Constituie infracţiunea de viol în forma prevăzută de art.197 alin.1,2 lit.b1şi alin.3 c.pen., fapta tatălui de a întreţine relaţii sexuale cu fiica sa minoră

Viol. Încadrare juridică.

Cuprinsul materiei : Drept penal. Parte specială.

C.pen. – art.197

Constituie infracţiunea de viol în forma prevăzută de art.197 alin.1,2 lit.b1şi alin.3 c.pen., fapta tatălui de a întreţine relaţii sexuale cu fiica sa minoră

Tribunalul Brăila – s.p. nr.444/12.12.2006

Prin rechizitoriul parchetului inculpatul, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.197 alin.1,2 lit.b şi alin.3 c.pen., reţinându-se că acesta a întreţinut relaţii sexuale cu fiica sa minoră.

Tribunalul a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art.197 ali.1,alin.2 lit.b1şi alin.3 c.pen., considerând că în cauză este relevantă pentru încadrarea juridică calitatea de membri de familiei a inculpatului şi părţii vătămate.

Tags: Infractiunea de viol

Infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal – cale de atac.

Sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate pot fi atacate numai cu recurs.

Decizia nr. 159/R din 9.10.2008 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 1923/05.11.2007 a Judecătoriei Galaţi inculpatul C. V. D. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d şi e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, în ref. la art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1308/22.07.2007 a Judecătoriei Galaţi şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d şi e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata executată cu începere de la data de 11.01.2007 la zi.

În temeiul art. 14 Cod proc. penală şi art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C. I. E. suma de 5.000 lei, cu titlul de daune morale.

În fapt, s-a reţinut că, în ziua de 05.01.2007, inculpatul C. V. D. a acostat-o pe partea vătămată C. I. E., în vârstă de 17 ani, a prins-o de braţ şi prin ameninţare cu un cuţit a condus-o în scara blocului SD9 de pe strada Siderurgiştilor, unde a întreţinut două raporturi sexuale.

Împotriva sentinţei penale nr. 1923/05.11.2007 a Judecătoriei Galaţi a declarat apel, în termen legal, inculpatul C. V. D., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol deoarece partea vătămată a fost de acord să întreţină raporturi sexuale. În subsidiar a susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare.

Prin decizia penală nr. 215/A/15.04.2008 a Tribunalului Galaţi apelul declarat de inculpatul C. V. D. a fost respins ca nefondat.

Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C. V. D., susţinând că pedeapsa aplicată este prea mare.

Recursul declarat de inculpatul C. V. D. este fondat urmând a fi admis dar pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 361 alin. 1 lit. a Cod proc. penală nu pot fi atacate cu apel sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Conform art. 3851 alin. 1 lit. d Cod proc. penală pot fi atacate cu recurs sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În cauză, inculpatul C. V. D. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal, infracţiune pentru care, potrivit alin. 4 din acelaşi articol, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, situaţie în care sentinţa poate fi atacată doar cu recurs nu şi cu apel.

Potrivit art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 – privind organizarea judiciară, recursurile se judecată în complet format din 3 judecători.

În cauză calea de atac exercitată de inculpatul C. V. D. a fost soluţionată în complet format din doi judecători, într-o altă componenţă decât cea prevăzută de lege, astfel că hotărârea este supusă casării conform art. 3859 pct. 3 Cod proc. penală.

Pentru aceste motive recursul declarat de inculpatul C. V. D. a fost admis, decizia penală nr. 215/A/15.04.2008 a tribunalului Galaţi a fost casată şi cauza a fost trimisă la aceeaşi instanţă spre competentă soluţionare a recursului declarat de inculpat.

Tags: Infractiunea de viol

Infracţiunea de viol, prev. de art.197alin.3 Cod penal. Fapta comisă de un inculpat minor. Individualizarea judiciară a pedepsei. Repararea, din oficiu a prejudiciului suferit de o victimă minor.

A fost înregistrat la instanţă rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal.

În motivarea actului de sesizare al instanţei s-a reţinut că în ziua de 17 august 2009, inculpatul minor a întreţinut raporturi sexuale orale cu minora, care nu avea împlinită vârsta de 15 ani, împotriva voinţei sale.

În instanţă a fost audiat inculpatul precum şi martorii. Partea vătămată, prin reprezentanţii săi legali, a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Din analiza probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul verbal de consemnare a denunţului oral, procesul verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile reprezentanţilor legali ai părţii vătămate, certificatul medico-legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală Neamţ, adresa nr. a Primăriei Horia, foaia matricolă a inculpatului, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1433/2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Neamţ privind pe inculpat, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ, declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpatului, instanţa reţine următoarele:

În ziua de 17 august 2009, partea vătămată, în vârstă de 5 ani, a mers împreună cu bunica sa, martora, în vizită la străbunica sa, în satul Cotu Vameş, comuna Horia, judeţul Neamţ, pentru a o ajuta la treburile gospodăreşti, urmând să stea acolo câteva zile. În aceeaşi curte cu locuinţa lui are casă şi, fratele martorei. Inculpatul, în vârstă de 15 ani, este fiul lui.

În ziua de 18 august 2009, partea vătămată s-a jucat în curtea celor două imobile cu inculpatul. La un moment dat, acesta i-a cerut părţii vătămate să-l însoţească în casă, pentru a se uita la desene animate. Ajungând în camera sa, inculpatul s-a dezbrăcat de haine în partea de jos a corpului, cerându-i şi victimei să facă acelaşi lucru. Ulterior, inculpatul i-a cerut victimei să se aşeze pe o canapea şi să-şi desfacă picioarele, după care cei doi minori au întreţinut raporturi sexuale orale. Inculpatul a încercat să întreţină şi raporturi sexuale anale cu victima, însă deoarece aceasta s-a plâns că o doare, a renunţat.

Inculpatul i-a cerut victimei să se îmbrace, s-a îmbrăcat şi el, iar înainte ca aceasta să plece din dormitor, i-a cerut să nu povestească nimănui cele întâmplate. Victima a mers la domiciliul străbunicii sale, a stat la masă, după care s-a culcat, trezindu-se însă la scurt timp, deoarece i s-a făcut rău şi a vomat.

În ziua de 20 august 2009, victima a revenit la locuinţa sa din comuna Săvineşti, judeţul Neamţ, unde i-a povestit mamei sale ce s-a întâmplat, iar ulterior au fost sesizate organele de poliţie.

