Top

Retrocedare

Tip: sentinţă penală

Nr./Data: 41/29.07.2009

Autor: Judecătoria Buhuşi

Domenii asociate: plângere împotriva rezoluţiei procurorului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr. 673/199/2009, petentul P.F. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 23/II/2/2009 dată de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi la plângerea formulată de el împotriva soluţiei pronunţate în dosarul nr. 84/P/2009.

În motivare, petentul a arătat că toate adresele şi declaraţiile sunt false, nu a existat nicio convenţie în baza căreia să fi fost eliberate adresele nr. 6220/29.08.1996 şi nr. 4655/18.06.1999, iar cererea iniţială de retrocedare a terenurilor nu este făcută de mama sa P. E., ci de tatăl său P. N.. Mai multe documente eliberate de C. L.B. nu sunt conforme cu realitatea, iar alături de adresele menţionate au dus la inducerea în eroare a completelor de judecată. În ceea ce priveşte adresa nr. 4665/18.06.1999 nu s-a primit nici un răspuns de la Prefectură sau O.C.A.O.T.A. din care să rezulte că cele înscrise în acea adresă sunt conforme cu realitatea şi din cauza acestor înscrisuri false se află în procese interminabile cu fraţii tatălui său care până în anul 1995 nu au ştiut să îşi ceară drepturile şi au atentat la bunurile ce i-au revenit după decesul tatălui său.

În dovedire, petentul a depus la dosar înscrisuri.

Analizând plângerea precum şi actele dosarului de urmărire penală, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 458/1997 a Judecătoriei B. rămasă irevocabilă la data de 26.01.1998, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii P. I. G., P. I. I. V. A. L. V. şi P. V. împotriva pârâtei P. E. şi C. J.de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 B. şi s-a dispus anularea parţială a titlului de proprietate nr. 29595/30.09.1995 pentru suprafaţa de 0,48 ha teren situat în intravilanul oraşului B.. Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că în cererea de intrare în C.A.P., autorul petentului figura cu 0,38 ha teren şi faţă de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora suprafaţa adusă în cooperativă este cea care rezultă din evidenţele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, acte de proprietate şi carte funciară coroborat cu adresele Consiliului Local din care rezultă că P. N. a intrat în C.A.P. şi a avut rol doar pentru suprafaţa de 0,38 ha, acţiunea reclamanţilor a fost considerată ca întemeiată. Prin urmare, ceea ce a fost determinant în pronunţarea soluţiei a fost faptul că defunctul figura în rolul agricol doar cu suprafaţa de 0,38 ha, aspect reţinut şi în referatul privind soluţionarea cererii numitei P. E. prin care a solicitat suplimentarea validării cu suprafaţa de 0,48 ha teren şi nu alte aspecte relevate prin adresa Consiliului Local.

Infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C.pen. presupune o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conţinutul său, adică de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este chemat să facă probă. Această activitate se poate realiza fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea de a înscrie unele date sau împrejurări. În adresa nr. 6220/29.08.1996, intimaţii au menţionat că la eliberarea T.P. nr. 29595/1995 s-au avut în vedere suprafaţa de 0,36 ha teren situat în extravilan, solicitată prin cererea iniţială de către defunct, care la data depunerii documentaţiilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate era în viaţă şi suprafaţa de 0,48 ha teren, suplimentat prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 1859/1995, la solicitarea soţiei, cu declaraţii de martori. În privinţa suplimentării cu suprafaţa de 0,48 ha „Comisia Locală a fost indusă în eroare, deoarece nu a cunoscut că între fraţii defunctului s-a stabilit o convenţie privind modul în care înţeleg(e) să-şi reconstituie fiecare dreptul de proprietate”. Acest din urmă paragraf este considerat de către petent ca fiind fals, deoarece nu a existat nici o convenţie între fraţii defunctului, însă adresa nu susţine existenţa acesteia, ci precizează doar că cei de la Comisia Locală nu au cunoscut înţelegerea dintre fraţi (în măsura în care aceasta chiar a existat), apărând ca o justificare a referatului de suplimentare şi nu ca o atestare a unei realităţi contrafăcute. În această situaţie, instanţa apreciază că făptuitorii nu au trecut în cuprinsul actului, în mod mincinos o anumită faptă sau împrejurare, despre care înscrisul era chemat să facă probă, prezentând-o astfel ca fiind în deplină concordanţă cu realitatea, deoarece faptul că suprafaţa de 0,48 ha teren a aparţinut părinţilor defunctului a fost recunoscut de petent însuşi, însă a precizat că a fost primit de tatăl său ca zestre şi stăpânit anterior cooperativizării. Or, aceste împrejurări trebuiau relevate de pârâta P. E. şi verificate de instanţa care a judecat acţiunea în anulare parţială T.P. nr.29595/1995, aceasta nereţinând în considerente existenţa unei aşa-zise convenţii între fiii defunctei P. M. care să ducă la soluţia de anulare, decisivă fiind suprafaţa cu care defunctul a intrat în C.A.P.

