Top

Contestaţie decizie pensionare

Dosar nr. 1804/88/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINTA CIVILA NR.211

Şedinţa publică din data de 9 Februarie 2009

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată la nr. 1804/88/25 iunie 2008, reclamantul CR a contestat decizia nr. 111770 din 5 iunie 2008, emisă de către CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII – TULCEA, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei la emiterea unei alte decizii care să reţină perioada lucrată, conform adeverinţelor anexate.

In motivare, reclamantul arată că, din conţinutul carnetului de muncă rezultă că a avut calitatea de salariat în perioada 25 octombrie 1972 – 1 martie 2008, ceea ce înseamnă o vechime şi, respectiv un stagiu de cotizare de 35 ani, 4 luni şi 3 zile, iar din decizia emisă reiese că stagiul de cotizare este de 35 ani, 1 lună şi 28 zile, diferenţa de 2 ani şi 5 zile nefiind luată în calcul la determinarea cuantumului pensiei.

Se mai susţine că nu au fost luate în considerare, deşi au fost înaintate pârâtei următoarele înscrisuri: a) adeverinţa nr. 74/31.01.2008 emisă de S.C. ICOSTAR S.A. Piteşti; b) adeverinţa nr. 2922/21.07.1972 emisă de C.P.V.I.L.F. Horezu, judeţ Vâlcea; c) adeverinţa nr. 54/26.01.1973 eliberată de Inspectoratul Silvic Sibiu; d) adeverinţa nr. 553/04.02.2008 emisă de Colegiul Agricol „Nicolae Cornăţeanu” Tulcea, iar cuantumul pensiei şi procentul de diminuare al acesteia ar fi fost altul.

In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, Decizia nr. 111770 din 5 iunie 2008, contractul de muncă, adeverinţa nr. 553/4 martie 2008 emisă de către Colegiul …………, adeverinţa nr. 54 din 26 ianuarie 1973 a Inspectoratului Silvic Sibiu, adreverinţa nr. 2922 din 21 iulie 1972 emisă de C.P.V.I.L.F. Horezu, adeverinţa nr. 74 din 31 ianuarie 2008 a S.C. I S.A. Piteşti, procesul verbal nr. 1146 din 31 ianuarie 2008 întocmit de către D.G.M.S.S. TULCEA, alte înscrisuri, solicitând şi efectuarea în cauză a unei expertize contabile.

In apărare, pârâta a depus întâmpinare şi a anexat la dosar, în copie, toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei contestate.

Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanţa reţine că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea a emis, la cererea reclamantului, decizia nr. 111770 din 5 iunie 2008 privind acordarea pensiei anticipată parţială, prin care i se stabileşte un cuantum al pensiei de 836 lei.

Conform situaţiei prezentată de către instituţia pârâtă, confirmată prin înscrisurile anexate în cauză, reclamantul a lucrat fără întrerupere în perioada 25.10.1972 – 01.03.2008, respectiv 35 ani, 4 luni şi 6 zile, la care s-au adăugat perioadele august 1963 – iunie, august, septembrie 1965, rezultând un stagiu total de 35 ani, 7 luni şi 28 zile, din care s-a scăzut intervalul 1 aprilie 2001 – 31 august 2001 şi luna februarie 2008 (6 luni) întrucât angajatorul S.C. A S.A. TULCEA nu a depus la Casa Judeţeană de Pensii Tulcea declaraţiile nominale privind obligaţiile de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.

In aceeaşi situaţie, s-a consemnat că în adeverinţele nr. 2922 din 21 iulie 1972 – C.P.V.I.L.F. Horezu şi respectiv nr. 54 din 26 ianuarie 1973 – Inspectoratul Silvic Sibiu nu se precizează dacă s-a reţinut şi virat contribuţia de asigurări sociale de către angajator, că adeverinţa nr. 74 din 31 ianuarie 2008 a S.C. I S.A. Piteşti nu a fost valorificată întrucât în perioada iunie 1961 şi august – septembrie 1962, reclamantul nu avea 14 ani împliniţi, iar pentru adeverinţa nr. 553 din 4 februarie 2008, s-a specificat că, întrucât pensia nu s-a calculat în raport de veniturile realizate din cumulul de funcţii, nu s-a reţinut perioada lucrată între septembrie 1976 – iunie 1977.

