LEGEA NR.18/1991 DAUNE COMINATORII CONDITII DE ACORDARE

In cazul în care instanţa admite plângerea, pârâtul este obligat de îndată la înmânarea titlului sau la punerea efectivă în posesie. Sub sancţiunea obligării la daune cominatorii conform art. 64 (2) din lege.

Este, însă, de principiu că daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligaţiei, suma stabilită de instanţă, ca şi încasarea acesteia de către creditor, având un caracter provizoriu.

In cauză, s-a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de punere în posesie, acest lucru însemnând că instanţa nu poate da o nouă hotărâre de obligare la o nouă constrângere.

Astfel, în mod greşit a procedat instanţa de apel când, deşi a înlăturat dispoziţia primei instanţe cu privire la sancţiunea amenzii civile în favoarea statului de 200.000 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea obligaţiei, aplicată pârâtului, a dispus în schimb, obligarea acestuia să plătească reclamantului daune cominatorii în sumă de 10.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data întocmirii procesului verbal de punere în folosire.

In cazul în care debitorul şi-a executat obligaţia, daunele cominatorii ar urma, deci, să fie reduse la cuantumului despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării iar, în cazul când debitorul refuză executarea, cuantumul lor trebuie să fie convertit la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare cu titlu de daune interese compensatorii.

In cauză, nu se impune, aşadar, obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii.

Decizia civilă nr.758/23.09.2005 Curtea Apel Bacău

Tags: Legea nr 18/1991

Fond funciar

Prin cererea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava sub nr.1919/314/2009 din data de 18.03.2009, reclamantul C. T. a chemat în judecata pe pârâtii H. V. si I. G. G., solicitând instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 1322 din 01.11.1993 emis pe numele I. M. G., autorul pârâtilor, în sensul excluderii suprafetei de 0,18 ha teren intravilan, categorie de folosinta arabil situat la locul „str. Eroilor”.

În motivarea cererii reclamantul a aratat ca la emiterea titlului de proprietate nr. 1322 din 01.11.1993 eronat s-a inclus suprafata de 0,18 ha teren intravilan la locul „str. Eroilor”, autorul pârâtilor figurând în registrul agricol cu aceasta suprafata la locul „Jitarie”, aceasta având un alt amplasament, situându-se în extravilanul municipiului Suceava.

A mai precizat faptul ca pâna la emiterea TP nr. 1322 din 01.11.1993 pe numele autorului pârâtilor, acest teren a fost detinut de catre tatal sau, C. M., iar dupa decesul acestuia a tinut el acest teren. Suprafata în litigiu nu a fost declarata de parintii sai, dar reclamantul a aratat ca a depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv a promovat plângere la Legea 18/1991 admisa în dosarul nr. 04901/314/2006 de catre Judecatoria Suceava.

A mentionat de asemenea ca vecinii suprafetei de 0,18 ha situat la locul „str. Eroilor” nu sunt corecti, întrucât numitii A. T. si C. D. nu au teren în acest loc, fapt confirmat si prin adresa Primariei Suceava nr. 29537 din 28.08.2007 din care a rezultat ca aceste persoane nu au nici R.A si nici titlu de proprietate.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr.18/1991 republicata, ale Legii nr.169/1997 si ale Legii nr.1/2000.

Legal citati, pârâtii au depus întâmpinare în care au aratat ca nu sunt de acord cu actiunea reclamantului.

La termenul de judecata din 28 aprilie reclamantul a aratat ca întelege sa se judece în contradictoriu si cu Comisia municipala Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991 si cu Comisia Judeteana Suceava pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, solicitare încuviintata de instanta.

La termenul de judecata din 02.06.2009 Comisia municipala pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava a depus întâmpinare prin care a aratat ca cererea ce face obiectul dosarului 1919/314/2009 este nefondata.

S-a mentionat ca I. M. G. figura înscris cu suprafata de 1,44 ha situata în cartierul Burdujeni, conform registrului agricol din perioada anterioara colectivizarii, astfel încât acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru aceasta suprafata pe vechiul amplasament, în R.A. din perioada 1959-1962 terenul figurând înscris la locul numit ”Jitarie”, în intravilanul municipiului Suceava.

În drept, pârâta si-a întemeiat întâmpinarea pe dispozitiile Legii nr.18/1991, republicata, ale art. III din Legea nr.169/1997 si ale Titlului XIII din Legea nr.247/2005.

Prim pârâtii, la termenul de judecata din 02.06.2009 au depus la dosar întâmpinare.

Prin sentinta civila nr. 4006 din data de 20 octombrie 2009, Judecatoria Suceava a respins cererea formulata de reclamantul C. T., împotriva pârâtilor H. V., I. G., Comisia municipala Suceava pentru aplicarea Legii 18/1991 si Comisia Judeteana Suceava pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, ca nefondata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca prin titlul de proprietate nr. 1322/1.XI.1993 emis de Comisia judeteana Suceava (f. 4) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului I.M. G. pentru suprafata de 1,05 ha teren, între care si suprafata 1800mp în str. Eroilor, cu vecinatatile: A.D, Magazin A, C. D., str. Eroilor.

Este adevarat ca, în registrul agricol din anii 1959-1962, numitul I. G. figureaza cu suprafata de 0,18ha arabil în locul numit „Jitarie”.

Potrivit art. 14 alin.2 din Legea nr. 18/1991, atribuirea efectiva a terenurilor se face, în zona colinara, de regula, pe vechile amplasamente.

În consecinta, chiar daca atribuirea suprafetei de 0,18 ha teren s-ar fi facut pe alt amplasament decât cel initial, acest fapt nu ar fi dus, prin el însusi, la nulitatea titlului de proprietate atacat.

În speta ar putea fi incident doar cazul de nulitate prevazut de art. III alin.1 lit. a pct.(ii) din Legea nr. 18/1991, respectiv „actele de reconstituire si constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari, solicitate de catre acestia, în termen legal, libere la data solicitarii….”.

Reclamantul nu a facut dovada ca suprafata de 0,18 ha teren din str. Eroilor ar fi fost vechiul amplasament al terenului proprietatea sa. Acest lucru nu a rezultat din sentinta civila nr. 2811/05.06.2008 a Judecatoriei Suceava (f. 12-14), prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului pentru o suprafata de 2,60 ha pe raza municipiului Suceava, fara indicarea amplasamentului. Nici din considerentele acestei hotarâri nu a rezultat ca reclamantul ar fi avut teren în str. Eroilor.