În ceea ce priveşte adresa nr. 4655/18.06.1999, instanţa reţine că aceasta nu cuprinde împrejurări despre care înscrisul să facă probă, nu atestă aspecte referitoare la petent sau la autorul său, ci se referă la unele aspecte specifice activităţii instituţiei respective, fără a prezenta împrejurări necorespunzătoare adevărului. Deşi sentinţa civilă nr. 702/1999 a Judecătoriei B. nu cuprinde considerentele, astfel cum prevedeau dispoziţiile procedurale la data pronunţării ei, totuşi instanţa nu a putut avea în vedere decât actele doveditoare ale dreptului reclamantului depuse la dosar, adresa respectivă nefăcând nicio menţiune cu privire la acest drept.

De altfel, atât în dosarul nr.1205/1996 cât şi în dosarul nr.598/1999 ale Judecătoriei B. petentul nu a fost parte, astfel încât nu se poate susţine că adresele respective i-au cauzat în mod direct o vătămare. În cadrul primului dosar, pârâtă a fost mama sa – P. E., în calitate de unic titular al titlului de proprietate contestat şi care este în viaţă, iar în cel de-al doilea dosar părţi au fost Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 şi unchiul său P.I. G. care nu a reclamat săvârşirea unei infracţiuni în ceea ce îl priveşte. Fără îndoială că şi denunţul constituie potrivit art.223 C.proc.pen. o modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, dar în această situaţie nu se pune problema vătămării prin soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispuse de către procuror. Potrivit art. 2781 C.proc.pen., împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată pot face plângere persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese au fost vătămate prin soluţia dată de procuror. Totuşi, pentru sesizarea instanţei cu judecarea infracţiunii săvârşite şi cercetate anterior de organul de urmărire penală, plângerea trebuie să emane de la persoana vătămată prin infracţiune, căci ea este cea care, pusă în faţa unei soluţii de netrimitere în judecată solicită trimiterea învinuitului sau inculpatului în judecată. În cauză, niciuna din adresele reclamate ca fiind false nu îl privesc pe petent – T.P. nr. 29595/1995 a fost emis în temeiul art. 13 din Legea nr. 18/1991 exclusiv în favoarea numitei P. E. şi prin admiterea acţiunii în anulare, doar patrimoniul acesteia a avut de suferit, iar punerea în posesie cu suprafaţa de 0,48 ha îl priveşte doar pe P. G. şi nu este susceptibilă prin informaţiile pe care le cuprinde să-i lezeze în vreun fel sau altul drepturile petentului. Faptul că reprezentantul O.C.A.O.T.A. a fost vreme îndelungată în concediu nu are nicio legătură cu împrejurarea că suprafaţa de 0,48 ha teren trebuia inclusă în titlul de proprietate emis pe numele bunicii sale, P. M., aceste aspecte trebuind a fi clarificate pe cale civilă. Instanţa nu poate verifica în raport de înscrisurile depuse dacă sentinţele civile nr. 458/1997 şi 702/1999 ale Judecătoriei B. intrate în puterea lucrului judecat sunt sau nu legale şi nici dacă tatăl petentului era sau nu îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 0,48 ha, ci doar dacă adresele incriminate atestă date ( şi nu aprecieri subiective de genul „nu am cunoscut înţelegerea între fraţi”) nereale.

