Top

Pretenţii

Titlu

Pretenţii

Tip speta

Sentinţă civilă

Numar speta

474

Data speta

21.02.2012

Domeniu asociat

Despăgubiri, penalităţi

Continut speta

Prin sentinţa  civilă  nr. 474/2012 pronunţată în dosar  nr.  1023/208/2011, instanţa  a admis  acţiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâtului pentru pretenţii. Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 7500 lei cu titlu de despăgubiri.Respinge cererea reconvenţională formulată de pârât. Obligă pârâtul la 967 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa timbru şi onorar avocat.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caransebeş cu nr. 1023/208/2011, reclamantul Drăghicescu Lazăr a chemat în judecată pârâtul Nuţescu Liviu-Viorel, solicitând instanţei să oblige pârâtul la plata sumei de 7500 lei.
În motivarea cererii, reclamantul arată că, a convenit cu pârâtul să se ocupe de îngrijirea fratelui acestuia, Nuţescu Aurelian şi, ulterior, de înmormântarea acestuia şi de pomeni, în schimbul apartamentului proprietatea defunctului. Reclamantul arată că cei doi au încheiat un înscris sub semnătură privată denumit „declaraţie” la sediul Primăriei Mehadia, urmând ca, ulterior, să încheie act autentic în faţa notarului public. Pârâtul nu şi-a respectat promisiunea de a-i ceda apartamentul, a solicitat evacuarea reclamantului din apartament. Reclamantul mai arată că a suportat cheltuielile de înmormântare ale fratelui pârâtului, în cuantum de 4000 lei. Cu pomenile s-a cheltuit suma de 1000 lei. În apartamentul defunctului, reclamantul arată că a procedat la zugrăvirea acestuia, a montat interfon, a înlocuit uşa de la intrare şi geamurile, a achitat cheltuielile la bugetul local.
Se solicită obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 998, 999 Cod civil.
Cererea s-a timbrat cu 561 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar de 5 lei.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: declaraţia (promisiune de vânzare – fila 4 dosar), certificat deces (f. 6), certificat fiscal (f. 8), facturi fiscale (f. 9-12 dosar).
Pârâtul Nuţescu Liviu-Viorel a formulat întâmpinare şi cererea reconvenţională şi a solicitat respingerea cererii reclamantului şi obligarea acestuia la plata sumei de 6560 lei, reprezentând contravaloare chirie.
În motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant reconvenţional arată că reclamantul-pârât reconvenţional, Drăghicescu Lazăr, a locuit pe o perioadă de 8 luni în apartamentul moştenit de reclamantul reconvenţional de la fratele său, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor. Solicită, de asemenea, obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
Cererea reconvenţională este motivată în drept, pe disp. art. 119-112, 382 şi 112 Cod procedură civilă.
Cererea reconvenţională s-a timbrat cu 505 lei taxă judiciară de timbru şi 3 lei timbru judiciar.
În dovedirea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant reconvenţional a depus la dosar următoarele înscrisuri: certificat de moştenitor (f. 32), contract de vânzare-cumpărare (f. 33), declaraţie (f. 34), facturi (f. 35-36).
La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri, au fost audiaţi martorii Mirea Marin (f. 59) şi Rădoi Petru Traian (f. 60), probe din analiza căriora instanţa reţine în fapt următoarele:
Conform declaraţiilor martorilor (filele 59-60 dosar), la decesul numitului Nuţescu Aurelian, în data de 27.06.2010, reclamantul Drăghicescu Lazăr , cu acordul pârâtului Nuţescu Liviu-Viorel (fratele defunctului), s-a ocupat de înmormântare acestuia şi a suportat cheltuielile cu pomenile ulterioare. Cei doi martori declară că reclamantul a dat pârâtului suma de 2000 lei pentru a achiziţiona sicriul şi cele necesare pentru înmormântare, urmând ca pârâtul, în calitate de moştenitor, să beneficieze de ajutorul de înmormântare oferit de CAS. Cei doi martori au fost de faţă când cele două părţi au încheiat la Primăria Mehadia înscrisul denumit „declaraţie” (fila 4 dosar), care este de fapt o promisiune de vânzare. Conform acestui înscris, pârâtul Nuţescu Liviu-Viorel, în calitate de moştenitor legal al defunctului Nuţescu Aurelian, a consimţit ca Drăghicescu Lazăr să se ocupe de înmormântarea fratelui decedat, ca acesta să achite sumele datorate bugetului local, fiind de acord şi ca apartamentul din Mehadia, bl. 67, et. 2, ap. 12 – proprietatea fratelui decedat să rămână definitiv numitului Drăghicescu Lazăr.