Potrivit art. 1169 Cod civil, cine face o propunere în fata judecatii trebuie sa o dovedeasca.

Pentru aceste motive, în baza art. 1169 Cod civil rap. la art. III alin.1 lit. a pct.(ii) din Legea 18/1991, instanta a respins cererea ca nefondata.

Împotriva sentintei a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare a aratat ca prin cererea adresata instantei la data de 18.03.2009 a solicitat în contradictoriu cu pârâtii H.V., I.G. si Comisia Municipala Suceava, Comisia Judeteana Suceava sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 1322 din 01.11.1993 emis pe numele lui I. M. G., autorul pârâtilor în sensul excluderii suprafetei de 0,18 ha teren situat în intravilanul mun. Suceava la locul “Str. Eroilor”.

Prin sentinta civila nr. 4006/20.10.2009 s-a respins cererea ca nefondata, motiv pentru care reclamantul apreciaza aceasta solutie ca netemeinica si nelegala pentru urmatoarele considerente:

– în primul rând învedereaza instantei de control faptul ca, prin cererea sa de chemare în judecata a solicitat nulitate absoluta partiala a t.p. nr. 1322/1993, ulterior a fost depus de catre pârâti un alt titlu de proprietate cu acelasi nr. 1322, dar din anul 1995, emis pt. aceleasi suprafete de teren si pe numele aceleasi persoane;

– prin sentinta civila nr. 2811 /05.06.2008 a Judecatoriei Suceava i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata totala de 0,85 ha teren intravilan situat la locul “Str. Eroilor” instanta de fond retinând gresit acest aspect când în motivarea sentintei civile recurate a aratat ca din sentinta sus-mentionata nu rezulta reconstituirea pentru amplasa¬mentul din “Str. Eroilor”;

– punerea în posesie si eliberarea t.p. nr. 1322/1995 pe numele autorului pârâtilor-intimati au fost întocmite cu încalcarea dispozitiilor imperative ale Legii 18/1991, mai exact ale art. 27 care prevede: “punerea în posesie si eliberarea titlului de proprietate nu pot avea loc decât numai dupa ce s-au facut în teren delimitarile necesare pentru masuratori, stabilirea vecinatatilor pe temeiul schitei, amplasamentului stabilit si întocmirea documentelor constatatoare prealabile”. Or, tocmai pentru acest motiv ca nu s-au facut delimitarile necesare masuratorilor si nici nu s-au stabilit vecinatatile, s-a emis în mod eronat si cu încalcarea Legii nr. 18/1991 t.p. nr. 1322/1995 si pentru suprafata de 0,18 ha teren situata în intravilanul mun. Suceava la locul “Str. Eroilor” în loc de extravilan;

– din actele de proprietate ale autorului pârâtilor-intimati, acte care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafata în litigiu a rezultat clar faptul ca acesta detinea în intravilanul mun. Suceava doar o singura parcela de 0,18 ha, aceasta având amplasa¬mentul în str. Plevnei, însa t.p. nr. 1322/1995 este emis pentru o dubla suprafata (0,36 ha) incluzând si 0,18 ha în Str. Eroilor, practic omitându-se înscrierea suprafetei de 0,18 ha în “Jitarie” (extravilan), dar transformând-o în intravilan; singurul înscris în care apare terenul în suprafata de 0,18 ha situat în “Str. Eroilor” este cererea depusa de catre I. M. G. la Legea nr. 18/1991, cu toate ca din R.A si din Extrasul de la Arhivele Nationale nu a rezultat ca ar fi avut teren în aceasta parcela, aceasta suprafata fiind reconstituita doar în baza cererii si fara a stabili vecinatati, delimitari etc., terenul în litigiu nefiind identificat ca apartinând petentului cererii de reconstituire.

– instanta de fond, retinând în mod gresit ca prin sentinta civila nr. 2811/2008 nu i s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafata de teren din “Str. Eroilor” nu a mai analizat celelalte aspecte invocate de acesta în dovedirea emiterii t.p. nr. 1322/1995 cu încalcarea legii.

În dovedire a depus la dosar certificat de grefa.

Intimata Comisia mun. Suceava pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare a aratat ca, conform registrului agricol din perioada anterioara colectivizarii, I. M. G. figura înscris cu suprafata totala de 1,44 ha teren situata în cartierul Burdujeni, municipiul Suceava.

În temeiul Legii nr. 18/1991 acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 1,13 ha prin Hotarârea Comisiei judetene de fond funciar nr. 4122/1291, fiind pus în posesie si întocmindu-i-se titlul de proprietate nr. 1322/1995 cu suprafata de 1,05 ha.

Arata ca sustinerile reclamantului – recurent conform carora suprafata de 0,18 ha. situata în intravilanul municipiului Suceava, cartier Burdujeni, str. Eroilor, ar fi avut amplasamentul în extravilanul municipiului Suceava, defunctul I.G. fiind neîndreptatit la reconstituire, sunt eronate.

Atribuirea acestei suprafete s-a facut pe vechiul amplasament, în registrul agricol din perioada 1959 – 1962 terenul figurând înscris la locul numit “Jitarie”, în intravilanul municipiului Suceava (a se vedea mentiunile 1 – intravilan si ex¬travilan din partea dreapta a tabelului în care sunt înscrise parcelele de teren în Registrul agricol).

În mod corect a retinut prima instanta faptul ca reclamantul – recurent nu a facut nicio dovada a faptului ca terenul în cauza ar fi apartinut autorului acestuia, asa cum a sustinut în cuprinsul cererii de chemare în judecata, nefiind aplicabile în cauza de fata prevederile act. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997.

Intimatii H. V. si I. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

În dovedire au depus la dosar o serie de înscrisuri (f. 20-40).

Examinând recursul, ce se subsumeaza prev. art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a considerentelor sentintei si a criticilor invocate, tribunalul îl apreciaza ca nefondat, urmând însa a substitui motivarea, astfel:

Recurentul C.T. a solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate emis în favoarea autorului intimatilor, I.G., în ceea ce priveste suprafata de 0,18 ha teren situat în intravilanul loc. Suceava, str. Eroilor, între vecinii A. D. (N), magazin A (E), C. D. (S) si str. Eroilor (V) cu motivarea ca acesta era îndreptatit la un alt amplasament, situat în extravilanul loc. Suceava, la locul „Jitarie” si ca terenul în litigiu provine de la tatal sau, C.M..

