Top

Litigiu funciar

Tip: Decizie
Nr./Dată: 29/R (13.01.2009)
Autor: Tribunalul Vaslui
Fond funciar- litigiu funciar

Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurent COMISIA LOCALĂ XX PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR împotriva sentinţei civile nr.2432/15.09.2008 pronunţată de Judecătoria Vaslui.

Obiectul cauzei-fond funciar litigiu funciar.

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 2432/15.09.2008 a Judecătoriei Vaslui a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă având ca obiect litigiu funciar, privind pe reclamanta Comisia Locală XX pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, judeţul Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii LO, BR, BR2 şi Comisia Judeţeană Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin hotărârea nr. 17/2008, Comisia Judeţeană Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat propunerea Comisiei Locale YY privind revocarea a patru titluri de proprietate, şi anume: titlul de proprietate nr. 1860/490113, LBR – 2,64 ha; titlul de proprietate nr. 1859/490113, LBC – 2,31 ha; titlul de proprietate nr. 1861/490113, L.V.D.N. V – 4,00 ha; titlul de proprietate nr. 1863/490113, LO – 3,50 ha.

Pentru a lua această hotărâre, Comisia Judeţeană Vaslui a avut în vedere propunerea Comisiei Locale YY şi existenţa unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, din care rezultă că titularilor titlurilor de proprietate amintite le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren aflate pe teritoriul comunei XX, judeţul Iaşi.

De-a lungul timpului, între Comisiile judeţene Iaşi şi Vaslui au avut loc întâlniri împreună cu Agenţia Domeniilor Statului, concretizate prin predarea către comuna XX a unor suprafeţe de teren, pentru a fi restituite foştilor proprietari. Aceste terenuri erau situate în judeţul Vaslui iar titlurile de proprietate au fost emise de către Comisia Judeţeană Vaslui. De precizat că proprietarii menţionaţi în hotărârea nr. 17/16.01.2008 au ales calea justiţiei şi, în conformitate cu dispoziţiile sentinţei civile nr. 813/2005, pronunţată în dosar nr.6841/2003, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe teritoriul comunei XX, respectându-se principiul reconstituirii pe vechiul amplasament. De altfel, hotărârea judecătorească face trimitere la expertiza topografică ce indică fără dubiu suprafeţele de teren libere şi care pot fi retrocedate foştilor proprietari sau moştenitorilor lor.

Conform art. 52, alin.1 din Legea nr. 18/1991, comisiile judeţene de fond funciar sunt autorităţi publice cu activitate administrativ-jurisdicţională.

Aşadar, în ce priveşte actele emise de comisiile judeţene de fond funciar, ca autorităţi administrative, aceste acte pot fi revocate până la intrarea în circuitul civil, iar hotărârea nr. 17/2008 este o hotărâre de validare a propunerii efectuate de Comisia Locală YY, pentru care nu s-a formulat contestaţie (art. 6, lit. e din Regulament).

Prin această hotărâre, Comisia Judeţeană Vaslui, care a avut în vedere sentinţa civilă mai sus amintită, a înţeles să dea eficienţă acestei hotărâri judecătoreşti, care în alt mod nu ar fi putut fi pusă în executare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta Comisia Locală XX pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în motivarea căruia a arătat că instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile din Titlul IV din Legea nr. 247/2005, art. 8 (22), care completează art. 27 din Legea fondului funciar; de asemenea, Judecătoria Vaslui nu avea competenţa materială în revocarea titlurilor de proprietate emise pe numele pârâţilor; instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că pârâţii aveau calitatea de acţionari, nu calitatea de membrii cooperatori, şi şi-au primit drepturile cuvenite de la SC Agrozootehnica YY, jud. Vaslui.

Cu privire la terenurile pe care s-au emis titluri de proprietate, acesta a fost primit de la A.D.S. de către Comisia Locală XX, iar în situaţia unei revocări competentă era Comisia Locală XX şi Comisia Judeţeană Iaşi. În mod nejustificat s-a reţinut că printr-o expertiză s-ar fi reţinut că pe teritoriul com. XX se află libere suprafeţele de teren aparţinând pârâţilor, în condiţiile în care din raportul de expertiză rezultă că ar fi liber doar 2,31 ha teren şi nu 11 ha teren., astfel încât Comisia locală XX nu are posibilitatea atribuirii pe vechile amplasamente a celor 11 ha teren.