În baza acestei înţelegeri, reclamantul Drăghicescu Lazăr a făcut şi pomenile ulterioare, conform obiceiului locului, iar după înmormântarea defunctului Nuţescu Aurelian – s-a mutat în apartamentul acestuia.
Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor care se coroborează cu facturile depuse de reclamant (f. 9-13 dosar), reclamantul a adus unele îmbunătăţiri apartamentului, a zugrăvit, a montat interfon, a montat uşă nouă la intrare, geam termopan. Conform facturilor şi chitanţelor de la dosar, valoarea cheltuielilor efectuate de reclamant cu înmormântarea şi renovarea apartamentului este de 7500 lei.
Întrucât pârâtul  nu şi-a respectat obligaţia faţă de reclamant, aceea de a transmite definitiv apartamentul proprietatea fratelui său reclamantului, contravaloarea prestaţiilor efectuate de reclamant urmează să fie restituite de către pârât.
Aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 177 din 7.10.2010 întocmit de notar public Renee Andronache, pârâtul Nuţescu Liviu-Viorel este moştenitorul defunctului Nuţescu Aurelian şi proprietar în cotă de 1/1 părţi al apartamentului situat în Mehadia nr. 67, et. 2, ap. 12, în care a locuit defunctul său frate şi, ulterior, cu acordul pârâtului, reclamantul Drăghicescu Lazăr.
După obţinerea certificatului de moştenitor, pârâtul, în baza declaraţiei din 27.06.2010, şi-a asumat obligaţia de a preda reclamantului acest apartament, în schimbul cheltuielilor suportate la înmormântarea fratelui său, obligaţie pe care acesta nu şi-a respectat-o. La rândul său, reclamantul care a intrat în posesia apartamentului, comportându-se ca viitor proprietar, a făcut îmbunătăţiri la acest apartament.
Conform art. 1635 Noul Cod civil, ceea ce a fost prestat în temeiul unei cauze viitoare, care nu s-a înfăptuit, este supus restituirii.
Întrucât contractul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat, toate prestaţiile şi îmbunătăţirile efectuate de reclamant în temeiul acestei înţelegeri a părţilor nerealizată, urmează să fie restituite de pârât, singurul responsabil de crearea acestei situaţii.
În acest context, cererea reconvenţională formulată de pârât este neîntemeiată şi nedovedită. Reclamantul reconvenţional solicită obligarea pârâtului reconvenţional Drăghicescu Lazăr la plata sumei de 6560 lei, reprezentând chirie percepută de acesta pentru închirierea apartamentului în litigiu. Din declaraţiile martorilor audiaţi, rezultă că reclamantul Drăghicescu Lazăr a locuit în apartament după decesul numitului Nuţşescu Aurelian.
Conform înscrisului denumit „declaraţie”- fila 4 dosar, folosirea imobilului s-a făcut cui acordul pârâtului Nuţescu Liviu-Viorel, în ideea vânzării către reclamantul Drăghicescu Lazăr. Între părţi nu s-a încheiat un contract de locaţiune, care să justifice plata unei chirii, în condiţiile art. 1796, 1797 Noul Cod civil. De asemenea, reclamantul reconvenţional nu a făcut dovada că pârâtul reconvenţional Drăghicescu Lazăr ar fi închiriat la rândul său acest apartament şi a obţinut din aceasta un venit.
Faţă de considerentele precizate mai sus, în baza art. 1635, 1636 Noul Cod civil, instanţa va admite acţiunea reclamantului Drăghicescu Lazăr împotriva pârâtului Nuţescu Liviu Viorel. Va obliga pârâtul să achite reclamantului suma de 7500 lei cu titlu de despăgubiri.
Constatând neîntemeiată şi nedovedită cererea reconvenţională formulată de pârâtul Nuţescu Liviu-Viorel, instanţa va dispune respingerea ei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la 967 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa timbru de 56 lei şi onorar avocat în sumă de 400 lei, conform chitanţei de la fila 79 dosar.

