea SC S. A. România SRL , prin prisma înscrisurilor depuse la dosar, a dispoziţiilor legale invocate, tribunalul constată că aceasta este întemeiată , iar cererea formulată de creditoare este neîntemeiată.

Între societatea creditoare şi debitoare s-au desfăşurat relaţii comerciale în baza contractului de vânzare prin credit încheiat între părţi la data de 04.12.2008.

În baza contractului încheiat între părţi, creditoarea se obliga să vândă, iar debitoarea SC A. SA să cumpere un echipament sistem ambalare BDF piese de pui şi consumabile aferente.

Creditoarea susţine că şi-a îndeplinit toate obligaţiile, sens pentru care în mod legal în baza contractului încheiat între părţi a emis facturile fiscale nr.5965401/23.02.2009, in cuantum de 506.717,32 lei reprezentând contravaloarea „SISTEM AMBALARE BDF AV Buzău ” şi respectiv factura fiscală nr.5966008/28.07.2009 , în cuantum de 16.035,23 lei reprezentând „CRYOVAC BDF FILM 8050FSW”.

De asemenea a arătat că soldul actualizat este în cuantum de 496.240,84 lei ambele facturi fiscale fiind achitate parţial de către debitoare , fiind înregistrate în contabilitatea acesteia din urmă cu soldul în sumă de 506.038,04 lei confirmat de către aceasta din urmă prin extras la data de 31.12.2008. În conformitate cu dispoziţiile reţinute în cuprinsul anexei B la contractul încheiat între părţi, creditoarea solicită penalităţi de întârziere în cuantum de 257.376,33 lei, întrucât debitoarea s-a obligat să achite penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere la plata sistemului de ambalare BDF pentru piese pui.

Instanţa consideră că cererea formulată de către creditoarea SC S.A. România SRL este neîntemeiată deoarece în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 3 din Legea 85/2006 potrivit cărora „ În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii : 1.insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile: a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul după 90 de zile de la scadenţă nu a primit datoria sa faţă de creditor ; prezumţia este relativă ; b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei .”

Tribunalul consideră că suma de bani solicitată de către creditoare nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă din următoarele considerente: prin contractul de vânzare încheiat la data de 04.12.2008 părţile au convenit ca în situaţia în care echipamentul livrat nu este satisfăcător cerinţelor, s-a stipulat în mod expres în anexa C pct. b ( parte integrantă a contractului că ) „ în cazul în care compania A. SA va decide că în intervalul de 60 de luni de la cumpărarea echipamentului să îl înlocuiască cu unul sau mai multe echipamente ce vor face obiectul unui nou contract de vânzare cumpărare între SC S. A. România SRL şi A SA, atunci ambele părţi acceptă ca plăţile deja efectuate de către A. SA până la data înlocuirii echipamentului să se constituie ca avans la noul contract echipament. Aceasta clauză poate fi posibilă cu condiţia ca în momentul înlocuirii echipamentul folosit să fie în stare perfectă de funcţionare, fără uzuri sau deteriorări cauzate de către SC A. SA , cu excepţia uzurii normale de funcţionare. În cazul uzurii normale de funcţionare, echipamentul va fi evaluat la o valoare egală cu valoarea prezentului contract, din care se vor deduce 10% pentru fiecare 12 luni de funcţionare, în conformitate cu tabelul de mai jos.”

Aşa cum rezultă din susţinerile debitoarei şi din înscrisurile depuse la dosar, după două luni de zile de la începerea activităţii, aceasta a fost nevoită să înceteze activitatea cu echipamentul achiziţionat de la creditoare, urmare a reclamaţiilor provenite din piaţa de desfacere, motiv pentru care s-a solicitat creditoarei înlocuirea echipamentului care face obiectul contractului conform clauzei B din anexa C cu echipament de ambalare a cărnii de pasăre , care să aibă caracteristicile specificate.

Din cele reţinute mai sus rezultă că între părţi există neînţelegeri referitoare la executarea contractului încheiat între părţi, iar la momentul introducerii acţiunii formulate de creditoare se purtau discuţii între reprezentanţii părţilor.

În acelaşi timp, instanţa consideră că cererea creditoarei nu este exigibilă deoarece în data de 4.12.2008 s-a încheiat între părţi contractul de vânzare prin care creditoarea a vândut debitoarei un echipament de 99.160 euro, plata urmând să se facă în termen de 60 de luni , scadenţa ultimei rate fiind în anul 2013.

De asemenea, instanţa reţine că neplata sumei solicitate de către creditoare nu este consecinţa stării de insolvenţă a debitoarei , ci a situaţiei litigioase create ca urmare a refuzului creditoarei de a-şi executa obligaţiile asumate prin contractul încheiat între părţi la data de 31.12.2008, situaţie în care consideră că pentru clarificarea litigiului dintre părţi este necesară administrarea unor probatorii în cadrul unei acţiuni introduse potrivit procedurii de drept comun.

Totodată, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că debitoarea nu se află în stare de insolvenţă, respectiv efectuează plăţi şi încasează sume considerabile având circa 1000 de angajaţi şi contracte comerciale cu diferite companii naţionale şi multinaţionale, respectiv M. C. & C. România, K., C. România, C. – KFC România, B. România şi altele, astfel încât nu se află într-o stare de insolvenţă aşa cum prevăd dispoziţiile Legii 85/2006.

În raport de considerentele expuse, prin sentinţa nr. 1273 din 29.11.2010, instanţa a admis contestaţia formulată de debitoare, dispunând respingerea acţiunii creditoarei de deschidere a procedurii de insolvenţă a SC A. SA.

Tags: contestaţie

Contestaţie

DOSAR NR.2111/260/2008

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1992 Şedinţa publică din 23 sept.2010

Asupra cauzei civile de faţă;

Constată că prin decizia civilă nr.998/R/2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a admis recursul civil formulat de contestatorii D.O. şi D. C. în contradictoriu cu intimaţii V. I. şi AF V.

S-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza la rejudecare la aceiaşi instanţă.

Se reţine din considerentele deciziei că potrivit dispoziţiilor art.129 alin.5 C.pr.civilă, judecătorii au îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale,pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului în cauză, în baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

în speţa de faţă, raportat la motivele contestaţiei la executare, judecătorul ar fi trebuit să pună în discuţia părţilor efectuarea unei expertize tehnice topo cadastrale pentru evaluarea imobilului cu stabilirea obiectivelor şi a onorariilor experţilor.

Din dosarul trimis spre rejudecare şi din actele dosarului prezent, instanţa reţine,

ÎN FAPT:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei M. sub nr.2111/260/2008 contestatorii D.O. si D. C. in contradictoriu cu intimaţii V. I.si AF V. a solicitat anularea formei de executare constând in publicaţia de vânzare nr.50/2008 şi suspendarea executării silite.

Acţiunea a fost legal timbrata cu TT de 194 lei, TJ de 0,3 lei..

In motivare contestatorii au menţionat ca preţul imobilului scos la licitaţie in cadrul procedurii de executare silita, de 16260 lei, este derizoriu si in plus acest imobil se afla in codevălmăşie, fiind proprietatea celor doi soţi contestatori in prezenta cauza.

Contestatorii au solicitat suspendarea executării silite .

Intimata AF V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondata a contestaţiei la executare.

In motivare intimata a menţionat ca preţul imobilului a fost stabilit in mod corect de către un expert evaluator iar starea de codevălmăşie a încetat prin sentinţa judecătoreasca prin care s-a dispus efectuarea partajului.

Intimata a precizat ca D. C. nu are calitate procesual activa in prezenta cauza întrucât nu are calitate de debitor si nici nu poate invoca un drept real asupra bunului urmărit.

In drept s-au invocat prevederile art. 115 cod proc. civ.

Analizând materialul probator existent in cauza, instanţa retine următoarele:

Intimatul AF V., in calitate de creditor formulează cerere de executare silita împotriva debitoarei D. O. solicitând punerea in executare silita a acesteia in temeiul

titlului executoriu sentinţa civila 125/2005 pronunţata de Judecătoria M. in dosar 1637/2004.

In cadrul dosarului de executare silita 50 /E/2008″ BEJ B.E. întocmeşte publicaţia de vânzare din data de 19.05.2008 cu privire la imobilele constând in casa construita din chirpici, acoperita cu şindrila si suprafaţa de 350 mp teren curţi construcţii, ambele situate in corn S., jud. Bacău.

Prin contestaţia la executare, asa cum a fost completata ( fi. 55), ambii contestatori au invocat faptul ca imobilul scos la vânzare a fost subevaluat si se afla in proprietatea codevălmaşa a celor doi soţi.

Din conţinutul dosarului de executare silita rezulta ca D. C. nu are calitatea de debitor, iar potrivit sentinţei civile 125/2005 D. O. este proprietarul exclusiv al imobilelor scoase la vânzare de BEJ.

Pe cale de consecinţa, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesual active a contestatorului D. C. si va respinge contestaţia formulata de acesta ca fiind introdusa de o persoana fără calitate procesual activa.

La rejudecare, s-a prezentat contestatoarea D. O. , care a depus la dosar factura nr.00009627/7.05.2010, făcând dovada că a achitat credit creditorului V. I. suma de 2623 lei.

Creditorul prezent în instanţă a confirmat că a primit suma menţionată mai sus, dar a precizat că debitoarea îi mai datora nişte sume de bani pentru care nu are hotărâre judecătorească şi această sumă s-ar referi la alte datorii.