Faţă de aceste considerente, instanţa în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) C.p.p. va respinge plângerea ca nefondată, apreciind că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii N. I. şi G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C.pen. este corectă, motiv pentru care va menţine rezoluţia adoptată.

Redactat DMC

Etichete:

Retrocedare, Legea 10/2001

Tribunalul Tulcea
Dosar nr.4303/327/2008
DECIZIA CIVILĂ NR.81
Şedinţa publică din data de 05 februarie 2009

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Tulcea la 08.09.2008, reclamanta ……. a solicitat instanţei desfiinţarea hotărârii nr.411/2008 emisa de către pârâta Comisia judeţeană de fond funciar, precum si reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 246 de metri pătraţi de teren intravilan situată in municipiul Tulcea.

Prin sentinţa civilă nr.3125/21 nov.2008 Judecătoria Tulcea a respins cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 246 de metri pătraţi de teren intravilan situat municipiul Tulcea ce a aparţinut bunicului sau …….. Autorii reclamantei, potrivit propriilor susţineri au deţinut acest teren până in anul 1980 când a fost preluat fără nici un titlu de autorităţile locale din acea vreme in vederea lărgirii străzii si creării unui sens giratoriu (din …..).

Pentru rezolvarea prezentei cauze, instanţa a apreciat necesar să se stabilească aplicabilitatea legilor funciare in privinţa reconstituirii terenului cerut si numai în măsura in care acest lucru este posibil se vor analiza si celelalte elemente de legalitate si temeinicie ale solicitării.

Potrivit art.1 alin.1 din Legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 … , se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi. Prin urmare, legea cadru in materie de restituiri de imobile este din anul 2001 legea 10, celelalte prevederi in materie de retrocedare având caracter special.

De asemenea, conform art.8 alin.1 din aceeaşi lege, nu intră sub incidenţa legii 10/2001, terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Din această prevedere legala rezulta ca terenurile extravilane nu sunt vizate de legea 10/2001, iar dintre terenurile intravilane sunt excluse de la aplicabilitatea acestei legi doar acelea care sunt vizate de legile funciare si care au fost cerute conform legii 18/1991 si legii 169/1997.

Imobilul în discuţie nu este unul care să se circumscrie ipotezelor reglementate de art.23-26 din legea 18/1991 pentru ca detenţia terenului de 246 de metri pătraţi nu aparţinea reclamantei, si nici celor prevăzute de art.36 alin.1-5 din aceeaşi lege pentru ca premisele din aceste texte nu sunt realizate in cauza (textele legale enumerate mai sus fiind cele care, in sistemul legilor funciare, reglementează retrocedarea terenurilor intravilane).

Astfel, terenul în discuţie nu este unul care sa fi fost primit in folosinţa veşnică sau pe perioada existentei construcţiei de la stat (alin.2); nu a făcut obiectul unei înstrăinări in perioada 1974-1989 care sa determine aplicarea art.30 din lg.58/1974 (alin.3); de asemenea nici nu a fost preluat la stat cu titlu, adică prin aplicarea unor acte normative speciale de preluare (alin.5).

Invocarea prevederilor art.2 din legea 18/1991 nu poate fi primita de către instanţă pentru ca acest text se refera la o enumerarea a categoriilor posibile de terenuri, fără ca acest lucru sa însemne ca ele formează in exclusivitate obiectul de reglementare ala acestei legi. Apoi, prevederile art.11 alin.21 din legea 18/1991, nu schimba cu nimic considerentele de mai sus ale instanţei pentru ca si in sistemul legilor funciare pot fi terenuri (nu neapărat intravilane) care au fost preluate fără nici un titlu de către stat si care sunt supuse reconstituirii in baza acestor legi funciare (respectiv fără limitări pentru terenurile extravilane si cu limitări si condiţii- art.23-26 si 36 din legea 18/1991- pentru cele intravilane).

Terenul în discuţie este unul intravilan care nu se încadrează in ipotezele art.23-26 şi 36 din legea 18/1991, astfel ca el, prin intermediul art.8 din legea 10/2001, este supus dispoziţiilor de retrocedare prevăzute de aceasta din urma (art.2 lit.i din legea 10/2001, spre exemplu).