Jurisprudenta

1

id_institutie

208

Institutie

Judecătoria CARANSEBEŞ

Tags: ,

Cerere reconventionala

Domeniu asociat – Cerere reconventionala. Nedepunerea acesteia în termenul prevazut de art. 135 C. pr. civ. nu atrage sanctiunea tardivitatii, ci judecarea ei separata, iar în situatia speciala a partajelor judiciare disjungerea cererii principale de cererea reconventionala nu este posibila.

Chiar daca cererea reconventionala a fost respinsa de prima instanta ca tardiv introdusa, aceasta nu se poate judeca pentru prima data în apel, conexata la cererea principala, daca în cererea reconventionala s-au formulat cereri noi si s-a solicitat atragerea si a altor persoane în proces.

Sectia civila. Decizia civila nr.5/AC din 11.01.2007

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Roman sub nr. 3012 din 25.05.2000 reclamantul Cîrlig Matei a chemat în judecata pe pârâtii Ghiuta Anisoara, Cramer A. Alexandru si Costache Ana pentru iesirea din indiviziune cu privire la terenurile înscrise în Titlul de proprietate nr. 2/773/23.02.1992 emis pe numele mostenitorilor defunctului Cîrlig C. Mihai.

În motivarea cererii a aratat ca mostenitorilor autorului Cîrlig C. Mihai, respectiv pârâtilor Cramer A. Alexandru, Cîrlig Neculai, Buzea M. Elena si Costache Ana, în calitate de fii si fiice ale defunctului, precum si defunctului Cîrlig M. Mihail, tatal reclamantului si al pârâtei Ghiuta Anisoara, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata totala de 6,3092 ha teren situat în intravilanul si extravilanul mun. Roman, revenind pentru fiecare ramura o cota succesorala de câte 1/5 din mostenire.

A mai aratat ca a cumparat cu act autentic cotele indivize ale coindivizarilor Cîrlig Neculai si Buzea Cristian – Paul – mostenitorul lui Buzea M. Elena, decedata si ea ulterior – astfel ca lui îi revine o cota majorata de 2,5/5 din mostenire.

La termenul din 12.09.2000 pârâta – reclamanta Ghiuta Anisoara a formulat cerere reconventionala (f. 49 – 52) în care a solicitat, în contradictoriu cu celelalte parti din cererea introductiva, dar si cu Buzea Cristian – Paul, Ghiuta Gheorghe si Cîrlig Elena – Daniela, iesirea din indiviziune dupa defunctii Cîrlig M. Mihail si Cîrlig Aritina, parintii reclamantului – pârât si al pârâtei – reclamante; sa se constate ca masa succesorala se compune din suprafata totala de 6,2155 ha teren înscris în Titlul de proprietate nr. 2/773/23.02.1992, precum si din cota de 1/2 din constructiile edificate pe suprafata de 1673 mp teren curti – constructii; sa se constate ca cota de 1/2 din aceste constructii împreuna cu cota de 1/2 din terenul aferent au fost înstrainate de autori prin Contractul de donatie autentificat cu nr. 293/30.05.1986 ei si sotului ei Ghiuta Gheorghe; sa se constate nulitatea absoluta a Contractului de vânzare – cumparare autentificat cu nr. 3776/14.10.1998 prin care reclamantul – pârât împreuna cu sotia sa Cîrlig Elena – Daniela au cumparat de la pârâtii Cîrlig Neculai si Buzea Cristian – Paul cotele lor succesorale din suprafata de 4392 mp teren curti – constructii, precum si sistarea starii de indiviziune prin atribuirea de loturi în natura.