La data de 21 august 2009, victima a fost supusă unei examinări medico-legale, iar din certificatul medical eliberat rezultă că aceasta este virgină şi nu prezintă semne de violenţă.

Audiat pe parcursul procesului penal, inculpatul a recunoscut constant comiterea faptei, pe care a descris-o în detaliu.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că fapta inculpatului minor de a întreţine raporturi sexuale orale cu victima, profitând de imposibilitatea ei de a-şi exprima voinţa, datorită vârstei sale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 al. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal.

În baza acestor texte de lege şi a dispoziţiilor art. 345 Cod procedură penală, instanţa urmează să aplice inculpatului o pedeapsă, la individualizarea căreia se va avea în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, determinat în principal de vârsta mică a victimei şi de gradul de rudenie existent între părţi, precum şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale. În cauză nu se justifică aplicarea unei măsuri educative faţă de inculpat, având în vedere gravitatea faptei comise, reflectată şi în limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Aspectele privitoare la faptul că inculpatul a avut o conduită bună anterior comiterii faptei, aspect ce rezultă din referatul de evaluare, că a recunoscut comiterea faptei şi s-a prezentat în faţa autorităţilor de câte ori a fost chemat, urmează a fi reţinute ca circumstanţe atenuante în favoarea sa, în baza art. 74 al. 1 lit. a şi c Cod penal, pedeapsa reducându-se sub minimul special prevăzut de lege, conform dispoziţiilor art. 76 lit. b Cod penal.

Având în vedere că până la împlinirea duratei pedepsei, inculpatul va deveni major, în temeiul art. 71 al. 2 Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. . 64 lit. a teza II, b, d şi e Cod penal.

În cauză nu se impune interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că, indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnaţi din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor.

De asemenea, la comiterea infracţiunii inculpatul nu s-a folosit de nicio profesie, funcţie sau activitate, astfel încât nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.

În cauză se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d şi e Cod penal, având în vedere că infracţiunile au fost comise de inculpat asupra unei rude apropiate.

Întrucât inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru săvârşirea de fapte penale, iar raportat la atitudinea sa procesuală şi la vârsta sa se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, în temeiul art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În temeiul art. 110 Cod penal se va fixa termen de încercare şi se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 Cod penal.

Având în vedere faptul că din probele administrate rezultă că urmare a faptei inculpatului, minorei i-au fost cauzate traume psihice, pe fondul acestora declanşându-se o stare de rău fizic, aşa cum rezultă din declaraţia martorei, în temeiul art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală şi art. 998 şi următoarele Cod civil, instanţa, din oficiu, urmează a dispune obligarea inculpatului la plata de daune morale către victimă.

Tags: Infractiunea de viol

Infracţiunea de viol, prevăzută de art.197 alin.2 lit.a şi alin.3 teza I-a Cod penal. Infracţiuni de relaţii sexuale cu o minoră, prevăzută de art. 198 Cod penal. Diferenţieri. Vârsta victimei. Extinderea procesului penal.

Sentinţa penală nr.188/P/ 28.10/200

Prin rechizitoriul, înregistrat la această instanţă, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.2 lit.a, alin.3 teza I-a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul.

Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare la faţa locului, cu planşă fotografică, adresa emisă de S.M.L. Piatra Neamţ, declaraţiile părţii vătămate şi ale reprezentantului ei legal, declaraţiile martorilor, procesul verbal de redare a mesajelor telefonice trimise de pe telefoanele mobile ale inculpaţilor, cu planşă fotografică, declaraţiile comunicate de I.P.J. Neamţ – Serviciul Poliţiei Rutiere, referatele de evaluare efectuate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ, declaraţiile inculpaţilor, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 6.12.2008, minora în vârstă de 13 ani, din, însoţită de prietenul ei, au mers la discoteca din satul Magazia, comuna Crăcăoani, judeţul Neamţ. La aceeaşi discotecă au mers şi inculpaţii, împreună cu martorii, precum şi cu un verişor al acestuia din urmă. Aceştia s-au deplasat cu un autoturism marca Dacia 1310. Autoturismul a fost condus, în permanenţă, în cursul nopţii de 6/7.12.2008 de către inculpatul, deşi acesta cunoştea că permisul de conducere a fost anulat, în urma condamnării sale, pentru infracţiuni prevăzute de OUG nr.195/2002.

În discotecă inculpaţii şi prietenii acestora i-au văzut atât pe cât şi pe partea vătămată, având în vedere că, în interior se aflau puţine persoane.

Inculpaţii, împreună cu ceilalţi tineri au părăsit, la scurt timp discoteca.

În jurul orei 11,00 partea vătămată, împreună cu au plecat din discotecă, mergând pe jos spre casă. Pe raza satului Magazia au fost văzuţi de către inculpaţi şi prietenii lor, aceştia oprind autoturismul şi oferindu-se să-i ducă până în satul Oşlobeni. Partea vătămată a declarat că, iniţial a refuzat să se deplaseze cu autoturismul dar că, la insistenţele lui şi pentru că era noapte şi frig, a acceptat. În autoturism partea vătămată a stat în braţele inculpatului, care se afla pe scaunul din faţă, în dreapta şoferului, în spate aflându-se 6 bărbaţi. Inculpatul i-a propus părţii vătămate să meargă să bea un suc împreună şi i-a sugerat să-i spună lui, în momentul în care vor ajunge la destinaţie, că ea merge la un verişor de-al ei.

La intersecţia cu DN 15 inculpatul a oprit maşina şi partea vătămată au coborât, aceasta din urmă spunându-i că ea merge mai departe cu maşina, la un văr de-al ei. Partea vătămată s-a urcat în autoturism, tot în braţele inculpatului. În comuna Bălţăteşti, inculpatul a oprit şi tinerii, cu excepţia inculpatului şi a părţii vătămate au mers la un bar, de unde au cumpărat apă minerală şi mai multe sticle cu vine. În timpul cât aceştia au fost plecaţi, inculpatul a rămas în autoturism, ţinând-o pe partea vătămată în braţe. Inculpatul a întrebat-o cum o cheamă, de unde este, iar partea vătămată i-a răspuns.

Partea vătămată i-a propus inculpatului să coboare şi ei din maşină pentru a bea un suc, aşa cum i se promisese, dar inculpatul a refuzat.