Cele invocate însa de recurent nu au fost dovedite, din actele si lucrarile dosarului rezultând ca terenul în cauza a apartinut anterior cooperativizarii defunctului I. M. G., autorul intimatilor, fiind mentionat în registrul agricol al acestuia din perioada 1959-1962.

Relevanta sub acest aspect este sentinta civila nr. 4751/10 noiembrie 2007 a Judecatoriei Suceava irevocabila prin decizia civila nr. 587/13 martie 2008 a Tribunalului Suceava, pronuntata în procesul de revendicare ce a avut loc între aceleasi parti cu privire la parcela în litigiu.

În respectivul dosar s-a administrat proba cu expertiza topo cadastrala întocmita de catre experta Chihaia Dalia prin care a fost identificat terenul în litigiu, precum si situatia juridica a acestuia în timp.

A retinut expertul ca suprafata de 0,18 ha teren revendicata se regaseste înscrisa în registrul agricol al defunctului I. M. G. din perioada 1959-1962 sub denumirea de „Jitarie” care este vechea denumire a amplasamentului cunoscut în prezent sub numele de „Eroilor” si ca recurentul împreuna cu G. V. ocupa la locul litigiului mai mult teren decât detineau autorul lor, C. M., anterior colectivizarii, acesta figurând în registrul agricol cu 3200 mp pe acest amplasament – str. Eroilor, iar cu suprafata de 2200 mp pe un alt amplasament „Caramidarie”, cu totul diferit de amplasamentul „Eroilor”.

Proba cu expertiza a fost administrata în contradictoriu cu recurentul, a fost omologata de instanta care a dat astfel preferabilitate titlului contestat în prezenta, apreciind asadar pe cale incidentala ca a fost legal emis.

În prezenta cauza recurentul reitereaza practic apararile invocate în dosarul de revendicare cu privire la gresita înscriere pe titlul intimatilor a unui amplasament la care nu erau îndreptatiti, invocând ca parcela „Eroilor” nu ar fi aceeasi cu parcela „Jitarie” si ca terenul în litigiu ar proveni de la tatal sau, defunctul C. M..

Or, în respectivul dosar, asa cum s-a aratat, instanta a statuat contrariul, pe baza registrelor agricole ale autorilor partilor coroborate cu expertiza topometrica efectuata de expert Chihaia Dalia.

În prezenta cauza trebuie sa se tina cont de probele pe care partile le-au administrat în procedura anterioara în care s-a solutionat definitiv problema suprafetei de 0,18 ha teren – „Eroilor” si nu trebuie sa se repuna în discutie constatarile jurisdictiei anterioare, cu atât mai mult cu cât criticile invocate sunt aceleasi.

Este asadar obligatoriu a nu se repune în discutie împrejurarea ca amplasamentul în litigiu a apartinut defunctului I. G., înscrisa în registrul sau agricol sub vechea denumire de „Jitarie”, situatie stabilita printr-o hotarâre irevocabila anterioara, opozabila recurentului, solutia contrara încalcând în mod flagrant principiul securitatii raporturilor juridice vazut ca parte a dreptului la un proces echitabil în fata unei instante, garantat de art. 6 al. 1 din Conventie (a se vedea cauza Gjonbocarii si altii contra Albaniei, cauza Amuraritei contra României).

Cât priveste critica vizând neanalizarea cererii sub toate aspectele de catre prima instanta, tribunalul nu o poate retine, nefiind obligatoriu a se raspunde la toate argumentele invocate de parte, important fiind sa se examineze problemele esentiale deduse judecatii (a se vedea cauza Albina contra României).

Or, prima instanta, facând referire la actele primare ale autorilor intimatilor, la sentinta civila de care recurentul s-a prevalat si la procedura efectiva de punere în posesie prev. de Legea nr. 18/1991, a conchis ca recurentul nu a probat împrejurarea ca suprafata de 0,18 ha „Eroilor” ar constitui vechiul sau amplasament.

De altfel, cum hotarârea data în revendicare se opune recurentului cu valoare de prezumtie absoluta, prin ea statuându-se cu privire la însusi dreptul intimatilor de a ocupa amplasamentul în litigiu, nici nu era necesar sa se analizeze aspectele formale ce tin de punerea efectiva în posesie a acestora conform art. 27 din Legea nr. 18/1991.

Faptul ca ulterior recurentul a obtinut decizia civila nr. 1804/3 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 16 ari în str. Eroilor dupa defunctii C. M. si M., alaturi de alti mostenitori, nu schimba cu nimic cele statuate prin hotarârea data în revendicare si nici nu impune repunerea în discutie a dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu, pentru simplul motiv ca reconstituirea dreptului de proprietate prin respectiva decizie s-a facut doar în principiu, iar nu pe un anume amplasament.

Lecturând considerentele deciziei rezulta ca amplasamentul parcelei reconstituite în favoarea recurentului (16 ari – „Eroilor”) nu a fost identificat, nepunându-se problema unei identitati cu cel în litigiu, instanta facând referire chiar la posibilitatea obtinerii unui amplasament în compensare sau la acordarea de despagubiri.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 312 al. 1 Cod procedura civila tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

Tags: fond funciar, Legea nr 18/1991, Legea nr. 1/2000

Plângere Legea nr.18/1991

Tip: Decizie
Nr./Dată: 1258 (29.05.2008)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia civilă
Domenii asociate: fondul funciar

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Radauti sub nr…./285/2007 din data de 22.10.2007 petentul D.D.G. a contestat hotarârea nr.3139/20.10.2006 emisa de Comisia judeteana S. în contradictoriu cu acesta si intimatele Comisia Comunala U. si Directia Silvica S., prin reprezentantii sai legali.

În motivarea plângerii petentul arata ca în mod gresit prin sus-mentionata hotarâre i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 5 ha teren cu vegetatie forestiera, situat pe raza comunei Ulma desi a facut dovada îndeplinirii conditiilor legale pentru a beneficia de reconstituire.

În cauza a intervenit, în interesul intimatelor Fundatia „ F.B.O.R. al B.”.