Prin expertiza contabilă solicitată, reclamantul a vizat un calcul al punctajului total şi al punctajului mediu, în funcţie de înscrisurile anexate, determinarea stagiului de cotizare, a cuantumului pensiei diminuate şi a valorii diminuării, fără însă a se axa pe lămurirea situaţiilor care au justificat neincluderea în calcul a perioadelor menţionate, conform situaţiei învederate şi, în consecinţă, pe producerea de probe în acest sens.

Ceea ce trebuia să probeze reclamantul este că respectivii angajatori au virat contribuţiile de asigurări sociale pentru perioadele precizate, însă nu a efectuat niciun demers în acest sens, invocând doar prezumţia că, dat fiind regimul comunist, achitarea acestor contribuţii de către angajatori era obligatorie.

S-a anexat doar un proces verbal din 31 ianuarie 2002, întocmit de către D.G.M.S.S. Tulcea, ce atestă împrejurarea că, în perioada august 1999 – noiembrie 2001, S.C. A S.A. TULCEA a constituit, dar nu a virat sumele datorate la fondul de asigurări sociale şi că s-au depus declaraţiile lunare cu erori de calcul, dispunându-se corectarea lor, după care s-au determinat sumele de plată (fila 102).

Insă, înscrisul depus nu confirmă şi faptul că s-au corectat şi depus declaraţiile lunare sau că s-au realizat efectiv plăţile, sarcina probei revenind, într-un atare caz, reclamantului, ce nu a dovedit nimic în plus, după cum s-a arătat.

In condiţiile date, nici cele două adeverinţe nu puteau şi nu pot fi valorificate, iar perioada vizată nu poate fi inclusă în stagiul de cotizare.

Nu poate fi considerată vechime şi nu poate intra în calcul perioada lucrată de către reclamant anterior împlinirii vârstei de 14 ani pentru că legislaţia în vigoare la acel moment (Legea nr. 3/1950) interzicea angajarea şi respectiv prestarea vreunei activităţi înainte de împlinirea vârstei de 14 ani, aceleaşi fiind interdicţiile şi în prezent (art. 13 din Codul Muncii).

De asemenea, faţă de prevederile art. 164 alin. 1 din Legea NR. 19/2000, potrivit cu care la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, veniturile încasate în intervalul septembrie 1976 – iunie 1977 de la Liceul Agricol „Nicolae Cornăţeanu”, prin cumul de funcţii, nu pot fi reţinute la calcularea drepturilor băneşti cuvenite întrucât, în aceeaşi perioadă, în carnetul de muncă, reclamantul figurează ca funcţionând în cadrul Trustului Judeţean de I.A.S. Tulcea, folosindu-se sumele menţionate pentru acest loc de muncă.

Având în vedere argumentele prezentate, instanţa urmează a respinge contestaţia promovată, ca nefondată.

Etichete:

Contestaţie decizie pensionare

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 5538 din 19.08.2009, astfel cum a fost precizată (f. 24, 63), d-l V.G.a chemat în judecată C.J.P.Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să aibă în vedere la calculul pensiei adeverinţa nr. 60/8.05.2002 eliberată de SC E. SA Bacău.

În motivarea cererii sale, a arătat reclamantul că în perioadele 05.07.1973 – 26.05.1997; 15.09.1997 – 30.06.1998 şi 15.07.1999 – 15.08.2000 a lucrat ca şofer şi ca lăcătuş mecanic la S.C. E.S.A. Bacău, fiindu-i eliberată adeverinţa nr. 60/2002 în care i s-au înscris aceste perioade ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului 50/1990, adeverinţă pe care C.J.P. Bacău refuză să o ia în considerare. A arătat, de asemenea, reclamantul că în perioada 5.07.1973 – 1.09.1995 a lucrat ca şofer, conducând autobasculante de 5 tone (în portul Constanţa, în şantier închis, transportând pământ) iar în celelalte perioade a condus autobasculante de 16 tone şi autocisterne de 10 tone (f. 63).

Cererea nu a fost motivată în drept, în dovedirea susţinerilor sale, reclamantul depunând la dosar înscrisuri (f. 4 – 7, 29, 30, 53 – 61) şi solicitând audierea martorilor M.I.şi M.C.(f. 44 – 46).