Pârâta – reclamanta a invocat în motivarea cererii faptul ca Cîrlig M. Mihail, tatal sau si al reclamantului – pârât, este singurul mostenitor al bunicului lor Cîrlig C. Mihai, fapt atestat de Certificatul de mostenitor nr. 418/20.01.1968 (f. 4) din care reiese ca ceilalti mostenitori directi – Cramer Maria, Cîrlig Neculai si Costache Ana – au renuntat la mostenire iar Buzea Elena a fost decazuta din dreptul de optiune succesorala.

A mai aratat ca prin Contractul de donatie autentificat cu nr. 293/30.05.1986 tatal sau i-a donat ei si sotului ei cota de 1/2 din constructiile edificate pe suprafata de 1673 mp teren curti – constructii, si ca la perfectarea contractului reclamantul – pârât a primit contravaloarea bunurilor donate, pentru a putea sa îsi achizitioneze un apartament în mun. Roman. De asemenea, a invocat si faptul ca întrucât pârâtii Cîrlig Neculai si Buzea Cristian – Paul nu au calitatea de mostenitori ai defunctului Cîrlig C. Mihai, Contractul de vânzare – cumparare autentificat cu nr. 3776/14.10.1998 prin care acestia si-au înstrainat cotele lor succesorale este nul absolut.

Prin sentinta civila nr. 5096/14.11.2000 cererea reconventionala a pârâtei – reclamante Ghiuta Anisoara a fost respinsa ca tardiv introdusa, s-a luat act de tranzactia intervenita între reclamantul – pârât Cîrlig Matei si pârâta Costache Ana în sensul achizitionarii de catre primul a cotei succesorale a secundului si s-a dispus iesirea partilor din indiviziune prin atribuirea de loturi în natura fiecarei ramuri de mostenitori.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâta – reclamanta Ghiuta Anisoara, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, motivat de faptul ca în mod gresit prima instanta a respins ca tardiva cererea ei reconventionala precum si pentru faptul ca în mod gresit s-a inclus în masa de partaj suprafata de 4392 mp teren care figureaza în patrimoniul S.C. “Acantus” S.N.C. Roman în care sunt asociati reclamantul – pârât si sotului ei Ghiuta Gheorghe.

Prin decizia civila nr. 505/AC/02.04.2001 pronuntata de Tribunalul Neamt în dosarul nr. 20/AC/2000 a fost admis apelul pârâtei – reclamante, sentinta apelata a fost desfiintata iar cauza a fost trimisa spre rejudecare la prima instanta cu motivarea ca aceasta în mod gresit i-a respins pârâtei – reclamante cererea formulata la primul termen de judecata de amânare a judecarii cauzei, situatie în care si cererea reconventionala depusa la termenul urmator a fost gresit respinsa ca fiind tardiva.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul Cîrlig Matei, care a fost admis de Curtea de Apel Bacau prin decizia civila nr. 1661/12.10.2001, cu motivarea ca prevederile art. 297 C. pr. civila – în redactarea existenta la data pronuntarii deciziei civile nr. 505/AC/02.04.2001 – instanta de apel putea desfiinta sentinta cu trimitere doar în cazul încalcarii competentei absolute, pentru toate celelalte situatii în care prima instanta nu a intrat în cercetarea fondului ea fiind obligata sa retina cauza în vederea judecarii.

La rejudecare în apel cauza a fost reînregistrata la Tribunalul Neamt sub nr. 10/AC/RJ/2002.