Rejudecând cauza, dupa casare, judecatoria, a admis plângerea cu motivarea ca reclamantul a facut dovada ca autorul sau, T.P., a fost proprietarul unei suprafete de 5 ha padure, a identificat amplasamentul terenului solicitat, a facut dovada vocatiei succesorale dupa autorul deposedat.

Împotriva hotarârii primei instante au declarat recurs intimatele si intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Recurenta F.B.O.R. al B. invoca faptul ca prima instanta a respins cererea de interventie fara nici o motivare de fapt si de drept.

Ca, în cauza nu s-a tinut seama de faptul ca terenul pentru care reclamantul a cerut reconstituirea este proprietatea F.B.O.R. al B. si formeaza atât obiectul actiunii în revendicare exercitata fata de Statul Român si Directia Silvica S. cât si al cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulata în temeiul Legii 247/2005.

Amplasamentul solicitat de petent, din punct de vedere al amenajamentului silvic face parte din Ocolul Silvic F. U.P.IV, u.a, 79A,D.

Ca, expertul a identificat terenul pretins de reclamant fara sa se precizeze cine a fost proprietarul deposedat în raport de planurile de amenajament silvic si de planurile cadastrale, pe de alta parte, expertul nu are calitatea de expert judiciar nefiind înscris în lista expertilor tribunalului.

În drept au fost invocate dispozitiile art.304 pct.9 Cod Procedura Civila .

Comisia locala de fond funciar U., în recursul formulat, invoca faptul ca nu poate proceda la punerea în posesie a reclamantului, întrucât terenul este în litigiu ca urmare a cererii de retrocedare formulata de F.B.O.R. al B.

Comisia judeteana S. arata ca reclamantul nu a facut dovada, conform art.1169 din Codul Civil precum si cele ale fondului funciar, a structurii de proprietate existenta la momentul deposedarii abuzive de catre regimul comunist, calitatea de persoana îndreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 5 ha teren forestier.

În drept, motivele invocate de cele doua recurente pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod Procedura Civila.

Examinând sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul a retinut urmatoarele:

Extrasul din Tabloul proprietarilor de padure particulara din localitatile apartinând fostului judet Radauti, depus de reclamant în dovedirea pretentiilor sale are valoare declarativa cu privire la proprietate, conform art.6 alin.12 din Legea 1/2000.

Desi recurentele Comisia judeteana S., Comisia comunala U. si Regia Nationala a Padurilor – Romsilva – prin Directia Silvica S. contesta dreptul de proprietate al petentului, nu s-au conformat dispozitiilor art.6 al.14 din Legea 1/200,0 în sensul ca nu au produs probe de aceeasi forta ca si petentul.

Este real ca, potrivit art.2 al.1 din Legea 1/2000 se instituie principiul restituirii în natura a dreptului de proprietate pe fostele amplasamente si ca acest principiu trebuie respectat în toate cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate.

În acest sens, art.39 alin.2 din Regulament prevede ca pentru a vedea daca este posibila reconstituirea dreptului de proprietate pe fostele amplasamente, persoanele care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate trebuiau sa prezinte schita amplasamentului cu terenul detinut sau orice alta informatie din care sa rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.

Or, în speta, petentul a depus si planul de amplasament si expertiza extrajudiciara care are aceeasi valoare probanta ca si expertizele ordonate de catre instanta de judecata conform art.5 Titlu XIII din Legea nr.247/2005.

Cât priveste existenta unei cereri de reconstituire în favoarea intervenientului F. B. O. R. al B. si al unei actiuni în revendicare pe rol, acestea nu sunt de natura sa împiedice reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei cu privire la amplasamentul solicitat si identificat conform art.39 al.2 din H.G. 890/2005, atât timp cât Comisia locala U. nu a facut dovada conform art.39 al.3 si 4 din H.G. 890/2005 ca amplasamentul solicitat a fost atribuit legal altor persoane, în speta, intervenientului.

Fata de aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozitiilor art.312 Cod Procedura Civila a respins recursul ca nefondat.

Tags: expertiză extrajudiciară, Legea nr 18/1991, Legea nr. 1/2000, plangere

Cheltuieli de judecată. Culpă procesuală

Tip: Decizie
Nr./Dată: 12/2005 (25.01.2005)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: fondul funciar

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală.

Prin sentinţa civilă nr. 1673 din 10.06.2004 a Judecătoriei Bârlad (Teletin Iuliana) a fost admisă plângerea formulată de reclamantul C.I. împotriva pârâtelor Comisia Jud. Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Comisia locală Iveşti.

Pârâtele au fost obligate să pună reclamantul în posesie pe suprafaţa de 1 ha teren arabil extravilan şi să emită pe numele reclamantului un titlu de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă de teren.

Pârâtele au fost obligate în solidar, să plătească reclamantului cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

Comisia Jud. Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a declarat apel împotriva acestei sentinţe, motivele de apel vizând obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Vaslui a admis apelul şi prin decizia civilă nr. 12 din 25.01.2005, a schimbat în parte sentinţa pronunţată de instanţa de fond în sensul că a înlăturat din sentinţă dispoziţiie privind obligarea pârâtei Comisia Jud. Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la plata cheltuielilor de judecată.

S-a constatat că nu se poate reţine culpa comisiei judeţene în sensul art. 274 Cod procedură civilă deoarece obiectul litigiului l-a constituit plângerea formulată în condiţiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată. Comisia judeţeană a analizat în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1172/2001 propunerile făcute de comisia locală cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate, aceasta neputând fi în culpă în ceea ce priveşte modul de reconstituire a dreptului de proprietate, analizând doar documentaţia întocmită şi înaintată de comisia locală.

Tags: cheltuieli de judecata, culpă procesuală, Legea nr 18/1991

Retrocedare, Legea 10/2001

Tribunalul Tulcea
Dosar nr.4303/327/2008
DECIZIA CIVILĂ NR.81
Şedinţa publică din data de 05 februarie 2009

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Tulcea la 08.09.2008, reclamanta ……. a solicitat instanţei desfiinţarea hotărârii nr.411/2008 emisa de către pârâta Comisia judeţeană de fond funciar, precum si reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 246 de metri pătraţi de teren intravilan situată in municipiul Tulcea.

Prin sentinţa civilă nr.3125/21 nov.2008 Judecătoria Tulcea a respins cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 246 de metri pătraţi de teren intravilan situat municipiul Tulcea ce a aparţinut bunicului sau …….. Autorii reclamantei, potrivit propriilor susţineri au deţinut acest teren până in anul 1980 când a fost preluat fără nici un titlu de autorităţile locale din acea vreme in vederea lărgirii străzii si creării unui sens giratoriu (din …..).