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs reclamanta ……., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Arată în esenţă recurenta că, cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.18/1991, şi de asemenea, că a făcut dovada faptului că este moştenitoarea defunctului ……., bunicul său, la dosarul de fond existând şi actele doveditoare ale dreptului de proprietate.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este neîntemeiat.

Recurenta reclamantă a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 246 mp. teren situat în intravilanul mun.Tulcea şi care a aparţinut bunicului său ……..

A mai susţinut recurenta şi faptul că, auitorii săi au deţinut acest teren până în anul 1980 când a fost preluat fără nici un titlu de autorităţile locale din acea vreme în vederea lărgirii străzii şi creării unui sens giratoriu.

În rezolvarea acestei cauze, în mod corect instanţa de fond a stabilit aplicabilitatea legilor funciare în privinţa reconstituirii terenului.

Imobilul în cauză, nu este unul la care să se aplice prevederile art.23 – 26 din Legea nr.18/1991 întrucât detenţia terenului de 246 mp. nu aparţinea recurentei reclamante şi nici celor prevăzute de art.36 alin.1 – 5 din aceeaşi lege deoarece premisele din aceste texte nu sunt realizate în cauză, ele reglementând în sistemul legilor funciare retrocedarea terenurilor intravilane.

Terenul nu este unul care să fi fost primit în folosinţă veşnică, sau pe perioada existenţei construcţiei de la stat (alin.2); nu a făcut obiectul unei înstrăinări în perioada 1974 – 1989 care să determine aplicarea art.30 din Legea nr.58/1974 (alin.3) şi de asemenea, nici nu a fost preluat la stat cu titlu, prin aplicarea unor acte normative speciale de preluare (alin.5).

Totodată, se mai reţine faptul că, invocarea prevederilor art.2 din Legea nr.18/1991, de asemenea nu poate fi primită, întrucât acest text de lege enumeră o categorie posibilă de terenuri, fără ca ele să formeze în exclusivitate obiectul de reglementare al acestei legi.

Terenul în discuţie este unul intravilan care nu se încadrează în prevederile art.23-26 şi art.36 din Legea nr.18/1991, fiind supus dispoziţiilor de retrocedare prevăzute de Legea nr.10/2001 (art.8).

Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, urmează a respinge recursul ca nefondat.

Etichete: , , , , ,

Fond funciar. Despăgubiri

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 2417 (29.07.2008)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: fondul funciar

Prin plângerea adresată instanţei la data de 17.04.2008 reclamanţii T.V., T.E., T. G., T.D. şi T.D.M., au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Cerchezu şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Constanţa, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal nr.13/2008 emis de Comisia Locală Cerchezu, nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Judeţene Constanţa nr.555/ 27.09.2006 şi a adresei nr.788/28.03.2008 emisă de Prefectul Judeţului Constanţa privind validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru 8,9 ha.teren arabil prin acordarea de despăgubiri, să fie obligate cele 2 comisii să reconstituie dreptul de proprietate pentru cele 8,9 ha. în natură, să fie obligată Comisia Judeţeană de fond funciar Constanţa să emită titlul de proprietate pe numele autorului lor T.O..

De asemenea reclamanţii au solicitat obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii formulate reclamanţii arată că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul lor T.O., dovedind că acesta a deţinut teren arabil pe raza com. Cerchezu, satul Măgura emis de Arhivele Statului, cu nr.9125/31.03.1998 pentru suprafaţa totală de 18,10 ha.

Potrivit Legii 18/1991 reclamanţii au beneficiat de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 9,2 ha. teren arabil în natură pentru care s-a emis titlu de proprietate.

Pentru diferenţa de 8,9 ha. reclamanţii au fost incluşi pe anexa 23 la despăgubiri.

Reclamanţii consideră că această modalitate de reconstituire a dreptului de proprietate contravine prevederilor Lg. 1/2000 art.2 şi 3 care prevăd ca modalităţi de reconstituire a dreptului de proprietate fie pe vechiul amplasament fie pe un alt amplasament liber.

Reclamanţii susţin că deşi la dispoziţia Comisiei Locale Cerchezu există teren neatribuit şi nerestituit persoanelor îndreptăţite, pârâtele refuză să le acorde dreptul care li se cuvine şi au procedat la includerea suprafeţei de 8,9 ha la despăgubiri băneşti.