Pentru clarificarea cadrului procesual al cauzei este important de retinut faptul instanta de fond s-a pronuntat asupra tardivitatii cererii reconventionale a pârâtei – reclamante Ghiuta Anisoara înca prin încheierea de sedinta din 12.09.2000, motiv pentru care la data de 15.09.2000 aceasta a reiterat-o pe rolul primei instante sub forma unei cereri principale, care a fost înregistrata cu nr. 5094/2000.

Întrucât în dosarul nr. 3012/2000 se pronuntase deja sentinta civila nr. 5096/14.11.2000 iar aceasta cauza se afla în faza judecarii apelului, prin încheierea de sedinta din 29.05.2002 Judecatoria Roman a admis exceptia de litispendenta si a dispus trimiterea dosarului nr. 5094/2000 la Tribunalul Neamt în vederea reunirii la dosarul nr. 10/AC/2002.

De asemenea, la Judecatoria Roman a fost înregistrata sub nr. 1702/2001 si cererea prin care reclamantul – pârât Cîrlig Matei a solicitat, în contradictoriu cu pârâta – reclamanta Ghiuta Anisoara, partajarea constructiilor situate în mun. Roman, str. Bogdan Dragos nr. 127, mostenite de la defunctii parinti Cîrlig M. Mihail si Cîrlig Aritina. Judecarea acestei cereri a fost suspendata prin încheierea din 07.06.2001 pâna la solutionarea irevocabila a cererii ce facea obiectul dosarului nr. 3012/2000.

La data de 28.03.2002 pârâta – reclamanta Ghiuta Anisoara a formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului nr. nr. 1702/2001 – care a fost însa în mod gresit înregistrata în mod separat si sub acelasi numar 1702/2001 – în care la termenul din 15.05.2002 s-a dispus conexarea cererii la dosarul nr. 5094/2000 – dosar care, asa cum s-a aratat mai sus, a fost ulterior trimis la Tribunalul Neamt în vederea atasarii la dosarul nr. 10/AC/2002.

La termenul de judecata din 03.04.2003 tribunalul a dispus restituirea dosarului nr. 1702/2001 (continând cererea de repunere pe rol formulata de pârâta – reclamanta) la Judecatoria Roman, în vederea conexarii cu dosarul nr. 5094/2000. Ulterior, sesizându-se ca acest din urma dosar deja îi fusese înaintat, la termenul din 11.09.2003 tribunalul a dispus restituirea dosarului de catre instanta de fond, pentru a se evita pronuntarea unor hotarâri contradictorii.

Între timp, în primul dosar înregistrat sub nr. 1702/2001 (continând cererea reclamantului – pârât Cîrlig Matei) s-a pronuntat sentinta civila nr. 1829/14.08.2003 prin care a fost respinsa actiunea acestuia.

În timpul rejudecarii cauzei în apel la termenul de judecata din 09.10.2003 tribunalul a dispus suspendarea judecatii în temeiul art. 244 pct. 1 C. pr. civ. pâna la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 1702/2001 (referitor la cea de-a doua cerere de partaj formulata de reclamantul – pârât Cîrlig Matei), iar la 22.08.2006 cauza a fost repusa pe rol în vederea constatarii perimarii. La termenul din data 07.12.2006, retinându-se ca solutia din dosarul nr. 1702/2001 nu poate influenta solutia care s-ar da în prezenta cauza, exceptia de perimare a fost respinsa si s-a dispus continuarea rejudecarii prezentei cauzei în apel.

Tribunalul constata ca prin decizia civila nr. 1661/12.10.2001 Curtea de Apel Bacau a retinut, ca si Tribunalul Neamt în decizia recurata, ca în conformitate cu prevederile art. 135 C. pr. civ., nedepunerea cererii reconventionale în termenul prevazut de lege nu atrage sanctiunea tardivitatii acesteia si ca în situatia speciala a partajelor judiciare disjungerea cererii principale de cererea reconventionala nu poate avea loc.