Pentru rezolvarea prezentei cauze, instanţa a apreciat necesar să se stabilească aplicabilitatea legilor funciare in privinţa reconstituirii terenului cerut si numai în măsura in care acest lucru este posibil se vor analiza si celelalte elemente de legalitate si temeinicie ale solicitării.

Potrivit art.1 alin.1 din Legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 … , se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi. Prin urmare, legea cadru in materie de restituiri de imobile este din anul 2001 legea 10, celelalte prevederi in materie de retrocedare având caracter special.

De asemenea, conform art.8 alin.1 din aceeaşi lege, nu intră sub incidenţa legii 10/2001, terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Din această prevedere legala rezulta ca terenurile extravilane nu sunt vizate de legea 10/2001, iar dintre terenurile intravilane sunt excluse de la aplicabilitatea acestei legi doar acelea care sunt vizate de legile funciare si care au fost cerute conform legii 18/1991 si legii 169/1997.

Imobilul în discuţie nu este unul care să se circumscrie ipotezelor reglementate de art.23-26 din legea 18/1991 pentru ca detenţia terenului de 246 de metri pătraţi nu aparţinea reclamantei, si nici celor prevăzute de art.36 alin.1-5 din aceeaşi lege pentru ca premisele din aceste texte nu sunt realizate in cauza (textele legale enumerate mai sus fiind cele care, in sistemul legilor funciare, reglementează retrocedarea terenurilor intravilane).

Astfel, terenul în discuţie nu este unul care sa fi fost primit in folosinţa veşnică sau pe perioada existentei construcţiei de la stat (alin.2); nu a făcut obiectul unei înstrăinări in perioada 1974-1989 care sa determine aplicarea art.30 din lg.58/1974 (alin.3); de asemenea nici nu a fost preluat la stat cu titlu, adică prin aplicarea unor acte normative speciale de preluare (alin.5).

Invocarea prevederilor art.2 din legea 18/1991 nu poate fi primita de către instanţă pentru ca acest text se refera la o enumerarea a categoriilor posibile de terenuri, fără ca acest lucru sa însemne ca ele formează in exclusivitate obiectul de reglementare ala acestei legi. Apoi, prevederile art.11 alin.21 din legea 18/1991, nu schimba cu nimic considerentele de mai sus ale instanţei pentru ca si in sistemul legilor funciare pot fi terenuri (nu neapărat intravilane) care au fost preluate fără nici un titlu de către stat si care sunt supuse reconstituirii in baza acestor legi funciare (respectiv fără limitări pentru terenurile extravilane si cu limitări si condiţii- art.23-26 si 36 din legea 18/1991- pentru cele intravilane).

Terenul în discuţie este unul intravilan care nu se încadrează in ipotezele art.23-26 şi 36 din legea 18/1991, astfel ca el, prin intermediul art.8 din legea 10/2001, este supus dispoziţiilor de retrocedare prevăzute de aceasta din urma (art.2 lit.i din legea 10/2001, spre exemplu).

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs reclamanta ……., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Arată în esenţă recurenta că, cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.18/1991, şi de asemenea, că a făcut dovada faptului că este moştenitoarea defunctului ……., bunicul său, la dosarul de fond existând şi actele doveditoare ale dreptului de proprietate.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este neîntemeiat.

Recurenta reclamantă a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 246 mp. teren situat în intravilanul mun.Tulcea şi care a aparţinut bunicului său ……..

A mai susţinut recurenta şi faptul că, auitorii săi au deţinut acest teren până în anul 1980 când a fost preluat fără nici un titlu de autorităţile locale din acea vreme în vederea lărgirii străzii şi creării unui sens giratoriu.

În rezolvarea acestei cauze, în mod corect instanţa de fond a stabilit aplicabilitatea legilor funciare în privinţa reconstituirii terenului.

Imobilul în cauză, nu este unul la care să se aplice prevederile art.23 – 26 din Legea nr.18/1991 întrucât detenţia terenului de 246 mp. nu aparţinea recurentei reclamante şi nici celor prevăzute de art.36 alin.1 – 5 din aceeaşi lege deoarece premisele din aceste texte nu sunt realizate în cauză, ele reglementând în sistemul legilor funciare retrocedarea terenurilor intravilane.

Terenul nu este unul care să fi fost primit în folosinţă veşnică, sau pe perioada existenţei construcţiei de la stat (alin.2); nu a făcut obiectul unei înstrăinări în perioada 1974 – 1989 care să determine aplicarea art.30 din Legea nr.58/1974 (alin.3) şi de asemenea, nici nu a fost preluat la stat cu titlu, prin aplicarea unor acte normative speciale de preluare (alin.5).

Totodată, se mai reţine faptul că, invocarea prevederilor art.2 din Legea nr.18/1991, de asemenea nu poate fi primită, întrucât acest text de lege enumeră o categorie posibilă de terenuri, fără ca ele să formeze în exclusivitate obiectul de reglementare al acestei legi.

Terenul în discuţie este unul intravilan care nu se încadrează în prevederile art.23-26 şi art.36 din Legea nr.18/1991, fiind supus dispoziţiilor de retrocedare prevăzute de Legea nr.10/2001 (art.8).

Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, urmează a respinge recursul ca nefondat.

Tags: fond funciar, Legea nr 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 169/1997, Legea nr.10/2001, retrocedare

Fond funciar. Despăgubiri

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 2417 (29.07.2008)
Autor: JUDECĂTORIA MANGALIA
Domenii asociate: fondul funciar

Prin plângerea adresată instanţei la data de 17.04.2008 reclamanţii T.V., T.E., T. G., T.D. şi T.D.M., au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Cerchezu şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Constanţa, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal nr.13/2008 emis de Comisia Locală Cerchezu, nulitatea absolută a Hotărârii Comisiei Judeţene Constanţa nr.555/ 27.09.2006 şi a adresei nr.788/28.03.2008 emisă de Prefectul Judeţului Constanţa privind validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru 8,9 ha.teren arabil prin acordarea de despăgubiri, să fie obligate cele 2 comisii să reconstituie dreptul de proprietate pentru cele 8,9 ha. în natură, să fie obligată Comisia Judeţeană de fond funciar Constanţa să emită titlul de proprietate pe numele autorului lor T.O..