În drept se invocă disp. art.272 din Lg. 18/1991, art.III lit.a din titlul V din Lg.247/2005, dat fiind faptul că terenul ce a aparţinut autorului lor a fost atribuit altor persoane în mod abuziv, precum şi art. 1- 3;6 din Lg.1/2000 şi art.8,11şi 27 din Lg.18/1991 republicată.

Pentru susţinerea plângerii reclamanţii au depus înscrisuri.

De asemenea reclamanţii au solicitat obţinerea de relaţii de la Comisia Locală privind disponibilul de terenuri arabile, audierea martorilor UG şi TD, interogatoriul pârâtei Comisia Locală de fond funciar Cerchezu şi expertiza tehnică pentru identificarea terenurilor agricole nerevendicate.

Din oficiu instanţa a dispus ca pârâta Comisia Locală să remită instanţei documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate pentru cele 9,8 ha teren, aceasta fiind comunicată cu adresa nr. 852/12.06.2008.

De asemenea instanţa a solicitat Comisiei Locale Cerchezu să comunice şi Hot. Nr 555/2006 a Comisiei Judeţene precum şi dovada de comunicare a acestei hotărâri către reclamanţi, înscrisuri comunicate cu adresa nr.980/22.07.2000 din care rezultă că Hotărârea nr.555/2006 nu a fost comunicată reclamanţilor cu dovada de comunicare potrivit prevederilor legale, ea fiind afişată la sediul Primăriei Cerchezu

În acelaşi timp documentaţia este completată şi cu adresa nr.1098/18.02.2008.

Comisia Judeţeană Constanţa pentru fond funciar a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii reclamanţilor motivat de faptul că la nivelul com. Cerchezu nu mai există rezervă de teren disponibilă a fi restituită celor îndreptăţiţi motiv care a determinat includerea reclamanţilor în anexa 23 pentru diferenţa de 8,9 ha. teren arabil, în conf. cu disp. art.3 al.4 din Lg.1/2000.

Comisia Judeţeană Constanţa depune spre dovadă declaraţia membrilor Comisiei Locale Cerchezu privind lipsa de teren disponibil a fi restituit la nivelul com. Cerchezu, fila 30 din dosar şi balanţa terenurilor agricole din domeniul privat al Statului la nivelul Jud. Constanţa.

Instanţa a încuviinţat cererea reclamanţilor şi a solicitat relaţii şi la Agenţia Domeniilor Statului Constanţa cu privire la terenurile disponibile aflate în administrarea sa pe raza localităţilor Cerchezu, Independanţa, Negru Vodă sau alte localităţi limitrofe cu Cerchezu, răspuns comunicat cu adresa nr.1648/21.07.2008, răspuns care confirmă susţinerile celor 2 comisii de fond funciar.

La data de 18.02.2008, Agenţia Domeniilor Statului Constanţa a comunicat instituţiei Prefectului Constanţa situaţia terenurilor disponibile a fi retrocedate, din care rezultă că la nivelul localităţilor Topraisar, Negru Vodă, Cerchezu, Bărăganu,Cobadin, Mereni, Pecineaga, Independenţa şi altele nu există terenuri disponibile, astfel de terenuri există,ocupate însă cu, investiţii (plantaţii viticole şi pomicole) pe raza localităţii Cernavodă, Mihail Kogălniceanu şi Pantelimon, ele fiind disponibile după încheierea retrocedării către, locuitorii şi alte persoane care au solicitat retrocedarea dreptului de proprietate în acele localităţi.

Întrucât pârâta Comisia Locală Cerchezu nu a comunicat răspunsurile la interogatoriul propus de reclamanţi, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 225 C.pr.civ.

Cu privire la proba cu expertiza tehnică propusă de reclamanţi instanţa a respins această probă întrucât pe de o parte reclamanţii nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, nu au depus schiţele acestor amplasamente şi nici alte probe din care să rezulte aceste amplasamente, potrivit art.39 din Hotărârea Guvernului nr. 82/2005 privind Regulamentul de constituire, atribuţii şi funcţionarea comisiilor de fond funciar.