Pe de alta parte tribunalul retine ca în cererea reconventionala a pârâtei – reclamante Ghiuta Anisoara au fost formulate cereri noi – iesirea din indiviziune dupa defunctii Cîrlig M. Mihail si Cîrlig Aritina, constatarea faptului ca cota de 1/2 din constructiile si terenul aferent din masa de partaj au fost înstrainate de autori sotilor Ghiuta; constatarea nulitatii absolute a Contractului de vânzare – cumparare autentificat cu nr. 3776/14.10.1998 etc. – care nu au facut obiectul procesului în care s-a pronuntat sentinta civila nr. 5096/14.11.2000. Mai mult, aceasta cerere reconventionala a fost formulata si fata de unele persoane care nu au figurat ca parte în proces în dosarul nr. 3012/2000 – este cazul pârâtilor Buzea Cristian – Paul, Ghiuta Gheorghe si Cîrlig Elena – Daniela.

Întrucât o parte din capetele de cerere din cererea reconventionala a pârâtei – reclamante ar fi în situatia de a se judeca pentru prima data în apel, acest fapt ar însemna o înfrângere a dispozitiilor art. 294 alin. 1 C. pr. civ., precum si lipsirea unor persoane de un grad de jurisdictie, care ar dobândi astfel calitatea de parte direct în apel.

Vazând prevederile actuale ale art. 297 C. pr. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, precum si cele ale art. 725 alin. 1 C. pr. civ. în conformitate cu care normele noi de procedura sunt de imediata aplicare chiar si în procesele în curs de judecata începute sub legea veche, tribunalul va desfiinta sentinta civila nr. 5096/14.11.2000 si va trimite cauza spre rejudecare la Judecatoria Roman.

La rejudecare prima instanta va avea în vedere faptul ca actul de sesizare a instantei este constituit nu numai de actiunea principala a reclamantului – pârât Cîrlig Matei, ci si de cererea reconventionala a pârâtei – reclamante Ghiuta Anisoara si de cererea formulata de aceasta pe cale principala si înregistrata sub nr. 5094/2000, precum si faptul ca obiect al judecatii în constituie atât partajarea bunurilor succesorale ramase dupa defunctul Cîrlig C. Mihai, cât si a bunurilor ramase dupa defunctii Cîrlig M. Mihail si Cîrlig Aritina, alaturi de celelalte capete de cerere accesorii.

De asemenea, prima instanta va avea în vedere si faptul ca prin sentinta civila nr. 5496/07.12.2000 a Judecatoriei Roman, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 519/AC/31.05.2001 a Tribunalului Neamt si irevocabila prin decizia civila nr. 2113/AC/12.12.2001 a Curtii de Apel Bacau, a fost respinsa în mod irevocabil actiunea pentru modificarea Titlului de proprietate nr. 2/773/23.02.1992.

Tags:

Pretenţii civile

Tribunalul Tulcea
Dosar nr.1178/179/2007
DECIZIA CIVILĂ NR.83
Şedinţa publică din data de 05 februarie 2009

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Babadag sub nr. 1178/179/2008 reclamantul ……. a chemat în judecată pe pârâtul ……. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale cu cheltuieli de judecată .

Pârâtul prin întâmpinare, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii principale ca netemeinică, iar prin cerere reconvenţională a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 lei, cu obligarea şi la plata cheltuielilor de judecată aferente .

Prin sentinţa civilă nr.755/15 oct.2008 Judecătoria Babadag a respins acţiunea principală a reclamantului ……. şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul reconvenient, ca nefondate.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Evaluând materialul probator administrat în cauză , atât asupra cererii principale , cât şi cu privire la cererea reconvenţională s-a apreciat că, în cauză nu sunt întrunite condiţiile generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale raportat la împrejurările speţei .