Contestatoarea a precizat că a achitat tot debitul şi nu insistă în motivele pe care se întemeia contestaţia nemaiimpunându-se efectuarea unei expertize în cauză. Instanţa a solicitat de la Bir Ex. judecătoresc B. E. să comunica instanţei dacă debitoarea mai are de achitat vreo sumă.

Executorul a trimis instanţei o adresă din care se reţine că la Bir.ex. judecătoresc nu a fost depusă nici o sumă şi că cheltuielile şi onorariul executorului sunt în sumă de 883 lei.

Instanţa analizând Publicaţiile de vânzare emise de către Bej Bindileu Eugen, în dosarul de executare nr.50/E/2008, constată că debitul pentru care era urmărită D. O. este de 2623 lei, reprezentând cheltuieli de judecată,onorariu de executare şi cheltuieli de executare,conform titlului executoriu s.c. nr. 125/2005 pronunţată de Judecătoria M. în dosar nr. 1637/2004, s.c. nr.24121/2006 pronunţată de Judecătoria M. definitivă prin D.c. nr.545/2007 a Tribunalului B..

Prin urmare, prin achitarea sumei de 2623 lei creditorului, chiar dacă debitoarea nu a depus suma la BEJ B. E., nu se poate constata că aceasta nu şi-a achitat obligaţia conform dosarului de executare.

Că debitoarea mai datorează creditorului alte sume, înafara titlurilor executorii în baza cărora a început executarea silită, este o problemă ce excede controlului judecătoresc din prezenta cauză.

Prin achitarea debitului, nu se mai impune efectuarea unei expertize, deoarece contestatoarea nu mai are interes în cauză iar contestaţia acesteia nu mai are obiect şi urmează a fi respinsă.

Se va respinge şi cererea de suspendare a executării silite ca efect a rămânerii fără obiect a contestaţiei la executare şi având în vedere că nu s-a depus nici cauţiunea stabilită de către instanţă.

Se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului D. C. şi se va respinge contestaţia la executare cu privire la acesta, pe această excepţie.

Tags: contestaţie

Contestatie

La data de 20 iulie 2010 s-a inregistrat la instanta contestatia la executare silita formulata de contestatoarea debitoare S.C. G S.R.L. in contradictoriu cu intimata creditoare S.C. A S S.R.L. impotriva procesului verbal nr. 240 din 5 iulie 2010 intocmit de Biroul Executorului Judecatoresc SM in dosarul de executare silita nr. 240/2010 prin care solicita anularea procesului verbal, intoarcerea executarii silite prin restabilirea situatiei anterioare cu consecinta restituirii recoltei culese de intimata creditoare si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea contestatiei, contestatoarea debitoare S.C. G S.R.L. sustine ca desi i-a comunicat creditoarei intimate S.C. A S S.R.L. ca este afectata de forta majora exoneratoare de raspundere, asa cum s-a retinut prin decizia civila nr. 1335/17 decembrie 2010 si incheierea de sedinta nr. 1 din 15 aprilie 2010 pronuntate de Curtea de Apel Iasi s-au ignorat dispozitiile contractuale ale art. 7 par. 21 lit.c Cod fiscal care reglementeaza notiunea de firma afiliata la grup si s-a solicitat incuviintarea executarii silite a biletului la ordin R2BR3A dupa care s-a procedat la inceperea executarii silite a recoltelor prinse de radacini intocmindu-se in acest sens procesul verbal nr. 240 din 5 iulie 2010 prin care se pune in vedere debitoarei contestatoare sa opreasca recoltarea culturilor agricole pentru care are gaj si sa-i permita creditoarei intimate S.C. A S S.R.L. sa recolteze diferenta de rapita si in continuare de grau pana la acoperirea debitului total de 172.491,81 lei recoltare ce va incepe la data de 6 iulie 2010, punandu-i-se in vedere numitului B C. sa fie prezent pentru data de 2010 cand va incepe recoltarea creditoarea intimata S.C. A S S.R.L., de asemenea sa se respecte prevederile Codului Penal pentru sustragerea bunurilor de sub gaj.

Mai arata contestatoarea debitoare ca urmarirea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini s-a facut fara respectarea prev. art. 463-470 Cod procedura civila care atrage nulitatea urmaririi, respectiv creditorul sa aiba titlu executoriu si sa fie ale debitorului, ori executarea s-a pornit in baza unui bilet la ordin fara a fi solicitata incuviintarea contractului de garantie reala mobiliara, iar bunurile urmaribile fusesera instrainate, astfel ca executarea recoltei trebuia sa inceteze, nu s-a respectat termenul de 6 saptamani inaintea coacerii fructelor, nu a fost emisa somatia de plata cu doua zile inaintea urmaririi, au fost incalcate disp. art. 386 Cod procedura civila deoarece executarea silita nu se va putea face nici in zilele nelucratoare stabilite potrivit legii, disp. art. 416 Cod procedura civila la incheierea procesului verbal nr. 240 din 5 iulie 2010, respectiv somatie verbala, descriere bunuri, aratarea locului, zilei si orei la care s-a facut urmarirea.

Prin intampinare, intimata creditoare S.C. A S S.R.L. a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat deoarece a fost formulata o contestatie similara in dosarul nr. 3549/189/2010 respinsa de Judecatoria B la data de 30 iulie 2010 si pe fond a solicitat respingerea contestatiei deoarece executarea silita are la baza biletul la ordin R2BR3A D0038609 emis de contestatoarea debitoare S.C. G S.R.L. refuzat la plata pentru suma de 165.557,51 lei, la care se adauga si penalitatile de intarziere calculate in baza clauzei penale contractuale, astfel ca debitul datorat la 12 iulie 2010 era de 264.579,09 lei, ori prin contractul de gaj inregistrat la Arhiva Electronica de Garantii Mobiliare V contestatoarea debitoare a garantat plata obligatiilor fata de societatea lor cu culturile de grau si rapita din anul 2009-2010 si cum la data de 5 iulie 2010 s-a constatat conform procesului verbal incheiat de executorul judecatoresc SM, cu ocazia deplasarii acestuia in vederea executarii silite, ca contestatoarea debitoare din dispozitia administratorului B C. a demarat recoltarea produselor agricole constituite garantie, i s-a pus in vedere sa opreasca recoltarea si sa-i permita sa recolteze diferenta de rapita si cultura de grau pana la acoperirea debitului.

Mai arata intimata creditoare ca decizia civila nr. 1335 pronuntata de C.A. G in dosarul nr. 2008 lamurita si completata prin incheierea din 15 aprilie 2010 nu-i este opozabila contestatoarei debitoare si nici ei deoarece are ca obiect relatia cu privire la executarea Conventiei nr. 58/2008 in relatia cu D.G.F.P. Galati si nu obligatiile contractuale asumate cu tertii.

Prin raspunsul la intampinare, contestatoarea debitoare S.C. G S.R.L. a solicitat respingerea exceptiei autoritatii de lucru judecat deoarece obiectul prezentei contestatii il constituie procesul verbal nr. 240 din 5 iulie 2010. S-a depus in copie contestatia la executare ce a constituit obiectul dosarului 2010 din continutul careia rezulta ca s-a contestat actul de executare silita, somatia emisa la 22 iunie 2010 si cum data inregistrarii contestatiei a fost 1 iulie 2010, iar prezenta contestatie s-a inregistrat la data de 20 iulie 2010, cu certitudine ca in cauza nu exista autoritate de lucru judecat intrucat asa cum a precizat contestatoarea debitoare, actul ce se contesta in prezenta cauza este procesul verbal nr. 240 din 5 iulie 2010, astfel ca exceptia invocata urmeaza a fi respinsa.

In vederea solutionarii prezentei cauze s-a depus inscrisuri, s-a anexat in copie dosarul de executare silita nr. 240/2010, executor judecatoresc S M.

De mentionat ca la prezentul dosar a fost conexat si dosarul 2010, avand obiect identic, cererea initiala fiind inregistrata pe rolul instantei la data de 21 iulie 2010, ulterior cererii din prezentul dosar.

Asa cum a precizat contestatoarea debitoare S.C. G S.R.L., prin prezenta contestatie se contesta procesul verbal 2010 intocmit la 5 iulie 2010 de Biroul Executorului Judecatoresc S cu incalcarea disp. prev. de art. 463-470, 386, 416 Cod procedura civila, cu precizarea in contestatia initiala ca nu putea fi trasa la raspundere contestatoarea debitoare deoarece era afectata de o forta majora exoneratoare de raspundere, asa cum rezulta din decizia civila nr. 1335 din 17 decembrie 2010 si incheierea de sedinta nr. 4056 din 15 aprilie 2010 pronuntata de Curtea de Apel I si pe care le-am identificat in actele dosarului de executare silita, anexat la dosarul cauzei.

Asa cum a aratat si intimata creditoare, hotararile pronuntate in dosarul nr. 4056/121/2008 a Curtii de Apel I nu sunt opozabile partilor din prezenta cauza deoarece are ca obiect relatia cu D.G. F.P. Galati si nu obligatii contractuale asumate de terti, astfel ca acest motiv al contestatiei nu este intemeiat.

Referitor la celelalte motive ale contestatiei in legatura cu modalitatea in care s-a intocmit procesul verbal nr. 240 din 5 iulie 2010 de catre Biroul Executorului Judecatoresc SM din continutul acestuia rezulta ca i s-a pus in vedere in vedere debitoarei contestatoare sa opreasca recoltarea culturilor agricole pentru care are gaj si sa-i permita creditoarei intimate S.C. A S S.R.L. sa recolteze diferenta de rapita si in continuare de grau pana la acoperirea debitului total de 172.491,81 lei recoltare ce va incepe la data de 6 iulie 2010, punandu-i-se in vedere numitului Banu C. Tudor sa fie prezent pentru data de 6 iulie 2010 cand va incepe recoltarea creditoarea intimata S.C. A S S.R.L., de asemenea sa se respecte prevederile Codului Penal pentru sustragerea bunurilor de sub gaj.