În măsura în care reclamanţii ar fi depus aceste relaţii, cererea lor era

verificată cu privire la vechiul amplasament, dacă acesta ar fi fost sau nu atribuit altor persoane, în ce condiţii, aspecte ce ar fi permis comisiei să restituie terenul pe vechiul amplasament dacă era liber.

Aceste aspecte însă au fost cunoscute de reclamanţi pentru că urmare memoriilor adresate inclusiv Prefectului Jud. Constanţa, cu adresa nr.788/28.03.2008 li s-au făcut cunoscute condiţiile reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.

Pe de altă parte reclamanţii nu au făcut obiecţiuni cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 9,8 ha. teren atribuit prin Titlul de proprietate nr.27506/1011/8.09.1997, teren ce nu a fost atribuit pe vechiul amplasament ci pe un alt amplasament ocupat de reclamanţi, cu toate că acest amplasament a aparţinut cu siguranţă altor persoane.

Ţinând însă cont de modificările configuraţiei terenurilor după 1953 şi până în 1989 când au fost realizate o serie de obiective, de canale de irigaţii etc., de lipsa planurilor cadastrale din această perioadă, activitatea de reconstituire a dreptului de proprietatea aspra terenurilor se desfăşoară cu dificultăţi majore mai ales că nici reclamanţii nu mai deţin acte de proprietate şi schiţele terenurilor dat fiind schimbările politico -istorice, prin care a trecut România din 1944 şi până în prezent.

Pentru aceste considerente instanţa a apreciat că reclamanţii nu au făcut dovada vechiului amplasament pentru a li se restitui terenul în această locaţie, nici nu au solicitat reconstituirea pe vechiul amplasament, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii lor, adresate comisiei şi înregistrată sub nr. 258 din 6.03.1991.

Cât priveşte cererea reclamanţilor privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de 8,9 ha. în natură şi nu în despăgubiri, instanţa reţine că din toate documentele aflate la dosar, precum şi din relaţiile obţinute de la instituţiile abilitate şi cu atribuţii în acest domeniu al fondului funciar, respectiv Comisia Judeţeană Constanţa şi Agenţia Domeniilor Statului, rezultă că la nivelul com Cerchezu nu există nici o suprafaţă de teren disponibilă a fi restituită reclamanţilor, fapt ce rezultă din situaţia terenurilor întocmită la nivelul Jud. Constanţa, declaraţia pe proprie răspundere a membrilor comisiei Locale Cerchezu, procesul verbal din şedinţa de lucru a comisiei locale din 10.05.2006, adresa nr.1648/21.07.2008, şi adresa nr.1098/12.02.2008, balanţa din mai 2007 a terenurilor agricole.

Toate aceste înscrisuri fac dovada demersurilor efectuate de pârâte în vederea soluţionării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate nu numai pentru reclamanţi dar şi pentru alte persoane, astfel încât măsura includerii reclamanţilor în anexa 23 pe lista de despăgubiri a fost o soluţie extremă la care s-a recurs pentru a soluţiona totuşi şi cererea reclamanţilor.

Nu s-ar putea totuşi reţine culpa sau eventual reaua credinţă a membrilor comisiei locale Cerchezu întrucât au aprobat cererea reclamanţilor şi au restituit suprafaţa de 9,8 ha. teren în natură, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din suprafaţa la care erau îndreptăţiţi.

Reţinând că includerea reclamanţilor pe lista cu despăgubiri din anexa 23 reprezintă o soluţie de forţă majoră în rezolvarea retrocedării proprietăţilor instanţa a apreciat că plângerea reclamanţilor nu este întemeiată cu privire la constatarea nulităţii absolute a procesului verbal din 10.01.2008 care reprezintă practic un răspuns la cererea reclamanţilor, nulitatea absolută a Hot.nr.555/2006 a Comisiei Judeţene şi obligarea celor 2 părţi la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru cele 8,9 ha. cu consecinţa emiterii titlului de proprietate pentru această suprafaţă, măsura acordării de despăgubiri fiind prevăzută de Legea 18/1991 modificată, Legea 1/2000 şi de Legea 247/2005, în condiţiile în care reconstituirea nu este posibilă datorită lipsei de teren disponibil a fi restituit.

Etichete: , , , , ,