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit L. 19/2000.

Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali, C.J.P. Bacău a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău, a lipsei calităţii procesuale pasive precum şi excepţia prematurităţii (f. 12 – 14), solicitând, totodată, respingerea acţiunii ca nefondată cu motivarea că o adeverinţă emisă pentru încadrarea în grupa a II – a de muncă ce nu conţine temeiul juridic, cel puţin două semnături şi nici procentul în care s-a lucrat nu poate fi luată în considerare la stabilirea pensiei, faţă de dispoziţiile art. 2, 7 din Ordinul nr. 50/1990. S-a arătat, de asemenea, în întâmpinare, că potrivit H.G. 51/2003 C.J.P. Bacău a preluat doar documentele contabile privind statele de plată nu şi pe cele prin care se atestă încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite de către angajator, preluare consemnată în procesul-verbal încheiat la 9.06.2005.

În dovedirea susţinerilor sale, intimata a depus la dosar înscrisuri (f. 15 – 19, 31 – 36, 43).

Excepţiile invocate de pârâtă au fost soluţionate prin încheierea din 24.09.2010 (f. 37, 38).

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 6835 din 02.09.2010, d-l V.G. a chemat în judecată C.J.P.Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie anulată decizia nr. 12882/2010 şi să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu înscrierea la pensie pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a adeverinţa nr. 60/8.05.2002 eliberată de S.C. E.S.A. Bacău.

În motivarea cererii sale, a arătat reclamantul că aşa cum rezultă din conţinutul acestei adeverinţe a lucrat în grupa a II – a de muncă în perioadele 5.07.1973 – 26.05.1997, 15.09.1997 – 30.06.1998, 15.07.1999 – 15.08.2000 ca şofer şi lăcătuş, conform Ordinului 50/1990 şi Scrisorii 96/DA/1996, în vigoare până la data de 1.04.2001.

În dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (f. 5 – 34).

Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali, C.J.P. Bacău a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată cu motivarea că o adeverinţă emisă pentru încadrarea în grupa a II – a de muncă ce nu conţine temeiul juridic, cel puţin două semnături şi nici procentul în care s-a lucrat nu poate fi luată în considerare la stabilirea pensiei, faţă de dispoziţiile art. 2, 7 din Ordinul nr.50/1990. S-a arătat, de asemenea, în întâmpinare, că potrivit H.G. 51/2003 C.J.P. Bacău a preluat doar documentele contabile privind statele de plată nu şi pe cele prin care se atestă încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite de către angajator, preluare consemnată în procesul-verbal încheiat la 9.06.2005.

În dovedirea susţinerilor sale, intimata a depus la dosar înscrisuri (f. 41 – 58, 63 – 73).

Prin încheierea din 05.11.2010 Tribunalul Bacău a dispus conexarea cauzei înregistrate sub nr. 6835 la cea înregistrată sub nr. 5538/110/2009.

Examinând înscrisurile aflate la dosar, instanţa reţine următoarele:

Potrivit menţiunilor din carnetul de muncă (f. 15 – 34 dosar 6835) şi adeverinţei nr. 60/8.05.2002 eliberată de S.C. E.S.A. Bacău (f. 4), d-l G. V. a fost angajat ca şofer şi ca lăcătuş la Autobaza 1 Bacău, ulterior S.C.E.S.A. Bacău, în perioadele 5.07.1973 – 26.05.1997, 15.09.1997 – 30.06.1998, 15.07.1999 – 15.08.2000.

Potrivit Ordinului nr. 50/1990, anexa II, poziţia 208, beneficiază de grupa a II-a de muncă şoferii care deservesc autocamioane (inclusiv asimilatele acestora) cu capacitate de transport de cel puţin 10 tone, probele administrate în cauză dovedind îndeplinirea condiţiilor cerute de text; astfel, martorii M.I. şi M.C.(f. 44, 45) au arătat că, fiind colegi de muncă, au condus, atât ei cât şi contestatorul, maşini de diferite tonaje, în perioada în care au fost detaşaţi la canalul Dunăre – Marea Neagră, tonajul acestora depăşind 16 tone şi că au lucrat în aceleaşi condiţii, lor, martorilor, fiindu-le, însă, recunoscută grupa a II-a de muncă pentru perioada lucrată la aceeaşi unitate.