Intocmirea acestui act de executare se intemeiaza pe biletul la ordin R2BR3A D0038603 emis la data de 19 octombrie 2009 de catre contestatoarea debitoare S.C. G S.R.L. cu scadenta la 4 noiembrie 2009 pentru suma de 165.557,51 lei, a carui incuviintare a fost admisa prin incheierea din 15 iunie 2010 a Judecatoriei Barlad urmata de somatia din 22 iunie 2010 prin care i s-a pus in vedere contestatoarei debitoare sa achite creanta, dupa care la 5 iulie 2010 s-a intocmit procesul verbal nr. 240/2010 a carei anulare se solicita de catre contestatoarea debitoare facand referire la nerespectarea disp. prev. de Capitolul III Codul de procedura civila privind urmarirea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, ignorand faptul ca ea a semnat contractul de garantie aflat la filele 7-8, dosar de executare silita, prin care garanteaza contravaloarea contractului nr. 1110 mentionat si in biletul la ordin nr. R2BR3A D0038603 emis la data de 19 octombrie 2009 cu bunurile prevazute la anexa nr.1, respectiv cultura de grau si de rapita si prin care se obliga sa nu intraineze bunurile aduse garantie, cu precizarea expresa ca in caz de neexecutare intimata creditoare poate folosi mijloacele proprii pentru luarea in posesie a bunurilor afectate garantiei, astfel ca executorul judecatoresc a intocmit procesul verbal prin care pune in vedere debitoarei contestatoare sa opreasca recoltarea culturilor agricole pentru care are gaj si sa-i permita creditoarei intimate S.C. A S S.R.L. sa recolteze diferenta de rapita si in continuare de grau pana la acoperirea debitului total de 172.491,81 lei recoltare ce va incepe la data de 6 iulie 2010, punandu-i-se in vedere numitului BC. sa fie prezent pentru data de 6 iulie 2010 cand va incepe recoltarea creditoarea intimata S.C. A S S.R.L., de asemenea sa se respecte prevederile Codului Penal pentru sustragerea bunurilor de sub gaj.

Deoarece procesul verbal de executare silita nr. 240 din 5 iulie 2010 este o consecinta a obligatiei pe care si-a asumat-o contestatoarea debitoare, de a garanta cu cultura de grau si rapita plata contravalorii contractului de vanzare cumparare nr. 1110 din 18 mai 2009 pentru care a fost emis biletul la ordin emis la data de 19 octombrie 2009 de catre contestatoarea debitoare S.C. G S.R.L. cu scadenta la 4 noiembrie 2009, permitandu-i intimatei creditoare sa poata folosi mijloacele proprii pentru luarea in posesie a bunurilor afectate garantiei, instanta apreciaza ca procesul verbal a fost corect si legal intocmit, cu atat mai mult cu cat chiar contestatoarea debitoare recunoaste ca bunurile erau vandute desi avea obligatia de a nu le intraina, iar creanta pe care o datora intimatei creditoare nu a fost achitata in alta modalitate la scadenta si nici pana in prezent.

Pentru considerentele mentionate, contestatia din cererile conexe formulate urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata, in baza disp. art. 399, 404 Cod procedura civila, art. 1686 Cod civil cu mentinerea actului de executare contestat, dar si cu respingerea solicitarii privind intoarcerea executarii silite prin restabilirea situatiei anterioare cu consecinta restituirii recoltei culese de catre creditoarea intimata S.C. A S S.R.L.

Contestatia a fost formulata in termen legal si a fost legal timbrata cu taxa de timbru si timbru judiciar.

Tags: contestaţie

Contestatie

INSTANTA

Sub nr. din 4.03.2010, a fost inregistrata contestatia la executare impotriva procesului-verbal nr. 2009 din 23.02.2010 si a somatiei emise la aceeasi data in dosarul de executare nr. 306/2009 al biroului executorului judecatoresc B G C din B, contestatie formulata de contestatoarea debitoare V (fosta PS) S, in contradictoriu cu creditorii SC C SRL C si SC BCSRL C.

In motivarea contestatiei, precizata in cursul judecatii, contestatoarea a aratat ca suma de 72.799,3 lei, la a carei plata a fost somata contestatoarea, este eronata; de asemenea, cu ordinul de incasare din 5 nov. 2009 ea a platit suma de 9.000 lei. A mai aratat contestatoarea ca cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal incheiat de executorul judecatoresc la data de 23.02.2010 sunt in suma de 5.738,30 lei, desi din actele dosarului rezulta ca s-a platit numai suma de 10 lei, iar actualizarea sumei datorate de catre contestatoare s-a facut fara ca aceasta sa fi fost solicitata de catre creditoare.

In dovedirea contestatiei, contestatoarea a depus la dosar, in copie, somatia de plata din data de 23.02.2010, procesul-verbal nr. 306/2009 din 23.02.2010, ordinul de incasare in numerar nr. 2009110500092597/5 nov.2009, emis de BCR SA si a folosit proba cu expertiza contabila.

Biroul executorului judecatoresc BGC din B a comunicat instantei, in copie, dosarul de executare nr. 2010.

Creditoarele nu au formulat intampinare.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, se retin urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 312/23.04.2007 pronuntata de Judecatoria B, P (S) S a fost condamnata la pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare pentru savarsirea:

– infractiunii de delapidare, prev. de art. 215/1 Cod.pen, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod. pen., impotriva partii civile SC BI, cu un prejudiciu nerecuperat de 9.000 lei, si impotriva partii civile SC Buena Impex, cu un prejudiciu de 28.348 lei, nerecuperat;

– infractiunii de evaziune fiscala, prev. de art. 9 pct. 1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu un prejudiciu de 4.318,44 lei, impotriva Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, recuperat,

-infractiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod.pen., cu aplic. art. 37 din Legea nr. 82/1991;

-infractiunii de folosirea banilor societatii in interes personal, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, impotriva partii civile SC BC, cu un prejudiciu de 21.350 lei, din care s-a recuperat suma de 3.450 lei;

-infractiunii de uz de fals, prev. de art. 291 Cod. pen.

Prin aceeasi sentinta P (S) S a fost obligata sa plateasca:

-partii civile SC BI suma de 9.000 lei, reprezentand despagubiri civile,

-partii civile SC BCsuma de 46.248 lei, cu acelasi titlu,

-800 lei, cheltuieli judiciare catre stat.

Prin decizia penala nr. 23.01.2008 pronuntata de Tribunalul V, sentinta pen. nr. 23.04.2007 a Judecatoriei B a fost desfiintata in parte, in latura civila, in sensul ca P (S) S a fost obligata sa achite statului suma de 4.034,39 lei, reprezentand prejudiciu direct, la care se adauga dobanzi si penalitati de intarziere de la data ramanerii definitive a hotararii, pana la plata efectiva.

Prin decizia pen. nr.9.10.2008 a Curtii de Apel I, a fost respins apelul formulat de incuplata P (S) S impotriva deciziei pen. nr.17/23.01.2008 a Tribunalului V si a sentintei pen. nr. 312/23.04.2007 a Judecatoriei B, si a fost obligata inculpata P (S) S sa plateasca statului cheltuieli judiciare in suma de 500 lei.

Prin cererea din data de 26.11.2009, creditorii SC BI SRL C si SC BC SRL C, prin avocatul B E, au solicitat biroului executorului judecatoresc B G C din B punerea in executare a sentintei penale nr. 312/23.04.2007 pronuntata de Judecatoria B si a deciziei penale nr. 17/A/23.01.2008 pronuntata de Tribunalul V. Prin aceeasi cerere, creditoarele au solicitat ca sumele datorate de catre debitoare sa fie actualizate cu rata inflatiei.

Cererea de executare silita face obiectul dosarului de executare nr. 306/2009 al biroului executorului judecatoresc B G C din B.

Prin Incheierea din data de 9.12.2009, pronuntata in dosarul nr. 189/2009 al Judecatoriei B, a fost incuviintata executarea silita a sentintei penale nr. 23.04.2007 pronuntata de Judecatoria B si a deciziei penale nr. /A/23.01.2008 pronuntata de Tribunalul V.

In vederea executarii sentintei penale nr. /23.04.2007 pronuntata de Judecatoria B, executorul judecatoresc a identificat bunurile imobile proprietatea debitoarei P (S) S ce pot fi urmarite silit, intre aceste bunuri fiind si imobilul situat in B, sos. Puiesti nr.1, compus din suprafata de 611,8 m.p. teren, precum si imobilul situat in B, str. L nr., compus dintr-un lot de teren.

Prin Somatia de plata nr. 2009 din 23.02.2010, biroul executorului judecatoresc a somat-o pe debitoarea P (S) S sa achite:

-creditoarei SC BI SRL C suma de 9.000 lei,

-creditoarei SC BCSRL C sa-i achite suma de 46.248 lei,

-suma de 800 lei, reprezentand cheltuieli de judecata,

in total sa achite suma de 56.048 lei, suma care, actualizata cu valoarea indicelui de inflatie, este de 67.061 lei, la care se adauga suma de 5.738,30 lei, reprezentand cheltuieli de executare, in total 72.799,30 lei.

Prin procesul-verbal nr. /2009 din 23.02.2010, biroul executorului judecatoresc a stabilit onorariul si cheltuielile de executare care sunt in sarcina debitoarei P (S) S, astfel:

-onorariu de executare – 5.604 lei; inregistrare si formare dosar – 10 lei; emitere somatie-10 lei; cheltuieli de transmitere posta -10 lei; notarea somatiei la CF- 60 lei; arhivare dosar -30 lei; taxe judiciare-14,30 lei, in valoare totala de 5.738,30 lei.

In prezent debitoarea are numele de familie V, dobandit prin incheierea casatoriei.

Cu ordinul de incasare in numerar nr. 2009110500092597/5 nov.2009, emis de BCR SA, V (P) S a platit suma de 9.000 lei catre creditoarea SC BI.

Raportand sentinta penala nr. 312/23.04.2007 a Judecatoriei B la sumele mentionate in somatia de plata nr. 306/2009, se constata ca din totalul debitului de 72.799,30 lei, la care debitoarea a fost somata la plata, nu se justifica suma de 800 lei (cheltuieli de judecata), deoarece aceasta suma reprezinta cheltuieli judiciare catre stat, iar nu catre creditorii SC BI SRL C si SC BCSRL C.

In aceste conditii, din totalul sumei de 72.799,30 lei, la a carei plata a fost somata debitoarea, se va inlatura suma de 800 lei (cheltuieli de judecata), deoarece aceasta suma reprezinta cheltuieli judiciare datorate statului.

Cu privire la onorariul de executare si la cheltuielile de executare, in suma totala de 5.738,30 lei, la a caror plata a fost somata debitoarea, in cauza sunt incidente prev. art. 3717 Cod.proc.civ., conform carora:

„Partea care solicita indeplinirea unui act sau a altei activitati care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Pentru actele sau activitatile dispuse din oficiu cheltuielile se avanseaza de catre creditor.

Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit, afara de cazul cand creditorul a renuntat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu prin executare voluntara.

Sumele ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii.

Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu”.

Din textul de lege invocat rezulta ca cheltuielile pentru executarea silita trebuie avansate de partea interesata in executare, in cauza de fata partile interesate fiind creditoarele SC Buna Comp si SC Buena Impex.

Insa, din actele dosarului de executare nr. 306/2009 al biroului executorului judecatoresc B G C din B nu rezulta ca cele doua creditoare SC BI si SC BCar fi platit onorariul de executare si cheltuielile de executare in suma totala de 5.738,30 lei, asa cum s-a stabilit prin procesul-verbal nr.306/2009 din 23.02.2010, intocmit de biroul executorului judecatoresc.

Fata de aceasta situatie, din somatia de plata se impune sa fie inlaturata suma de 5.738,30 lei (onorariu de executare si cheltuieli de executare).

Cu privire la sumele stabilite in sarcina debitoarei in urma actualizarii debitului cu indicele de inflatie, in cauza sunt aplicabile prev. art.3712 Cod.proc.civ., conform carora:

„Pot fi executate silit obligatiile al caror obiect consta in plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosintei acestuia, desfiintarea unei constructii, plantatii ori altei lucrari sau in luarea unei alte masuri admise de lege.

In cazul in care prin titlul executoriu au fost acordate dobanzi, penalitati sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.

Daca titlul executoriu contine suficiente criterii in functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, si la actualizarea acestei sume. In cazul in care titlul executoriu nu contine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare in functie de rata inflatiei, calculata de la data cand hotararea judecatoreasca a devenit executorie sau, in cazul celorlalte titluri executorii, de la data cand creanta a devenit exigibila si pana la data platii efective a obligatiei cuprinse in oricare dintre aceste titluri”.

Fata de imprejurarea ca cele doua creditoare au solicitat actualizarea debitelor, pentru a stabili cuantumul sumelor, actualizate cu indicele de inflatie, datorate de debitoare celor doua creditoare SC BI si BC, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile.

Astfel, prin raportul de expertiza contabila intocmit de expertul Putanu Danut, depus la dosarul instantei la data de 25.05.2010, filele 80-83, s-au stabilit urmatoarele:

-valoarea actualizata cu rata inflatiei a debitului de 46.248 lei, datorat de debitoarea V S catre SC BCSRL incepand cu data de 9.10.2008, pana la data de 30.04.2010 (data efectuarii expertizei) este de 49.910 lei;

-valoarea actualizata cu rata inflatiei a debitului de 9.000 lei, datorat de debitoarea V S catre SC BI SRL incepand cu data de 9.10.2008, pana la data de 5.11.2009 (data platii acestei sume de catre contestatoare) este de 9.449 lei.

Raportul de expertiza este aprerciat ca util si concludent, urmand sa fie retinut in solutionarea cauzei.

Asa cum s-a aratat mai sus, debitoarea V S a platit suma de 9.000 lei catre creditoarea SC BI cu ordinul de incasare numerar nr. 2009110500092597/5 nov.2009, emis de Banca Comerciala Romana SA.

La termenul din 10.06.2010, avocatul creditoarelor a sustinut in instanta ca SC BI nu a incasat suma de 9.000 lei, pe care debitoarea sustine ca a platit-o.

Aceste aparari ale creditoarei nu pot fi primite deoarece, din ordinul de incasare numerar nr. 2009110500092597/5 nov.2009, rezulta ca debitoarea a platit suma de 9.000 lei.

Ca urmare, fata de concluziile raportului de expertiza se va retine ca debitoarea mai are de platit catre creditoarea SC BI suma de 449 lei, reprezentand diferenta dintre suma de 9.449 lei (9.000 lei actualizata pana la data de 5 nov.2009, ca data a platii) si suma de 9.000 lei, platita deja de catre debitoare.

Se va mai retine ca, fata de creditoarea SC BC, debitoarea are de platit suma de 49.910 lei, (suma de 46.248 lei, actualizata).

In total, debitoarea mai are de platit suma de 50.359 lei, iar nu suma de 72.799,30 lei, cum s-a mentionat in somatia de plata nr.306-23.02.2010.

Potrivit art. 399 alin.1) Cod.proc.civ., „Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare”.

In prezenta cauza, se apreciaza ca stablirea unui cuantum mai mare al debitului decat cel datorat este de natura sa creeze debitoarei o vatamare in sensul art. 399 alin.1 Cod.proc.civ., motiv pentru care contestatia la executare formulata de debitoare este apreciata ca fiind in parte intemeiata, urmand sa fie admisa in parte.

In consecinta, conform art. 404 Cod.proc.civ. se va dispune :

-anularea procesului-verbal nr. 306/2009 din 23.02.2010, intocmit in dosarul de executare nr. 306/2009 al biroului executorului judecatoresc BGC din B (prin care s-a stabilit suma de 5.738,30 lei, reprezentand onorariu de executare si cheltuieli de executare);

-indreptarea somatiei de plata nr. 306/23.02.2010, emisa in dosarul de executare nr. 306/2009 al biroului executorului judecatoresc BGC din B, in sensul: -inlaturarii sumei de 800 lei (cheltuieli de judecata);

-inscrierii sumei de 449 lei, debit datorat catre SC BI, ce reprezinta diferenta dintre suma de 9.449 lei (9.000 lei actualizata pana la data de 5 nov.2009, ca data a platii) si suma de 9.000 lei, platita deja de catre debitoare;

-inscrierii sumei de 49.910 lei, ce reprezinta debit datorat catre SC BC(46.248 lei, actualizata cu rata inflatiei incepand cu data de 9.10.2008, pana la data de 30.04.2010);

-inlaturarii sumei de 5.738,30 lei (onorariu de executare si cheltuieli de executare).

Contestatoarea a efectuat in proces cheltuieli de judecata in suma totala de 1.196 lei (194 lei taxa judiciara de timbru; 0,3 lei timbru judiciar; 501,70 lei indemnizatie expert contabil; 500 lei onorariu avocat).

Potrivit art. 274 alin.1 si art. 277 Cod.proc.civ., creditoarele SC BI si SC BCvor fi obligate sa plateasca, in solidar, debitoarei 1/2 din cheltuielile de judecata efectuate in proces, adica sa plateasca suma de 598 lei.

Contestatia a fost legal timbrata.

Tags: contestaţie

Contestatie

Dosar nr. 1043/89/2009 litigiu muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 2740

Şedinţa publică de la 10 Decembrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE

Judecător LAURA-MONICA BALAN

Asistent judiciar SIMONA MIHAELA TĂBĂCARU

Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU

Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe contestatorul K H, domiciliat în, în contradictoriu cu intimata SC „R” SA, cu sediul în mun., având ca obiect litigiu de muncă – contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 38 din 27 martie 2009.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică la pronunţare, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-au verificat şi citit actele şi lucrările dosarului, constatându-se că intimata a depus concluzii scrise.

Se constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 03 decembrie 2009, susţinerile şi concluziile formulate de către părţi fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 şi art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, 10 decembrie 2009, când s-au reţinut următoarele:

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Asupra cauzei civile de faţă;

Cu nr. 1043/89 din 22-04-2009, s-a înregistrat contestaţia formulată de contestatorul K H, în contradictoriu cu intimata S.C. „R” S.A. , solicitând anularea deciziei nr. 38/27-03-2009, reintegrarea pe postul pentru care a fost angajat conform contractului de muncă, actelor adiţionale şi hotărârilor judecătoreşti ulterioare, obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale până la data reintegrării efective, obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatorul K H arată că între el şi intimată există un conflict de muncă care datează din anul 2006. Decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 constituie un nou abuz, reducerea activităţii se datorează conducerii S.C. ’’R” S.A. Bârlad, care a evitat în mod constant să îi ofere de lucru. Noua decizie nu se încadrează în dispoziţiile art. 65 Codul muncii, întrucât nu a fost respectată cerinţa ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Direcţia Aprovizionare nu a fost desfiinţată efectiv, ci doar scriptic, prin transferarea compartimentelor către alte direcţii. Unitatea refuză sa-i dea de lucru, angajând în schimb o persoană cu aceleaşi atribuţii.