De asemenea reclamanţii au solicitat obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii formulate reclamanţii arată că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul lor T.O., dovedind că acesta a deţinut teren arabil pe raza com. Cerchezu, satul Măgura emis de Arhivele Statului, cu nr.9125/31.03.1998 pentru suprafaţa totală de 18,10 ha.

Potrivit Legii 18/1991 reclamanţii au beneficiat de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 9,2 ha. teren arabil în natură pentru care s-a emis titlu de proprietate.

Pentru diferenţa de 8,9 ha. reclamanţii au fost incluşi pe anexa 23 la despăgubiri.

Reclamanţii consideră că această modalitate de reconstituire a dreptului de proprietate contravine prevederilor Lg. 1/2000 art.2 şi 3 care prevăd ca modalităţi de reconstituire a dreptului de proprietate fie pe vechiul amplasament fie pe un alt amplasament liber.

Reclamanţii susţin că deşi la dispoziţia Comisiei Locale Cerchezu există teren neatribuit şi nerestituit persoanelor îndreptăţite, pârâtele refuză să le acorde dreptul care li se cuvine şi au procedat la includerea suprafeţei de 8,9 ha la despăgubiri băneşti.

În drept se invocă disp. art.272 din Lg. 18/1991, art.III lit.a din titlul V din Lg.247/2005, dat fiind faptul că terenul ce a aparţinut autorului lor a fost atribuit altor persoane în mod abuziv, precum şi art. 1- 3;6 din Lg.1/2000 şi art.8,11şi 27 din Lg.18/1991 republicată.

Pentru susţinerea plângerii reclamanţii au depus înscrisuri.

De asemenea reclamanţii au solicitat obţinerea de relaţii de la Comisia Locală privind disponibilul de terenuri arabile, audierea martorilor UG şi TD, interogatoriul pârâtei Comisia Locală de fond funciar Cerchezu şi expertiza tehnică pentru identificarea terenurilor agricole nerevendicate.

Din oficiu instanţa a dispus ca pârâta Comisia Locală să remită instanţei documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate pentru cele 9,8 ha teren, aceasta fiind comunicată cu adresa nr. 852/12.06.2008.

De asemenea instanţa a solicitat Comisiei Locale Cerchezu să comunice şi Hot. Nr 555/2006 a Comisiei Judeţene precum şi dovada de comunicare a acestei hotărâri către reclamanţi, înscrisuri comunicate cu adresa nr.980/22.07.2000 din care rezultă că Hotărârea nr.555/2006 nu a fost comunicată reclamanţilor cu dovada de comunicare potrivit prevederilor legale, ea fiind afişată la sediul Primăriei Cerchezu

În acelaşi timp documentaţia este completată şi cu adresa nr.1098/18.02.2008.

Comisia Judeţeană Constanţa pentru fond funciar a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii reclamanţilor motivat de faptul că la nivelul com. Cerchezu nu mai există rezervă de teren disponibilă a fi restituită celor îndreptăţiţi motiv care a determinat includerea reclamanţilor în anexa 23 pentru diferenţa de 8,9 ha. teren arabil, în conf. cu disp. art.3 al.4 din Lg.1/2000.

Comisia Judeţeană Constanţa depune spre dovadă declaraţia membrilor Comisiei Locale Cerchezu privind lipsa de teren disponibil a fi restituit la nivelul com. Cerchezu, fila 30 din dosar şi balanţa terenurilor agricole din domeniul privat al Statului la nivelul Jud. Constanţa.

Instanţa a încuviinţat cererea reclamanţilor şi a solicitat relaţii şi la Agenţia Domeniilor Statului Constanţa cu privire la terenurile disponibile aflate în administrarea sa pe raza localităţilor Cerchezu, Independanţa, Negru Vodă sau alte localităţi limitrofe cu Cerchezu, răspuns comunicat cu adresa nr.1648/21.07.2008, răspuns care confirmă susţinerile celor 2 comisii de fond funciar.

La data de 18.02.2008, Agenţia Domeniilor Statului Constanţa a comunicat instituţiei Prefectului Constanţa situaţia terenurilor disponibile a fi retrocedate, din care rezultă că la nivelul localităţilor Topraisar, Negru Vodă, Cerchezu, Bărăganu,Cobadin, Mereni, Pecineaga, Independenţa şi altele nu există terenuri disponibile, astfel de terenuri există,ocupate însă cu, investiţii (plantaţii viticole şi pomicole) pe raza localităţii Cernavodă, Mihail Kogălniceanu şi Pantelimon, ele fiind disponibile după încheierea retrocedării către, locuitorii şi alte persoane care au solicitat retrocedarea dreptului de proprietate în acele localităţi.

Întrucât pârâta Comisia Locală Cerchezu nu a comunicat răspunsurile la interogatoriul propus de reclamanţi, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 225 C.pr.civ.

Cu privire la proba cu expertiza tehnică propusă de reclamanţi instanţa a respins această probă întrucât pe de o parte reclamanţii nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, nu au depus schiţele acestor amplasamente şi nici alte probe din care să rezulte aceste amplasamente, potrivit art.39 din Hotărârea Guvernului nr. 82/2005 privind Regulamentul de constituire, atribuţii şi funcţionarea comisiilor de fond funciar.

În măsura în care reclamanţii ar fi depus aceste relaţii, cererea lor era

verificată cu privire la vechiul amplasament, dacă acesta ar fi fost sau nu atribuit altor persoane, în ce condiţii, aspecte ce ar fi permis comisiei să restituie terenul pe vechiul amplasament dacă era liber.

Aceste aspecte însă au fost cunoscute de reclamanţi pentru că urmare memoriilor adresate inclusiv Prefectului Jud. Constanţa, cu adresa nr.788/28.03.2008 li s-au făcut cunoscute condiţiile reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.

Pe de altă parte reclamanţii nu au făcut obiecţiuni cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 9,8 ha. teren atribuit prin Titlul de proprietate nr.27506/1011/8.09.1997, teren ce nu a fost atribuit pe vechiul amplasament ci pe un alt amplasament ocupat de reclamanţi, cu toate că acest amplasament a aparţinut cu siguranţă altor persoane.