Potrivit prevederile art.998 cod civil , „ orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu , obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat , a-l repara ” pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală în sarcina unei persoane , este necesar a fi îndeplinite mai multe cerinţe : existenţa unui fapte ilicite a unui raport de cauzalitate între acestea , existenţa vinovăţiei celui care a determinat prejudiciul .

Faţă de specificul cauzei deduse judecăţii, aceste cerinţe s-a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ pentru antrenarea răspunderii civile delictuale .

În cauză este de subliniat că urmare nefinalizării precontractului de vânzare-cumpărare intervenit între părţi, cu privire la înstrăinarea unui teren, pârâtul a recurs la chemarea în judecată a reclamantului în speţă pentru pronunţarea rezoluţiunii antecontractului de vânzare-cumpărare, citarea reclamantului făcându-se la domiciliul precizat de acesta în antecontractul încheiat între părţi, reclamantul avându-şi domiciliul în Bucureşti .

Ulterior, reclamantul a promovat recurs împotriva hotărârii judecătoreşti, invocând judecarea cauzei cu încălcarea procedurii de citare, reclamantul schimbându-şi ulterior domiciliul în Tulcea.

Cu ocazia soluţionării căii de atac reclamantul a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, acesta neaducând însă la cunoştinţa pârâtului modul de îndeplinire a mandatului dat de către pârât.

Această problematică litigioasă dintre părţi a determinat o implicare emoţională, stare ce s-a acutizat şi activat pe fondul dezbaterilor în ziua judecării cauzei, martorii ……. , ……. declarând că pârâtul a făcut afirmaţia susţinută de către reclamant la ieşirea din sala de judecată pe fondul stării emoţionale generată de faza dezbaterilor în şedinţa de judecată .

Martorul ……. a învederat că nu a perceput incidentul susţinut de pârât a se fi petrecut pe scările Tribunalului Tulcea, pârâtul susţinând că a fost împins de către reclamant şi că a replicat expresia reţinută mai sus doar la afirmaţia făcută de către reclamant .

Din depoziţiile martorilor audiaţi la cererea pârâtului reiese că există nemulţumiri cu privire la modul de încheiere a tranzacţiilor de înstrăinare manifestate şi de alte persoane faţă de reclamant, ca urmare a nefinalizării actelor de înstrăinare, învederând că pârâtul nu a îndemnat alte persoane să nu încheie tranzacţii cu reclamantul şi nu a creat o atmosferă potrivnică faţă de acesta .

Raportat la împrejurările speţei, problematica litigioasă existentă între acestea şi atitudinea părţilor în producerea acesteia , se apreciază că nu se justifică îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale invocate de către părţi , nefăcându-se dovada întrunirii cerinţelor prevăzute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale , afirmaţia pârâtului pe fondul stării emoţionale necontrolate , creată de atmosfera tensionată răsfrântă în şedinţa de judecată neputându-se reţine că se poate materializa într-un prejudiciu , nedovedindu-se atingerile pretins aduse .

Susţinerile reclamantului cu privire la pretinsul prejudiciu suferit ca urmare a imposibilităţii intermedierii vânzării de terenuri , generat de pretinsa atmosferă potrivnică creată de pârât este lipsită de fundament şi nesusţinută de nicio dovadă care să concretizeze existenţa prejudiciului pretins .

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională , s-a apreciat că nu se poate reţine existenţa îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale .

Pârâtul a susţinut că prin atitudinea sa şi prin promovarea plângerilor adresate organelor îndrituite reclamantul i-a cauzat prejudiciul pretins .

Promovarea unei căi de atac sau plângerile susţinute a fi adresate organelor de poliţie nu pot fi interpretate prin ele însele ca fără îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei sau a culpei, ca reprezentând o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale care să angajeze răspunderea în condiţiile codului civil .