În drept, contestatorul a invocat dispozitiile art. 65 Codul muncii.

În dovedirea contestaţiei, contestatorul K H a folosit proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul intimatei.

Contestaţia este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 285 Codul muncii.

Intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei, întrucât decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 este temeinică şi legală. Ca urmare a situaţiei economice dificile, la data de 12-02-2009, consiliul de administraţie al S.C. ’’R” S.A. Bârlad a aprobat modificarea structurii organizatorice, desfiinţarea a 840 posturi, disponibilizarea prin concedieri colective a personalului ocupant al posturilor, reorganizarea post – restructurare, redefinirea posturilor. În atare situaţie s-a desfiinţat postul de conducere – director aprovizionare 2. S.C. ’’R” S.A. Bârlad a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege şi CCM, desfiinţarea postului director aprovizionare 2 fiind efectivă şi având o cauză reală şi serioasă.

În dovedire, intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a depus înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 (fila 47 dosar) s-a dispus de către intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad încetarea ca urmare a desfiinţării postului de director aprovizionare 2, începând cu data de 30-03-2009, a contractului de muncă al contestatorului K H. Intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a indicat ca motiv al concedierii: scăderea drastică a volumului de comenzi şi a încasărilor din livrări, în contextul crizei economice globale, diminuarea volumului de activitate. În drept, s-au invocat prevederile art. 166 şi art. 168 CCM, art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 68 alin. 1 Codul muncii.

Anterior emiterii deciziei atacate, S.C. ’’R” S.A. Bârlad a emis preavizul înregistrat cu nr. 825/02-03-2009 (fila 45 dosar), prin care i s-a propus contestatorului K H un post de proiectant inginer mecanic în cadrul Serviciului Cercetare – Dezvoltare Produse. Preavizul a fost comunicat contestatorului K H la data de 02-03-2009, conform opisului de distribuire preavize (fila 46 dosar). În cuprinsul preavizului, contestatorul K H si-a exprimat dezacordul cu privire la decizia unităţii.

Cu adresa înregistrată cu nr. 935/09-03-2009 (fila 85 dosar), contestatorul K H a comunicat intimatei S.C. ’’R” S.A. Bârlad refuzul sau cu privire la locul de munca propus, respectiv cel de proiectant inginer mecanic.

Instanţa reţine că în drept decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 a fost motivată pe dispoziţiile art. 65 Codul muncii, potrivit căruia concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Condiţia de legalitate impusă de lege este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauza reală şi serioasă. Desfiinţarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acesteia ori în statul de funcţii.

Din cuprinsul hotărârii nr. 79/19-07-2007 a Consiliului de Administraţie al S.C. ’’R” S.A. Bârlad se reţine că s-a reorganizat Direcţia Aprovizionare prin transformarea acesteia în Direcţia Logistică. După concedierea contestatorului K H se emite decizia nr. 298/01-06-2009, prin care se dispune încadrarea numitului G C pe postul de consilier inginer mecanic în cadrul Serviciului Dezvoltare Logistică Tehnologică. Rezultă că ulterior concedierii contestatorului K H s-a înfiinţat un post compatibil cu pregătirea profesională a acestuia.

În speţă, desfiinţarea nu a fost efectiva întrucât a fost urmată de reînfiinţarea după scurt timp a unui loc de muncă similar chiar dacă acesta poartă o denumire schimbată.

De asemenea, din textul art. 65 alin. 2 Codul muncii, rezultă că desfiinţarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă, presupunând ca aceasta să aibă un caracter obiectiv şi să se impună din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii.

Contestatorul K H a susţinut că a solicitat în repetate rânduri, după reîncadrare, atribuirea unor sarcini de serviciu, fapt demonstrat de cererile adresate de acesta conducerii unităţii: nr. 2877/22-05-2008 (fila 141 dosar), nr. 2915/26-05-2008 (fila 142 dosar), nr. 7544/13-06-2008 (fila 144 dosar), nr. 3023/30-05-2008 (fila 145 dosar), nr. 7632/17-06-2008 (fila 147 dosar), nr. 1687/26-02-2009 (fila 162 dosar). Prin cererile respective, K H a solicitat dotarea locului de muncă în vederea executării sarcinilor de serviciu, indicarea spaţiului pus la dispoziţie spre coordonarea activităţii de aprovizionare, nominalizarea personalului din subordine, precizarea sarcinilor de serviciu.

Faţă de acestea, instanţa apreciază în ceea ce îl priveşte pe contestatorul K H ca desfiinţarea locului de muncă nu a fost efectivă, fiind urmată de înfiinţarea unui post similar, şi nici nu a avut o cauză reală şi serioasă, întrucât intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a făcut imposibilă executarea sarcinilor de serviciu.

Drept urmare, instanţa va admite contestaţia formulată de contestatorul K H, în contradictoriu cu intimata SC „R” SA Bârlad şi va dispune, conform art. 76 si art. 78 Codul muncii, anularea deciziei nr. 38 emisă de intimată pe data de 27 martie 2009, reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei nr. 38 din 27 martie 2009, obligând intimata să-i achite contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere solicitat de contestator privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respins întrucât nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite contestaţia formulată de contestatorul K H, domiciliat în , în contradictoriu cu intimata SC „R” SA Bârlad, cu sediul în şi, în consecinţă:

Dispune anularea Deciziei nr. 38 emisă de intimată pe data de 27 martie 2009.

Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii Deciziei nr. 38 din 27 martie 2009.

Obligă intimata să-i achite contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.

Respinge capătul de cerere solicitat de contestator privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 decembrie 2009.

Tags: contestaţie

Contestatie

Dosar nr. 3007/333/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1027/R

Şedinţa publică de la 07 Iulie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE DIANA ELENA SÎRGHI

Judecător ADINA ALEXANDRU

Judecător VASILE AGAFIŢEI

Grefier CAMELIA APOSTOL

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurent creditor SC.Axx.SRL, cu sediul în contradictoriu cu intimat debitor E M, domiciliată , împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 28.05.2009 pronunţată de Judecătoria Vaslui, având ca obiect încuviinţare executare silită.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu au răspuns părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-au verificat actele şi lucrările dosarului şi s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează următoarele: cauza se află la al doilea termen de judecată, se solicită judecarea cauzei în lipsă(prin întâmpinare), după care;

Instanţa având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, lasă cauza în pronunţare, când, deliberând;

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil de faţă;

Reclamanta SC AxxxSRL cu sediul a promovat cerere de executare silită prin care a solicitat a se admite punerea în executare silită a titlului executoriu Sentinţa civilă nr.9/13.01.2009 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr.44/89/2008 potrivit căreia numita E M domiciliată în, fost administrator statutar, a fost obligată la suportarea pasivului societăţii comerciale SC Lxx SRL Vaslui în cuantum de 390.973,65 lei reprezentând creanţa reclamantei înscrisă la masa credală în dosarul de faliment privind debitoarea falită.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 mai 2009 Judecătoria Vaslui a respins cererea formulată de SC Axx SRL prin executor judecătoresc Mihai Boboc prin care se solicita încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei E M, fost administrator statutar al debitoarei falite SC Lxx SRL Vaslui.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că instanţa de executare este obligată să verifice întrunirea condiţiilor impuse de lege pentru declanşarea acesteia, printre altele existenţa unui titlu executoriu, calitatea de creditor sau debitor, valabilitatea cererii de executare, îndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, competenţa materială şi teritorială, etc., concluzionând că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă calitatea de creditor a petentei SC. Axx SRL..

– 2 –

Fără a avea posibilitatea de a verifica titlul executoriu decât pentru o regularitate exterioară, vizibilă, care creează o prezumţie de regularitate internă, instanţa a reţinut că prin titlul executoriu ce se solicită a fi pus în executare, instanţa „autorizează creditorii înscrişi în tabelul definitiv consolidat al creanţelor să pună în executare prezenta hotărâre potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. 2 din Legea insolvenţei” fără a nominaliza creditorii, fără a indica vreo listă de creditori care să facă parte integrantă din hotărâre, fără a face referire la creanţele fiecărui creditor .

Pentru a putea analiza şi dispune asupra încuviinţării executării silite, dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti trebuie să fie clar, explicit, nefiind dubii de interpretare .

Procedura încuviinţării executării silite este una sumară, necontencioasă, instanţa de executare nefiind îndrituită să examineze decât aparent titlul executoriu şi nu în raport cu întregul conţinut al titlului executoriu, al actelor de procedură şi probelor existente în dosarul de fond .

Ca atare, analizând aparenţa titlului executoriu instanţa a reţinut că din conţinutul acestuia nu rezultă calitatea de creditor al SC. AxxSRL şi nici cuantumul creanţei acestuia, aspecte ce puteau fi rezolvate, în opinia instanţei de fond, pe calea dispoziţiilor art. 281 indice 1 alin. 1 Cod procedură civilă .

La data de 10 iunie 2009 reclamanta SC Axx SRL a promovat recurs împotriva Incheierii de respingere a încuviinţării executării silite din data de 28 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul civil nr. 3007/333/2009 privind Sentinţa civilă nr.9/F/13.01.2009 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul de insolvenţă nr.44/89/2008, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea Incheierii din data de 28.05.2009 pronunţată de Judecătoria Vaslui cu retrimitere în vederea încuviinţării executării silite a Sentinţei Civile nr.9/F/13.01.2009 pronunţată de Tribunalul Vaslui-judecător sindic în dosarul de insolvenţă nr.44/89/2008.

Recursul este întemeiat.

Instanţa de executare, învestită cu încuviinţarea executării silite, în mod eronat şi cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în materia insolvenţei a respins cererea de încuviinţare a executării silite a Sentinţei civile nr.9/F/13.01.2009 pronunţată de Tribunalul Vaslui-judecător sindic, în dosarul de insolvenţă nr-44/89/2008, formulată de reclamanta creditoare SC Axx SRL Satu-Mare considerând că în urma analizării aparenţei titlului executoriu, nu reiese calitatea de creditor al reclamantei şi nici cuantumul creanţei societăţii creditoare, fără a face o verificare atentă prin care instanţa de fond avea posibilitatea să constate că societatea reclamantă este nominalizată în cadrul sentinţei de insolvenţă în calitate de creditor alături de ceilalţi creditori ai debitoarei SC Lxx SRL Vaslui.

Prin dispozitivul sentinţei civile nr.9/F/13.01.2009 pronunţată de Tribunalul Vaslui-judecător sindic în dosarul de insolvenţă nr.44/89/2008 se prevede faptul că se autorizează creditorii înscrişi în tabelul definitiv consolidat al creanţelor să pună în executare hotărârea potrivit dispoziţiilor art. 142 alin.2 din Legea insolvenţei.

Reclamanta creditoare SC Axx SRL este înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creanţelor debitoarei SC Lxx SRL Vaslui în calitate de creditor cu o creanţă admisă şi necontestată în cuantum de 390.973,65 lei, sumă care, după închiderea procedurii falimentului, cu aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin.2 din Legea nr.85/2006, va fi repartizată de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile Legii 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat al creanţelor pus la dispoziţia executorului judecătoresc de către lichidator.

Astfel executorul judecătoresc va distribui sumele încasate în urma executării în funcţie de tabelul definitiv al creanţelor pus la dispoziţia sa de către lichidatorul judiciar, nefiind necesar ca aceste menţiuni cuprinse în tabelul definitiv al creanţelor să fie în mod explicit transpuse în dispozitivul sentinţei, tabelul definitiv al creanţelor fiind un document aprobat de către judecătorul sindic în cadrul procedurii insolvenţei care în prealabil a fost supus verificării, şi care este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului de la data deschiderii

– 3 –

procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii în conformitate cu prevederile art. 73 din Legea 85/2006, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor.

Faţă de aceste considerente urmează a se admite recursul reclamantei creditoare SC Axx SRL Satu Mare împotriva Încheierii din 28.05.2009 dată în dosarul nr. 3007/333/2009 al Judecătoriei Vaslui, pe care o va schimba în tot în sensul că se va încuviinţa executarea silită a titlului executoriu, sent.civ. 9/F/13.01.2009 a Tribunalului Vaslui-judecător sindic, pronunţată în dosarul de insolvenţă nr.44/89/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de creditoarea SC”Axx”SRL împotriva încheierii din 28.05.2009 dată în dosarul nr. 3007/333/2009 al Judecătoriei Vaslui, pe care o schimbă în tot în sensul că încuviinţează executarea silită a titlului executoriu, sent.civ. 9/F/13.01.2009 a Tribunalului Vaslui.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică , azi, 07 Iulie 2009.

Tags: contestaţie

Contestatie

Dosar nr. 2581/333/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1007/R

Şedinţa publică de la 29 Iunie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE DANIELA MIHAELA MANOLE

Judecător ADINA ALEXANDRU

Judecător DIANA ELENA SÎRGHI

Grefier MONA-LISA MIHAELA FILIP

Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de către recurentul S. A. D. şi pe intimat I.P.J VASLUI, împotriva sentinţei civile nr.145 din 16 ianuarie 2009 pronunţată de Judecătoria Vaslui , având ca obiect-plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică de la 15 iunie 2009, consemnându-se în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru ca apărătorul recurentului să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea cauzei pentru astăzi, 22 iunie 2009.

Ulterior deliberării;

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.145 din 16 ianuarie 2009 Judecătoria Vaslui a dispus respingerea plângerii formulată de petentul S.A.D. în contradictoriu cu agentul constatator IPJ Vaslui .

S-a menţinut procesul verbal seria PCA nr.3397307 încheiat la data de 28.02.2008 de agenţii constatatori.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Faţă de motivele de nulitate invocate de petent prin concluziile scrise depuse la dosar, deşi nu au fost indicate prin plângerea contravenţională şi petentul nu şi-a precizat acţiunea ulterior sub acest aspect, instanţa le-a analizat întrucât, conform art. 34 OG 2/2001, legalitatea procesului verbal se analizează din oficiu.

În fapt, la data de 28.02.2008, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 450 lei şi avertisment, şi s-a dispus reţinerea permisului de conducere în vederea aplicării sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, pentru săvârşirea contravenţiilor incriminate prin art. 102 alin. 3 lit. e şi 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.

Pentru aplicarea acestor sancţiuni, s-a reţinut în sarcina petentului că la data de 28.02.2008 ora 15,41, pe DN 24 în localitatea Moara Domnească, a condus autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare nr.xxx, cu viteza de 103 km/h stabilită cu aparatul radar montat pe auto B 07 JNX seria PYT 672000174 şi înregistrat pe caseta 561. De asemenea nu are asupra sa permisul de conducere şi tichetul de asigurare RCA.

Procesul verbal a fost întocmit în prezenţa petentului care l-a semnat cu următoarele menţiuni: voi face contestaţie.

În drept, conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep. „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.

Potrivit art. 49 alin. 1 din acelaşi act normativ limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.

Conform art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice rep., constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenţiei, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep. privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 “constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: 18. nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2”).

În art. 35 alin. 2 din acelaşi act normativ se prevede că „Participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege”.

Respectând dispoziţiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 şi implicit principiul preeminenţei dreptului, instanţa a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal şi ulterior temeinicia sa.

Sub aspectul legalităţii, instanţa a reţinut procesul verbal de contravenţie a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispoziţiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

Referitor la faptul că în procesul verbal nu s-au indicat limitele minime şi maxime ale amenzii contravenţionale prevăzute de lege, instanţa a apreciat că acest motiv de nulitate era neîntemeiat şi l-a respins ca atare pentru următoarele motive:

Situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite )

Din analiza procesului verbal contestat reieşea că, deşi agentul constatator nu a indicat limitele amenzii prevăzute de textul de incriminare, acest fapt nu a prejudiciat în nici un fel pe petent întrucât s-a menţionat posibilitatea ca petentul să plătească jumătate din minimul prevăzut de lege în 48 de ore şi s-a indicat acest cuantum. Cât despre faptul că acest aspect ar pune instanţa în imposibilitatea de a verifica dacă s-a făcut o corectă individualizare a sancţiunii aplicate, instanţa reţine că această susţinere este neîntemeiată din moment ce limitele sancţiunii sunt prevăzute în norma de incriminare.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa l-a examinat din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituţia României, textul convenţiei şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în acelaşi timp o forţă juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudenţială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs România), instanţa a constatat că domeniul contravenţional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanţa, reţinând aplicabilitatea în speţă a dispoziţiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident a fost ţinută şi de prevederile paragrafului 2 şi 3 ale aceluiaşi articol, care instituie garanţii procedurale specifice în domeniul penal.

Printre aceste garanţii se numără şi cea referitoare la obligativitatea respectării prezumţiei de nevinovăţie.

Această prezumţie priveşte atât atitudinea organelor judiciare faţă de săvârşirea cauzei cât şi sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal, instanţa a reţinut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

În acest sens era de remarcat că în jurisprudenţa Curţii s-a reţinut în mod constant că prezumţiile nu sunt în principiu contrare Convenţiei.

Astfel, în Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku c. Franţei, Curtea a reţinut ca prezumţiile sunt permise de Convenţie dar nu trebuie să depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deşi din probele administrate de „acuzare” instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În cauza de faţă, aspectele reţinute de agentul constatator în sarcina petentului, respectiv faptul că acesta ar fi circulat cu viteza de 103 km/h în localitate, a fost confirmat prin înscrisurile depuse la dosar de intimat, respectiv planşele fotografice efectuate cu aparatul radar.

Petentul a contestat valoarea probatorie a acestor înscrisuri pe motiv că în unele dintre fotografii nu se distingea în mod clar numărul de înmatriculare şi nu se putea stabili dacă fotografiile au fost efectuate pe raza localităţii sau în afara acesteia.

Instanţa a apreciat că aceste susţineri erau neîntemeiate. Chiar dacă nu în fiecare fotografie se putea distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului sau locul în care s-a efectuat fotografia, analiza coroborată a acestor înscrisuri dovedeau situaţia de fapt reţinută de agentul constatator.

Astfel, din coroborarea planşelor foto 1 şi 3 (filele 7 şi 8) reieşea că petentul a fost surprins de aparatul radar pe raza localităţii, înainte ca acesta să depăşească indicatorul de ieşire din localitate. Împrejurarea că autovehiculul fotografiat era cel condus de petent a fost dovedită prin coroborarea acestor fotografii cu planşa foto nr. 4 în care numărul de înmatriculare al autovehiculului este clar. Coroborarea planşelor fotografice era justificată de momentul efectuării acestora, respectiv 15:41.50 (planşa 1), 15:41:57 (planşa 2) şi 15:42:00 (planşa 4).