Ţinând însă cont de modificările configuraţiei terenurilor după 1953 şi până în 1989 când au fost realizate o serie de obiective, de canale de irigaţii etc., de lipsa planurilor cadastrale din această perioadă, activitatea de reconstituire a dreptului de proprietatea aspra terenurilor se desfăşoară cu dificultăţi majore mai ales că nici reclamanţii nu mai deţin acte de proprietate şi schiţele terenurilor dat fiind schimbările politico -istorice, prin care a trecut România din 1944 şi până în prezent.

Pentru aceste considerente instanţa a apreciat că reclamanţii nu au făcut dovada vechiului amplasament pentru a li se restitui terenul în această locaţie, nici nu au solicitat reconstituirea pe vechiul amplasament, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii lor, adresate comisiei şi înregistrată sub nr. 258 din 6.03.1991.

Cât priveşte cererea reclamanţilor privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de 8,9 ha. în natură şi nu în despăgubiri, instanţa reţine că din toate documentele aflate la dosar, precum şi din relaţiile obţinute de la instituţiile abilitate şi cu atribuţii în acest domeniu al fondului funciar, respectiv Comisia Judeţeană Constanţa şi Agenţia Domeniilor Statului, rezultă că la nivelul com Cerchezu nu există nici o suprafaţă de teren disponibilă a fi restituită reclamanţilor, fapt ce rezultă din situaţia terenurilor întocmită la nivelul Jud. Constanţa, declaraţia pe proprie răspundere a membrilor comisiei Locale Cerchezu, procesul verbal din şedinţa de lucru a comisiei locale din 10.05.2006, adresa nr.1648/21.07.2008, şi adresa nr.1098/12.02.2008, balanţa din mai 2007 a terenurilor agricole.

Toate aceste înscrisuri fac dovada demersurilor efectuate de pârâte în vederea soluţionării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate nu numai pentru reclamanţi dar şi pentru alte persoane, astfel încât măsura includerii reclamanţilor în anexa 23 pe lista de despăgubiri a fost o soluţie extremă la care s-a recurs pentru a soluţiona totuşi şi cererea reclamanţilor.

Nu s-ar putea totuşi reţine culpa sau eventual reaua credinţă a membrilor comisiei locale Cerchezu întrucât au aprobat cererea reclamanţilor şi au restituit suprafaţa de 9,8 ha. teren în natură, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din suprafaţa la care erau îndreptăţiţi.

Reţinând că includerea reclamanţilor pe lista cu despăgubiri din anexa 23 reprezintă o soluţie de forţă majoră în rezolvarea retrocedării proprietăţilor instanţa a apreciat că plângerea reclamanţilor nu este întemeiată cu privire la constatarea nulităţii absolute a procesului verbal din 10.01.2008 care reprezintă practic un răspuns la cererea reclamanţilor, nulitatea absolută a Hot.nr.555/2006 a Comisiei Judeţene şi obligarea celor 2 părţi la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru cele 8,9 ha. cu consecinţa emiterii titlului de proprietate pentru această suprafaţă, măsura acordării de despăgubiri fiind prevăzută de Legea 18/1991 modificată, Legea 1/2000 şi de Legea 247/2005, în condiţiile în care reconstituirea nu este posibilă datorită lipsei de teren disponibil a fi restituit.

Tags: fond funciar, HG nr. 82/2005, Legea nr 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, retrocedare

Subdobânditor de bună-credinţă

JUDECATORIA CONSTANTA – SECTIA CIVILA
Dosar nr. 17847/212/2007
SENTINTA CIVILA NR.22599
Sedinta publica din data de 11.12.2008

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant SC AV SRL si pe pârât PA, PC, MA si AGENTIA NATIONALA DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA cu sediul in Constanta b-dul Ferdinand nr.53, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica din data de 04.12.2008 si au fost consemnate în încheierea de amanare a pronuntarii de la acea data ce face parte integranta din prezenta hotarâre, când instanta la solicitarea aparatorilor partilor de a depune concluzii scrise,a amanat pronuntarea la data de 11.12.2008, când s-a pronuntat.

INSTANTA

Asupra cauzei de fata constata urmatoarele:

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr 17847/212/2007 la data de 31.10.2007,reclamantul SC AV SRL a chemat in judecata pe paratii PA, MC si MA, precum si pe paratul Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara,solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr 4289/10.10.2005,ca urmare a constatarii nulitatii contractului sa se dispuna rectificarea inscrierilor din cartea funciara in sensul radierii intabularii efectuate in baza contractului,precum si intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului in suprafata de 1,0000 ha,sola 112,parcela 573/11 situata in extravilanul comunei Corbu,jud Constanta in favoarea reclamantei,cu cheltuieli de judecata.
In sustinere,a aratat ca reclamanta a cumparat prin contractul de vanzare-cumparare autentificat la BNP DG sub nr 4283/19.12.2003 de la vanzatorii PA si PI trei suprafete de teren printre care si imobilul in cauza.Reclamanta si-a inregistrat contractul la Primaria Corbu si a achitat impozite si taxe.Ulterior,paratul mentionat a instrainat terenul in cauza paratilor MC si MA.
In drept,a invocat art 34,35,51 din Legea 7/1996, art 966, 1294 Cod civil.
In dovedire,a solicitat proba cu inscrisuri,interogatoriu si martori.
Paratii MC si MA au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii,aratand faptul ca ei au calitatea de subdobanditori de buna credinta si cu titlu oneros al terenului ,avand in vedere faptul ca inainte de a cumpara s-au facut verificarile necesare la OCPI si la Primaria Corbu,iar reclamanta nu figura in nici un act emis de autoritati.Ulterior cumpararii,paratii si-au intabulat dreptul de proprietate,ulterior instrainand chiar ei parte din loturile care compuneau terenul.
In dovedire,au solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriu.
Paratul OPCI Constanta a formulat intampinare,prin care a solicitat respingerea actiunii,ca nefondata,avand in vedere faptul ca nu este parte a contractului si avand in vedere faptul ca radierea unui drept se poate face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti irevocabile.
Analizand actele si lucrarile dosarului,instanta retine urmatoarele
Din copia dosarului notarial depus la dosarul cauzei la filele 28-34,reiese ca prin contractul de partaj voluntar fara sulta auntentificat sub nr 4282 din 19.12.2003 la BNP DG, paratul PA, impreuna cu PN si PI,in calitate de mostenitori ai defunctului PO, au partajat imobilul teren extravilan mostenit,paratul PA luand in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 1,0000 ha,sola 112,parcela 573/11,ce face obiectul cauzei.
La aceeasi data si la acelasi notar public,s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr 4283 din 19.12.2003 la BNP DG,prin care paratul PA a instrainat reclamantului suprafata susmentionata.Prin acelasi contract ,reclamantul a cumparat teren extravilan si de la PI ce devenise proprietar exclusiv al terenului pe care l-a instrainat astfel,prin contractul de partaj voluntar fara sulta mentionat mai sus.
In vederea instrainarii terenului de câtre parat in favoarea reclamantului,s-au depus la dosarul notarial certificat fiscal de la Primaria Corbu privind achitarea impozitului aferent solei 573/11,adeverinta de la Primaria Corbu in sensul ca mostenitorii defunctului PO au depus oferta de vanzare a intregului teren ce a facut obiectul partajului voluntar intre mostenitori,cu respectarea dreptului de preemtiune prevazut de art 7 din Legea 54/1998,titlul de proprietate al mostenitorilor defunctului PO nr 18426/1439 din 11.05.1998 emis de Comisia Judeteana de Aplicare a Legii nr 18/1991,planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate si fisa corpului de proprietate.
In temeiul actelor mentionate,s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare intre paratul vanzator si reclamantul cumparator.
Ulterior incheierii actului,reclamantul nu a dovedit conform art 1169 Cod civil ca a efectuat demersurile necesare intabularii dreptului ei de proprietate la OCPI Constanta,astfel incat dreptul lui de proprietate sa devina opozabil erga omnes.
Este adevarat faptul ca din adresa primariei emisa la data de 17.04.2008 reiese ca in ianuarie 2004 reclamantul s-a inscris pe rolul fiscal al primariei Corbu cu declaratia de impunere nr 102/08.01.2004 pentru terenul in cauza,insa acest aspect nu este asimilat de lege intabularii imobilului,care are ca efect opozabilitatea dreptului de proprietate fata de terti.
Din copia dosarului notarial depus la dosarul cauzei la filele 35-44 dosar,reiese ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr 4289 din 10.10.2005 la BNP DG,acelasi vanzator PA a instrainat câtre parati MC si MA suprafata de 1,00 ha in extravilanul comunei Corbu,reprezentand sola 112,parcela A 573/11.
La baza incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr 4289 din 10.10.2005 la BNP DG,au stat urmatoarele acte:certificat de la OCPI Constanta emis la data de 06.10.2005 in sensul ca proprietarii solei sunt PC,PA si PN,de unde reiese ca nici contractul de partaj voluntar fara sulta incheiat intre acestia nu a fost intabulat,certificat fiscal din data de 04.10.2005 in sensul ca paratul vanzator a platit impozitele aferente imobilului in cauza,succesiunea actelor prin care paratul vanzator a devenit proprietarul exclusive al solei ce a facut obiectul vanzarii si planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate si fisa corpului de proprietate.
Prin incheierea nr 20473 din 25.10.2005 a OCPI Constanta,s-a dispus intabularea dreptului de proprietate in favoarea paratiilor MC si MA.
Instanta constata ca ulterior,la data de 27.10.2006,terenul in cauza a facut obiectul unui act de alipire si ulterior de dezmembrare,si acestea inscrise in cartea funciara de catre paratii cumparatori.
Instanta constata ca ambele titluri de proprietate ale reclamantului si paratilor cumparatori provin de la acelasi autor,respectiv paratul vanzator.Insa,avand in vedere ca cel de-al doilea comparator,respectiv paratii MC si MA si-au inscris titlul lor si au efectuat formalitatile de publicitate imobiliara,este aplicabil principiul qui prior tempore,potior iure.
In ceea ce priveste cererea reclamantului de anulare a contractului incheiat intre parati ulterior dobandirii de catre el a dreptului de proprietate,nstanta constata ca efectele nulitatii actului juridic consta in retroactivitatea nulitatii,restabilirea situatiei anterioare incheierii actului si anularea actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial.
Este adevarat ca la momentul la care s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare intre parati,paratul PA nu mai putea transmite dreptul de proprietate asupra terenului,atata vreme cat intervenise contractul autentic de vanzare-cumparare intre reclamant si parat.
Insa,principiile dreptului civil ce izvorasc din interpretarea doctrinara si jurisprudentiala a Codului civil,stabilesc ca situatii ce sunt exceptii de la principiile anularii actului juridic acelea in care cumparatorul dintr-un act juridic nul este de buna-credinta si a dobandit bunul cu titlu oneros,fara a cunoaste faptul ca instrainatorul nu este proprietar la momentul instrainarii.Aceste principii se completeaza cu teoria aparentei in drept,care il favorizeaza pe acelasi comparator cu titlu oneros si de buna-credinta la momentul dobandirii.
Instanta constata buna-credinta a paratilor cumparatori,in temeiul art 1899 alin 2 Cod civil,ce reiese din faptul ca paratii cumparatori nici nu ar fi avut posibilitatea de a cunoste vanzarea anterioara a imobilului,atata vreme cat acesta nu a fost inscris in cartea funciara.
Este probabila reaua-credinta a paratului vanzator la data celei de-a doua instrainari si este posibil sa fi avut si concursul altor persoane pentru a putea realiza aceasta,insa el poate raspunde civil fata de reclamant pe calea altei actiuni.
Prin urmare,avand in vedere faptul ca nu s-a dovedit reaua-credinta a paratilor cumparatori si fata de necesitatea protejarii circuitului civil,avand in vedere ca terenul a facut ulterior obiectul unor alipiri si dezmembrari,instanta va respinge actiunea de constatare a nulitatii contractului de vanzare-cumparare nr 4289/10.10.2005.Prin urmare,va respinge si capetele de cerere subsecvente,privind formalitatile de carte funciara,atât ca efect al respingerii capatului principal de cerere,cat si fata de dispozitiile art 33 si 17 din Legea 7/1996 care stabilesc conditiile obligatorii ale rectificarilor de carte funciara si ale intabularii dreptului de proprietate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge actiunea pe toate capetele de cerere,ca neintemeiata, actiune formulata de reclamanta SC AV SRL si pe pârâtii PA, MC, MA si AGENTIA NATIONALA DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA.
Cu apel in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica,11.12.2008.

Tags: bună credinţă, Legea nr 18/1991, subdobânditor