Exercitarea dreptului constituţional al accesului liber la justiţie nu poate fi calificat drept o faptă ilicită , în lipsa unui minim de probe care să justifice chiar prejudiciul moral , motiv pentru care cererea nu poate fi primită .

Abuzul de drept presupune în primul rând existenţa unui drept subiectiv a cărui exercitare se realizează prin depăşirea limitelor sale interne, prin deturnarea scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut şi prin rea-credinţă .

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal a formulat recurs reclamantul ……., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Arată în esenţă recurentul că, între el şi intimat au existat raporturi de colaborare cu privire la vânzarea unor suprafeţe de teren extravilan de la diferite persoane din localitatea Făgăraşu Nou şi cărora intimatul le reţinea comision de intermediere.

Pe fondul unui litigiu aflat pe rolul acestei instanţe, la data de 10 oct.2007, intimatul i-a adresat expresii jignitoare, auzite şi de către completul de judecată.

Mai mult, intimatul pârât l-a denigrat pe recurent în localitatea Făgăraşu Nou, afirmând în faţa cetăţenilor că este escroc şi mincinos, îndemnându-i să nu mai încheie tranzacţii cu recurentul.

Aceste afirmaţii au adus grave prejudicii imaginii şi integrităţii morale a recurentului, astfel încât o mare parte dintre locuitorii Făgăraşului Nou au revocat procurile de vânzare.

Precizează că i-a fost încălcat dreptul la onoare şi la reputaţie prevăzute de legislaţia civilă şi de art.54 lit. c şi d din Decretul 51/1954.

Cu probele administrate la instanţa de fond, apreciază recurentul că şi-a dovedit acţiunea.

Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este neîntemeiat.

Potrivit prevederilor ar.998 Cod civil, „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărei greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.

Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală în sarcina unei persoane este necesar a fi îndeplinite mai multe cerinţe: existenţa unei fapte ilicite a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între acestea, existenţa vinovăţiei celui care a determinat prejudiciul.

Din analiza probelor administrate în cauză, se reţine că nu sunt întrunite condiţiile generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale raportat la împrejurările speţei.

Problematica litigioasă dintre părţi a determinat o implicare emoţională, stare ce s-a acutizat şi activat pe fondul dezbaterilor în ziua judecării cauzei, martorii ……. şi ……. declarând că pârâtul a făcut afirmaţia susţinută de către recurentul reclamant la ieşirea din sala de judecată, pe fondul stării emoţionale generate de faza dezbaterilor în şedinţa de judecată.

Martorii audiaţi la cererea intimatului pârât au arătat că există nemulţumiri cu privire la modul de încheiere al tranzacţiilor de înstrăinare manifestate şi de alte persoane faţă de recurent, urmare nefinalizării actelor de înstrăinare şi arătând că nu intimatul este cel care a îndemnat alte persoane să nu încheie tranzacţii cu recurentul şi nu va creat o atmosferă potrivnică faţă de acesta.

Pe cale de consecinţă, având în vedere problematica litigioasă existentă între părţi, atmosfera tensionată existentă în şedinţa de judecată, nu justifică îndeplinirea condiţiilor răspunderi civile delictuale, nu se poate reţine că se poate materializa într-un prejudiciu, nefiind dovedite atingerile pretins aduse.

Susţinerile recurentului cu privire la prejudiciul suferit urmare imposibilităţii intermedierii vânzării de terenuri, generat de atmosfera pretins potrivnică creată de către intimat, este lipsită de fundament şi nesusţinută de nici o dovadă.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că, exercitarea dreptului constituţional al accesului liber la justiţie nu poate fi calificată drept o faptă ilicită, în lipsa unor probe care să justifice chiar prejudiciul moral.

Abuzul de drept presupune existenţa unui drept subiectiv a cărui exercitare se realizează prin depăşirea limitelor sale interne, prin deturnarea scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut prin rea credinţă.

Pentru aceste considerente, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, urmează a respinge recursul, ca nefondat.

Tags: , , , ,