Împrejurarea că activitatea a fost desfăşurată de contestator în condiţiile grupei a II-a de muncă este atestată de adeverinţa nr. 60 eliberată la 8.05.2002, astfel încât nu poate fi analizată prin prisma exigenţelor impuse de Ordinul nr. 590/2008, obiecţiunile ridicate de intimată cu privire la conţinutul acestei adeverinţe fiind, deci, neîntemeiate, având în vedere şi faptul că acest conţinut este confirmat cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză dar şi scrisoarea nr. 96/1996 emisă de M.M.P.S. (f. 9 dosar 6835) potrivit căreia au beneficiat de prevederile Ord. 50/1990 şi şoferii care au deservit autocamioane cu capacitate de cel puţin 4 tone, în activitate la 1.02.1990.

În consecinţă, considerând că reclamantul îndeplineşte cerinţele legale cerute de dispoziţiile O. 50/1990, instanţa va admite atât acţiunea principală cât şi acţiunea conexă şi, anulând decizia nr. R12882/30.07.2010, va obliga intimata să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a adeverinţei nr. 60/2002.

Etichete:

Contestaţie decizie pensionare

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.5102 din 27.07.2010 d-l C.T. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.R12034/15.06.2010 prin care C.J.P.(CJP Bacău) a respins cererea sa de pensionare.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că cererea sa a fost respinsă în mod nejustificat, la dosar fiind depuse toate documentele doveditoare, contestatorul beneficiind de reducerea vârstei standard de pensionare întrucât în perioada 9.03.1988-1.04.2001 a lucrat în grupa I de muncă, timp de lucru de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, fapt atestat de angajatorul SC S. SA Bacău prin înscrierea perioadei în carnetul de muncă.

În drept, contestaţia a fost motivată pe dispoziţiile art.87 din L.19/2000, pe cele ale art.2 pct.1 lit.c din Cpc şi pe cele ale O.50/1990, iar în dovedirea susţinerilor sale, contestatorul a depus la dosar înscrisuri în fotocopie (f.4-27,37-60).

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit Legii nr.19/2000.

Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f.33-34), CJP Bacău a solicitat respingerea contestaţiei formulate arătându-se că perioada cu privire la care contestatorul susţine că ar fi fost lucrată în grupa I de muncă este 9.03.1988-1.04.2001, pe postul de şofer, însă analizându-se documentele prin care angajatorul a făcut încadrările în grupele superioare de muncă I şi II, respectiv decizia nr.39/3.02.1997 şi anexa la această decizie, se observă că funcţia de şofer a făcut obiectul încadrării în grupa a II-a de muncă.

Se arată, de asemenea, în întâmpinare, că înscrierea făcută în carnetul de muncă de la poziţia 87 este o transcriere a adeverinţei nr.871/22.03.2006, deşi potrivit art.15 din O.50/1990 această înscriere trebuia făcută la momentul încadrării într-o grupă superioară de muncă, deci anterior intrării în vigoare a L.19/2000, act normativ care operează cu noţiunile de „condiţii speciale”, „condiţii deosebite” şi „condiţii normale de muncă”.

Motivând în drept, intimata a invocat dispoziţiile art.115-118 Cpc, L.19/2000, O.340/2001, O.50/1990.

Examinând înscrisurile aflate la dosar instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr.R12034/15.06.2010 CJP Bacău a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă formulată de d-l T.C. reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile de reducere a vârstei standard de pensionare, în sensul că în conformitate cu dispoziţiile art.48 alin.(1) pct.2 vârsta de pensionare redusă datorită stagiului realizat în condiţii deosebite şi legilor speciale nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute la art.42, iar grupa I de muncă nu a putut fi luată în considerare întrucât temeiul legal invocat este incorect.

Fiind născut la data de 2.09.1953, contestatorul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani, potrivit art.41 alin.(2) din L.19/2000 (în vigoare la data emiterii deciziei contestate), adică începând cu data de 2.09.2018.

D-l T.C. susţine că beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare întrucât în perioada 9.03.1988-1.04.2001, în care a fost angajat ca şofer, a lucrat în grupa I de muncă, timp de lucru 100%, invocând dispoziţiile O.50/1990, completată cu HG 456/1990.