Tinerii şi-au continuat apoi drumul cu autoturismul condus de inculpatul şi au ajuns la locuinţa în care inculpatul stătea cu chirie, situată în satul Săcăluşeşti, comuna Agapia, judeţul Neamţ. Partea vătămată le-a cerut acestora să o ducă acasă, însă inculpatul i-a spus că nu o va duce.

La un moment dat, întrucât partea vătămată a spus că doreşte să bea Garone, inculpaţii şi numiţii…. şi….. au plecat cu autoturismul spre oraşul Târgu Neamţ, cu intenţia de a cumpăra o sticlă cu băutura respectivă. Autoturismul a fost condus tot de către inculpatul .

În acest timp, inculpatul a dus-o pe partea vătămată într-o cameră, unde a făcut focul în sobă şi a început să se dezbrace. Partea vătămată a realizat care este intenţia inculpatului, i-a cerut să o ducă acasă însă acesta a refuzat-o. Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată câţi ani are, iar când aceasta i-a spus că are 13 ani, el i-a răspuns că nu o crede şi că, după părerea lui,ea ar avea 15-16 ani.

Inculpatul a dezbrăcat-o pe partea vătămată şi a întreţinut cu ea raport sexual, după care a părăsit camera.

Între timp inculpatul se întorsese, împreună cu ceilalţi tineri şi a intrat şi el în camera unde se afla partea vătămată. Aceasta i-a cerut să-l cheme pe inculpatul, iar când inculpatul a venit în cameră i-a spus „să-şi facă treaba” pentru că în caz contrar nu o va duce acasă. La fel i-a spus şi inculpatul că partea vătămată a întreţinut şi cu acesta raport sexual.

După ce inculpatul a părăsit camera, la scurt timp a intrat inculpatul. Partea vătămată i-a cerut şi acestuia să-l cheme pe inculpatul, pe care l-a întrebat ce se întâmplă, acesta i-a răspuns să-şi facă treaba din nou şi inculpatul a întreţinut raport sexual cu partea vătămată.

Al patrulea bărbat care a intrat în cameră a fost martorul care a insistat să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată. Aceasta l-a refuzat, spunându-i că se simte rău şi că doreşte să plece acasă.

În camera a intrat inculpatul, partea vătămată i-a spus că vrea să meargă acasă şi, cu toţii au plecat cu autoturismul la locuinţa părţii vătămate, în satul Oşlobeni.

Partea vătămată, de ruşine, nu a intrat în casă şi a dormit, în noaptea respectivă în şopron.

În ziua de 14.05.2009, martora, director al şcolii unde învaţă partea vătămată a însoţit-o pe aceasta la Cabinetul medical. În urma controlului efectuat, s-a constatat că minora era însărcinată în luna a V-a.

Aceasta a povestit, pentru prima dată, că a fost victima unei infracţiuni de viol şi, astfel au fost sesizate organele de poliţie.

La data de 31.08.2009, partea vătămată a născut un copil.

Reprezentantul legal al părţii vătămate s-a constituit parte civilă, în cauză cu suma de 16.000 lei.

În instanţă, prin apărători aleşi, inculpaţii au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de act sexuale cu un minor, prevăzută de art. 198 Cod penal, iar inculpatul – achitarea sa pentru această infracţiune, întrucât nu ar fi întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată minoră.

Instanţa reţine, din analiza probelor strânse în cursul urmăririi penale, care au servit drept temei de trimitere în judecată şi a probelor administrate în faza judecăţii că acestea dovedesc, în mod cert că inculpaţii sunt autorii infracţiunii deduse judecăţii.

Astfel, inculpaţii au recunoscut, în cursul urmăririi penale că, în seara zilei de 24.11.2008, aflându-se în discoteca din satul Magazia, comuna Crăcăoani, judeţul Neamţ, au remarcat-o pe partea vătămată, aspect confirmat de martorul, care a arătat că în discotecă se aflau circa 10 persoane. De altfel, o parte dintre tinerii care s-au aflat cu inculpaţii îl cunoşteau pe prietenul părţii vătămate.

De asemenea, inculpaţii au declarat că cel care a avut iniţiativa de a opri autoturismul şi de a-i lua în maşină pe partea vătămată şi Găluşcă Costel a fost inculpatul. Partea vătămată s-a urcat în braţele inculpatului întrucât în partea din spate a maşinii se aflau deja 6 bărbaţi. Partea vătămată a răspuns iniţiativei inculpatului de a-i însoţi la un suc; stabilindu-se fără dubiu că, deşi maşina a oprit în comuna Bălţăteşti şi tinerii au coborât şi tinerii cu coborât pentru a cumpăra băutură, inculpatul este cel care a rămas în autoturism, ţinând-o în continuare pe partea vătămată în braţe. Deşi partea vătămată i-a cerut, conform susţinerii sale, să coboare din maşină şi să bea un suc, acesta a refuzat.

Ajunşi în satul Săcăluşeşti, la locuinţa inculpatului, la o oră întârziată în noapte partea vătămată a fost constrânsă, moral, pentru a întreţine relaţii sexuale. Aceasta nu a cunoscut de la început scopul pentru care a fost luată şi transportată cu autoturismul, fiind credibilă afirmaţia ei că a fost invitată la un suc. Partea vătămată nu a avut altă variantă decât aceea de se supune voinţei inculpaţilor, având convingerea că, dacă se va împotriva, nu va fi condusă acasă.

Chiar dacă partea vătămată nu a acceptat să-i însoţească pe tineri, ştiind iniţial că vor merge să bea un suc, văzând ulterior că, în comuna Bălţăteşti au coborât toţi ceilalţi, în afară de inculpatul, care a continuat să o ţină în braţe şi fiind dusă, mai departe la locuinţa lui, aceasta nu a cunoscut scopul adevărat al iniţiativei venite din partea acestui inculpat.

Partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale, iniţial cu inculpatul, care i-a spus că, dacă nu face acest lucru nu o va duce acasă.

Inculpatul este cel care i-a spus inculpatului că poate să intre în camera în care se afla partea vătămată, acesta dându-şi seama că inculpatul întreţinuse relaţii sexuale cu partea vătămată, astfel cum el declară ( fila 96 d.u.p.)

Partea vătămată a apelat, în acel moment la inculpatul, astfel cum ea susţine, care i-a spus „ să-şi facă treaba”. De asemenea, inculpatul, care era şoferul maşinii i-a spus că nu o va duce acasă, creându-i părţii vătămate un sentiment de teamă.