Referitor la marja de eroare de +/- 4% de care vorbea petentul, instanţa a reţinut că aceasta este unanim acceptată iar existenţa sa nu putea conduce la concluzia că vinovăţia petentului nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Instanţa a apreciat că această marjă de eroare nu putea constitui îndoială rezonabilă mai ales în situaţia în care viteza legală a fost depăşită cu peste 50 de km/h.

Cu privire la cea de a II a contravenţie reţinută în sarcina petentului, instanţa a apreciat că, fiind vorba de fapte omisive (petentul nu ar fi avut asupra sa permisul de conducere şi poliţa de asigurare RCA), sarcina probei îi revenea. În acest caz, în procesul verbal s-au consemnat constatările personale ale agentului constatator (constatări ex proprii sensibus) şi, potrivit regulilor probaţiunii, în cazul unui fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, contradovada constituind-o faptul pozitiv contrar. Petentul însă nu a făcut această dovadă.

Apreciind, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, sancţiunea aplicată petentului, instanţa a considerat că sancţiunea amenzii în cuantum de 450 lei, avertismentul şi reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe 90 de zile, aplicate în limitele legale, sunt proporţionale cu gradul de pericol al faptelor săvârşite, dat fiind că este de notorietate că principala cauză a accidentelor rutiere o constituie depăşirea vitezei legale, fapta fiind cu atât mai gravă cu cât este săvârşită pe raza localităţii, unde pot apărea situaţii neprevăzute, care reclamă timpi scurţi de reacţie şi o viteză adaptată sectorului de drum.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins plângerea contravenţională dedusă judecăţii în acest dosar, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele considerente:

Nu a condus autoturismul prin localitate cu o viteză de peste 100 km/h. Această viteză nu era cea legală, dar nu a depăşit 100km/h iar în momentul în care a circulat cu această viteză nu se afla pe raza localităţii Moara Domnească. Faptul că nu circula în localitate îl poate demonstra cu reinterpretarea planşelor foto depuse la dosar de IPJ Vaslui.

Instanţa de fond a trecut cu mare uşurinţă peste normele NML 021/2005 care prevăd că în cazul în care cinometrul se află în deplasare, marja de eroare a aparatului este de +/- 4 km/h. Ori conform luării în calcul a acestei marje, intenţia sa nu era să coboare viteza sub 50km/h, aşa cum eronat a reţinut instanţa de fond, ci doar să demonstreze faptul că circula cu o viteză de sub 100km/h.

Cu privire la cea de-a doua contravenţie, IPJ Vaslui nu a făcut dovada cu probe a susţinerilor sale că nu ar fi avut permisul de conducere şi poliţa RCA asupra sa, iar sarcina probei revine agentului constatator.

Procesul verbal nu a fost completat cu respectarea strictă a dispoziţiilor de legalitate prevăzute de OG nr. 2/2001.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, instanţa de control judiciar a constatat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

În mod corect instanţa de fond a respins plângerea contravenţională formulată de petent care nu a făcut dovada celor susţinute în plângere.

Prin motivele de recurs, recurentul formulează cereri noi, invocând aspecte care nu au fost avute în vedere de instanţa de fond la soluţionarea plângerii contravenţionale, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 316 raportat la art. 294 C. proc. Civ. Astfel, la fondul cauzei petentul nu a invocat aspecte care lipsesc din procesul verbal şi care ar atrage nulitatea acestuia.

În ceea ce priveşte viteza cu care acesta a circulat în localitate, aceasta a fost peste 100 km/h, respectiv 103 km/h aşa cum a reţinut instanţa de fond. Agentul constatator a făcut dovezi în acest sens constând în planşele foto. Petentul nu a făcut o dovadă contrarie a celor reţinute de agentul constatator, iar acea marjă de eroare poate fi reţinută şi în detrimentul recurentului, mergând şi în sensul +4 km/h, corect reţinând instanţa de fond că această marjă de eroare nu poate constitui îndoială rezonabilă.

În ceea ce priveşte cea dea doua contravenţie, instanţa de fond a arătat că sarcina probei revenea petentului în condiţiile în care este vorba de fapte omisive, agentul constatator neputând face dovada unui fapt negativ.

Faţă de cele arătate, de dispoziţiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. şi având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanţa de control judiciar va respinge recursul, urmând să menţină hotărârea instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul SAD… împotriva sentinţei civile nr.145 /16.01.2009 a Judecătoriei Vaslui pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică , azi, 29 Iunie 2009.

Tags: contestaţie

Contestaţie decizie de concediere

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 194 (28.01.2010)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia civilă
Domenii asociate: desfacerea contractului de muncă

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 6.01.2010 sub nr. 62/86/2010 reclamanta B. E. a chemat în judecata pe pârâta Institutia Primarului comunei Pojorâta, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa anuleze Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 prin care a fost sanctionata cu avertisment scris pentru nefinalizarea introducerii în format electronic a registrului de rol si a registrelor agricole si sa oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat în esenta ca este inspector de specialitate III în cadrul compartimentului financiar, contabil, impozite, taxe, cultura si biblioteca în cadrul comunei Pojorâta fiind sanctionata pentru neefectuarea unor lucrari care nu intrau în atributiile sale de serviciu prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009, care este lovita de nulitate întrucât nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.

În drept, a invocat dispozitiile art. 268 din Codul muncii.

În dovedirea cererii, a depus în copie urmatoarele înscrisuri: Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009, carte de identitate, plângere înregistrata sub nr. 7382/1.08.2009, nota explicativa.

Pârâta, desi legal citata, a formulat întâmpinare prin care a ridicat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocând în acest sens dispozitiile art. 18 si 19 din Legea nr. 215/2001, cu modificarile ulterioare.

La termenul de judecata din data de 28.01.2010 reclamanta depus la dosar Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 475/31.12.2009.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarea situatie de fapt :

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâta tribunalul apreciaza ca aceasta este neîntemeiata dupa cum se va arata în continuare.

Astfel, instanta apreciaza ca chemarea în cauza în calitate de pârât a Institutiei Primarului comunei Pojorâta si nu a comunei Pojorâta, prin primar, nu reprezinta decât o simpla inadvertenta juridica, de altfel extrem de întâlnita în practica judiciara si de multe ori datorata tocmai comportamentului unitatilor administrativ teritoriale în cauza care în antetul actelor care le emit mentioneaza ca emitent primaria sau primarul.

În aceste sens instanta retine ca întrucât unitatea administrativ teritoriala este persoana juridica de drept civil, titulara de drepturi si obligatii, primarul comunei nefiind decât o structura functionala a administratiei publice locale, este evident faptul ca în speta este chemata în judecata comuna Pojorâta, prin primar, hotarârea urmând sa fie pronuntata în raport cu acest pârât.

Prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 s-a aplicat reclamantei sanctiunea „avertisment scris” pentru nefinalizarea introducerii în format electronic a Registrului de Rol si a Registrelor Agricole. Prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 475/31.12.2009 s-a revocat dispozitia nr. 420 din 7.12.2009, revenindu-se astfel asupra sanctionarii reclamantei. În consecinta, cererea sa de anulare a Dispozitiei primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 a ramas fara obiect.

Pentru aceste motive,tribunalul va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ca nefondata si va respinge actiunea formulata de contestatoarea B. E,. ca ramasa fara obiect.

Tags: contestaţie, decizie de concediere, desfacere contract de muncă, Legea nr. 215/2001

Litigii de muncă – decizie de concediere

Dosar nr. 1043/89/2009 litigiu muncă
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 2740
Şedinţa publică de la 10 Decembrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE
Judecător LAURA-MONICA BALAN
Asistent judiciar SIMONA MIHAELA TĂBĂCARU
Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU
Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe contestatorul K H, domiciliat în, în contradictoriu cu intimata SC „R” SA, cu sediul în mun., având ca obiect litigiu de muncă – contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 38 din 27 martie 2009.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică la pronunţare, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-au verificat şi citit actele şi lucrările dosarului, constatându-se că intimata a depus concluzii scrise.

Se constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 03 decembrie 2009, susţinerile şi concluziile formulate de către părţi fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 şi art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, 10 decembrie 2009, când s-au reţinut următoarele:

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Asupra cauzei civile de faţă;

Cu nr. 1043/89 din 22-04-2009, s-a înregistrat contestaţia formulată de contestatorul K H, în contradictoriu cu intimata S.C. „R” S.A. , solicitând anularea deciziei nr. 38/27-03-2009, reintegrarea pe postul pentru care a fost angajat conform contractului de muncă, actelor adiţionale şi hotărârilor judecătoreşti ulterioare, obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale până la data reintegrării efective, obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatorul K H arată că între el şi intimată există un conflict de muncă care datează din anul 2006. Decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 constituie un nou abuz, reducerea activităţii se datorează conducerii S.C. ’’R” S.A. Bârlad, care a evitat în mod constant să îi ofere de lucru. Noua decizie nu se încadrează în dispoziţiile art. 65 Codul muncii, întrucât nu a fost respectată cerinţa ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Direcţia Aprovizionare nu a fost desfiinţată efectiv, ci doar scriptic, prin transferarea compartimentelor către alte direcţii. Unitatea refuză sa-i dea de lucru, angajând în schimb o persoană cu aceleaşi atribuţii.

În drept, contestatorul a invocat dispozitiile art. 65 Codul muncii.

În dovedirea contestaţiei, contestatorul K H a folosit proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul intimatei.

Contestaţia este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 285 Codul muncii.

Intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei, întrucât decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 este temeinică şi legală. Ca urmare a situaţiei economice dificile, la data de 12-02-2009, consiliul de administraţie al S.C. ’’R” S.A. Bârlad a aprobat modificarea structurii organizatorice, desfiinţarea a 840 posturi, disponibilizarea prin concedieri colective a personalului ocupant al posturilor, reorganizarea post – restructurare, redefinirea posturilor. În atare situaţie s-a desfiinţat postul de conducere – director aprovizionare 2. S.C. ’’R” S.A. Bârlad a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege şi CCM, desfiinţarea postului director aprovizionare 2 fiind efectivă şi având o cauză reală şi serioasă.

În dovedire, intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a depus înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 (fila 47 dosar) s-a dispus de către intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad încetarea ca urmare a desfiinţării postului de director aprovizionare 2, începând cu data de 30-03-2009, a contractului de muncă al contestatorului K H. Intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a indicat ca motiv al concedierii: scăderea drastică a volumului de comenzi şi a încasărilor din livrări, în contextul crizei economice globale, diminuarea volumului de activitate. În drept, s-au invocat prevederile art. 166 şi art. 168 CCM, art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 68 alin. 1 Codul muncii.

Anterior emiterii deciziei atacate, S.C. ’’R” S.A. Bârlad a emis preavizul înregistrat cu nr. 825/02-03-2009 (fila 45 dosar), prin care i s-a propus contestatorului K H un post de proiectant inginer mecanic în cadrul Serviciului Cercetare – Dezvoltare Produse. Preavizul a fost comunicat contestatorului K H la data de 02-03-2009, conform opisului de distribuire preavize (fila 46 dosar). În cuprinsul preavizului, contestatorul K H si-a exprimat dezacordul cu privire la decizia unităţii.

Cu adresa înregistrată cu nr. 935/09-03-2009 (fila 85 dosar), contestatorul K H a comunicat intimatei S.C. ’’R” S.A. Bârlad refuzul sau cu privire la locul de munca propus, respectiv cel de proiectant inginer mecanic.

Instanţa reţine că în drept decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 a fost motivată pe dispoziţiile art. 65 Codul muncii, potrivit căruia concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Condiţia de legalitate impusă de lege este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauza reală şi serioasă. Desfiinţarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acesteia ori în statul de funcţii.

Din cuprinsul hotărârii nr. 79/19-07-2007 a Consiliului de Administraţie al S.C. ’’R” S.A. Bârlad se reţine că s-a reorganizat Direcţia Aprovizionare prin transformarea acesteia în Direcţia Logistică. După concedierea contestatorului K H se emite decizia nr. 298/01-06-2009, prin care se dispune încadrarea numitului G C pe postul de consilier inginer mecanic în cadrul Serviciului Dezvoltare Logistică Tehnologică. Rezultă că ulterior concedierii contestatorului K H s-a înfiinţat un post compatibil cu pregătirea profesională a acestuia.

În speţă, desfiinţarea nu a fost efectiva întrucât a fost urmată de reînfiinţarea după scurt timp a unui loc de muncă similar chiar dacă acesta poartă o denumire schimbată.

De asemenea, din textul art. 65 alin. 2 Codul muncii, rezultă că desfiinţarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă, presupunând ca aceasta să aibă un caracter obiectiv şi să se impună din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii.

Contestatorul K H a susţinut că a solicitat în repetate rânduri, după reîncadrare, atribuirea unor sarcini de serviciu, fapt demonstrat de cererile adresate de acesta conducerii unităţii: nr. 2877/22-05-2008 (fila 141 dosar), nr. 2915/26-05-2008 (fila 142 dosar), nr. 7544/13-06-2008 (fila 144 dosar), nr. 3023/30-05-2008 (fila 145 dosar), nr. 7632/17-06-2008 (fila 147 dosar), nr. 1687/26-02-2009 (fila 162 dosar). Prin cererile respective, K H a solicitat dotarea locului de muncă în vederea executării sarcinilor de serviciu, indicarea spaţiului pus la dispoziţie spre coordonarea activităţii de aprovizionare, nominalizarea personalului din subordine, precizarea sarcinilor de serviciu.

Faţă de acestea, instanţa apreciază în ceea ce îl priveşte pe contestatorul K H ca desfiinţarea locului de muncă nu a fost efectivă, fiind urmată de înfiinţarea unui post similar, şi nici nu a avut o cauză reală şi serioasă, întrucât intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a făcut imposibilă executarea sarcinilor de serviciu.

Drept urmare, instanţa va admite contestaţia formulată de contestatorul K H, în contradictoriu cu intimata SC „R” SA Bârlad şi va dispune, conform art. 76 si art. 78 Codul muncii, anularea deciziei nr. 38 emisă de intimată pe data de 27 martie 2009, reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei nr. 38 din 27 martie 2009, obligând intimata să-i achite contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere solicitat de contestator privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respins întrucât nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite contestaţia formulată de contestatorul K H, domiciliat în , în contradictoriu cu intimata SC „R” SA Bârlad, cu sediul în şi, în consecinţă:

Dispune anularea Deciziei nr. 38 emisă de intimată pe data de 27 martie 2009.

Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii Deciziei nr. 38 din 27 martie 2009.

Obligă intimata să-i achite contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.

Respinge capătul de cerere solicitat de contestator privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 decembrie 2009.

Tags: contestaţie, decizie de concediere

Contestatie împotriva dispozitiei de sanctionare

Dosar nr. 3125/89/2009
Alte cereri – contestatie împotriva dispozitiei de sanctionare
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 20/C.A.
Sedinta publica de la 11 Ianuarie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU
Grefier ANGELA CHIRVASA

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe reclamant V C, cu domiciliul. si pe pârât PENITENCIARUL VASLUI, cu sediul în Vaslui, str. Avicola, jud. Vaslui având ca obiect alte cereri.

La apelul nominal facut în sedinta publica se constata lipsa partilor.

Procedura de citare legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza faptul ca dosarul este la al-2-lea termen de judecata; pârâtul a depus documentatie; reclamantul nu a depus decizia de sanctionare dar a depus precizari; se solicita judecarea în lipsa.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care instanta constata terminata cercetarea judecatoreasca si lasa cauza în pronuntare, dând solutia de fata;

INSTANTA

Asupra cauzei de fata,

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui cu nr. 3125/89/2009, reclamantul V C a formulat contestatie împotriva dispozitiei de sanctionare nr. M2/34871/BRUFP/09.09.2009 emisa de directorul Penitenciarului Vaslui prin care s-a dispus sanctionarea sa cu atentionare scrisa, precum si obligarea pârâtului de a îndeparta aceasta dispozitie de la dosarul personal.

În motivarea cererii arata reclamantul ca dispozitia de sanctionare este ilegala, nefiind prevazuta de legile specifice sistemului penitenciar si nici nu a fost audiat în cauza de catre Comisia de disciplina.

Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin care solicita respingerea cererii reclamantului motivat de faptul ca atentionarea scrisa nu este o sanctiune disciplinara în sensul prevazut de art. 70 din Legea 293/2004, fiind o cutuma în ideea de a nu sanctiona functionarul public cu statut special de la prima abatere, aducându-i-se totusi la cunostinta acestuia ca în îndeplinirea atributiilor de serviciu a savârsit o abatere, nu foarte grava, dar de natura a perturba buna desfasurare a activitatilor si a îndeplinirii în bune conditii a atributiilor de serviciu. Pentru sustinerea apararilor a depus actele care au stat la baza aplicarii atentionarii.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

Pârâtul Penitenciarul Vaslui, prin adresa nr. 34871/09.09.2009, i-a adus la cunostinta reclamantului ca i s-a aplicat sanctiunea „atentionare scrisa” pentru depasirea atributiilor de serviciu si lipsa de comunicare cu conducerea unitatii în vederea luarii unor decizii, având legatura cu abaterile prevazute de art. 61 lit. b si d din Legea 293/2004.

De asemenea, reclamantul a fost avertizat ca în cazul repetarii abaterii va fi sanctionat disciplinar.

Din pozitia pârâtului din întâmpinare coroborata cu adresa de la fila 18 rezulta ca pe numele reclamantului nu a fost emisa o decizie de sanctionare conform procedurii prevazute de art. 73 din Legea 293/2004, ci i s-a aplicat sanctiunea „atentionare scrisa” în temeiul unei cutume.

Se constata ca pârâta nu a respectat în cauza procedura de sanctionare reglementata de legea speciala, respectiv în art. 71 si urmatoarele din Legea 293/2004, care prevede obligativitatea audierii functionarului, cercetarea efectuata de o comisie de disciplina si finalizata cu o decizie.

În consecinta, sanctiunea aplicata în baza unei cutume care nu constituie temei legal în legislatia noastra si nu în temeiul Legii 293/2004, fara respectarea procedurii speciale care confera garantia asigurarii dreptului la aparare al functionarului cercetat, este nelegala.

În temeiul art. 1 din Legea 554/2004 se va admite actiunea întrucât adresa nr. 34871/09.09.2009 nu este emisa ca urmare a respectarii procedurii speciale si se va anula actul administrativ.

În temeiul art. 274 Cod procedura civila se va respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata pentru ca nu s-a facut dovada acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite actiunea reclamantului V C, domiciliat în contradictoriu cu Penitenciarul Vaslui.

Dispune anularea adresei nr. M2 – 34871 din 09.09.2009 emisa de Penitenciarul Vaslui.

Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica azi, 11 ianuarie 2010.

Tags: contestaţie, Legea nr. 293/2004