Verificând menţiunile efectuate în carnetul de muncă al contestatorului (f.7-25) se constată că la poziţia nr.87 (f.24) SC S. SA Bacău a consemnat faptul că această perioadă este lucrată în grupa I de muncă potrivit O.50/1990, poziţiile 14 şi 21 potrivit adeverinţei nr.871/22.03.2006, însă aceste poziţii se referă la activitatea de prelucrarea industrială a topiturii de sticlă la ţeavă, prin suflare cu gura, şi respectiv de încălzire a metalului în vederea laminării, activitatea desfăşurată de şoferi neregăsindu-se decât în anexa a II-a a ordinului (poziţiile 206-209) referitoare la grupa a II-a de muncă.

Cum contestatorul nu a făcut dovada faptului că a desfăşurat o activitate în cadrată în grupa I de muncă potrivit O.50/1990, înscrisurile depuse la dosar nereferindu-se la perioada pretins a fi lucrată în grupa I de muncă (nota SC S. SA Bacău nr.3586/19.05.2004, fişa postului contestatorului datată 23.07.2003) sau nefiind relevante sub acest aspect (decizia SC S. SA Bacău nr.39/3.02.1997, deciziile de pensionare nr.158071/28.07.2009 şi 176279/15.05.2006, emise în favoarea altor peroane cu privire la care nu se face dovada că au lucrat în aceeaşi perioadă şi în aceleaşi condiţii ca şi contestatorul), instanţa va constata că decizia nr.R12034/15.06.2010 este legală şi temeinică şi va respinge contestaţia formulată împotriva acesteia ca nefondată.

Etichete:

Contestaţie decizie pensionare

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.3210/27.05.2010 d-na L.S. a chemat în judecată CJP Bacău contestând decizia nr.192921/2010.

În motivarea cererii sale, a arătat contestatoarea că la stabilirea cuantumului pensiei s–a utilizat stagiul complet de cotizare de 28 de ani şi 4 luni şi vârsta standard de pensionare de 59 de ani şi 2 luni, nefiindu-i acordat întreg sporul prevăzut de art.78 alin.8 din L.19/2000.

Contestaţia nu a fost motivată în drept.

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit L.19/2000.

Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f.8), CJP Bacău a solicitat respingerea contestaţiei ca tardiv formulată cu motivarea că decizia de pensionare a fost comunicată contestatoarei la data de 9.04.2010 iar contestaţia a fost înregistrată la 27.05.2010, după termenul de 45 de zile prevăzut de L.19/2000.

Examinând înscrisurile aflate la dosar, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr.192921/26.03.2010 CJP Bacău a stabilit drepturile de pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă cuvenite d-nei L.S. acordate începând cu 1.03.2010 (f.3).

Astfel cum însăşi contestatoarea arată în cuprinsul cererii sale, decizia i-a fost comunicată la data de 9.04.2010 or, raportat la dispoziţiile art.87 alin.(1) din L.19/2000 potrivit cărora decizia emisă în condiţiile art.86 alin.(1) poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanţa competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 27.05.2010 apare ca tardiv formulată, urmând a fi respinsă pentru considerentele arătate.

Etichete:

Contestaţie decizie pensionare

Prin cererea formulată contestatorul C.A. solicită obligarea intimatei Casa Judeteana de Pensii Bacău la recalcularea punctajului mediu anual şi drepturilor de pensie conform Lg 19/2000 si OUG 4/2005 cu luarea in considerare a adeverintei 87/05.09.2008 emisa de fosta angajatoare Sc G.P. SA Bacău pentru perioada 1977-1997- când salarizarea s.a trecut in acord global potrivit Lg. 57/74 şi 1/77, venituri pentru care s-au achitat cotele de asigurari sociale confom decr. 38/1972.

In motivare se arata ca s.a pensionat conform deciziei 124249/25.11.1997, cuantumul pensiei fiind stabilit pe baza veniturilor salariale tarifare de incadrare potrivit cărtii de munca pentru întreaga perioada lucrata.

Arata contestatorul ca in perioada 1977-1997 a realizat venituri in acord global pentru care s-au achitat 15% CAS asa cum rezulta din adeverinta emisa de fosta societate la care a avut calitatea de salariat.