Inculpatul a declarat ( fila 108) că, în momentul în care inculpatul a ieşit din cameră, partea vătămată le-a spus tuturor că a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta.

Inculpatul a intrat şi el şi a întreţinut raport sexual cu partea vătămată, voinţa acesteia fiind înfrântă de numărul relativ mare de bărbaţi care au intrat, unul după altul, în care în care se afla.

La intrarea celui de-al patrulea bărbat, partea vătămată a fost mult mai vehementă, întrucât se simţea rău, lucru pe care l-a constatat şi martorul.

Minora, avea, la data faptei vârsta de 13 ani şi 9 luni.

Instanţa reţine că, în raport cu vârsta victimei, la data consumării actelor sexuale cu inculpaţii nu se poate considera că aceasta a avut reprezentarea faptului că va întreţine relaţii sexuale cu toţi tinerii aflaţi în autoturism şi că a luat o hotărâre în deplină cunoştinţă. Minora nu şi-a exprimat în mod liber voinţa, nu a consimţit la practicarea unor acte sexuale cu cei 3 inculpaţi şi s-a văzut pusă în faţa pretenţiilor acestora de a întreţine cu ei relaţii sexuale.

Din referatul întocmit în cursul urmăririi penale de către ofiţerul psiholog din cadrul I.J.P. Neamţ, în urma discuţiilor purtate cu partea vătămată, reiese că minora, orfană de mamă, a rămas împreună cu sora mai mică în grija tatălui şi a bunicii paterne, că nu primeşte sfaturile de viaţă necesare pentru a se descurca în momente dificile, intrând cu naivitate în situaţii care o pot pune în pericol şi că tatăl nu se preocupă de nevoile ei afective.

În sensul celor reţinute în referat, împrejurarea că mai întreţinuse relaţii sexuale anterior datei faptei, cu un alt bărbat, este lipsită de relevanţă, atât timp cât ea nu a beneficiat, în cadrul familiei, de o educaţie sexuală corespunzătoare. Acesta este şi motivul pentru care partea vătămată nu a reclamat fapta până la descoperirea stării de graviditate de către martora. Martora a declarat că, după ce s-a prezentat cu partea vătămată la cabinetul şcolii, aceasta a venit cu tatăl ei şi i-a spus că nu mai vine la cursuri întrucât îi este ruşine de colegi şi frică de inculpaţi, care o ameninţă.

Susţinerea inculpatului, că nu a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată este infirmată de probele administrate în cauză, respectiv:

– declaraţia pe care inculpatul a dat-o în cursul urmăririi penale, la data de 15 mai 2009, când a recunoscut faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, că a intrat la ea în cameră după ce a ieşit inculpatul, că partea vătămată i-a spus că are 16 ani şi că, după el, în cameră, a intrat.

– Declaraţiile martorului, care a fost martor asistent la audierea inculpatului, ce a avut loc la data de 15 mai 2009. Martorul a declarat că inculpatul nu a fost ameninţat sau lovit de lucrătorii de poliţie şi că declaraţia scrisă, aflată la dosar, conţine redarea celor declarate de inculpat. În cursul urmăririi penale arătat că, în prezenţa sa, inculpatul a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată;

– Declaraţia inculpatului, care a arătat că ştie că şi a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată;

– Declaraţia martorului, care a arătat că, după ce a ieşit din camera unde se afla partea vătămată, a intrat care, ulterior i-a spus că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, după care, în aceeaşi cameră a intrat, însă acesta a ieşit la scurt timp, afirmând că partea vătămată a refuzat să întreţină relaţii sexuale cu el.

– Declaraţia martorului, care a relatat că, după ce inculpatul şi au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, în cameră a intrat inculpatul, care a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, după care a intrat martorul, pe care minora l-a refuzat;

Declaraţia acestui martor se coroborează cu susţinerile părţii vătămate, care a arătat că cel de-al patrulea băiat care a întrebat-o dacă „ vrea să o facă cu el”, ea spunându-i că se simte rău. Împrejurarea că, în cursul judecăţii partea vătămată a revenit asupra declaraţiilor anterioare, susţinând că cel cu care a întreţinut relaţii sexuale ar fi şi nu , este contrazisă de probele enumerate mai sus.

Relevante sunt şi mesajele telefonice trimise de inculpatul inculpatului, ale căror redare se află la filele 62-87 dosar urmărire penală. Astfel, la data de 15 mai 2009, inculpatul i-a transmis coinculpatului să susţină că „ a fost de bună voie”, referindu-se la cercetarea penală „ de la procuratură” şi la „ Tania de la Oşlobeni”.

Pentru reţinerea agravantei prevăzută de art. 197 alin.3 Cod penal esenţial este ca victima să nu fi avut vârsta de 15 ani, iar autorul să fi admis această posibilitate. Lipsa reprezentării în plan subiectiv a faptului că partea vătămată, cu care inculpaţii au întreţinut relaţii sexuale, este minoră sub 15 ani excede posibilitatea aplicării agravantei prev. de art. 197 alin.3 teza I Cod penal. A contrario, reprezentarea în plan subiectiv, de către inculpaţi că victima e minoră sub 15 ani excede, ci, din contră, impune aplicarea agravantei menţionate.

Literatura de specialitate arată că, nu interesează dacă autorul faptei ştia cu certitudine vârsta victimei sau nu – pentru existenţa agravantei fiind suficientă intenţia indirectă – esenţial este ca victima să nu fi avut vârsta de 15 ani, iar autorul să fi admis şi această posibilitate.

Din actele dosarului rezultă că partea vătămată a stat de vorbă cu inculpatul, spunându-i numele, vârsta, faptul că este elevă. Inculpatul a arătat că a întrebat-o pe partea vătămată câţi ani are, susţinerea că partea vătămată i-ar fi răspuns că are 16 ani fiind neverosimilă.

Criteriul distinctiv dintre infracţiunea de viol şi cea de raport sexual cu o minoră este lipsa sau, dimpotrivă existenţa acordului subiectiv pasiv al infracţiunii.

Ori, condiţiile concrete în care s-a desfăşurat fapta – prin conducerea părţii vătămate într-un loc necunoscut, departe de casă, pe timp de noapte, fără a se cunoaşte, de către aceasta, scopul deplasării, de către 6 bărbaţi, precum şi vârsta părţii vătămate – persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, de discernământul necesar luării unei hotărâri ferme – pledează pentru reţinerea infracţiunii de viol.

În drept, fapta inculpaţilor….. şi …. de a întreţine câte un act sexual cu partea vătămată, în vârstă de 13 ani, prin constrângerea ei psihică întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. a, alin 3 teza I-a Cod penal.

În sarcina inculpatului se va reţine starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal.

Instanţa a procedat la extinderea procesului penal privind pe inculpatul şi la judecarea cauzei şi sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din O.U.G.nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pentru care procurorul a pus în mişcare acţiunea penală.

Inculpatul a recunoscut faptul că, în noaptea de 6/7.12.2008, deşi ştia că are permisul de conducere anulat, urmare a condamnării sale pentru infracţiunea prevăzută de art. 89 alin.1 şi 86 din O.U.G. nr. 195/2002, a condus autoturismul marca Dacia 1310, pe drumurile publice, pe ruta comunei Crăcăoani – Bălţăteşti – Săcăluşeşti – oraş Târgu Neamţ, şi retur.

Declaraţia de recunoaştere se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, ale coinculpaţilor, ale martorilor, care au confirmat faptul că inculpatul este cel care a condus autoturismul în noaptea respectivă.

Din adresa emisă de I.P.J.Neamţ, Serviciul Rutier rezultă că inculpatul figurează în baza automată de date, cu permis de conducere categoria B care, în prezent se află în starea „anulat”.

Tags: Infractiunea de viol

Infractiunea de viol

Sentinta penala 187/25.02.2009 – infractiunea de viol

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria P.N. nr. 1648/P/2007a fost trimis în judecata inculpatul B.B. pentru savârsirea infractiunii de viol prev. de art. 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, retinându-se în esenta urmatoarele: la 21.04.2007, în jurul orei 14.00, partea vatamata V.C. se deplasa din com. P.S. spre locuinta sa din sat P. A fost ajunsa din urma de catre inculpatul B.B., care conducea o caruta, iar partea vatamata (în vârsta atunci de 86 ani), l-a rugat sa o duca si pe ea acasa. Aceasta s-a urcat în caruta inculpatului, având cu ea si un sac.

Ajungând în apropierea unei paduri, într-un loc deschis si profitând de faptul ca în preajma nu mai erau alte persoane, inculpatul, prin exercitarea de violente a întretinut raporturi sexuale cu partea vatamata. Urmare a loviturilor primite, partea vatamata a prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezulta din constatarea medico – legala nr.527 din 22 aprilie 2007 întocmita de SML P.N. S-a mai retinut ca din buletinul anatomo-patologic nr.6/24.04.2007 rezulta ca în secretia vaginala recoltata s-a pus în evidenta prezenta spermatozoizilor, fapt ce indica consumarea unui raport sexual.

Partea vatamata V.C. s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei daune morale. De asemenea, în cauza s-a constituit parte civila Spitalul Judetean de Urgenta N. cu suma de 373,88 lei cu titlu de despagubiri civile.

În cauza a fost audiata partea vatamata V.C. (f. 55 D. 2796/279/2007), inculpatul B.B. (f. 56 D. 2796/279/2007), precum si martorii F.V.C., S.E., T.N., S.C., S.V., S.E. si L.O.V. (f. 82, 83, 96, 97, 98, 121 si respectiv 304 D. 2796/279/2007). De asemenea, a fost efectuata o expertiza medico-legala – examen ADN.

Prin sentinta penala nr. 192/12.03.2008 a Judecatoriei P.N. s-a dispus condamnarea inculpatului B.B. pentru savârsirea infractiunii de viol prev. de art. 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 6 (sase) ani închisoare; a fost revocat beneficiul liberarii conditionate a restului de pedeapsa neexecutat de 575 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 997/2003 a Judecatoriei P.N., rest de pedeapsa ce a fost contopit cu pedeapsa aplicata prin hotarârea aratata; în temeiul art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a ll-a, b Cod penal pe perioada prevazuta de art. 71 al. 2 Cod penal; a fost mentinuta starea de arest a inculpatului si a fost dedusa din pedeapsa aplicata acestuia perioada retinerii si arestarii preventive; a fost admisa în parte actiunea civila formulata de partea civila V.C. si a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile suma de 2.500 lei cu titlu de daune morale;a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile Spitalul Judetean de Urgenta N. suma de 373,88 lei cu titlu de despagubiri civile.

Prin decizia penala nr. 138/AP/07.05.2008 a Tribunalului N. a fost admis apelul inculpatului, a fost desfiintata sentinta instantei de fond si s-a dispus rejudecarea cauzei de catre aceeasi instanta, dispunându-se completarea expertizei medico-legale ce s-a efectuat în cauza, urmând a se stabili, pe baza unor probe biologice de referinta recoltate de la partea vatamata V.C., daca materialele biologice din plicurile 3 si 4 apartin acesteia. Prin decizia mentionata au fost mentinute actele si masurile luate în cauza pâna la termenul din 12.03.2008.

Cauza a fost reînregistrata la aceasta instanta. Partile au fost legal citate. Partea civila V.C. a aratat ca îsi mentine declaratiile date anterior în cauza si nu mai are nimic în plus de declarat. A depus la dosar memorii (f. 32, 130 dosar), în care a aratat în esenta ca inculpatul B.B. este autorul faptei, ca nu îsi retrage plângerea si solicita obligarea acestuia la plata sumei de 5.000 lei.

La termenul din 8.10.2008 inculpatul a aratat ca nu va face nici o declaratie în fata vreunui complet de judecata de la Judecatoria P.N. Pe parcursul judecarii cauzei a depus la dosar memorii, în care a aratat în esenta ca nu este vinovat de savârsirea infractiunii; ca V.C. a aratat initial ca a fost violata si ca inculpatul a întretinut cu ea un raport sexual normal, iar dupa ce a vazut ca din expertiza medico-legala – examen ADN rezulta ca în secretia vaginala recoltata de la partea vatamata nu s-a pus în evidenta material biologic de provenienta masculina, a aratat ca inculpatul a întretinut cu ea un raport sexual oral, fiind învatata sa spuna astfel pentru a se dispune condamnarea lui pe nedrept; ca solicita trimiterea dosarului la Curtea Constitutionala, pentru ca aceasta sa dea solutia în cauza; ca solicita constatarea nulitatii procesului verbal de cercetare la fata locului (f. 7-9 DUP), acesta fiind fals deoarece cei 2 martori asistenti, T.N. si L.O.V. nu au asistat la recoltarea firelor de par ce au fost ridicate de pe corpul sau; ca solicita constatarea nulitatii constatarii medico – legale deoarece este contrazisa de expertiza medico-legala – examen ADN; ca i-a fost încalcat dreptul la un proces echitabil, prevazut de art. 6 CEDO.

În cauza instanta a dispus completarea expertizei medico-legale efectuate în primul ciclu procesual, pentru a se stabili, pe baza probelor biologice de referinta ce au fost recoltate de la partea vatamata V.C., daca materialele biologice din plicurile 3 si 4 apartin acesteia.

La termenul din 03.12.2008 instanta a respins ca tardiva cererea inculpatului de constatare a nulitatii absolute a procesului verbal de cercetare la fata locului (f. 7-9 DUP) si a certificatului medico-legal (în realitate constatarea medico-legala nr. 527/22.04.2007 efectuata de S.M.L. P.N.- f.39 DUP), deoarece motivele invocate de catre inculpat în sustinerea cererii nu sunt motive de nulitate absoluta, prev. de art. 197 al.2 C.pr.pen. Ori, potrivit art. 197 al. 4 C.pr.pen., încalcarea oricarei alte dispozitii legale decât cele prevazute în alin. 2 atrage nulitatea actului în conditiile alin. 1, numai daca a fost invocata în cursul efectuarii actului când partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa când partea a lipsit la efectuarea actului. Inculpatul a solicitat pentru prima data, în mod expres, anularea constatarii medico-legale nr. 527/22.04.2007 si a procesului verbal de cercetare la fata locului abia la 12.03.2008 (prin cererea de la f. 305 dosar). Aceste cereri au fost formulate în mod expres abia la termenul la care a avut loc prima judecata în prima instanta, în conditiile în care a fost prezent la efectuarea cercetarii la fata locului, pe parcursul urmaririi penale si în fata instantei a fost prezent si a fost asistat de aparatori. Inculpatul a aratat si în memoriile depuse în fata Tribunalului N., la judecarea apelului, ca constatarea medico-legala este falsa si nula, iar martorii care au semnat procesul verbal de cercetare la fata locului nu stiau ce semneaza, însa prin decizia pronuntata au fost mentinute toate actele si masurile dispuse în cauza, cu exceptia hotarârii primei instante.

De altfel, în ce priveste constatarea medico-legala nr. 527/22.04.2007 efectuata de S.M.L. P.N., aceasta a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale, astfel ca nu s-ar putea dispune anularea ei, instanta urmând a-i aprecia valoarea probatorie prin raportare la concluziile expertizei medico-legala – examen ADN. În ce priveste procesul verbal de cercetare la fata locului (f.7-9 DUP), acesta a fost semnat de 2 martori asistenti, iar la întocmirea acestuia nu s-au formulat obiectiuni.

Din actele si lucrarile dosarului, analizând probatoriul administrat in cauza în cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarele: în ziua de 21.04.2007, partea civila V.C. (pe atunci în vârsta de 86 ani), a mers în orasul R., unde a fost miluita de diverse persoane cu alimente (fiind o zi de sâmbata). În jurul orei 14.00, V.C. se deplasa spre locuinta sa din localitatea P.S., satul P. A fost ajunsa de inculpat, care conducea o caruta, si atunci V.C. l-a rugat pe acesta sa o transporte si pe ea la domiciliu cu caruta, având în vedere ca erau consateni si se cunosteau, inculpatul fiind si cumatru cu o fiica a partii civile. Astfel, V.C. s-a urcat în caruta condusa de inculpat, aceasta având asupra sa un sac în care pusese alimentele primite. În acest sens sunt declaratiile partii civile si ale inculpatului (f. 55,56 D.2796/279/2007).

Ajungând în apropierea unei paduri din P.S., inculpatul, care era sub influenta alcoolului, a profitat de împrejurarea ca în apropiere nu se aflau alte persoane, a coborât-o pe partea vatamata din caruta si prin exercitarea de acte de violenta, a încercat sa întretina raporturi sexuale normale cu partea vatamata. Întrucât partea vatamata s-a opus si a împiedicat astfel consumarea unui raport sexual normal, inculpatul a lovit-o pe V.C., s-a urcat pe pieptul acesteia si a întretinut un raport sexual oral. Apoi inculpatul s-a ridicat în picioare, având pantalonii coborâti, fiind vazut de martora S.C. (f. 97 D. 2796/279/2007), a urcat în caruta, a întors-o si a plecat de la fata locului, având în caruta si sacul apartinând partii civile. Tipetele partii civile au fost auzite si de catre martorul S.V., care a vazut „un barbat cu pantalonii în vine”, care a vrut sa o ridice pe femeie în caruta însa, deoarece nu a reusit, a plecat cu caruta (f.98 D. 2796/279/2007).

Inculpatul a mers mai întâi la magazinul apartinând AF S. din sat P., unde a baut o bere, fiind servit de martora S.E., martora care a aratat ca inculpatul era în stare de ebrietate si se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat (f. 83 D. 2796/279/2007).

V.C., având hainele rupte, a ramas pentru un timp la fata locului (o persoana care a vazut-o a crezut ca este moarta), apoi s-a îndreptat spre casa, fiind vazuta de mai multi martori. V.C. prezenta urme de lovituri, îi curgea sânge de la gura, abia putea merge, îsi tragea pe ea hainele rupte si murdarite si a spus martorilor ca a fost violata de catre B.B. (pe care îl stia de B.B. a lui Gica a Cucului). Martorul F.V.C. i-a spus martorei S.E. sa aiba grija de batrâna. Când V.C. a trecut prin fata magazinului apartinând AF Scutaru, a fost observata si de martora S.E., care a vazut ca aceasta nu s-a mai dus acasa, ci s-a întors pentru a sesiza organele de politie. Aceste aspecte rezulta din declaratiile martorilor S.E., F.V.C., S.V. (f. 82,83,98 D. 2796/279/2007).

Inculpatul s-a întors la magazinului apartinând AF S., unde a si fost retinut, aspect ce rezulta din declaratia martorei S.E. V.C. a fost dusa la Spitalul Judetean de Urgenta N.

Ca urmare a loviturilor primite, V.C. a prezentat mai multe leziuni traumatice (antumul vaginal tumefiat, numeroase ulceratii superficiale la nivelul intratului vaginal cu sângerare difuza), si care au necesitat pentru vindecare un numar de 11-12 zile de îngrijiri medicale asa cum rezulta din constatarea medico-legala nr. 527/2007 efectuata la SML N. (fila 39 DUP).

În urma sesizarii organelor de politie, s-a facut o cercetare la fata locului, întocmindu-se un proces verbal de cercetare la fata locului (f. 7-9 DUP), ocazie cu care au fost facute si fotografii judiciare (f. 12 – 17 DUP). De la locul faptei au fost ridicate, între altele, o moneda de 10 bani si o bucata de lant, iar la domiciliul inculpatului a fost gasit sacul de rafie apartinând lui V.C., precum si alimentele pe care aceasta le avusese în sac. S-a constatat ca de la hamul calului apartinând inculpatului, lipseste o bucata de lant ce era folosita la prinderea hulubei din partea dreapta – respectiv bucata de lant ce a fost gasita la locul faptei.

Tot atunci au fost ridicate, de pe tricoul inculpatului, 5 fire de par ce au fost ambalate în plicul nr. 3, si un fir de par din zona genitala a inculpatului, fir de par ce a fost ambalat în plicul nr.4.

În finalul constatarii medico-legale nr. 527/22.04.2007 efectuate de S.M.L. P.N. (f. 39 DUP) s-a facut o mentiune potrivit careia „Din buletinul anatomo-patologic nr. 6/24.04.2006 rezulta ca în secretia vaginala recoltata s-a pus în evidenta prezenta spermatozoizilor, ceea ce atesta un raport sexual.” Instanta urmeaza a înlatura din probatoriu aceasta mentiune, deoarece este contrazisa de concluziile expertizei medico-legale – examen ADN (f.216-220 D. 2796/279/2007), concluzii în care se mentioneaza ca în cursul analizei genetice a microurmelor biologice de pe frotiul colorat HE nu s-a detectat material genetic de origine masculina, si de asemenea nu s-au evidentiat celule epiteliale vaginale si nici spermatozoizi.

Situatia de fapt expusa mai sus si vinovatia inculpatului, sub forma intentiei directe, este dovedita cu declaratiile partii civile V.C. date pe parcursul urmaririi penale (f. 18-21 DUP) si în fata instantei (f. 55 D. 2796/279/2007, f. 34 D. 2796.9/279/2007); în parte cu declaratiile inculpatului date pe parcursul urmaririi penale (f. 46, 49-50 DUP) si în fata instantei (f.56 D. 2796/279/2007), acesta recunoscând ca s-a întâlnit cu V.C. si a transportat-o cu caruta pâna la locul faptei, negând însa savârsirea faptei; cu declaratiile coroborate ale martorilorF.V.C., S.E., T.N., S.C., S.V., S.E., L.O.V. date pe parcursul urmaririi penale (f. 23,29,24,28,25,31,26,32,27,30 DUP) si în fata instantei (f. 82, 83, 96, 97, 98, 121 si respectiv 304 D. 2796/279/2007), declaratii ce au fost expuse si analizate în paragrafele anterioare; cu procesul verbal de cercetare la fata locului (f.7-9 DUP), din care rezulta ca la fata locului s-au gasit urme de caruta, o bucata de lant de la hamul calului inculpatului, la domiciliul acestuia s-a gasit sacul partii civile, iar de pe tricoul inculpatului au fost ridicate 5 fire de par ce au fost ambalate în plicul nr. 3, si un fir de par din zona genitala a inculpatului, fir de par ce a fost ambalat în plicul nr. 4; cu concluziile expertizei medico-legale – examen ADN –completare (f. 159-163 D. 2796.9/279/2007), din care rezulta ca firele de par recoltate de pe corpul inculpatului cu ocazia cercetarii la fata locului apartin victimei infractiunii, V.C.

Sustinerile inculpatului potrivit carora nu el este autorul infractiunii, iar declaratiile partii civile sunt mincinoase, deoarece initial l-a acuzat de savârsirea unui act sexual normal, iar ulterior de savârsirea unui act sexual oral, nu pot fi primite. Este adevarat ca V.C. a aratat în prima declaratie data chiar în seara zile de 21.04.2007 ca B.B. a întretinut cu ea, prin violenta, un raport sexual normal (f. 18-19 DUP), însa înca din declaratia din 02.05.2007 (f. 20 DUP) partea civila a aratat ca inculpatul a întretinut initial relatii sexuale normale, iar apoi i-a introdus penisul în gura, dar nu a ejaculat. În acelasi sens este si declaratia partii civile din fata instantei (f. 55 D. 2796/279/2007), în care a aratat ca inculpatul a încercat sa se culce cu ea, însa vazând ca nu reuseste, „si-a facut datoria la gura ei”. Faptul ca partea civila nu a aratat în prima sa declaratie modul în care inculpatul a savârsit infractiunea este de înteles având în vedere sentimentul de jena, de pudoare excesiva, încercat de V.C.- femeie în vârsta de 86 ani provenind din mediul rural, în a releva detalii ale unui incident considerat în mediul de provenienta (si nu doar), ca fiind rusinos.

Afirmatiile inculpatului sunt contrazise si de declaratiile martorilor audiati în cauza, declaratii analizate deja în paragrafele anterioare. Martorii S.C. si S.V. au declarat ca l-au vazut pe inculpatul, pe jumatate dezbracat, la locul savârsirii faptei, dupa care a plecat cu caruta. V.C. a fost vazuta, imediat dupa savârsirea faptei, si de ceilalti martori audiati în cauza, aceasta prezentând urmele evidente ale infractiunii careia îi fusese victima (starea de soc în care se afla, urme evidente de lovituri, hainele rupte si murdare), si carora le-a spus imediat ca autorul faptei este B.B., pe care îl stia de B.B. a lui Gica a Cucului. Pe corpul inculpatului (pe tricou si în zona genitala) au fost gasite fire de par, completarea expertizei medico-legala – examen ADN stabilind cu certitudine ca aceste fire de par apartin victimei.

Nu pot fi primite ca reale sustinerile inculpatului din care se deduce ca el ar fi victima unei înscenari puse la cale de catre lucratorii de politie, care ar fi învatat victima sa dea vina pe el, apoi sa spuna ca nu a fost vorba de un act sexual normal, ci de unul oral (atunci când s-a constatat ca nu s-au pus în evidenta spermatozoizi în secretia vaginala), iar cu ocazia cercetarii la fata locului ar fi recoltat de pe corpul sau fire de par de cal, pe care apoi le-au schimbat cu fire de par de la victima. Este cert ca V.C. a fost victima unei infractiuni sexuale savârsita cu violenta (dovada leziunile specifice unei infractiuni de viol si urmele loviturilor primite), iar imediat dupa savârsirea faptei victima l-a indicat ca autor pe inculpat, mai înainte de a lua legatura cu alte persoane. V.C. a aratat ca inculpatul a încercat savârsirea unui act sexual normal, iar ulterior a savârsit un act sexual oral cu mult înainte de a se cunoaste rezultatul expertizei medico-legale – examen ADN. Lucratorii de politie nu ar fi putut în nici un caz determina atât de multe persoane sa dea declaratii mincinoase, având în vedere ca persoanele care au dat declaratii incriminatorii sunt de vârste si conditii diferite (victima – o batrâna de 86 ani, martora S.C.– o fetita de 12 ani, ceilalti martori – barbati si femei la vârsta maturitatii).

În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de viol prev. de art. 197 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. Faptele inculpatului primesc aceasta încadrare având în vedere dispozitiile Deciziei nr. III/2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit carora prin act sexual de orice natura, susceptibil a fi încadrat în infractiunea de viol prevazuta de art. 197 din Codul penal, se întelege orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau actionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apara ori de a-si exprima vointa.

În cauza sunt incidente si dispozitiile art. 37 lit. a Cod penal, având în vedere ca inculpatul a savârsit infractiunea înainte de împlinirea pedepsei de 4 ani închisoare, ce i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 997/2003 a Judecatoriei P.N.

La individualizarea si dozarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv prevederile partii generale a Codului penal; limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator; gradul de pericol social ridicat al faptei în modalitatea concreta de savârsire; persoana inculpatului care a mai fost anterior condamnat în repetate rânduri la pedepse privative de libertate pentru infractiuni cu violenta; atitudinea nesincera a inculpatului, starea de recidiva. Pe baza acestor considerente, instanta apreciaza ca scopul general al pedepsei, prevazut de art. 52 Cod penal, respectiv acela de a preveni savârsirea de noi infractiuni poate fi realizat doar aplicând inculpatului o pedeapsa privativa de libertate. Instanta va avea în vedere si faptul ca în prezent judecata are loc dupa desfiintarea hotarârii primei instante si trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a admiterii apelului inculpatului, astfel ca acestuia nu i s-ar putea crea o situatie mai grava. Tinând cont de cele expuse mai sus, instanta va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare, fara a aplica si pedeapsa complementara.

În temeiul art. 61 al.1 Cod penal instanta va revoca beneficiul liberarii conditionate a restului de pedeapsa neexecutat de 575 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 997/2003 a Judecatoriei P.N., rest de pedeapsa pe care îl va contopi cu pedeapsa aplicata prin prezenta hotarâre, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 6 (sase) ani închisoare.

În temeiul art. 71 al. 1Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a ll-a si b Cod penal pe durata prevazuta de art. 71 al. 2 Cod penal, cu urmatoarea motivare: conform art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, drepturile prevazute în art.64 alin.1 lit. a) – c) Cod penal se interzic de drept în cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, prin decizia nr. LXXIV din 5.11.2007 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie în solutionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit ca interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, în functie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

În cauza de fata instanta apreciaza ca se impune ca inculpatului sa i se interzica drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a ll-a, b Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibila cu dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice, precum si cu dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat. De asemenea, atât timp cât savârsirea infractiunii de viol nu are nicio legatura cu exercitarea vreunei profesii, meserii ori ocupatii, nu se impune interzicerea dreptului prevazut de art. 64 lit. c Cod penal.

În cauza nu pot fi interzise inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. d si e Cod penal, acestea nefiind interzise nici prin prima hotarâre pronuntata în cauza.

În temeiul art. 350 C.pr.pen. instanta va mentine starea de arest a inculpatului, retinând ca nu s-au modificat în nici un mod temeiurile avute în vedere la mentinerea masurii arestarii preventive luate fata de acesta, respectiv ca în cauza vinovatia inculpatului cu privire la infractiunea ce i se imputa a fost stabilita, ca fapta comisa este grava, are o rezonanta sociala puternica în colectivitatea din care acesta provine si creeaza o stare de insecuritate si temere în constiinta societatii, aspecte care întaresc convingerea instantei în sensul ca lasarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.

În temeiul art. 88 C.p. va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive de la data de 21.04.2007 la 25.02.2009.

În temeiul art.14 si 346 al.1 C.pr.pen., art. 998, 999 C.civ. instanta va admite în parte actiunea civila formulata de partea civila V.C. si va obliga inculpatul sa plateasca acesteia suma de 2.500 lei cu titlu de daune morale, cu urmatoarea motivare: partea civila a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale. În ce priveste aceste daune, ele nu pot fi cuantificate însa principiul repararii lor trebuie recunoscut în cazul infractiunilor privitoare la viata sexuala si la savârsirea carora s-a utilizat si violenta, cum este cazul de fata, si sunt apreciate de instanta prin raportare la gravitatea faptei savârsite si tinând cont de faptul ca aceste daune au ca scop a da o compensare si satisfactie victimei infractiunii. Mai mult, tinând cont de faptul ca victima infractiunii este o femeie în vârsta, ce locuieste în mediul rural, instanta retine ca traumele psihice suferite de aceasta au fost grave, iar fapta a fost de natura a afecta reputatia de care V.C. a se bucura în comunitate.

Pentru aceste considerente instanta apreciaza ca suma de 2.500 lei (suma ce nu ar putea fi marita ca urmare a aplicarii principiului „Non reformatio in pejus”), reprezinta o dezdaunare echitabila pentru prejudiciile morale aduse partii civile.

În baza aceluiasi temei juridic va obliga pe inculpat sa plateasca partii civile Spitalul Judetean de Urgenta N. suma de 373,88 lei cu titlu de despagubiri civile, apreciind ca actiunea civila este dovedita în baza înscrisurilor depuse la dosar (f.69 D. 2796/279/2007).

În temeiul art. 189 si 191 C.pr.pen. va obliga inculpatul sa plateasca statului suma de 3.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezinta onorariul aparatorului din oficiu, suma ce va fi avansata din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul N.

Tags: Infractiunea de viol