Intimatul LO a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că din actele depuse la dosar lipsesc procesele verbale de punere în posesie, datat anterior datei eliberării titlurilor de proprietate, art. 8 (22) din Legea nr. 247/2005 nu are nici o legătură cu prezenta cauză, Judecătoria Vaslui nu a revocat titlurile de proprietate, ci a soluţionat plângerea formulată de recurentă împotriva hotărârii nr. 17/2008 a Comisiei Judeţene Vaslui, această comisie era competentă să revoce titlurile de proprietate deoarece ea le-a eliberat cu încălcarea procedurilor cerute de lege, terenul pe cate trebuia să fie pus în posesie el şi ceilalţi intimaţi este situat pe raza com. XX; de asemenea, s-a mai arătat că în raportul de expertiză se mai face vorbire, în afară de 2,31 ha teren liber, şi de alte suprafeţe de teren disponibil pe care expertul nu le-a putut delimita deoarece primarul a refuzat să-i pună la dispoziţie toate documentele.

În dovedirea motivelor de recurs, recurenta a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: tabelul nominal cu persoanele sau după caz cu moştenitorii acestora al căror teren a fost preluat de unităţile agricole de stat şi pentru care se primesc acţiunile prevăzute de art. 36 din Lege, decizia nr. 7415 din 9.12.1994, copii decizii nr. 6360, 6368, 6363, 6364, din 4.XI.1993 emise de Comisia Judeţeană Iaşi.

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa primei instanţe , motivele de recurs şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente.

Astfel, în primul rând, referitor la competenţa Comisiei Judeţene Vaslui de a anula respectivele titluri de proprietate, trebuie menţionat că, atât competenţa comisiilor locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, cât şi a instanţelor judecătoreşti investite cu soluţionarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor comisiilor judeţene, se determină în raport cu locul unde este situat terenul, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 9 alin. 3 şi art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.

Ori, prin hotărârea nr. 17/16.01.2008 a Comisiei Judeţene Vaslui s-a validat hotărârea Comisiei Locale YY privind revocarea titlurilor de proprietate emise pe numele intimaţilor cu privire la suprafeţe de teren aflate pe raza satului Cotic, com. YY, jud. Vaslui.

În al doilea rând, respectivele titluri de proprietate au fost eliberate de către Comisia Judeţeană Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, şi doar emitentul unui act este competent a dispune revocarea acestuia.

Nici motivul referitor la încălcarea de către Comisia Judeţeană Vaslui a competenţei sale materiale nu va putea fi reţinut. Astfel, într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. 2 ind. 2 din Legea nr. 18/1991, introdus prin Legea nr. 247/2005, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile de proprietate emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil, în cazurile în care acestea au fost emise abuziv altor persoane decât foştii proprietari care deţineau la acel moment adeverinţe de proprietate şi aveau posesia terenului.

Acest articol nu poate fi interpretat însă în sensul că limitează posibilitatea comisiilor de fond funciar de a revoca titlurile de proprietate doar la cazul expres prevăzut de lege, ci, interpretat prin prisma argumentului a fortiori, permite şi revocarea titlurilor de proprietate emise, ca în prezenta cauză, cu încălcarea dispoziţiilor unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în speţă sentinţele civile nr. 15551 din 24.09.2001 şi nr. 813 din 26.01.2005 ale Judecătoriei Iaşi, prin care intimaţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 11 ha teren situat pe raza teritorială a com. XX, jud. Iaşi şi nu pe raza com. YY, jud. Vaslui, Comisia locală XX fiind şi obligată la punerea în posesie a intimaţilor pe respectiva suprafaţă de teren.

În caz contrar, ar însemna ca, în toate celelalte cazuri care exced ipotezei avute în vedere de legiuitor în art. 27 alin. 2 ind. 2 din Legea nr. 18/1991, doar instanţa să se poată pronunţa cu privire la nulitatea titlurilor de proprietate, deşi nu ne aflăm în prezenţa nici unui dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute expres de art. III din Legea nr. 169/1997, modificat prin Legea nr. 247/2005. Ori, însuşi legiuitorul, în teza II a art. 27 alin. 2 ind. 2, a prevăzut expres că instanţa va fi sesizată cu constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate doar în situaţia în care acestea nu au intrat în circuitul civil, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Criticile invocate de recurentă referitoare la dreptul intimaţilor de a li se reconstitui dreptul de proprietate pe raza com. XX şi la imposibilitatea punerii acestora în posesie nu vor putea fi reanalizate în prezenta cauză deoarece s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, asupra acestor aspecte pronunţându-se în mod definitiv şi irevocabil Judecătoria Iaşi, prin sentinţele civile nr. 15551 din 24.09.2001 şi nr. 813 din 26.01.2005

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge recursul declarat de Comisia Locală XX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor împotriva sentinţei civile nr. 2432/15.09.2008 a Judecătoriei Vaslui, pe care o va menţine.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de Comisia locală XX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor împotriva sentinţei civile nr. 2432 din 15.09.2008 a Judecătoriei Vaslui pe care o menţine

Etichete: ,

Pretenţii – Civil

TRIBUNALUL TULCEA JUDETUL TULCEA
Dosar.nr.2495/88/2008
Sentinta Civila nr. 183
Sedinta pulica din 06 februarie 2009

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr. 2495/88/2008, reclamantul ……….. a chemat în judecată municipiul Tulcea, prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea la plata unor despăgubiri în sumă de 681.300 lei reprezentând contravaloarea imobil situat pe strada …………

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Tulcea, strada ……….., iar prin dispoziţia nr. 3071 din 10 octombrie 2005 s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, stabilindu-se dreptul la despăgubiri prin echivalent.

S-a mai arătat că prin Sentinţa civilă nr. 2746 din 12 octombrie 2006, Tribunalul Tulcea a respins contestaţia formulată împotriva dispoziţiei Primarului, iar Curtea de Apel Constanţa a admis prin Decizia nr. 27/C/22.01.2007, apelul a schimbat hotărârea Tribunalului Tulcea şi a dispus restituirea în natură a imobilul.

Prin Decizia civilă nr. 7707/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul Primăriei Tulcea, a casat decizia Curţii de Apel Constanţa şi a trimis cauza spre rejudecare, ocazie cu care s-a efectuat o altă expertiză, stabilindu-se valoarea despăgubirilor la suma de 681.300 lei.

In faţa curţii de apel, reclamantul a renunţat la judecată, urmând a beneficia de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001.

In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar dispoziţia nr. 3071 din 10 octombrie 2005 a Primarului Municipiului Tulcea, notificare nr. 138, decizia civilă nr. 123/C/26 mai 2008, a Curţii de Apel Constanţa, raport de expertiză tehnică judiciară.

La termenul din 5 decembrie 2008, reclamanta a reformulat cererea de chemare în judecată, arătând că solicită obligarea Primăriei Municipiului Tulcea, să facă ofertă de despăgubiri la nivelul stabilit prin expertiză tehnică judiciară, expert ……….., în dosar nr. 472/36/2008 a Curţii de Apel Constanţa la valoarea de piaţă a imobilului.

Municipiul Tulcea, prin primar, a formulat întâmpinare la acţiunea reclamantei, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

S-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a municipiului Tulcea, având în vedere că stabilirea despăgubirilor se face de către Comisia centrală prin emiterea deciziei ce reprezintă titlu de despăgubiri şi de asemenea s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibile.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 9 august 2001, reclamanta a formulat notificarea nr. 138, în baza Legii nr. 10/2001 comunicată prin Biroul executorului judecătoresc ……….., Primăriei Tulcea pentru restituirea în natură a imobilului situat în Tulcea, strada ……….., ce a fost preluat abuziv de către Statul român.

Prin dispoziţia nr. 3071 din 10 octombrie 2005, Primarul Municipiului Tulcea a respins cererea de restituire în natură a imobilului motivat de faptul că restituirea nu este posibilă, construcţia fiind demolată iar terenul ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, făcându-se conform art. 3 din dispoziţie, oferta de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005, titlul VII.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva acestei dispoziţii şi Tribunalul Tulcea, prin Sentinţa civilă nr. 2746 din 12 octombrie 2006, a respins contestaţia ca nefondată, reţinând că restituirea în natură nu este posibilă, terenul fiind afectat de utilităţi.

Impotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel şi prin Decizia civilă nr. 27/C/2007 a Curţii de Apel Constanţa a fost admis apelul, a fost modificată sentinţa Tribunalului Tulcea în sensul că s-a admis contestaţia şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria Tulcea şi prin Decizia civilă nr. 7707/2007 Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat decizia Curţii de Apel Constanţa, trimiţând cauza în rejudecare pentru efectuarea unei expertize tehnice, în vederea identificării terenului revendicat şi a existenţei unor construcţii, utilităţi ce fac imposibilă restituirea.

După efectuarea expertizei tehnice de către expert ……….., reclamanta a înţeles să renunţe la judecată, astfel că prin Decizia civilă nr. 123/C/26 mai 2008 a Curţii de Apel Constanţa s-a admis apelul, s-a schimbat Sentinţa civilă nr. 2746/2006 a Tribunalului Tulcea în sensul că s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului.

In aceste condiţii, devine aplicabilă dispoziţia nr. 3071 a Primarului Municipiului Tulcea prin care s-a făcut ofertă de despăgubiri în condiţiile legii nr. 247/2005 titlul VII, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, plata despăgubirilor urmând să se facă după epuizarea procedurii speciale instituite de Legea nr. 247/2005, titlul VII şi respectiv după acordarea titlului de despăgubire, respectiv decizia Comisiei centrale.

Drept urmare, acţiunea reclamantei astfel cum a fost modificată de a fi obligată Primăria Tulcea să facă ofertă de despăgubiri este nefondată în condiţiile în care există dispoziţia Primarului Municipiului Tulcea, în acest sens, iar în ce priveşte valoarea despăgubirilor, acestea urmează să fie stabilite de către Comisia centrală prin procedura de specialitate instituită în acest sens, prin lege.

Faţă de modificarea cererii, se constată că nu se justifică excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Tulcea, astfel cum a fost invocată, întrucât Primarul prin dispoziţie motivată se pronunţă asupra cererii de restituire în natură şi face ofertă de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 titlul VII dacă restituirea în natură nu este posibilă.

In ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii, instanţa constată că aceasta nu este justificată în condiţiile în care potrivit disp. art. 6 din CEDO, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale de către un tribunal care va decide asupra drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

A soluţiona cauza pe excepţia de inadmisibilitate a cererii înseamnă a limita accesul părţii care reclamă la justiţie ceea ce contravine prevederilor Convenţiei Europene şi respectiv jurisprudenţei Curţii Europene de la Strasbourg.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa va respinge acţiunea reclamantului şi excepţiile invocate de pârâtă, ca nefondate.

Etichete: , , ,

Fond funciar. Despăgubiri

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 2417 (29.07.2008)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: fondul funciar

Prin plângerea adresată instanţei la data de 17.04.2008 reclamanţii T.V., T.E., T. G., T.D. şi T.D.M., au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Cerchezu şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Constanţa, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal nr.13/2008 emis de Comisia Locală Cerchezu, nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Judeţene Constanţa nr.555/ 27.09.2006 şi a adresei nr.788/28.03.2008 emisă de Prefectul Judeţului Constanţa privind validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru 8,9 ha.teren arabil prin acordarea de despăgubiri, să fie obligate cele 2 comisii să reconstituie dreptul de proprietate pentru cele 8,9 ha. în natură, să fie obligată Comisia Judeţeană de fond funciar Constanţa să emită titlul de proprietate pe numele autorului lor T.O..

De asemenea reclamanţii au solicitat obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii formulate reclamanţii arată că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul lor T.O., dovedind că acesta a deţinut teren arabil pe raza com. Cerchezu, satul Măgura emis de Arhivele Statului, cu nr.9125/31.03.1998 pentru suprafaţa totală de 18,10 ha.

Potrivit Legii 18/1991 reclamanţii au beneficiat de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 9,2 ha. teren arabil în natură pentru care s-a emis titlu de proprietate.

Pentru diferenţa de 8,9 ha. reclamanţii au fost incluşi pe anexa 23 la despăgubiri.

Reclamanţii consideră că această modalitate de reconstituire a dreptului de proprietate contravine prevederilor Lg. 1/2000 art.2 şi 3 care prevăd ca modalităţi de reconstituire a dreptului de proprietate fie pe vechiul amplasament fie pe un alt amplasament liber.

Reclamanţii susţin că deşi la dispoziţia Comisiei Locale Cerchezu există teren neatribuit şi nerestituit persoanelor îndreptăţite, pârâtele refuză să le acorde dreptul care li se cuvine şi au procedat la includerea suprafeţei de 8,9 ha la despăgubiri băneşti.

În drept se invocă disp. art.272 din Lg. 18/1991, art.III lit.a din titlul V din Lg.247/2005, dat fiind faptul că terenul ce a aparţinut autorului lor a fost atribuit altor persoane în mod abuziv, precum şi art. 1- 3;6 din Lg.1/2000 şi art.8,11şi 27 din Lg.18/1991 republicată.

Pentru susţinerea plângerii reclamanţii au depus înscrisuri.

De asemenea reclamanţii au solicitat obţinerea de relaţii de la Comisia Locală privind disponibilul de terenuri arabile, audierea martorilor UG şi TD, interogatoriul pârâtei Comisia Locală de fond funciar Cerchezu şi expertiza tehnică pentru identificarea terenurilor agricole nerevendicate.

Din oficiu instanţa a dispus ca pârâta Comisia Locală să remită instanţei documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate pentru cele 9,8 ha teren, aceasta fiind comunicată cu adresa nr. 852/12.06.2008.

De asemenea instanţa a solicitat Comisiei Locale Cerchezu să comunice şi Hot. Nr 555/2006 a Comisiei Judeţene precum şi dovada de comunicare a acestei hotărâri către reclamanţi, înscrisuri comunicate cu adresa nr.980/22.07.2000 din care rezultă că Hotărârea nr.555/2006 nu a fost comunicată reclamanţilor cu dovada de comunicare potrivit prevederilor legale, ea fiind afişată la sediul Primăriei Cerchezu

În acelaşi timp documentaţia este completată şi cu adresa nr.1098/18.02.2008.

Comisia Judeţeană Constanţa pentru fond funciar a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii reclamanţilor motivat de faptul că la nivelul com. Cerchezu nu mai există rezervă de teren disponibilă a fi restituită celor îndreptăţiţi motiv care a determinat includerea reclamanţilor în anexa 23 pentru diferenţa de 8,9 ha. teren arabil, în conf. cu disp. art.3 al.4 din Lg.1/2000.

Comisia Judeţeană Constanţa depune spre dovadă declaraţia membrilor Comisiei Locale Cerchezu privind lipsa de teren disponibil a fi restituit la nivelul com. Cerchezu, fila 30 din dosar şi balanţa terenurilor agricole din domeniul privat al Statului la nivelul Jud. Constanţa.

Instanţa a încuviinţat cererea reclamanţilor şi a solicitat relaţii şi la Agenţia Domeniilor Statului Constanţa cu privire la terenurile disponibile aflate în administrarea sa pe raza localităţilor Cerchezu, Independanţa, Negru Vodă sau alte localităţi limitrofe cu Cerchezu, răspuns comunicat cu adresa nr.1648/21.07.2008, răspuns care confirmă susţinerile celor 2 comisii de fond funciar.

La data de 18.02.2008, Agenţia Domeniilor Statului Constanţa a comunicat instituţiei Prefectului Constanţa situaţia terenurilor disponibile a fi retrocedate, din care rezultă că la nivelul localităţilor Topraisar, Negru Vodă, Cerchezu, Bărăganu,Cobadin, Mereni, Pecineaga, Independenţa şi altele nu există terenuri disponibile, astfel de terenuri există,ocupate însă cu, investiţii (plantaţii viticole şi pomicole) pe raza localităţii Cernavodă, Mihail Kogălniceanu şi Pantelimon, ele fiind disponibile după încheierea retrocedării către, locuitorii şi alte persoane care au solicitat retrocedarea dreptului de proprietate în acele localităţi.

Întrucât pârâta Comisia Locală Cerchezu nu a comunicat răspunsurile la interogatoriul propus de reclamanţi, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 225 C.pr.civ.

Cu privire la proba cu expertiza tehnică propusă de reclamanţi instanţa a respins această probă întrucât pe de o parte reclamanţii nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, nu au depus schiţele acestor amplasamente şi nici alte probe din care să rezulte aceste amplasamente, potrivit art.39 din Hotărârea Guvernului nr. 82/2005 privind Regulamentul de constituire, atribuţii şi funcţionarea comisiilor de fond funciar.

În măsura în care reclamanţii ar fi depus aceste relaţii, cererea lor era

verificată cu privire la vechiul amplasament, dacă acesta ar fi fost sau nu atribuit altor persoane, în ce condiţii, aspecte ce ar fi permis comisiei să restituie terenul pe vechiul amplasament dacă era liber.

Aceste aspecte însă au fost cunoscute de reclamanţi pentru că urmare memoriilor adresate inclusiv Prefectului Jud. Constanţa, cu adresa nr.788/28.03.2008 li s-au făcut cunoscute condiţiile reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.

Pe de altă parte reclamanţii nu au făcut obiecţiuni cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 9,8 ha. teren atribuit prin Titlul de proprietate nr.27506/1011/8.09.1997, teren ce nu a fost atribuit pe vechiul amplasament ci pe un alt amplasament ocupat de reclamanţi, cu toate că acest amplasament a aparţinut cu siguranţă altor persoane.

Ţinând însă cont de modificările configuraţiei terenurilor după 1953 şi până în 1989 când au fost realizate o serie de obiective, de canale de irigaţii etc., de lipsa planurilor cadastrale din această perioadă, activitatea de reconstituire a dreptului de proprietatea aspra terenurilor se desfăşoară cu dificultăţi majore mai ales că nici reclamanţii nu mai deţin acte de proprietate şi schiţele terenurilor dat fiind schimbările politico -istorice, prin care a trecut România din 1944 şi până în prezent.

Pentru aceste considerente instanţa a apreciat că reclamanţii nu au făcut dovada vechiului amplasament pentru a li se restitui terenul în această locaţie, nici nu au solicitat reconstituirea pe vechiul amplasament, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii lor, adresate comisiei şi înregistrată sub nr. 258 din 6.03.1991.

Cât priveşte cererea reclamanţilor privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de 8,9 ha. în natură şi nu în despăgubiri, instanţa reţine că din toate documentele aflate la dosar, precum şi din relaţiile obţinute de la instituţiile abilitate şi cu atribuţii în acest domeniu al fondului funciar, respectiv Comisia Judeţeană Constanţa şi Agenţia Domeniilor Statului, rezultă că la nivelul com Cerchezu nu există nici o suprafaţă de teren disponibilă a fi restituită reclamanţilor, fapt ce rezultă din situaţia terenurilor întocmită la nivelul Jud. Constanţa, declaraţia pe proprie răspundere a membrilor comisiei Locale Cerchezu, procesul verbal din şedinţa de lucru a comisiei locale din 10.05.2006, adresa nr.1648/21.07.2008, şi adresa nr.1098/12.02.2008, balanţa din mai 2007 a terenurilor agricole.

Toate aceste înscrisuri fac dovada demersurilor efectuate de pârâte în vederea soluţionării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate nu numai pentru reclamanţi dar şi pentru alte persoane, astfel încât măsura includerii reclamanţilor în anexa 23 pe lista de despăgubiri a fost o soluţie extremă la care s-a recurs pentru a soluţiona totuşi şi cererea reclamanţilor.

Nu s-ar putea totuşi reţine culpa sau eventual reaua credinţă a membrilor comisiei locale Cerchezu întrucât au aprobat cererea reclamanţilor şi au restituit suprafaţa de 9,8 ha. teren în natură, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din suprafaţa la care erau îndreptăţiţi.

Reţinând că includerea reclamanţilor pe lista cu despăgubiri din anexa 23 reprezintă o soluţie de forţă majoră în rezolvarea retrocedării proprietăţilor instanţa a apreciat că plângerea reclamanţilor nu este întemeiată cu privire la constatarea nulităţii absolute a procesului verbal din 10.01.2008 care reprezintă practic un răspuns la cererea reclamanţilor, nulitatea absolută a Hot.nr.555/2006 a Comisiei Judeţene şi obligarea celor 2 părţi la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru cele 8,9 ha. cu consecinţa emiterii titlului de proprietate pentru această suprafaţă, măsura acordării de despăgubiri fiind prevăzută de Legea 18/1991 modificată, Legea 1/2000 şi de Legea 247/2005, în condiţiile în care reconstituirea nu este posibilă datorită lipsei de teren disponibil a fi restituit.

Etichete: , , , , ,

Legea 10/2001. Imobil ce intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. 1. Restituire în natură.

Tip: Decizie
Nr./Dată: 1254 (05.06.2006)
Autor: Curtea de Apel Timisoara

Legea nr. 10/2001 – art. 16 alin. 1 – Anexa 2 lit. a pct. 3

Legea nr. 247/2005 – Titlul I, art. 2

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, imobilele ce au destinaţia arătată la anexa nr. 2 lit. a, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public se restituie foştilor proprietari cu obligaţia menţinerii afectaţiunii, pe o perioadă de 3 ani de la data emiterii dispoziţiei sau deciziei, Legea nr. 247/2005 realizând repunerea persoanelor îndreptăţite în termenul de contestare a actului emis de unitatea deţinătoare.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 1254/R din 5 iunie 2006

Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 28.12.2005 sub nr. 462/2006, reclamanţii L.A., H.B.-S. şi L.M., au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 157/4.03.2004 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti şi au solicitat anularea acestei dispoziţii şi restituirea în natură a imobilului revendicat, situat în oraşul C.C. judeţul Arad, înscris în C.F. 720 C.C., nr.top.163/A, în care îşi are sediul Poliţia Oraşului C.C.

A mai solicitat intabularea imobilului în cartea funciară conform cotelor de proprietate care rezultă din certificatul de calitate de moştenitor nr. 89/22 mai 2000 – L.A., H.B.S. – 3/8 părţi şi L.M. – 5/8 părţi.

Reclamanţii au arătat că au formulat în termen legal notificare în temeiul Legii nr.10/2001 prin care au revendicat imobilul din litigiu, iar pârâtul M.A.I. a emis Dispoziţia nr. 157/2004 la aproape 3 ani de la trimiterea notificării, dispoziţie prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, stabilindu-se dreptul lor la despăgubiri, în concordanţă cu dispoziţiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 289 din 8 martie 2006, Tribunalul Arad a admis contestaţia formulată de reclamanţi, a modificat dispoziţia atacată în sensul că a obligat pârâtul să restituie în natură reclamanţilor imobilul în discuţie, compus din casă şi teren în suprafaţă de 1930 mp. şi a fost îndrumat Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară să procedeze la intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor în cartea funciară.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, conform căreia reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului ce a constituit în trecut proprietatea antecesoarei lor şi astfel a obligat pârâta să restituie imobilul pe care-l ocupă în prezent.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea hotărârii recurate numai în ceea ce priveşte păstrarea afectaţiunii imobilului pe o perioadă de 3 ani, în conformitate cu art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 modificat prin Legea nr. 247/2005.

S-a învederat că în imobilul restituit reclamanţilor îşi are sediul Poliţia Oraşului C.C., iar textul de lege invocat permite păstrarea afectaţiunii imobilului pe o perioadă de 3 ani, după data restituirii către proprietar.

Instanţa a găsit întemeiat recursul, l-a admis ca atare, pentru următoarele considerente:

Conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor având destinaţii arătate în Anexa 2 lit. a proprietarilor sau moştenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani.

În speţa de faţă imobilul ce se restituie reclamanţilor este ocupat de pârâtă şi este folosit ca sediu al Poliţiei oraşului C.C., fapt ce se încadrează în prevederile Anexei 2 la art. 16 pct. 3 din Legea nr. 10/2001.

Această obligaţie de a păstra afectaţiunea imobilului pe o perioadă de 3 ani de la data la care acesta a fost restituit este instituită de lege în sarcina proprietarului căruia i se restituie bunul.

Etichete: ,