Sustine contestatorul ca s-a adresat intimatei cu cerere in acest sens însă nu i-a fost rezolvată.

In sustinerea actiunii la-dosar s-au depus decizia nr. 124249/1997, adeverinta nr. 87/5.09.2008 si anexa 1 , tabel centralizat cu veniturile salariale in acord global , Lg.1/77 pentru care s-a retinut centralizat impozitul si CAS.

Prin întâmpinarea depusa la dosar se solicita respingerea acţiunii întrucât acesta are calitatea de pensionar de limita de vârsta din anul 1990 , drepturile fiindu-i stabilite conform legii 3/1977, fapt pentru care acesta a beneficiat in anul 2005 de evaluarea pensiei , in temeiul HG 1550/2004, respectiv ordonanta 4/2005. Prin cele două acte normative in temeiul cărora s-a facut evaluarea pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 respectiv OUG 4/2005 si HG1550/2004,legiuitorul a prevazut in mod expres si imitativ categoriile de sporuri care se au in vedere la stabilirea sau la recalcularea pensiilor si anume ale celor care au facut parte din baza de calcul a pensiilor.

Astfel potrivit art.4 al.2 şi 3 din 01 aprilie 2001 sporurile care au facut parte din baza de calcul a pensiilor si care se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual sunt cele prezentate in anexa care face parte integranta din ordonanta de urgenta.

Legiuitorul prin acelasi act normatriv ORD 4/2005 dispune in mod expres in anexa 2 pct. VI-MENTIUNI” Nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual intrucât nu a facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire in acord sau cu bucata in regie ori dupa timp pe baza de tarife sau cote procentuale sau alte sporuri care nu au avut caracter permanent „

Potrivit art. 1 si 2 din HG 1550/2004 începând cu data de 1.10.2004 pensiile din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate in vederea recalcularii in conformitatea cu L.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale cu modificarile si completarile ulterioare. Evaluarea se va efectua prin determinarea punctajului mediu anual aferent fiecărei pensii aflate in plata sau cuvenite in conformitate cu prevederile legale.

Se mai arata ca in speta nu sunt indeplinite conditiile legale ca sumele cuprinse in adeverintă sa fie valorificate ,legea prevăzând luarea in calcul doar a sporurilor care au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, respectiv L.3/77, art. 10 modificat după 1.04.1992.

La dosar s-au depus acte , instanta verificând actele şi lucrările dosarului constată:

Potrivit art. 1 si 2 lit. e din L. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale –actualizata- dreptul la asigurari sociale este garantat si se exercita in conditiile prevederilor legii prin sistemul public de pensie si alte drepturi de asigurari sociale.

Potrivit dispizitiior art. 2 –sistemul public de pensii se organizează si functionează având ca principii de baza … principiul contributivitatii conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor fazo0rate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale convenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite .

Potrivit adeverintei depuse eliberata de General Proiect SA Bacau-anexa I contestatorul a fost retribuit in perioada 1977-1997in acord global retinându-i-se contributia CAS functie de aceasta suma.

Potrivit dispoz. Art. 1 din D.389/1972 pentru sporurile permanente primite in cadrul acordului global , angajatorul avea obligatia virarii la bugetul asigurarilor sociale de stat o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de salariat,care a fost retinută prin L. 49/1992 care a majorat doar cuantumul contributiei .

Potrivit dispozitiilor art. 23 al.1 din L.19/2000, baza lunara de calcul a contributiei individuale se asigurari sociale o constituie salariile realizate lunar inclusiv sporurile adausurile prevazute de lege sau CIM si care se au in vedere la stabilirea punctajului prev. de art. 78 din aceeasi lege.

Se apreciaza de instanta ca in spetă se impune luarea sumelor realizate in acord global la calcularea punctajului a …intrucât aceasta forma de retribuire a avut un caracter permanent, contestatorul achitând contributiile CAS.

Pentru considerentele arătate instanta avand in vedere dispozitiile art.1,2,78,86,87, Lg.19/2000 art. 1, Decr. 389/1972,L.49/1992, instanţa va admite contestatia formulata de contestatorul C.A.

Etichete: