Top

Evaziune fiscala

DOSAR NR.9454/212/2008

JUDECATORIA CONSTANTA

SENTINTA PENALA NR.567

SEDINTA PUBLICA DIN 04.05.2009

Pe rol solutionarea cauzei penale privind pe inculpatul CP, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute de Legea 87/1994, art. 290 Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica din data de 29.04.2009, fiind consemnate in incheierea din acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera , a amanat pronuntarea la 04.05.2009, cand,

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei:

Prin rechizitoriul nr. 203/P/2007 din 05.05.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului CPpentru infracţiunea prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicare art. 13 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal şi art. 290 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicare art. 33 lit. a Cod penal.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus în baza art. 11 pct. 1 lit. b si art. 10 lit. d Cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor CP şi CGV pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 37 din Legea art. 82/1991 în ref. art. 289 Cod penal; scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b şi art. 10 lit c a învinuitei CGV pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicare art. 13 Cod penal; scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de învinuita CGV pentru comiterea infracţiunii e fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpatului prin rechizitoriu că în baza unei procuri speciale emise de soţia sa, CGV, a administrat activitatea S.C. CI S.R.L. Năvodari şi cu prilejul activităţii exercitate a înregistrat în contabilitatea societăţii un număr de 14 facturi fiscale provenind de la furnizori fictivi, creând un prejudiciu la bugetul de stat în sumă de 120.098 lei.

Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

S.C. CI S.R.L. Năvodari a fost înfiinţată la data de 18.06.2003, având ca asociat unic şi administrator pe CGV

Prin procura autentificată sub nr. 750 din 09.03.2004, administratorului CGV l-a împuternicit pe soţul său, inculpatul CP să reprezinte firma în faţa tuturor autorităţilor în orice problemă privind administrarea şi desfăşurarea activităţii societăţii.

În perioada septembrie 2003 – martie 2004, SC CI SRL Năvodari s-a aprovizionat cu diverse materiale de construcţii (ciment, oţel, beton, dulapi lemn) de la mai multe societăţi comerciale.

La data de 18.11.2004, GFC a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa cu privire la că, în urma controlului efectuat la S.C. CI S.R.L. Năvodari, s-a constatat că au fost înregistrate în contabilitate, în perioada decembrie 2003 – martie 2004, un număr de 14 facturi, fiind cauzat un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 120.000 lei.

În sesizare se menţionează că S.C. CI S.R.L. Năvodari, în perioada decembrie 2003 – martie 2004 s-a aprovizionat cu diverse materiale de construcţii de la diverse societăţi înregistrându-se în evidenţa contabilă a societăţii un număr de 14 facturi fiscale, care au fost achitate în numerar, cu chitanţe fiscale.

La data de 30.06.2004 organele de control ale GFC au întocmit nota de constatare nr. 5860 din 30.06.2004, cuprinzând cele 14 facturi fiscale de aprovizionare, cu scopul de a verifica, prin încrucişare, realitatea emiterii acestora de către societăţile furnizoare, precum şi înregistrarea facturilor în evidenţa financiar-contabilă a societăţilor emitente.

În urma verificărilor organelor de control ale GF din mai multe judeţe la societăţile comerciale care au furnizat materiale de construcţii către SC CI SRL Năvodari, au rezultat următoarele aspecte:

– SC ML SRL Constanţa nu funcţionează la sediul social declarat;

– SC S SRL Constanţa, din informaţii preluate de la ORC Constanţa, rezultă că aceasta societate a fost radiată din Registrul Comerţului Constanţa, la data de 27 martie 2002, conform art. 2 din Legea 314/2001;

– SC EL SRL Medgidia, nu funcţionează la sediul social declarat, fiind începută procedura de declarare ca firme „fantomă”.

– SC AC SRL Galaţi si SC B SRL Galaţi, la data de 23 septembrie 2004, GF Secţia Galaţi a comunicat prin adresa nr.103720/S 125/ GL/22.09.2004, faptul că SC AC SRL Galaţi şi SC B SRL Galaţi nu funcţionează la sediul declarat, fiind începută procedura de declarare ca firme „fantomă”.

– în ceea ce priveşte SC FI SRL Bacău, pentru a se constata dacă facturile fiscale au fost emise de către aceasta şi dacă sunt înregistrate în evidenţa financiar-contabilă, GFC a solicitat GFB verificarea respectivei societăţi.

La data de 16.09.2004, GFB , prin adresa nr. 104225/BC/13.09.2004, a comunicat faptul că SC FI SRL Bacău, prin administratorul societăţii se sustrage de la efectuarea controlului financiar-fiscal prin declararea fictiva a sediului societăţii.

Având în vedere această situaţie de fapt, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare financiar-contabile.

Prin expertiza financiar-contabilă se concluzionează că:

Niciuna din facturile emise în cauză nu îndeplineşte condiţiile legale de emitere prev. în Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 29/14.01.2003 privind aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.

Valoarea totală a facturilor fiscale în cauză este de 3.245.411.755 lei, din care TVA în valoare de 518.181.509 lei.

Prin înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale care nu îndeplinesc condiţiile legale, a fost diminuată taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat cu suma de 518.181.509 lei.

Având în vedere art. 6 pct. 2 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 „orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.”. pct. 3 al aceluiaşi articol prevede că „documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, ori înregistrat în contabilitate, după caz.”

În concluzie, prin înregistrarea în contabilitatea S.C. CI S.R.L. Năvodari a celor 14 facturi fiscale de aprovizionare, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală de 1.199.989.071 lei, din care 518.181.509. lei – TVA şi 681.807.562 lei – impozit pe profit.

În conformitate cu art. 11 din Legea 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective

Se constată faptul că administrator al firmei S.C. CI S.R.L. Năvodari era CGV , însă societatea era administrată de inculpatul CP, în baza procurii autentificate mai sus menţionate.

În cursul urmăririi penale a fost efectuat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică ale cărei concluzii sunt următoarele:

1.Scrisul olograf depus pe facturile fiscale cu seria GL ACB nr.2402094, 2402101, 2402102, 2402103, 2402104, 2402105, seria BC ACB nr. 5777020, 2777021, seria GL ACA nr. 3490747 şi 3490748 a fost efectuat de către inculpatul CP.

2. Scrisul olograf depus pe facturile fiscale CT ACD nr. 2238355, 1243976 şi seria GL ACB nr. 2402095 a fost executat de către CVG .

3. Scrisul olograf depus pe factura fiscala cu seria CT ACD nr. 07256602 prezintă elemente de construcţie grafică diferite, cu scrisul olograf executat de către cei doi învinuiţi.

Audiat inculpatul CP , declară că a înfiinţat SC CI SRL în anul 2003 şi datorită faptului că avea cazier judiciar, a desemnat-o pe soţia sa ca asociat şi administrator.

Cu privire la semnătura existentă pe facturile fiscale, acesta declară că ar fi completat toate cele 14 facturi fiscale, procedând astfel datorită faptului că reprezentanţii furnizorilor invocau diverse motive, cum ar fi că nu se pricepeau să calculeze TVA, nu ştiau să scrie, că se grăbeau, neştiind la data la care a completat facturile că societăţile comerciale erau fantomă sau cu alte probleme.

Această afirmaţie nu se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică, din care rezultă că un număr de trei facturi au fost scrise de CGV.

Audiată CGV a declarat că în urma împuternicirii, soţul său s-a ocupat de firmă, ea nefiind implicată în luarea deciziilor.

Cu privire la cele trei facturi fiscale pe care se află scrisul ei, a precizat că este posibil să le fi completat ea, la sugestia soţului, însă nu ştie ce reprezentau acestea.

Din materialul probator administrat în cauză, respectiv sesizarea GFC , nora de constatare a GFC , constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică, raportul de expertiză contabilă, procura de administrare, facturile fiscale, adresele emise de GFB , GFG şi ORC Constanţa, adresa de prejudiciu, declaraţia învinuitei CGV , rezultă că activitatea de administrare a SC CI SRL a fost exercitată exclusiv de inculpatul CP , în baza procurii speciale autentificate prin încheierea notarului public nr.2772 din 01.10.2003 emisă de către CGV , administratorul legal al societăţii, astfel că responsabilitatea aparţinea inculpatului.

De menţionat este şi faptul că potrivit dispoziţiilor legale aflate în vigoare în perioada septembrie 2003 – martie 2004, respectiv art. 29 alin. b din Legea 345/2002 privind TVA, „persoanele impozabile plătitoare de TVA sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate şi să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru operaţiunile cu valoare a TVA mai mare de 50 milioane sunt obligate să solicite şi copie de pe documentul legal care atestă calitatea e plătitor de TVA a furnizorului/prestatorului”.

Se remarcă faptul că două din facturile fiscale, care provin de la furnizorul AC SRL au valoarea TVA mai mare de 50 milioane lei, prin urmare societatea, implicit inculpatul CP , avea obligaţia să solicite de la această societate documentul legal care atesta calitatea de plătitor de TVA, fapt care nu s-a întâmplat.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa constată că faptele inculpatului CP, care, în perioada septembrie 2003 – martie 2004, în baza unei procuri speciale emise de soţia sa, CGV, a administrat activitatea SC CI SRL Năvodari, prilej cu care a întocmit şi înregistrat în contabilitatea societăţii un număr de 14 facturi fiscale provenind de la furnizori fictivi, creând un prejudiciu bugetului statului de 1.199.989.071 lei, există şi a fost săvârşită de către acesta cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicare art. 13 Cod penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal.

Întrucât inculpatul a comis infracţiunile înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele în sarcina sa se va reţine art. 33 lit. a Cod penal.

Totodată, potrivit fişei de cazier a inculpatului, acesta se afla la data comiterii faptei în stare de recidivă postcondamantorie, în cauză se va face aplicare art. 37 lit. a Cod penal.

La individualizarea pedepselor ce urmeaza a fi aplicate inculpatului instanta va tine sema de criteriile prevazute de art. 72 C.penal si anume: dispozitiile din partea generala a Codului penal; limitele de pedeapsa prevazute de textele de lege; gradul de pericol social concret al fiecarei infractiuni; relatiile sociale incalcate; prejudiciul cauzat si care nu a fost recuperat; persoana inculpatului care are antecedente penale, conform fişei de cazier, are loc de muncă, este căsătorit şi are un copil minor.

Fata de aceste considerente instanta apreciza ca scopul preventiv, educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimele speciale prevăzute de lege.

Astfel:

– în baza art.13 din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal va condamna pe inculpatul CP, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

– în baza art. 290 Cod penal, cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal va condamna pe inculpatul CP la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Se constată că prezentele fapte sunt în concurs cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 977/18.04.2003 a Judecătoriei Constanţa rămasă definitivă prin decizia penală nr. 140/26.02.2004 a Curţii de Apel Constanţa.

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal şi art. 35 Cod penal contopeşte pedeapsa de 2 ani şi 2 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 977/18.04.2003 a Judecătoriei Constanţa rămasă definitivă prin decizia penală nr. 140/26.02.2004 a Curţii de Apel Constanţa cu pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare la care se adaugă un spor de 4 luni, în final va executa 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal urmează să scadă din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 05.07.2004 la 20.09.2005.

În baza art. 71 Cod penal va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.

Pe latură civilă partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC CI SRL Năvodari la plata sumei de 119.998,90 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii.

Instanta constata ca in cauza sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului potrivit art. 998 şi urm. C.civil, astfel faptele inculpatului CP sunt fapte ilicite care au avut ca urmare producerea unui prejudiciu bugetului de stat şi exista legatura de cauzalitate intre faptele ilicite si prejudiciul cauzat, iar inculpatul a actionat cu vinovatie.

In consecinta, în baza art. 14 si art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 – 999 Cod civil va obliga pe inculpatul CP în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. CI S.R.L. Năvodari la plata sumei de 119.998,90 lei la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere până la data plăţii efective către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul CP la plata sumei de 1.500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art.13 din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal condamnă pe inculpatul:

CP, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 290 Cod penal, cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal condamnă pe inculpatul CP la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Constată că prezentele fapte sunt în concurs cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 977/18.04.2003 a Judecătoriei Constanţa rămasă definitivă prin decizia penală nr. 140/26.02.2004 a Curţii de Apel Constanţa.

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal şi art. 35 Cod penal contopeşte pedeapsa de 2 ani şi 2 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 977/18.04.2003 a Judecătoriei Constanţa rămasă definitivă prin decizia penală nr. 140/26.02.2004 a Curţii de Apel Constanţa cu pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare la care se adaugă un spor de 4 luni, în final va executa 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal scade din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 05.07.2004 la 20.09.2005.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 14 si art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 – 999 Cod civil obligă pe inculpatul CP în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. CI S.R.L. Năvodari la plata sumei de 119.998,90 lei la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere până la data plăţii efective către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 Cod procedură penală obligă pe inculpatul CP la plata sumei de 1.500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pronunţată în şedinţă publică azi 04.05.2009.

Red./Dact. – Jud. M.M./26.06.2009

Etichete:

Evaziune fiscală. Extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale. Art.11 alin. 1 lit.c din Legea nr. 87/1994; Codul de procedură penală : art. 335 alin. 2

Evaziune fiscala.

Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale.

– Art.11 alin. 1 lit.c din Legea nr. 87/1994;

– Codul de procedura penala : art. 335 alin. 2

Daca cu privire la unele din actele materiale care intra în continutul aceleiasi infractiuni de evaziune fiscala, prevazuta de art. 11 alin. 1 lit.c din Legea nr. 87/1994, s-a pronuntat anterior o hotarâre definitiva, instanta reuneste cauza cu aceea în care s-a dat hotarârea definitiva, pronuntând o noua hotarâre, în raport cu toate actele care intra în continutul infractiunii si desfiinteaza hotarârea anbterioara.

Prin sentinta penala nr. 120 din 04.06.2009 pronuntata de Judecatoria Fetesti, s-au repus în individualitatea lor pedepsele ce compun pedeapsa rezultanta de 2 ani si 5 luni închisoare aplicata inculpatului S.I. , prin sentinta penala nr. 38/07.02.2007 a Judecatoriei Fetesti, definitiva prin decizia penala nr. 1524/28.11.2008 a Curtii de Apel Bucuresti.

În baza art. 335 alin. 2 Cod procedura penala s-a desfiintat sentinta penala mentionata, în parte si numai cu privire la infractiunile prevazute de art. 9 lit. b si c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 9 lit. b si c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 13 Cod penal (evaziune fiscala) a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele de 2 ani închisoare si 1 an închisoare (mentionate mai sus) cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 38/07.02.2007 a Judecatoriei Fetesti pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fals în înscrisuri sub semnatura privata), urmând ca inculpatul S.I. sa execute pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 a luat act de revocarea gratierii pentru pedepsele de 4 luni închisoare si 5 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinta penala 196/27.06.2003 a Judecatoriei Fetesti, definitiva prin neapelare la 08.07.2003 si face aplicarea prevederilor art. 36 Cod penal cu privire la aceste pedepse, urmând ca, în final, inculpatul sa execute pedeapsa cumulata de 2 ani si 5 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a Cod penal (cu exceptia dreptului de a alege) si art. 64 lit. b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicata perioada executata de inculpat, de la data de 05.02.2009 la zi.

A mentinut starea de arest a inculpatului.

A anulat formele de executare emise în baza sentintei penale nr. 38/07.02.2007 a Judecatoriei Fetesti si a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 2 ani si 5 luni închisoare.

A mentinut pedeapsa complementara a interzicerii dreptului inculpatului de a mai avea functia de administrator de societate comerciala pe o perioada de 2 ani, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 65 Cod penal.

A facut aplicarea în cauza a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990.

În baza art. 14 si 346 Cod procedura penala a obligat inculpatul catre partea civila Statul român – prin ANAF, reprezentat de Directia Finantelor Publice Ialomita, la plata sumei totale de 582.027 lei (calculata pentru perioada septembrie 2003 – decembrie 2004) cu titlu de despagubiri civile si la plata dobânzilor si majorarilor/ penalitatilor de întârziere aferente pâna la achitarea integrala a debitului.

A instituit masura sechestrului asigurator asupra cantitatii totale de 25.240 kg fier, din care 660 kg data în custodie la SC „A.I.” SRL prin procesul verbal din data de 02.11.2004 si 24.580 kg la seful district L Constanta din cadrul Regionalei CFR Constanta data prin procesul verbal întocmit la data de 02.11.2004.

În temeiul art. 118 lit. e Cod penal a dispus confiscarea sumei totale de 12.100 lei de la inculpat.

A mentinut dispozitiile din sentinta penala nr. 38/2007 a Judecatoriei Fetesti cu privire la masura asiguratorie, desfiintarea înscrisurilor si stabilirea cheltuielilor judiciare catre stat.

A luat act ca SC „S.P.” SRL a fost radiata la data de 17.10.2008.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare catre stat.

În argumentarea sentintei pronuntate, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :

Coroborând întregul material probatoriu administrat în speta, instanta retine ca inculpatul domiciliaza în municipiul Fetesti, nu stie carte, este asociat unic si administrator al partii responsabile civilmente/ parte vatamata S.C. „S.P.” S.R.L..

Societatea inculpatului a fost înregistrata la Oficiul Registrului Comertului Ialomita la data de 23.09.2003, având printre activitatile secundare recuperarea deseurilor si resturilor metalice reciclabile, iar ca activitate principala comertul cu ridicata al deseurilor si resturilor, sediul acesteia fiind stabilit în Fetesti, unde a functionat si un centru de colectare fier vechi.

În cursul anului 2004, societatea administrata de inculpat a avut un punct de colectare si în comuna F., la domiciliul martorului M.I., iar în perioada septembrie 2003 – decembrie 2004 nu a avut angajati, evidenta contabila fiind tinuta de martora C.M., care nu face parte din persoanele autorizate pentru activitati de contabilitate.

În aceasta perioada, societatea inculpatului a colectat fier vechi din diferite localitati din tara si l-a valorificat la diverse societati din judetele Ialomita, Calarasi si Constanta. Dupa valorificarea deseurilor metalice colectate, inculpatul preda martorei C.M., pentru a înregistra în evidenta contabila, doar o parte a documentelor primare, iar diferenta acestor documente justificative (facturi, avize de însotire a marfii s.a.) nu le mai prezenta contabilei.

Sumele de bani obtinute din valorificarea deseurilor reciclabile de catre partea responsabila civilmente/parte vatamata erau achitate prin ordine de plata si virate în contul deschis la R.B. S.A., de unde erau ridicate de inculpat. În perioada respectiva, inculpatul a împuternicit si pe numita M.D., concubina sa, pentru a ridica banii din contul bancar, pentru ca îsi pierduse buletinul de identitate, dar de fiecare data aceasta era însotita de inculpat, care prelua banii.

Din sumele obtinute din activitatea comerciala a societatii pe care o administra, inculpatul a utilizat o parte pentru desfasurarea obiectului de activitate al societatii sale (achita contravaloarea fierului vechi achizitionat, încarcarea deseurilor metalice, transportul si platea obligatiile fiscale pentru veniturile declarate si înregistrate în evidenta contabila a societatii), iar restul de bani îi folosea în interesul familiei sale.

Potrivit declaratiilor inculpatului, în perioada septembrie 2003 – mai 2004, acesta a folosit în jur de 7-9 milioane lei lunar din banii societatii sale pentru nevoile financiare ale familiei, neavând alte surse de venituri, iar în perioada aprilie 2004 – decembrie 2004 a cheltuit în jur de 8-9 milioane lei lunar din fondurile societatii.

Conform actelor de control ale partii civile A.N.A.F. , prin neînregistrarea veniturilor realizate din comercializarea deseurilor metalice în perioada septembrie 2003 – mai 2004, inculpatul a sustras societatea de la plata T.V.A. în suma de 782.955.227 lei, a impozitului pe venit micro întreprindere în cuantum de 8.785.810 lei si a impozitului pe profit în suma de 690.741.112 lei, sume la care s-au calculat dobânzi si penalitati, iar în perioada 01.04.2004 – 31.12.2004 de la plata sumei de 1.574.421.044 ROL reprezentând TVA, impozit pe venit microîntreprindere, impozit pe profit si penalitatile aferente pentru neplata în termenul legal.

În aceasta perioada, inculpatul a depus, cu stiinta, la Administratia Finantelor Publice X, documentele contabile (balante, declaratii) pe care le semna si stampila, dar care nu corespundeau activitatii desfasurate de societatea al carei administrator era.

S-a mai retinut ca în luna noiembrie 2004 inculpatul a fost depistat de lucratorii Postului de Politie TN Midia ca transporta fier vechi în vederea vânzarii la o societate de profil, fara a avea documente de provenienta. În aceasta împrejurare, lucratorii de politie au ridicat din posesia inculpatului cantitatea de 660 kg fier vechi, ce a fost data în custodie la SC „A.I.” SRL prin procesul verbal din data de 02.11.2004 si cantitatea de 24.580 kg bucati de sina de cale ferata, ce a fost lasata în custodia sefului de district L Constanta din cadrul Regionalei CFR Constanta prin procesul verbal întocmit la data de 02.11.2004, acte ce se afla în volumul II (filele 7,8) din dosarul de urmarire penala.

Pe parcursul urmaririi penale, inculpatul a depus la organele de politie documente emise de societatea sa (facturi, chitante) pentru a fi avute în vedere la o noua inspectie fiscala, ocazie cu care s-a constatat ca documentele având înscris la furnizor denumirile de S.C. „I.T.” S.R.L., S.C. „L.F.” S.R.L., S.C. „F.C.” S.R.L. si S.C. „M.” S.R.L. erau false.

Prima instanta a constatat efectuarea în cauza a doua expertize contabile, dintre care una întocmita în dosarul de urmarire penala nr.282/229/2006, retinând drept concluzii ale acesteia ca în perioada septembrie 2003- mai 2004 SC S.P. SRL a valorificat marfuri în valoare de 4.137.165.792 ROL, prejudiciind bugetul de stat cu TVA colectat aferent acestor venituri de 786.085.300 lei, impozit pe venit microîntreprindere în suma de 8.785.810 lei si impozit pe profit pentru perioada ianuarie – mai 2004 în suma de 203.364.947 lei, la aceste obligatii fiscale calculându-se dobânzi si penalitati pâna la 12.07.2004.

O alta expertiza avuta în vedere de instanta de fond este cea dispusa în dosarul de apel nr.1006/229/2007, concluziile acesteia fiind în sensul ca deconturile TVA, bilantul contabil si raportarea semestriala prezinta date eronate, suma datorata de inculpat bugetului de stat fiind de 159.534 lei, din care 77.127 lei reprezinta TVA si 82.407 lei, impozit pe profit, sume carora organul fiscal urmeaza a le adauga cheltuieli accesorii.

Pe latura civila, referitor la comiterea infractiunii de evaziune fiscala, a apreciat, ca dovedit, un prejudiciu în suma totala de 582.027 lei, calculat pentru perioada septembrie 2003 – decembrie 2004, din care 201.988 lei impozit pe profit, 8.503 lei, penalitati impozit pe profit, 29.697 lei dobânzi, suma de 153.310 lei reprezentând TVA , 6.453 lei penalitati TVA de 0,5% si 22.538 lei, dobânzi, cu dobânzile si majorarile/ penalitatile de întârziere aferente pâna la achitarea integrala a debitului.

A motivat retinerea acestui prejudiciu prin concluziile celor doua rapoarte de expertiza mai sus mentionate.

Împotriva acestei hotarâri au declarat apel, în termen, motivat, atât partea civila, ANAF ,cât si inculpatul S.I..

Apelul partii civile vizeaza exclusiv latura civila a cauzei, criticându-se cuantumul prejudiciului acordat, motivat în opinia sa de gresita apreciere a instantei de fond prin neluarea în calcul a sumei de 96.848 lei, suma cuprinsa în procesul verbal de control nr.400640/20.03.2006, reprezentând de asemenea TVA si impozit pe profit cu dobânzile si penalitatile aferente pentru aceeasi perioada ce a facut obiectul cercetarii penale privind pe inculpat.

Se invoca, în sustinerea motivelor de apel, prevederile Deciziei nr. V/15.01.2007 a Î.C.C.J. – Sectiile Unite.

Apelul inculpatului priveste modalitatea de executare a pedepsei si latura civila.

Prin motivele scrise si expuse pe larg se invoca incidenta dispozitiilor art.86 ind.1, art.86 ind.2 si art.86 ind.3, privind suspendarea sub supraveghere a restului de pedeapsa, sustinându-se ca doar astfel se creeaza posibilitatea unei achitari a prejudiciului si rezolvarii problemelor familiale de catre inculpat.

Referitor la latura civila se apreciaza ca obligatia de plata catre statul român se concretizeaza doar în prejudiciul stabilit prin raport de expertiza contabila efectuat în dosarul penal nr.1006/229/2007, paguba solicitata de organul fiscal fiind supraevaluata în scopul acoperirii unei activitati de control realizata cu nerespectarea legii.

Solicita reanalizarea sumei datorate si pentru omisiunea luarii în calcul la stabilirea prejudiciului, a cantitatii de deseuri de fier lasate în custodie de organele de control prin procesele verbale încheiate la 02.11.2004.

Cu ocazia sustinerii orale a apelului se invoca aceleasi motive, în plus nemotivarea hotarârii pe latura civila, aratându-se ca se mentin aceleasi concluzii prezentate cu ocazia dezbaterilor din fata instantei de fond, privind omisiunea primei instante de a analiza concluziile raportului de expertiza întocmit de expert I.M., în sensul întocmirii de catre organele de control fiscal a unor procese verbale de control nelegale si de aici nevinovatia inculpatului, în raport de aceste concluzii si de celelalte înscrisuri de la dosar, cu consecinta unei posibile achitari.

Tribunal, examinând sentinta ce face obiectul apelurilor de fata, actele si lucrarile dosarului, în raport de criticile formulate, dar si din oficiu, sub toate aspectele, conform art.371 al.2 Cod procedura penala, constata ca apelurile sunt fondate si urmeaza a fi admise pentru urmatoarele considerente:

Astfel, este de observat ca atât în apelul partii civile cât si în cel al inculpatului se critica modalitatea solutionarii laturii civile, se invoca eronata stabilire a prejudiciului, fiecare parte apelanta având propria opinie cu privire la cuantumul real al acestuia.

Apelul inculpatului priveste inclusiv latura penala a cauzei, iar în opinia tribunalului sentinta este criticabila sub aspectul ambelor laturi ale cauzei, penala si civila, probele cauzei fiind insuficiente lamuririi sub toate aspectele a existentei si întinderii prejudiciului si implicit acuzatiilor penale aduse prin actul de inculpare.

Pe de alta parte se constata si lipsa unei motivari reale a sentintei pe latura civila, dupa cum se sustine si în apelul inculpatului, si o neconformare a instantei de rejudecare deciziei instantei superioare, conform art.385 al.1 Cod procedura penala.

Este de observat ca sentinta penala apelata, nr.120 din 04.06.2009, a Judecatoriei Fetesti si cercetarea judecatoreasca ce o precede sunt consecinta unei casari cu trimitere spre rejudecare pronuntata, urmare a apelului exclusiv al inculpatului, prin decizia penala nr. 186/A/17.12.2008 a Tribunalului Ialomita.

Cu ocazia primei judecati în fond, prin sentinta penala nr.339 din 06.12.2007, Judecatoria Fetesti a pronuntat condamnarea inculpatului la o pedeapsa rezultanta de un an închisoare (pentru art.11 al.1 lit.c din Lg.nr.87/1994, cu art.41 si art.13 Cod penal, pentru art.266 al.1 pct.2 din Lg.nr.31/1990 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal si art.37 din Lg.nr.82/1991 raportat la art.289 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal), cu executare în regim de detentie, iar urmare a revocarii beneficiului gratierii pedepselor aplicate prin sentinta nr.196/2003 a stabilit pedeapsa finala de un an si 5 luni închisoare.

A dispus, în conformitate cu art.118 lit.e Cod penal, confiscarea de la inculpat a sumei de 4900 lei, iar pe latura civila a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente, SC S.P.SRL, catre partea civila Statul Român, prin ANAF( DGFP) la plata sumei de 579.937 lei ROL, despagubiri civile, cu dobânzi si penalitati de întârziere pâna la achitarea integrala a debitului.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a avut în vedere activitatea desfasurata de inculpat si omisiunea înregistrarii în contabilitate a acesteia, a veniturilor obtinute, cu consecinta sustragerii de la plata obligatiilor fiscale catre stat pe perioada 01.04.2004- 31.12.2004.

Casarea cu trimitere spre rejudecare a sentintei penale mentionate s-a datorat faptului ca, pe parcursul judecatii în apel, s-a aratat ca, împotriva aceluiasi inculpat s-a pronuntat si sentinta penala nr.38/2007 a Judecatoriei Fetesti, modificata în apel, conform deciziei penale nr.76/A/07.05.2008 a Tribunalului Ialomita si definitiva prin decizia CAB nr.1521/28.11.2008, hotarâre prin care inculpatul a fost condamnat pentru infractiuni similare (evaziune fiscala, folosirea cu rea credinta în interes propriu a bunurilor creditului societatii,fals în înscrisuri sub semnatura privata), fapte savârsite în perioada septembrie 2003 – mai 2004.

Astfel, instanta de apel a apreciat ca se impune reunirea cauzei deduse judecatii cu cea în care s-a dat sentinta definitiva nr.38/2007, fiind vorba de acte materiale ce intra în continutul acelorasi infractiuni, conform art.335 al.2 Cod pr. penala, urmând ca, prin rejudecare, sa fie avuta în vedere întreaga perioada a faptelor si anume septembrie 2003 – 31.12.2004.

Ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpatul S.I., s-a dispus deci trimiterea cauzei ce a facut obiectul dosarului nr.1006/229/2007, în care s-a pronuntat sentinta penala nr.339/2007, spre rejudecare, aceleiasi instante, aceasta urmând a pronunta o noua hotarâre în raport de toate actele ce intra în continutul infractiunilor, desfiintând hotarârea anterioara.

Cu ocazia rejudecarii, instanta de rejudecare era obligata sa se conformeze hotarârii instantei de apel, conform art.385 al.1 Cod procedura penala, în sensul de a proceda la reunirea celor doua cauze atât sub aspectul laturii civile cât si sub cel al laturii penale si rejudecarea faptelor comise de inculpat, cu consecinta stabilirii exacte a prejudiciului produs pentru întreaga perioada septembrie 2003 – decembrie 2004.

Cât priveste sentinta penala nr.38 din 07.02.2007, urmare a desfiintarii sale, conform art.335 al.2 Cod procedura penala, trebuia sa aiba în vedere ca aceasta pastreaza autoritatea de lucru judecat doar cât priveste existenta actelor materiale savârsite de inculpat în perioada respectiva, impunându-se, cu ocazia rejudecarii, o reanalizare a probelor existente si, eventual administrarea altora noi care sa probeze întreaga activitate infractionala, existenta si întinderea prejudiciului în raport si de solicitarile partii civile.

Ori este de observat ca instanta de prim grad nu s-a conformat disp. art.385 al.1 Cod procedura penala, stabilind drept prejudiciu suma aritmetica a despagubirilor civile stabilite prin sentinta penala nr.38/2007 2007 si a celor constatate prin concluziile raportului de expertiza contabila dispusa în dosarul nr.1006/229/ 2007, constituit urmare a solutionarii apelului prin decizia penala nr.186/2008 a Tribunalului Ialomita.

Acest procedeu al primei instante corespunde practic unei nemotivari a sentintei pe latura civila cu implicatii si asupra laturii penale, astfel cum corect s-a retinut si în apelul inculpatului, cu atât mai mult cu cât instanta de fond nici nu a realizat, astfel cum se impunea, o analiza a probelor pe care, de altfel, le invoca în sustinerea prejudiciului retinut în favoarea partii civile. Rejudecând, urmare a reunirii celor doua cauze, instanta de prim grad nu a stabilit suficienta si concludenta probelor deja existente pentru lamurirea activitatii infractionale si stabilirea prejudiciului pentru întreaga perioada din septembrie 2003 pâna în decembrie 2004 inclusiv.

Este de observat, în primul rând, ca prin sentinta penala nr.38 din 07.02.2007 se stabileste un prejudiciu pentru perioada septembrie 2003 – decembrie 2004, iar prin expertiza dispusa în dosarul de apel 1006/229/2007 se are în vedere perioada ianuarie 2004 – decembrie 2004, ce se suprapune partial celei dintâi, aspect ce ar putea conduce la concluzia unei duble calculari a impozitului pe profit ori a TVA datorat statului pe o perioada pe care o regasim în ambele dosare în care s-au pronuntat cele 2 sentinte nr.38/2007 si 339/2007.

Totodata, prin sentinta penala nr.38/2007 se retine un prejudiciu produs urmare a neevidentierii repetate în actele contabile a veniturilor realizate în perioada septembrie 2003 – mai 2004, de 442.493 lei.

În considerentele acestei sentinte aceasta suma se defalca, aratându-se cât reprezinta impozit pe profit cât TVA, si cât constituie dobânzi si penalitati aferente, defalcare ce este reluata fara nici o argumentatie în motivarea sentintei ce face obiectul apelului de fata, fara a se putea justifica prin însumarea lor paguba retinuta drept prejudiciu, de 582.027 lei.

Prejudiciul astfel retinut în sentinta penala nr.38/2007 de 442.493 lei, preluat apoi de prima instanta în calculul prejudiciului total (pentru întreaga perioada septembrie 2003 – decembrie 2004) este stabilit pe baza unui proces verbal de control fiscal din 15.07.2005 dar care priveste cealalta perioada, aprilie 2004 – decembrie 2004, ce a facut obiectul celuilalt dosar în care s-a pronuntat sentinta penala nr.339/2007, cu ocazia primului ciclu procesual, anterior casarii cu trimitere.

Aceasta eroare din cuprinsul sentintei penale nr.38/2007 privind stabilirea obligatiilor fiscale datorate statului pe baza unui proces verbal de control, referitor la o perioada a activitatii inculpatului nededusa judecatii în respectiva cauza, este preluata de instanta de fond, prin sentinta supusa apelului de fata, fara nici o verificare, analiza prealabila, urmare a reunirii cauzelor si aplicarii disp. art.335 al.2 Cod procedura penala.

Eroarea din cuprinsul sentintei penale nr.38/2007 si implicit al sentintei penale nr.120/2009 este cu atât mai evidenta cu cât la dosarul de urmarire penala nr.1541/P/2004 pag.848) se evidentiaza un alt prejudiciu, care, cel putin sub aspectul valorii TVA datorate corespunde celor din procesul verbal de control fiscal încheiat la 06.04.2005 pentru perioada ce intereseaza respectiva cauza, septembrie 2003 – mai 2004.

Fata de cele ce preced este evident ca probele existente urmare a reunirii celor 2 cauze sunt insuficiente pentru o lamurire a aspectului existentei si întinderii prejudiciului datorat statului prin întreaga activitate a inculpatului, de neevidentiere în contabilitate a veniturilor obtinute în perioada septembrie 2003- decembrie 2004, impunându-se reluarea cercetarii judecatoresti în fond prin efectuarea unei noi expertize contabile, având ca obiectiv tocmai acest aspect.

În sensul celor de mai sus, art.6 al.1 CEDO prevede ca orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale public, într-un termen rezonabil de catre o instanta independenta si impartiala, stabilita prin lege, care va hotarî asupra temeiniciei oricarei acuzatii în materie penala îndreptata împotriva sa.

Curtea reaminteste ca dreptul la un proces echitabil, garantat de textul de lege sus mentionat, înglobeaza, între altele, dreptul partilor în cauza de a prezenta observatiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor, acest drept neputând trece drept efectiv decât daca observatiile sale sunt într-adevar examinate cum trebuie de instanta sesizata.

Art.6 al.1 obliga instantele, alaturi de dreptul român sa-si motiveze hotarârile, amploarea motivarii urmând a varia în functie de natura hotarârii.

Pe de alta parte, notiunea de proces echitabil cere ca o instanta interna care nu si-a motivat decât pe scurt hotarârea (cazul de fata), cu atât mai mult cu cât a facut-o alipind motivele oferite de alte instante, sa fi examinat cu adevarat problemele esentiale ce i-au fost supuse atentiei (cauza Boldea împotriva României).

Astfel, în hotarârea supusa apelului nu se arata, raportat la obiectul cauzei si la învinuirile aduse inculpatului, aprecierile judecatorului cu privire la toate probele cauzei în speta la cele doua expertize contabile existente, ratiunile ce au dus la solutia pronuntata si la prejudiciul astfel stabilit.

Ca urmare neconformarea instantei îndrumarilor instantei de apel si implicit, nemotivarea hotarârii, constituie o încalcare a dreptului partilor la un proces echitabil, în raport si de aspectele mai sus reliefate, cu consecinta producerii unei vatamari ce nu poate fi înlaturata decât prin desfiintarea în totalitate a prezentei hotarâri .

Pentru a nu se rapi partilor o cale de atac, reunirea cauzelor nefiind realizata conform disp. art.335 al.2 Cod procedura penala, judecata se va relua de catre prima instanta, care va pronunta o noua hotarâre pe baza probelor deja existente si a unei noi expertize contabile care sa vizeze întreaga perioada, septembrie 2003 – decembrie 2004 , pe baza actelor de control corespunzatoare procesului-verbal din 12.07.2004, 06.04.2005 si 15.07.2005, a adresei de constituire ca parte civila a ANAF ( în functie si de principiul disponibilitatii) si a Deciziei în interesul legii nr.V din 15.01.2007 a Î.C.C.J. referitor la baza de impozitare pentru stabilirea impozitului pe profit fata de continutul concret al documentelor justificative din activitatea inculpatului, pentru a se stabili daca acesta a respectat dispozitiile legale privind activitatea comerciala desfasurata, daca evidentierile în actele contabile sunt corecte si se poate retine o sustragere de la plata TVA-ului ori a impozitului pe profit sau impozitul pe profit microîntreprinderi , iar în caz afirmativ care este suma datorata bugetului cu dobânzile si penalitatile aferente pâna la data întocmirii expertizei.

Sentinta este criticabila sub aspectul laturii penale si cât priveste nerespectarea principiului neagravarii situatiei inculpatului în propria cale de atac fata de prima condamnare prin sentinta penala nr.339/2007 si de aspectul ca rejudecarea se datoreaza apelului exclusiv al inculpatului.

În consecinta, cu ocazia rejudecarii instanta va avea în vedere , în afara aspectelor de mai sus si respectarea principiului prev. de art.372 Cod pr. civila, referitor la pedeapsa aplicata, la masura asiguratorie a sechestrului, etc, si va analiza si celelalte motive de apel inserate atât în apelul partii civile cât si în cel al inculpatului.

Fata de cele ce preced admite si a dispune desfiintarea în totalitate a sentintei penale nr.120/04.06.2009

Prezenta decizie penala a ramas definitiva prin nerecurare.

Decizia penala nr. 116/A/19 august 2009- Tribunalul Ialomita, sectia penala:

Etichete:

Evaziune fiscală. Elemente constitutive. Lege penală mai favorabilă.

5. Evaziune fiscală. Elemente constitutive. Lege penală mai favorabilă.

(decizia penală nr. 170/R din 30 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi)

Prin decizia penală nr. 170/R din 30 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, împotriva deciziei penale nr.476/A/10.10.2005 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.1269/P/2005, privind pe inculpaţii K.H. şi K.O.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că prin decizia penală nr.476/A/10.10.2005 a Tribunalului Vrancea, a fost respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani împotriva sentinţei penale nr.2180/6.07.12005 a Judecătoriei Focşani, pronunţată în dosarul nr.8645/R/2004.

Prin sentinţa penală nr.2180/6.07.2005, instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art.12 teza ultimă din Legea nr.87/1994.

Cu privire la cheltuielile judiciare avansate s-a dispus ca acestea să rămână în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în baza probelor administrate în cauză, următoarele :

Inculpaţii K.H. şi K.O. au înfiinţat în anul 1998 o societate comercială înregistrată la ORC Vrancea sub denumirea de SC ORMAN PRODIMPEX SRL Odobeşti. Obiectul principal de activitate al societăţii îl constituie fabricarea şi comercializarea pentru piaţa României şi pentru piaţa externă a produselor stratificate, din lemn, în special a parchetului.

Concluziile controlului financiar, efectuat pentru perioada ianuarie 1999 – decembrie 2002, au stabilit că cei doi inculpaţi, în calitatea pe care o aveau, nu au înregistrat producţia realizată la preţ prestabilit, nu au condus şi determinat evidenţa contabilă pe baza contabilităţii de gestiune, nu au determinat antecalculaţia în baza căreia s-au constituit preţurile prestabilite, nu au întocmit rapoarte de producţie zilnic, consumul de materii prime fiind stabilite la sfârşitul lunii pe baza inventarierii şi s-a că prin această activitate, cei doi inculpaţi au diminuat în mod voit baza de impozitare prin stabilirea unor preţuri de vânzare pentru plata externă mai mici decât preţul de producţie. Organul de control fiscal, procedând la efectuarea obligaţiei fiscale datorate bugetului de stat au stabilit ca societatea administrată de inculpaţi ca urmare a vânzărilor la extern, efectuate sub preţul de producţie, s-a sustras de la plata impozitului de profit în sumă de 52.583.570 lei şi a unei taxe pe valoare adăugată de 24.753.818 lei.

Din expertiza contabilă efectuată a rezultat că pe perioada supusă controlului, ianuarie 1999 – decembrie 2002, SC ORMAN PRODIMPEX SRL Odobeşti nu datorează impozit pe profit suplimentar şi nici TVA suplimentar, aşa cum în mod eronat a stabilit organul de control.

Faţă de cele mai sus arătate, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii nu au desfăşurat o activitate nelegală, dispunând în consecinţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, care a apreciat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică sub aspectul achitării inculpaţilor.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, în raport de motivele invocate de către apelant, cât şi din oficiu, în condiţiile prevăzute de art.371 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat că instanţa de fond a făcut o justă şi corectă analiză a probelor administrate şi, drept urmare, a reţinut în mod corect că în cauză nu s-au adus probe convingătoare care să conducă la concluzia că inculpaţii au acţionat în scopul de a diminua valoarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat.

Împotriva deciziei penale nr.476/2005 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

S-a solicitat instanţei de recurs să facă aplicarea, în speţă, a prevederilor art.13 Cod penal şi art.10 din Legea nr.672/27.0.2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, întrucât prejudiciul cauzat a fost acoperit în cursul urmăririi penale, astfel încât se impune sancţionarea administrativă a inculpaţilor.

În acest sens, în speţă s-a apreciat că urmează a se pronunţa o soluţie de încetare a procesului penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.10 lit.i/1 Cod procedură penală.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, sub toate aspectele potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că acesta este nefondat.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.12 teza ultimă din Legea nr. 78/1994 cu aplicarea prev. art.41 alin.2 Cod penal.

Această infracţiune se comite cu intenţie, fiind exclusă săvârşirea acesteia din culpă.

Revenea urmăririi penale sarcina ca în virtutea rolului ei activ să administreze probe din care să rezulte că inculpaţii, în calitate de administratori ai SC ”ORMAN PRODIMEX” SRL Odobeşti, în perioada ianuarie 1999 – decembrie 2002, cu intenţie, au vândut la export produse finite sub preţul de producţie, diminuând astfel baza de impozitare şi în consecinţă diminuarea veniturilor deţinute şi a celorlalte obligaţii către stat, în a stabili către ce firmă străină din Turcia au fost exportate aceste produse, cu ce preţ s-au cumpărat aceste produse şi ce s-a întâmplat cu banii obţinuţi (au fost repatriaţi sau nu, au fost repatriaţi parţial şi în ce procent, ce s-a întâmplat cu sumele nerepatriate, etc.).

Ulterior, legislaţia împotriva evaziunii fiscale a evoluat în sensul arătat în art.9 din Legea nr.241/2005 (nu Legea nr.672/2005, cum arată Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea), în sensul că pentru existenţa infracţiunii se cere existenţa unei intenţii directe calificate, faptele trebuind că fie săvârşite „în scopul” sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Departe de a contura latura subiectivă a infracţiuni , urmărirea penală nu conturează nici latura obiectivă a infracţiunii, în cauză neexistând o expertiză contabilă care să stabilească în mod cert dacă masa impozabilă a fost diminuată şi cu ce sumă anume.

Actul de control efectuat în cauză de DGFP Vrancea nu poate constitui un mijloc eficient de probă, el conţinând serioase neajunsuri. Astfel, în stabilirea prejudiciului nu se foloseşte un sistem unitar de apreciere şi analiză folosindu-se unităţi de analiză distincte, bazate pe o aprecieze aproximativă care conduc în cele din urmă la un prejudiciu estimativ, nu la un prejudiciu cert.

De asemenea, nu se arată ce dispoziţii legale au fost încălcate în contabilitatea unităţii, atât cu prilejul stabilirii preţului de producţie, al preţului de vânzare la export, cât şi cu prilejul întocmirii şi evidenţierii veniturilor şi cheltuielilor în contabilitatea firmei.

Expertizele contabile efectuate în cursul cercetării judecătoreşti au arătat în schimb că inculpaţii nu au produs nici un prejudiciu, nu s-au sustras de la plata obligaţiilor către stat şi nu au diminuat masa impozabilă sau taxabilă a societăţii.

Aşa fiind, se constată că urmărirea penală nu a putut proba că existenţa faptei şi a intenţiei inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii, astfel că în mod legal instanţele au dispus achitarea inculpaţilor în virtutea principiului „idem es non esse et non probare” ( e totuna a fi cu a nu putea proba).

Etichete:

Evaziune fiscala

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ONEŞTI – JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr.2455/270/2010 – evaziune fiscală –

Î N C H E I E R E DE AMÂNARE INIŢIALĂ A PRONUNŢĂRII

Şedinţa publică din data de 25.11.2010

Completul compus din:

Preşedinte – …….

Grefier – …..

Ministerul Public reprezentat de procuror – …….

Astăzi a fost pe rolul instanţei rejudecarea cauzei penale pusă în mişcare prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti împotriva inculpaţilor ………( fosta …..) ……. şi ….. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de Legea nr.87/1994 – evaziune fiscală şi fals în înscrisuri prev. de art. 290 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: inculpatul …… asistat de avocat ……, avocat …. apărător ales al inculpatei ….. (fosta ….) ……., lipsă fiind inculpata ….. (fosta ….) ….., partea civilă şi martorii ……., …….

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, care arată:

– cauza are ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală prev. de Legea nr.87/1994 şi fals în înscrisuri prev. de art. 290 Cod penal.

– prin serviciul Registratură s-a depus la dosar o cerere de exonerare a plăţii amenzii formulată de martorul ……,

– cauza se află la al XII- lea termen de judecată;

Instanţa constată imposibilitatea audierii martorilor ……l, …… Având în vedere imposibilitatea obiectivă de audiere a martorilor …., ….., rezultată din proces verbal de executare a mandatelor de aducere, în baza art. 327 al. 3 Cod procedură penală, instanţa dispune citirea declaraţiilor martorilor ….., ….

Instanţa pune în discuţie excepţia prescripţiei infracţiunilor deduse judecăţii atât cu privire la latura penală a cauzei (art. 122 lit. d, art. 124 Cod penal), cât şi cu privire la latura civilă (art. 16 din Decretul nr. 167/1958, dispoziţii materie fiscală).

Procurorul arată că este de acord în prezenta speţă cu aplicarea art. 124 Cod penal. Arată că intervine prescripţia cât priveşte răspunderea penală dar nu şi în ceea ce priveşte răspunderea civilă.

Avocat …… arată că operează prescripţia răspunderii civile dar şi penale, aplicându-se termenul de general de prescripţie de 3 ani.

Avocat Basma Valentin achiesează la concluziile avocatului …..

Instanţa se va pronunţa pe această excepţie odată cu fondul cauzei.

Nemaifiind alte cereri, excepţii şi probe de administrat instanţa consideră terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Procurorul solicită încetarea procesului penal operând excepţia prescripţiei răspunderii penale pentru toate infracţiunile. Pe latură civilă solicită obligarea în solidar a inculpaţilor la plata prejudiciului datorat, instituindu-se un sechestru asigurator în acest sens, precum şi obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare datorate.

Avocat ….. apărătorul inculpatului …… pune concluzii de achitare a acestui inculpat pentru ambele infracţiuni. Arată că la dosar nu există nici o probă care să-l încrimineze direct pe inculpatul …… Arată că pentru infracţiunile omisive forma participării penale a complicităţii este exclusă fiind vorba eventual de forma instigării. Solicită aplicarea art. 10 lit. a Cod procedură penală coroborat cu art. 13 cod penal.

În subsidiar avocat …….. solicită aplicarea art. 124 Cod penal, învederând că din anul 2001 până în prezent a intervenit prescripţia penală. Pe latura civilă faţă de pretenţia părţii civile arată că primează excepţia prescripţiei, termenul fiind cel general de 3 ani. Arată că la momentul încheierii contractelor cu diverse societăţi SC ….. SA Oneşti avea obligaţia să reţină la sursă taxa M.T.R. sau dacă nu să reţină o cantitate de produs care să echivaleze cu suma rezultată din această taxă. Arată că în declaraţia martorului Radu Ioniţă aflată în dosarul nr. 3175/2005 al Tribunalului Bacău acesta a arătat că el a completat toate avizele de expediere a mărfii şi nu inculpatul. Pune concluzii de respingere a pretenţiilor formulate de partea civilă împotriva inculpatului …… întrucât nu este subiect pasiv în răspunderea de drept fiscal cu partea civilă. În subsidiar solicită să se constate că dreptul de creanţă al părţii civile este prescris.

Avocat … pune concluzii de achitare a inculpatei ….. (fosta ….) ……motivat de faptul că fapta nu a fost săvârşită de inculpată. Arată că cel care a completat avizele de expediere a mărfii a fost martorul …… În subsidiar solicită aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b coroborat cu art. 10 lit. g Cod penal. Arată că fapta este prescrisă.

Pe latură civilă avocat ….. solicită respingerea pretenţiilor părţii civile faţă de inculpata …… ( fosta ……. …., datorită faptului că obligaţia de a colecta aceste taxe revenea SC ……SA Oneşti şi nu SC ….

Inculpatul …. având ultimul cuvânt arată că nu se consideră vinovat de fapta imputată, vinovat fiind cineva din conducerea SC …… SA Oneşti fără a nominaliza o persoană în acest sens.

Cauza a rămas în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

-deliberând-

Din lipsă de timp pentru deliberare,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Amână pronunţarea pentru data de 29.11.2010, din lipsă de timp pentru deliberare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25.11.2010.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Dosar nr. 2455/270/2010

R O M Â N I A evaziune fiscală

JUDECĂTORIA ONEŞTI

SENTINŢA PENALĂ NR. 679

Şedinţa publică de la 29 Noiembrie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE ….

Grefier ….

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror …….

Pe rol rejudecarea cauzei penale pusă în mişcare prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti împotriva inculpaţilor …. ( fosta ..) …. şi .., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de Legea nr.87/1994 – evaziune fiscală şi fals în înscrisuri prev. de art. 290 Cod penal.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă penală, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunţarea pentru data de astăzi.

INSTANŢA

-deliberând-

Prin decizia nr. 39/A/2009 pronunţata de Tribunalul Bacău in dosar 6343/110/2009 au fost admise recursurile declarate de: Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, inculpatul ……, partea civilă statul roman prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentata de Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala prin Direcţia Generala a Finanţelor Publice Bacău.

Prin aceeaşi decizie a fost casata sentinţa penala nr. 579/2009 pronunţata de Judecătoria Oneşti in dosarul penal nr. 1634/270/2009 si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţa, cauza fiind înregistrata sub nr. 2455/R/ 8.04.2010.

Prin rechizitoriul nr. 83/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău au fost trimişi in judecata inculpaţii: ….. ( fosta …) …, fiica lui ….. si ……, născuta la data de ……. in ……,jud. Bacău, cu domiciliul in ……, jud. Bacău, CNP …., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de “evaziune fiscala” prev. de art 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art 13 cod pen, “fals in înscrisuri sub semnătura privata” prev. de art 290 cod pen, ambele cu aplic. art 41 alin 2 cod pen; ……., fiul lui ……. si ….., născut la data de …… in …..,jud. Bacău,cu domiciliul in …….jud. Vrancea, cetăţean roman, studii liceale, fără ocupatei, casatori, un copil minor, fără antecedente penale, CNP ……., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de “evaziune fiscala” in forma complicităţii prev. de art 26 cod pen. raportat la art 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art 13 cod pen si “fals in înscrisuri sub semnătura privata” prev. de art 290 cod pen, ambele cu aplic. art 41 alin 2 cod pen.

In actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:

Garda Financiară – …. a sesizat organele de cercetare penală că în urma controlului inopinat şi prin sondaj efectuat la SC ……. SRL Oneşti – administrată de inculpatul ….. – în legătură cu înregistrarea în contabilitate a veniturilor obţinute din comercializarea produselor petroliere şi evidenţierea obligaţiilor fiscale corespunzătoare pentru perioada iulie – octombrie 2001, s-au constatat următoarele:

În perioada 24.08 – 28.09.2001, SC …….SA Oneşti a vândut în baza unor contracte de vânzare cumpărare, către SC …… SRL Oneşti administrată de martorul ……., cantitatea de 2.195.147 kg „Benzină component COR 92”, întocmind facturi şi buletine de analiză în care a consemnat parteneri de calitate a produsului „Benzină fără plumb (naturală) COR 92 – Component”, în valoare de 33.759.491.508 lei rol.

SC …..SA Oneşţi nu a facturat şi contribuţia la constituirea fondului special al drumurilor publice (taxa MTR), stabilită prin Legea nr.118/1996 şi modificată prin Legea nr. 264/2001, deoarece a considerat că a vândut un „component” şi nu un carburant auto, iar cumpărătorul a dat o declaraţie anexată la fiecare contract de vânzare – cumpărare prin care se obligă „ să evidenţieze pe facturi, să colecţioneze şi să vireze către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei cota MTR”.

Valoarea taxei speciale nefacturată de SC …. SA Oneşti (la data livrării) pentru cantitatea de 2.195.147 kg este de 274.393.375 euro care, la un curs mediu de 26.000 lei/euro, este egală cu 7.134.227.750 lei rol.

Din evidenţa contabilă a SC ….. SRL Oneşti s-a constatat că întreaga cantitate de „benzină component COR- 92” a fost vândută prin emiterea a 5 facturi fiscale, către SC …..SRL Oneşti la valoarea totală de 33.759.491.508 lei rol, în aceeaşi structură de preţ şi denumire la care a fost cumpărată de la SC …… SA Oneşti.

SC …..SRL Oneşti a utilizat un carnet de facturi fiscale aprovizionat ilegal, a schimbat denumirea produsului din „benzină component COR 92” în „benzină premium” sau „benzină ecologică” a facturat un element de preţ nelegal „MTR”, reprezentând contribuţia la constituirea fondului special al drumurilor publice, iar în unele cazuri a facturat şi a încasat o acciză mai mare decât cea solicitată de producător.

Prin practicile nelegale, mai sus menţionate, SC ….. SRL Oneşti administrată de …., a cumpărat 2.195.147 kg component în valoare de 33.759.431.508 lei rol , realizând venituri totale de 39.280.579.375 lei rol fără a le înregistra în evidenţa contabilă şi fără a calcula, evidenţia şi vira la buget obligaţiile fiscale, încălcând prevederile art. 19 din Legea nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală.

Benzina component COR 92 vândută de SC ….. SRL Oneşti către SC …..l SRL Oneşti a fost livrată direct de la producătorul SC ……SA Oneşti cu mijloace de transport auto şi cisterne CFR pentru care SC ……. SRL Oneşti a întocmit avize de însoţire a mărfii din carneţelul propriu, consemnându-se la vânzător, iar la cumpărător au fost trecute societăţile comerciale indicate de SC …… SRL, societăţi către care ulterior s-a facturat întreaga cantitate achiziţionată de la SC …….. Oneşti.

Încasarea de la clienţi şi plata furnizorilor s-a efectuat în principal prin circuit bancar, dar utilizând o metodă aparte şi anume, plata de către clientul final, la ordinul intermediarului, pentru datoria primului cumpărător către producător.

Ex: SC.I.P. ….. SRL Iaşi face plata ordinului lui SC … SRL Oneşti, pentru datoria lui SC ……. SRL în contul SC …….. SA Oneşti.

În final comisarii Gărzii Financiare – Secţia Bacău, concluzionează că SC …….Com SRL Oneşti a achiziţionat 2.194,867 tone produse petroliere (benzină COR 92) în valoare de 33.759.431.508 lei rol şi prin practici nelegale a realizat venituri de 39.280.579.375 lei rol, fără a le înregistra în evidenţa contabilă şi fără a calcula, evidenţia şi vira la buget, obligaţiile fiscale.

În scopul clarificării modului de aprovizionare, de calculare a MTR de colectare a veniturilor de înregistrare în evidenţele contabile şi de virare la bugetul de stat a obligaţiilor fiscale, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.

Deşi între SC S…… SRL Oneşti şi SC …… Oneşti nu există nici un contract economic privind achiziţionarea cantităţii de 2.194,867 tone benzină COR 92 component, expertiza constată existenţa a 5 facturi fiscale, privind achiziţionarea de SC ……. SRL Oneşti cu cantitatea de 2.195,467 tone benzină component COR 92 de la SC …….. SRL Oneşti.

SC …… Oneşti – administrată de inculpatul ….. prin declaraţiile date precizează că pentru activitatea anului 2001, nu a organizat şi ţinut evidenţa contabilă, deşi din documentele aflate la dosar rezultă că în perioada anului 2001, era dizolvată de drept în baza Legii nr. 314/2001, urmare a încheierii nr. 3195/09.01.2001 a judecătorului delegat de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău SC ………. SRL Oneşti a emis facturi către SC ……. SRL Oneşti, cu TVA în sumă de 33.778.357.918 lei rol iar SC ….. SRL Oneşti a livrat la diverşi cumpărători, produse petroliere cu TVA în sumă de 28.080.482.006 lei rol.

În aceste condiţii nu a calculat, evidenţiat şi achitat la bugetul de stat obligaţiile sale rezultate din TVA şi impozit pe profit în valoare de 2.692.479.767 lei rol, ce constituie prejudiciu pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În legătură cu fondul special al drumurilor publice (MTR), acestea conform art. 4 din Legea nr. 264/22.05.2001 se constituie asupra preţului cu ridicata la rafinărie, pentru carburanţii livraţi de producător SC …… SRL Oneşti, nefiind producător de carburanţi ci un vânzător, această societate nu trebuia să calculeze, evidenţieze şi să achite fondul special al drumurilor MTR, accize şi nici fondul special al produselor petroliere, cei care trebuiau să calculeze MTR sunt SC …… Oneşti, în calitate de producător.

Expertiza constată că livrarea şi facturarea celor 2.195.467 tone benzină s-a făcut conform contractelor încheiate de SC …………. Oneşti cu SC …….. SRL Oneşti, produs care a intrat după facturare, în proprietatea lui SC …… SRL Oneşti, râmând însă temporar, pe bază de produse verbale în custodia vânzătorului.

Expertiza mai constată că SC …. SRL Oneşti, primitorul benzinei de la SC …… SRL Oneşti nu a achitat nici o sumă de bani acesteia, ci lui SC …… Oneşti, din ordinul acestuia care livrează benzina primită la 29 cumpărători din ţară, pe avize de însoţire a mărfii proprii ce sunt întocmite de …… – administratorul SFC …….. SRL Oneşti.

Cantităţile şi valorile achiziţionate de SC …. SRL Oneşti de SC ……Oneşti s-au facturat de această societate lui SC ….. Oneşti, la aceeaşi valoare cu cea achiziţionată, fără a se realiza vreun profit din această livrare.

Pentru a se putea disponibiliza din cantitatea înfiinţată la SC …… a produsului component COR 92 pentru SC …… Oneşti, la cererea acesteia, SC …….SRL Oneşti întocmea avize de însoţire a mărfii având ca emitent pe SC ……… SRL Oneşti documente ce sunt semnate, completate şi ştampilat de această societate.

SC ……… Oneşti, în cele 6 facturi emise iniţial în lunile iulie – septembrie 2001 către SC R……. SRL Oneşti, nu a inclus în calculul facturilor şi taxa MTR motivând că SC …… SRL Oneşti a prezentat un document de la Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură Bacău, că poate produce produse petroliere, astfel că nici această societate nu a înscris în cele 6 facturi emise către SC ….. SRL Oneşti, taxă MTR.

SC ……. Oneşti- în calitate de cumpărător se obligă, în baza unei declaraţii din data de 20.08.2001 ca pentru cantitatea de produs finit ce va rezulta în urma condiţionării de cca. 5.000 tone benzină component COR 92 achiziţionată de la SC ….. Oneşti, să evidenţieze pe facturi, să colecţioneze şi să vireze către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, cota MTR.

Astfel, s-a introdus de către SC ……. SRL Oneşti, taxa MTR, la vânzarea benzinei, la cele 29 societăţi din ţară în valoare de 5.130.535.760 lei rol, deşi conform Legii nr. 118/1996 obligaţia de a calcula şi vira sumele rezultate din aplicarea produselor art. 4 al. 1 revine producătorilor sau importatorilor de carburaţi auto (scrisoarea nr. 2772/04.03.2002 a Direcţiei Regionale Drumuri şi Poduri Iaşi).

Pentru derularea acestei afaceri s-a stabilit următorul lanţ infracţional:

În primăvara anului 2001, …..- administrator la SC … SRL Oneşti, făcând un studiu de piaţă, a ajuns la concluzia că ar putea să obţină benzină componentă COR 92 la un preţ inferior preţului practicat de SC Rafo SA Oneşti, prin procesarea benzinei COR 88. În acest sens a luat legătura cu inculpatul …….., căruia i-a explicat modalitatea în care se poate obţine o benzină componentă la un preţ convenabil, ştiind că acesta avea cunoştinţe pentru a putea face rost de această componentă.

Având în vedere faptul că afacerea părea avantajoasă, inculpatul …. i-a spus martorului ……. că are cunoştinţe care ar putea facilita aducerea în Rafinăria Dărmăneşti a cantităţii de 5000 tone componentă COR 88, în vederea procesării şi aducerea la cifra octanică de 92, iar ulterior cantitatea rezultată să fie vândută firmei administrate de ……, car a o va vinde SC …….. Oneşti, administrată de inculpata …….

În momentul în care primele cantităţi de benzină component COR 88 au fost procesate în cadrul SC …… , inculpatul ……. l-a anunţat pe martorul ….. şi împreună au mers aproape de fiecare dată la rafinărie unde primul a căutat persoane interesate de achiziţionarea produselor petroliere, respectiv diferiţi delegaţi (şoferi) care intenţionau să cumpere benzină din ….Oneşti şi să o transporte la societăţi comerciale din ţară care aveau staţii PECO, iar cel de-al doilea, respectiv martorul ….., s-a ocupat de livrarea acestor produse petroliere, acest lucru rezultând din delegaţiile de poartă în care apar ……, ….. şi prietenul acestuia …… şi datele de pe delegaţii coincid în mare parte cu datele în care s-au făcut livrările.

În general, inculpatul ….. i-a dat martorului ……. o listă cu cisternele ce urmau a fi încărcate, numărul de înmatriculare, numele delegatului şi capacitatea cisternelor. Pe baza acestei liste, martorul ….. a întocmit dispoziţia de livrare către SC ……. în care cerea să fie eliberată către SC ……. SRL o anumită cantitate de benzină component COR 92, cantitate ce urma să fie încărcată în maşinile trecute pe dispoziţia de livrare. Cisternele erau încărcate, iar la plecarea din rampă delegaţii primeau nota de greutate, buletinul de analiză şi avizul către SC ….. În continuare inculpatul …… sau …… lua legătura cu administratorii societăţilor unde urma să ajungă această benzină component şi le indica suma ce urma să fie plătită în contul ………pentru procesare, iar o altă sumă care reprezenta practic cota MTR la cantitatea achiziţionată, să fie dată prin delegat în numerar inculpaţii …. şi …… După ce ordinele de plată ajungeau la comportamentul financiar contabil din cadrul ……. Oneşti, lucru ce era verificat atent de inculpaţii ….. şi martorul ……, întocmea avize de expediţie, având ca furnizor SC ….., iar beneficiar diferite societăţi comerciale din ţară, aflate pe lista dată de inculpatul ….. Au existat şi cazuri în care …. a însoţit transportul şi a încasat diferenţa de MTR.

Acest element nou de preţ facturat de SC ….. către beneficiari şi care, nu s-a regăsit pe facturile de la SC …. Oneşti către SC ……. SRL şi nici de la RDR către SC …SRL a fost dirijat de către inculpaţi. Astfel, inculpatul …., cunoscând-o pe numita …, ofiţer de cont în cadrul Agenţiei BancPost Tg Ocna, în care la data de 31.08.2001 a mers cu inculpata ……. şi i-a cerut acesteia să deschidă un cont pe numele SC ……. SRL, pentru ca în acest cont să fie trimişi banii ce reprezentau cota MTR de la produse petroliere vândute prin această societate.

În momentul în care au fost vândute primele cantităţi de benzină component COR 92, inculpatul ….. a dirijat sumele către BancPost Tg Ocna. Astfel, la data de 12.04.2001, în contul SC ….SRL a intrat suma de 192000000 lei rol de la SC …. Iaşi şi în aceeaşi zi inculpatul ….. a anunţat-o pe inculpata …. să meargă împreună şi să ridice suma intrată în cont. Cei doi inculpaţi au mers la Banc Post Tg Ocna, unde inculpata …. a întocmit o filă CEC pentru ridicare numerar pentru suma de 190000000 lei rol,dar întrucât conform normelor bancare nu putea să ridice această sumă decât pentru situaţie specială aceasta a motivat că suma solicitată este pentru plată avans concedii, deşi societatea avea un singur angajat în persoana inculpatei …… În acelaşi mod s-a procedat şi la data de 18.09.2001, când de la aceeaşi firmă IP ……aşi s-a primit suma de 255500000 lei rol, fapt ce s-a repetat şi în zilele de 18.10.2001, 22.10.2001, suma totală fiind de 668500000 lei rol, iar firma ….. SRL a virat în contul SC …. SRL suma de 460000000 lei rol, iar diferenţa până la suma de 1687993458 lei rol, cât s-a virat în contul de la Banc Post Tg Ocna, a fost virată de administratorii diferitelor societăţi care au cumpărat combustibil de la inculpatul ….. şi ……şi predată inculpatului ……. aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei ……, iar prezenţa inculpatului ….. la banca din Tg Ocna a fost confirmată şi de agentul de pază …., care lucra la Banc Post Tg Ocna în acea perioadă.

O altă metodă prin care contravaloarea MTR a fost încasată de inculpatul …. este în numerar, respectiv administratorii societăţilor trimiteau contravaloarea procesării pentru cantitatea cumpărată la Rafo Oneşti din ordinul SC …în contul datoriei SC ….. SRL, iar diferenţa până la suma totală era încasată în numerar de inculpat care elibera chitanţe fiscale.

Astfel, diferenţa dintre valoarea procesării şi preţul cu care erau livrate produsele petroliere era încasată în numerar direct de la delegaţii care mergeau la încărcat ori direct de la administratorii de societăţi, exemplu fiind declaraţiile administratorului SC ……., care a declarat că în cursul lui 2001 numitul ……., pe care-l cunoşteam de mult m-a contactat telefonic şi mi-a spus să cumpăr de la el momentul respectiv şi în urma discuţiilor purtate cu ….., a crezut că acesta este proprietarul benzinei care se livrează, iar „…… era angajat a lui ……….

„De fiecare dată când se efectua o cursă eu luam legătura cu …… şi îi solicitam factura la avizul de expediţie, copie după certificatul de înmatriculare, cod fiscal şi certificatul de plătitor de TVA şi certificatul de calitate pe care acesta mi le transmitea prin şoferi sau fax.

Plata se făcea prin ordin de plată, filă CEC, chitanţe, mandat poştal sau direct lui ….. Aceste plăţi se făceau după ce mă consultam cu …., telefonic sau direct…” „ Precizez faptul că …… a venit personal la Suceava, ocazie cu care am plătit acestuia diferite sume de bani, dându-mi chitanţe pentru aceste sume sau primeam chitanţele ulterior”. În total acesta a plătit suma de 510.000.000 lei rol.

Inculpata ….., prin declaraţiile date în faza de urmărire penală cât la confruntarea cu inculpatul ….. a precizat că a acceptat să predea lui …. facturile şi chitanţele semnate şi ştampilate, spunând că nu este cazul să stea la poarta rafinăriei pentru completarea datelor respective.

De asemenea, a precizat că ori de câte ori era anunţată de inculpatul …. că au intrat bani în cont se deplasa împreună cu acesta la filiala Banc Post Tg Ocna unde întocmea formalităţile de ridicare a banilor, înscriind în fals că sumele respective reprezintă plata avans concedii, salarii, etc, deşi societatea nu avea decât un singur angajat în persoană inculpat …..

Inculpatul …. nu a recunoscut participarea sa la derularea afacerii şi însuşirea nici unei sume de bani.

Prin aceste procedee inculpaţii ….. şi …… au urmărit derularea acestei afaceri şi-au intrat în posesia contravalorii MTR care a fost introdus pe facturi fiscale ilegal, realizând un profit de 5.483.211 lei rol, neevidenţiat în contabilitate, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat în sumă de 7.947.372.221 lei rol (2.464.161.000 lei rol reprezentând TVA şi impozit pe profit şi 5.483.211.221 lei rol c/v MTR ).

Inculpatul ……. aflat in stare de libertate s-a prezentat in fata instanţei , asistat de apărător ales conform art 177 cod proc. pen.

După ce i-au fost aduse la cunoştinţa dispoziţiile art 70 alin 2 cod proc. pen. , inculpatul si-a exprimat opţiunea de a nu face declaraţii in fata instanţei.

Inculpata … ( fosta … …, aflata in stare libertate nu s-a prezentat in fata instanţei, desemnându-si apărător ales conform art 177 cod proc. pen.

In cauza penala de fata a fost administrat următorul material probatoriu: declaraţii inculpaţi, declaraţii testimoniale, înscrisuri, expertiza contabila; in cursul judecaţii: declaraţii testimoniale, relaţii Oficiul Registrul Cometului, proces verbal constatare, nota de constatare.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

In prezenta cauza s-au pronunţat mai multe decizii prin care s-a dispus trimiterea spre rejudecare.

Instanţa a avut in vedere la judecarea cauzei de faţă, toate motivele de casare reţinute in deciziile de casare mai sus menţionate. In considerentele deciziei nr. 866/A/2005 Tribunalul Bacău a reţinut faptul ca deşi instanţa de fond a manifestat rol activ, complexitatea deosebită a cauzei a făcut posibilă strecurarea unor greşeli în ceea ce priveşte:

– stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei persoanelor implicate;

– condamnarea inculpatului …… pentru o altă faptă decât a fost trimis în judecată, fără a pune în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice;

– nerezolvarea în întregime a fondului cauzei;

– nu s-a dispus citirea în întregime în instanţă a declaraţiilor martorilor care nu au putut fi ascultaţi în instanţă întrucât au plecat din ţară;

– expertiza contabilă nu s-a efectuat în cursul urmării penale în conformitate cu dispoziţiile art. 120 şi urm. Cod procedură penală.

In considerentele deciziei nr. 27/A/2009 prin care a fost casata sentinţa penala 159/2007 a Judecătoriei Oneşti s-a reţinut ca la instanţa de fond nu a fost introdusa in cauza si citata partea civila Ministerul economiei si Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala.

Totodată, instanţa de control judiciar a constatat in conformitate cu prevederile art. 15 Cod procedură penală coroborat cu art. 24 pct. 42 din HG nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, statul român este reprezentat de această din urmă autoritate, în litigiu cu cel supus judecăţii.

În acest sens, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău (instituţie care a fost citată şi de către instanţele de fond) nevând personalitate juridică, nu se putea constitui parte civilă în prezenta cauză decât în urma unui mandat special de reprezentare din partea Ministerului Economiei şi Finaţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Prin decizia nr.39/A/2010, Tribunalul Bacău a dispus casarea sentinţei penale nr.579/2009 apreciind ca au fost inculcate dispozitiile art 340 cod proc. pen., aşa încât instanţa de fond a omis una din etapele obligatorii ale judecaţii.

Latura penala. Situaţia de fapt.

In data de 27.11.2001, Ministerul Finanţelor Publice, prin Garda Financiara întocmeşte procesul verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor nr. 2059/2001, nota de constatare ( fl.65- 72 dosar) prin care se reţin următoarele:

In perioada 24.07-28.09.2001, SC ……SA Oneşti a vândut in baza unor contracte de vânzare cumpărare, câtre SC …… SRL Oneşti cantitatea de 2.194,867 tone combustibil “ benzina component fără plumb cor 92” conform facturilor fiscale si buletinelor de analiza, valoarea totala a mărfii facturate fiind de 33.759.491.508 lei rol.

SC ………. SA nu a facturat si contribuţia la constituirea fondului special al drumurilor publice ( MTR) deşi aceasta obligaţie ii incumba in calitate de producător, potrivit art 4 din Legea 118/1996 modificata prin Legea nr. 264/2001 ( in vigoare la acel moment).

Garda Financiara Bacău stabileşte valoarea acestei taxe la suma de 274.393,375 Euro, cu un curs de 26.000 lei rol /euro rezultând suma de 7.134.227.750 lei rol.

Din evidenta contabila a SC ……. SRL s-a constatat ca întreaga cantitate de benzina a fost vânduta prin emiterea a cinci facturi fiscale câtre SC …..SRL Oneşti, iar societatea administrata de …….., respectiv SC ….. SRL, deşi si-a asumat obligaţia de a factura MTR-ul nu a făcut acest lucru.

Organele de control fiscal in urma procedurii de reconstituire a evidentelor contabile ale SC ….. constata ca benzina era vânduta de SC …. câtre SC ……ca “benzina component cor 92”. SC …… ar fi întocmit avize de însoţire a mărfii din carnetele proprii, consemnând la rubrica vânzător’” SC …….” si la rubrica comparator societăţile indicate de SC …. ( in număr total de 31), după care emitea facturi câtre SC ……pentru cantităţile livrate.

In urma verificărilor societarilor comparatoare, precum si a facturilor emise de SC …RL se constata faptul ca aceasta din urma societate factura marfa dar cu elemente de preţ diferite faţă de cele cu care a fost cumpărata de la SC ……SRL, după cum urmează: denumirea produsului nu mai era” benzina component cor 92”, ci “ benzina premium ecologica” sau “ benzina premium”; preţul de livrare facturat era mai mare cu 800 lei/ tona de produs; un element nou facturat, respectiv taxa MTR in valoare de 125euro/ tona.

S-a reţinut ca SC …. a întocmit facturi cu date fictive in ceea ce priveşte calitatea benzinei, potrivit datelor furnizate de unul din compărătorii finali si anume SC ……….. SRL. In nota de constatare, din datele consemnate in notele de greutate emise de SC …… SA Onesti, avizele de însoţire a mărfii întocmite de SC ……. SRL si facturile emise de SC ……, organul fiscal retine ca marfa a plecat din depozitele …… direct câtre distribuitorii finali, utilizându-se aceleaşi mijloace de transport, astfel încât marfa nu a mai fost prelucrata, transformata fizic sau chimic intr-o instalaţie autorizata.

Facturile utilizate de SC ….. au fost ridicate de inculpata ….. (fosta ..) …… de la Ministerul Finantelor Publice prezentând comanda de la SC ……SRL, societate care nu a putut fi identificata nici la sediul social si nici la domiciliul administratorului ( aspect reţinut de Garda financiară potrivit anexelor VI, VII).

Instanţa apreciază ca aceste constatări ale gărzii financiare se regăsesc in raportul de expertiza tehnica contabila efectuat in cursul urmăririi penale, respective acest lanţ infracţional, (modus operandi, mai puţin valoarea prejudiciului estimat de organele fiscale ( contravaloare MTR).

De menţionat este faptul ca partea civila a precizat in cursul judecaţii pendente ca nu solicita efectuarea unui nou raport de expertiza contabila apreciind ca actele fiscale întocmite de Garda Financiara, in măsura in care nu au fost contestate in instanţa de părţile interesate constituie probe irefragrabile.

Instanţa considera ca aceste documente fiscale urmează a fi apreciate in mod coroborat cu alte dovezi existente la dosarul cauzei, aşa cum s-a reţinut si in considerentele mai sus menţionate ( contracte de vânzare cumpărare SC …. SC …., facturi fiscale, avize de însoţire, buletine de analiza, declaraţii testimoniale, expertiza contabila).

Aceasta cu atât mai mult cu cat, nota de constatare nu este semnata nici de organul constatator dar nici de reprezentantul legal al firmei controlate, SC …SRL iar potrivit dispoziţiilor legale aplicabile in materie fiscala, in cazul in care se constata fapte care atrag răspunderea penala se întocmeşte un act separat care este semnat de persoanele vinovate precum si de martorii asistenţi. De menţionat ca singurul act întocmit de organul fiscal si SC …este un proces verbal de constatare si sancţionare al contravenţiilor si nu de constatare si sancţionarea unei infracţiuni.

Expertul contabil concluzionează in raportul de expertiza tehnica :

In data de 28.04.2000 inculpata devine asociat unic la SC ….. Oituz iar din actul adiţional la statutul societăţii SC ….. SRL rezulta ca aceasta societate avea înscris in obiectul de activitate “ comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, gazoşi si produselor derivate”, document pentru care nu s-a făcut dovada înregistrării la Camera de Comerţ si Industrie.

SC …. SRL a fost dizolvata de drept prin încheierea nr. 3195/2001 a judecatorului delegat, in baza Legii 314/2001, aspect confirmat in cursul judecatii si de Oficiul Registrul Comerţului ( fl 32 dosar).

Se constata ca SC …..se aprovizionează cu combustibil in cantitate de 2194,867 tone de la SC ……. SRL iar taxa MTR trebuia plătita in condiţiile legii doar de producători nu si de comercianţii produselor combustibile ( având in vedere cele cinci facturi menţionate şi de ofiţerii gărzii financiare). Expertul constata ca aceeaşi cantitate de benzina este menţionata si in facturile înscrise in contabilitatea SC …. , in urma achiziţionării de la SC ……Oneşti, in perioada iulie – septembrie 2001.

Totodată se retine ca inculpata …. ( fosta .. ….., in calitate de administrator nu a organizat si tinut evidenta contabila pentru activitatea SC .. pe anul 2001 si nu a calculat si plătit la bugetul de stat impozit pe profit, TVA.

Declaraţiile inculpaţilor din cursul urmăririi penale si judecaţii in dosarul 3096/2004 ( acte procesuale menţinute pana la data de 28.02.2005 prin decizia nr. 866/A/2005 a Tribunalului Bacău) coroborate cu declaraţiile testimoniale sunt de natura sa completeze situaţia de fapt mai sus menţionata, ce reiese din actele de control fiscal, expertiza contabila.

Instanţa retine faptul ca inculpatul ….. a negat orice participare la săvârşirea infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare al instanţei si implicit obţinerea unor sume de bani in mod ilicit.

Inculpata …. (fosta .. ….. a declarat ca a predat facturile fiscale, chitanţele semnate si stampilate lui ….. cu motivarea ca nu era cazul sa stea la poarta rafinăriei pentru completarea datelor respective.

Inculpata a precizat ca ori de cate ori era anunţata de …….. ca au intrat bani in cont se deplasau împreuna la filiala Banc Post Targu Ocna unde întocmeau formalităţile de ridicare a banilor declarând verbal funcţionarului băncii ca destinaţia sumelor de bani era pentru plata salarii angajaţi, concedii.

Angajaţii băncii, … , …. au declarat in calitate de martori ca …..a deschis un cont bancar pentru SC ……. unde potrivit constatărilor Gărzii Financiare, societatea administrata de inculpata urma sa primească sume de bani de la cele 31 de firme, in calitate de cumpărători finali.

…….., operator front office la acel moment, a declarat ca inculpata a venit insotita de inculpatul ……. si pe baza declaraţiei verbale a acesteia menţiona in fila cec destinaţia sumelor de bani încasate, întrucât pentru a depăşi plafonul impus de normele bancare trebuia sa existe o anumita destinaţie pentru aceste sume de bani ( plata salarii, concedii angajaţi).

Potrivit statutului SC ……SRL aceasta societate nu avea angajaţi ci doar un asociat unic, inculpata din prezenta cauza.

Reprezentantul Parchetului precizează in cursul judecaţii ( fl.136) ca aceasta situaţia de fapt a primit încadrarea juridica prevăzuta de art 290 cod pen. fiind considerata ca întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de “fals in înscrisuri sub semnătura privata” prev. de art 290 cod pen.

Modul de operare infracţional rezultă şi din declaraţiile testimoniale existente la dosarul cauzei.

Martorul ….., administrator al SC ….. SRL a declarat faptul ca in urma unui studiu de piaţa a constatat ca poate obţine un preţ mai mic decât cel practicat de SC .., prin procesarea benzinei cor 98. Acelasi lucru l-a sustinut si martorul ……, administrator la SC …. SRL ( una din cele 31 de firme ce aveau calitate de cumpărători finali) care a învederat faptul ca “benzina deşi luata de la ….. prin intermediari avea un preţ mai bun decât daca era cumpărata direct de la ………

Numitul …., in baza unei înţelegeri cu inculpatul …… care ii furniza componenta cor 98 , cumpăra benzina procesata de la SC … SA după care o vinde lui SC …..SRL.

După procesarea benzinei, aşa cum reiese si din delegaţiile de poarta in care apar …., ….., martorul …., inculpatul …. il anunţa pe … si împreuna mergeau la SC ..SA pentru a ridica marfa, pentru a căuta clienţi iar de livrare se ocupa numitul ……..

Aşa cum au declarat si administratorii firmelor (…., .. după ce benzina ajungea la cumpărătorii finali, inculpatul … lua legătura cu administratorii societăţilor care achiziţionaseră benzina si le indica suma ce urma sa fie plătită fie in contul SC ….SRL la Banc Post Târgu Ocna, fie in numerar prin delegaţi. Aceste sume reprezentau cota MTR iar alte sume urmau a fi achitate direct câtre ….SA, pentru procesare.

Din datele furnizate de Bancpost SA, coroborat cu filele cec, declaraţia martorei …., in cursul anului 2001 in contul SC ….SRL au intrat mai multe sume de bani de la SC …… Iasi, iar cei doi inculpaţi se prezentau la banca pentru ridicarea sumelor de bani.

Diferenţa dintre valoarea procesării şi preţul cu care erau livrate produsele petroliere era încasata in numerar de câtre delegaţii care mergeau la încărcat sau direct de la administratorii societăţilor cumpărătoare , aspecte învederate de martorii audiaţi: ….., administrator la SC ….., …, administrator la SC …., ….. administrator al SC ….., ……, administrator la SC ….

Fata de situaţia de fapt reţinuta in cauza, încadrarea juridica data de reprezentantul parchetului, precizata in cursul judecaţii ( încheierea din data de 30.09.2010) si excepţia prescripţiei răspunderii penale invocate din oficiu, instanţa retine următoarele:

Inculpaţii au fost trimişi in judecata pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art de art 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art 13 cod pen, art 41 alin 2 cod pen pentru inculpata …. (fosta ……) ….. in forma autoratului si cea a complicităţii intelectuale prev. de art 26 cod pen. pentru inculpatul …..

Instanţa apreciază, contrar apărărilor celor doi inculpaţi ca infracţiunea de evaziune exista in materialitatea ei, respectiv fapta de a nu fi evidenţiat in actele contabile veniturile realizate, având ca urmare neplata impozitului pe profit, taxa pe valoarea adăugata, atât in forma autoratului pentru inculpata cat si in forma complicităţii intelectuale pentru inculpat, insa in cauza s-a împlinit termenul special de prescripţie prev. de art 124 cod pen.

De asemenea nu pot fi reţinute apărările inculpatului cu privire la împrejurarea ca nu putea fi complice la o infracţiune săvârşită prin omisiune, infracţiunea de evaziune fiscala fiind susceptibila de săvârşire in toate formele de participaţie.

Din interpretarea dispoziţiilor art.26 cod pen. rezulta ca activitatea complicelui nu trebuie sa se plaseze in latura obiectiva a infracţiunii

(inacţiunea) fiind suficient ca persoana complicelui sa isi ofere ajutorul sau sa înlesnească in orice mod săvârşirea unei infracţiuni de câtre autor, inclusiv prin inacţiunea acestuia. Desigur ajutorul, înlesnirea in cauza de fata reprezintă acte de complicitate morala.

Revenind la dispoziţiile art 124 cod pen. rezulta ca pentru infracţiunea de evaziune fiscala prev. de art 13 din legea 87/1994 s-a împlinit termenul special de prescripţie.

Potrivit art 122 lit. d cod pen., termenul de prescripţie este de 5 ani atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşita pedeapsa mai mare de 1 an dar care nu depăşeşte 5 ani. Instanţa va avea in vedere limitele speciale de pedeapsa prev. de art 13 din legea 87/1994 in vigoare la momentul epuizării infracţiunii continuate, având in vedere prevederile art 13 cod pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile in cazul succesiunii in timp a legilor penale.

Perioada săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala, in forma continuata, aşa cum s-a reţinut in actul de sesizare al instanţei este 24.07.2001-21.09.2001. instanţa va avea in vedere ca punct de plecare pentru curgerea termenului de prescripţie data epuizării infracţiunii.

Dispoziţiile art 124 cod pen. stabilesc faptul ca prescripţia penala înlătura răspunderea penala oricâte întreruperi ar interveni, daca termenul prev. de art 122 este depăşit cu încă jumătate. In cauza de fata termenul special de prescripţie de 7 ani si 6 luni s-a împlinit in martie 2009.

Fata de aceasta situaţie, instanţa in baza art 11 pct. 2 lit. b cod proc. pen. cu referire la art 10 lit. g cod proc. pen. va înceta procesul penal pentru cei doi inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala.

Cu privire la infracţiunea de “fals in înscrisuri sub semnătura privata” prev. de art 290 cod pen. instanţa constata ca fapta inculpatei de a declara verbal funcţionarului băncii o împrejurare neadevărata, inserata in cuprinsul filei cec nu pot fi reţinuta ca infracţiune de “fals in înscrisuri sub semnătura privata”. Pentru a realiza conţinutul acestei infracţiuni trebuie sa fi existat o acţiune de contrafacere a scrierii sau subscrierii înscrisului sau prin alterarea lui in orice mod. In lipsa acestor acţiuni săvârşite de inculpata, a unui obiect material ( înscrisul falsificat), instanţa apreciază ca nu poate fi reţinuta existenta infracţiunii prev. de art 290 cod pen.

In ceea ce il priveşte pe inculpatul …., instanţa constata ca deşi acesta a însoţit-o pe inculpata la banca, declaraţia verbala a fost data de aceasta aşa cum susţine si martora ………, aşa încât nici pentru acest inculpat nu se poate retine vreo acţiune de contrafacere a scrierii sau subscrierii unui înscris.

In baza art 11 pct. 2 lit. a cod proc. pen. cu referire la art 10 lit. a cod proc. pen. va achita pe cei doi inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de “fals in înscrisuri sub semnătura privata” prev. de art 290 cu aplic. art 41 alin 2 cod pen.

De menţionat este faptul ca deşi si pentru aceasta infracţiune s-a împlinit termenul special de prescripţie, soluţia de achitare primează fata de cea de încetare a procesului penal in baza art 11 pct. 2 lit. b cod proc. pen. cu referire la art 10 lit. g cod proc. pen.

In ceea ce priveşte facturile care ar fi fost falsificate in sensul ca s-ar fi menţionat o alta calitate a benzinei, in cauza s-a constatat din nou imposibilitatea efectuării unei expertize grafice aşa cum rezulta si din dosarul 955/R/2006 având in vedere lipsa facturilor fiscale emise de SC …….in original.

La termenul din 14.10.2010 reprezentantul parchetului a învederat faptul ca cei doi inculpaţi au fost trimişi in judecata pentru infracţiunea de “fals in înscrisuri sub semnătura privata”, având in vedere filele cec in care cei doi “ar fi înscris in fals ca sumele respective reprezintă plata avans concedii, salarii, deşi societatea nu avea decât un singur angajat in persoana inculpatei”, aşa cum se menţionează si in actul de sesizare al instanţei.

In practica judiciara s-a reţinut ca infracţiunea de fals prin contrafacerea scrierii este parte componenta din latura obiectiva a infracţiunii de evaziune fiscala prev. de art 13 legea 87/1994 si fără aceasta componenta a laturii obiective nu poate exista infracţiunea de evaziune fiscala, infracţiune complexa care absoarbe falsul.

Sub aspectul laturii civile.

Partea vătămata s-a constituit parte civila in cauza ( fl. 23- dosar 3096/2004), in cauza fiind depus mandatul special prevăzut de HG 208/2005

( fl.63 dosar), mandat indicat de reprezentanta părţii civile, DGFP prin consilier juridic ……

Ministerul Finanţelor Publice reprezentat prin ANAF prin DGFP Bacău a declarat ca se constituie parte civila după cum urmează:

– 1.306.767.000 lei rol

– 1.157.394.000 lei rol

– 5.483.211.000 lei rol

– dobânzi si penalitate aferente .

Instanţa a pus in discuţia părţilor excepţia prescripţiei si sub aspectul

laturii civile.

In primul rând, natura răspunderii in prezenta cauza este una civila, de natura delictuala.

Subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscala prev. de art 13 din legea 87/1994 (forma iniţiala, in vigoare pana la data de 29.07.2003) este unul calificat, respectiv contribuabilul aşa cum este definit de legea fiscala.

Inculpata in calitate de administrator al SC ….. SRL avea obligaţii financiar contabile, respectiv obligaţia legala de a tine si organiza contabilitatea societăţii, de a gestiona patrimoniul acestei societăţi Având in vedere ca persoana juridica administrata de inculpata nu si-a îndeplinit obligaţia de plata a datoriilor fiscale la bugetul de stat rezulta un prejudiciu sub forma unei obligaţii civile de dezdăunare constituita prin convertire din obligaţia fiscala a contribuabilului, sustras de la plata si din accesorii ( dobânzi şi penalitatea conform OG 26/2001). Potrivit suplimentului de expertiza contabila, prejudiciul adus bugetului de stat este in suma de 246.416,1 lei ron, reprezentând impozit pe profit si TVA.

Răspunderea inculpatului … ar urma sa fie antrenata având in vedere situaţia de fapt dovedita in cauza. Actele de complicitate ale inculpatului au avut rolul de a contribui la realizarea laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art 13 din Legea 87/1994 in condiţii optime de câtre autor, astfel cum s-a reţinut si in considerentele mai sus arătate.

Potrivit art 22 din Decretul 167/1958 impozitele si taxele datorate statului râmăm suspuse dispoziţiilor privitoare la prescripţie din legile speciale.

Prescripţia extinctiva constituie un mijloc de stingere a dreptului la acţiune in sens material prin neexercitarea acestui drept in intervalul de timp stabilit de lege.

Dreptul la acţiunea in stabilirea impozitelor, taxelor datorate bugetului de stat aparţine Ministerului Finanţelor Publice prin organele sale de specialitate in condiţiile art 24 din OG 11/1996.

Astfel, potrivit art 1 din acest act normativ: “creanţele bugetare se realizează prin încasare efectivă, prin executare silită, când este cazul, precum şi prin alte modalităţi prevăzute în prezenta ordonanţă”.

Coroborând dispozitiile art 4 lit. a,b,c, art 10, art 25 alin 2 din acelaşi text de lege rezulta ca obligaţiile fiscale constând in impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugata sunt stabilite de organul fiscal printr-un titlu de creanţa care devine titlu executor in condiţiile ordonanţei. Potrivit art 25 alin 1,2: „executarea silită a creanţelor bugetare poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris căruia legea îi recunoaşte caracterul de titlu executoriu. Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.

Pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorări de întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc”.

Având in vedere ca potrivit actului de sesizare al instanţei, infracţiunea de evaziune fiscala ar fi fost săvârşita in perioada 24.07.2001-21.09.2001, instanţa constata ca in acel moment se afla in vigoare si devin aplicabile in domeniul prescripţiei, pe latura civila dispoziţiile OG 70/1997, modificata prin Lg 64/1999, privind controlul fiscal precum si OG 11/1996 modificata prin OG 26/2001 privind executarea creanţelor bugetare.

Potrivit art 25 din OG 70/1997 termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor şi a diferenţelor de impozite este de 10 ani, în caz de evaziune fiscală stabilita printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă.

Art 4 din aceeaşi ordonanţa defineşte noţiunea de impozite ca fiind sumele datorate, potrivit legii, bugetului de stat şi bugetelor locale, precum şi orice alte sume care constituie venituri de natură fiscală, a căror administrare revine Ministerului Finanţelor sau, după caz, autorităţilor administraţiei publice locale.

Controlul organelor fiscale s-a desfăşurat in cursul anului 2001, perioada infracţionala reţinuta in cauza de fata fiind 24.07.2001- 21.09.2001, aşa încât termenul de prescripţie de 10 ani a dreptului la acţiune privind plata impozitului pe profit si taxelor datorate bugetului de stat nu s-a împlinit.

Mai mult, instanţa apreciază ca termenul de prescripţie de 10 ani a fost întrerupt in condiţiile art 25 coroborat cu art 21 lit. a din OG 70/1997, art 16 lit. b teza I din Decretul 167/1958. Astfel, in cadrul laturii civile a procesului penal pendente, partea civila si-a manifestat in mod indubitabil ieşirea din pasivitate prin cererea de constituire ca parte civila dar si prin întocmirea documentelor prevăzute de lege pentru stabilirea obligaţiilor fiscale ale Sc …. SRL, odată cu controlul fiscal efectuat la acesta societate.

In condiţiile in care au fost demarate cercetările penale (urmând a se stabili caracterul infracţional al faptelor din care au rezultat creanţe bugetare antrenata precum si răspunderea celor doi inculpaţi in calitate de administrator , respectiv complice), organul fiscal nu putea stabili si executa creanţa bugetara înainte de pronunţarea unei soluţii definitive in dosarul penal de fata. Astfel, intre stabilirea obligaţiilor bugetare si caracterul penal al faptei pretins săvârşite exista o legătura de cauzalitate.

Revenind la elementele răspunderii civile delictuale instanţa constata ca sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art 998,1003 cod civ.

Elementele răspunderii civile delictuale.

Deşi SC …. a emis facturi fiscale acestea nu au fost înregistrate in contabilitate. Astfel, fapta ilicita consta in “ neplata obligaţiei fiscale” ca urmare a neevidenţierii veniturilor realizate in documentele contabile .

Urmarea imediata a acestei fapte ilicite consta in paguba creata patrimoniului public al statului reprezentat in dosarul de fata, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, prin Direcţia Generala a Finanţelor Publice Bacău.

Intre fapta ilicita si prejudiciul produs bugetului de stat exista o legătura de cauzalitate concreta având in vedere ca fapta inculpatei de a nu evidenţia veniturile realizate in contabilitate a determinat neplata taxei pe valoarea adăugata, impozitului pe profit.

Totodată din înscrisurile existente la dosar rezulta ca societatea administrate de inculpata a încasat MTR ( in numerar sau prin virament in cont bancar), deşi potrivit dispoziţiilor art 4 din Legea 118/1996 modificata prin Legea 264/2001,aceasta taxa trebuia încasata de societatea producătoare de ţiţei si nu de firma SC ……, in calitate de simplu comerciant.

Instanţa apreciază aceste sume de bani ca având caracter ilicit taxa speciala de drum ( MTR-ul) in fapt trebuia achitata de SC …SA, urma sa fie vărsată la bugetul de stat.

Aşa cum s-a reţinut in considerentele mai sus menţionate, inculpatul …… urmează sa răspundă din punct de vedere civil având in vedere “ ajutorul, înlesnirea” acordata inculpatei in săvârşirea faptului ilicit cauzator de prejudiciu.

SC ……SRL nu va fi obligata la plata despăgubirilor civile având in vedere cele constatate in cursul judecaţii prin încheierea de la termenul din 30.09.2010, respectiv lipsa calităţii procesuale in prezenta cauza. Prin încheierea nr. 3195/2001 a judecătorului delegat la Camera de Comerţ si Industrie societatea a fost dizolvata de drept, prin urmare a încetat sa existe ca entitate juridica, fiind lipsita de capacitate de folosinţa potrivit decretului 31/1954.

In ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, instanţa va avea in vedere expertiza tehnica contabila efectuata in cursul urmăririi penale, inclusiv suplimentul de expertiza dar si cererea de constituire parte civila.

Potrivit suplimentului de expertiza contabila, prejudiciul adus bugetului de stat este in suma de 246.416,1 lei ron reprezentând: 115.739,4 lei ron contravaloare TVA; 130.676,7 lei ron contravaloare impozit profit.

Expertul a precizat ca a luat in calcul întreaga cantitate de combustibil de 2195 tone deşi nu exista facturi de livrare pentru 246,467 tone având in vedere ca cei 31 de cumpărători finali au achitat câtre SC ……. SA Oneşti întreaga cantitate livrata de 2195,747 tone benzina component cor 92 ( existând facturi fiscale in acest sens) .

In ceea ce priveşte cuantumul taxei MTR, expertul contabil constata ca este vorba de o valoare mai mare insa partea civila a solicitat doar suma de 548.321,1 lei ron. Având in vedere principiul disponibilităţii care guvernează material civila, instanţa va acorda doar acesta suma cu titlu de taxa MTR.

Instanţa va acorda si dobânzile, penalităţile având in vedere dispozitiile OG 11/1996 precum si principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce înseamnă acoperirea atât a prejudiciului efectiv cat si a beneficiului nerealizat.

In baza art 14,346 alin 1 cod proc. pen. va obliga inculpaţii in solidar la plata despăgubirilor in suma de 794.737,2 lei, reprezentând : 115.739,4 lei, contravaloare TVA, 130.676,7 lei, contravaloare impozit profit, 548.321,1lei, contravaloare MTR, precum si dobânzi si penalităţi aferente sumelor datorate cu titlu de TVA, impozit profit, MTR începând cu data scadenta si pana la data achitării prejudiciului infracţional către partea civila statul roman reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, prin Direcţia Generala a Finanţelor Publice Bacău.

In ceea ce priveşte dispoziţiile art 11, art 13 din legea privind evaziunea fiscala in vigoare la momentul judecaţii ( Legea 241/2005), instanţa constata ca ele nu sunt aplicabile având in vedere prevederile art 13 cod pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile ( in ceea ce priveşte măsura obligatorie a instituirii măsurilor asiguratorii).

Pe de alta parte nu sunt întrunite condiţiile textelor invocate, avans in vedere ca ele se refera la “constatarea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute de legea 241/2005 privind evaziunea fiscala”, respectiv la “hotărârea de condamnare” ce va fi comunicata la Oficiul Registrul Comerţului ( aceeaşi cerinţa era impusa şi de art 7 raportat la art 21 lit. g din Legea 26/1990, in vigoare la momentul infracţional), iar in prezenta cauza urmează a se pronunţa o soluţie de încetare a procesului penal.

In baza art 191 alin 1,2 cod proc. pen. va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare in suma de cate 3.700 lei fiecare, câtre stat.

Prin cererea depusă la data de 17.11.2010 de către martorul …. a solicitat reexaminarea amenzii judiciare aplicată prin încheierea pronunţată la data de 28.10.2010 de către Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 2455/270/2010.

În motivare a arătat că, până la primirea acestei comunicări, respectiv până la data de 09.11.2010, nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui dosar, cu atât mai puţin de faptul că este martor în acest dosar. De asemenea arată că nu a primit citaţie, pentru nici un termen de judecată şi atunci când a luat cunoştinţă despre faptul că este martor în acest dosar s-a prezentat la judecătorie la termenul de judecată acordat.

Faţă de cererea de reexaminare depusă la dosar de martorul ….. având în vedere atitudinea procesuală a acestuia care s-a prezentat la ora şi data stabilită la sediul Judecătoriei Oneşti, instanţa procedând la consemnarea declaraţiei acestuia în calitate de martor, urmează a admite cererea de reexaminare amendă,

Va dispune exonerarea martorului de plata amenzii judiciare aplicata prin încheierea de şedinţa de la termenul din data de 28.10.2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

In baza art 11 pct. 2 lit. b cod proc. pen. cu referire la art 10 lit. g cod proc. pen. încetează procesul penal privind pe inculpata .. ( fosta .. .., fiica lui ..si …,născuta la data de …. in … ,jud. Bacau, cu domiciliul in ….. jud. Bacau, CNP ….., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de “evaziune fiscala” prev. de art 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art 13 cod pen, art 41 alin 2 cod pen.

In baza art 11 pct. 2 lit. a cod proc. pen. cu referire la art 10 lit. a cod proc. pen. achita pe inculpata ….. ( fosta …) ….., cu datele de stare civila mai sus menţionate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de “ fals in înscrisuri sub semnătura privata” prev. de art 290 cod pen, cu aplic. art 41 alin 2 cod pen.

In baza art 11 pct. 2 lit. b cod proc. pen. cu referire la art 10 lit. g cod proc. pen. încetează procesul penal privind pe inculpatul …..,fiul lui …. si ….. nascut la data de ……. in …..,jud. Bacau,cu domiciliul in …….,jud. Vrancea, cetatean roman, studii liceale,fără ocupaţie, căsătorit,un copil minor,fără antecedente penale, CNP …….., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de “evaziune fiscala” in forma complicităţii prev. de art 26 cod pen. raportat la art 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art 13 cod pen, art 41 alin 2 cod pen.

In baza art 11 pct. 2 lit. a cod proc. pen. cu referire la art 10 lit. a cod proc. pen. achita pe inculpatul ….. cu datele de stare civila mai sus menţionate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de “fals in înscrisuri sub semnătura privata” prev. de art 290 cod pen, cu aplic. art 41 alin 2 cod pen.

In baza art 14, 346 alin 1 cod proc. pen. obliga inculpaţii in solidar la plata despăgubirilor in suma de 794.737,2 lei, reprezentând: 115.739,4 lei, contravaloare TVA, 130.676,7 lei, contravaloare impozit profit, 548.321,1lei, contravaloare MTR, precum si dobânzi si penalităţi aferente sumelor datorate cu titlu de TVA, impozit profit, MTR începând cu data scadenta si pana la data achitării prejudiciului infracţional câtre partea civila statul roman reprezentat prin Administraţia Naţionala a Finanţelor Publice, prin Direcţia Generala a Finanţelor Publice Bacau.

In baza art 191 alin 1,2 cod proc. pen. obliga inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare in suma de cate 3.700lei fiecare, câtre stat.

Admite cererea de reexaminare formulate de martorul …….

Dispune exonerarea martorului de plata amenzii judiciare aplicata prin încheierea de şedinţa de la termenul din data de 28.10.2010.

Cu recurs in 10 zile de la comunicare.

Pronunţata in şedinţa publica azi 29.11.2010.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Liliana Bădău Florentina Cristian

Etichete:

Evaziune fiscală

Asupra acţiunii penale de faţă ;

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti 1804/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârşirea Infracţiunii de evaziune fiscală respectiv ,omisiune, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prev. de art.9,lit,b din legea 241/2005.

Se arată în actul de sesizare a instanţei, că inculpatul în calitate de administrator al SC, în perioada ianuarie 2004-martie 2005 nu a înregistrat în evidenţa contabilă veniturile realizate din vânzarea materialului lemnos cauzând un prejudiciu bugetului de stat în suma de 859.633 lei. în concret societatea SC a emis facturi către SC DORI , SC ARCAROD şi SC LIBERTAS pe care apoi nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă astfel încât nu s-au plătit taxele şi impozitele aferente bugetului de stat.

Din probatoriul dosarului administrat în cauză, respectiv adresa DGFP Bacău şi plângerea ANAF f.13-14 ŞI’ 22-27 voi I şi f.5-54 voi II,proces verbal de sesizare din oficiu şi documente de verificare f.55-93 V.II, raport expertiză contabilă f.173-186 şi 194 194 V II documente de evidenţă SC AGMIT SRL f. 94-167 şi facturi VII şi V.III declaraţiile martorilor f.168,169 şi declaraţii invinuit f.200-205 precum şi declaraţia de inculpat f-76,77, raport de expertiză grafologică f.135-141, declaraţia martorului Ion M f.148 administrate în faza de cercetare judecătorească, instanţa reţine,

ÎN FAPT:

în perioada ianuarie 2004-martie 2005 când inculpatul era administrator al SC s-au emis facturi de către SC, facturi către societăţile SC DORI, SC ARCAROD şi SC LIBERTAS care ulterior nu au fost înregistrate în contabilitate şi ca urmare nu au fost plătite taxele şi Impozitele datorate bugetului de stat. Conform raportului de expertiză B GHEORGHE efectuat în faza de urmărire penală prejudiciul cert al pagubei provocate bugetului de stat de către SC este de 327.405,96 lei din care 186.026,04 RON impozit pe profit şi 141,379,92 RON TVA.

Inculpatul a afirmat faptul că deşi a avut calitatea de administrator al SC , de activitatea societăţii s-au ocupat în fapt A FLORIN şi I MIHAI , cărora le-a predat atât ştampilele cât şi actele societăţii. Deşi conform raportului de expertiză grafologică scrisul de mână ce completează rubricile facturilor fiscale puse la dispoziţie reproduce scrisul de mână executat de A FLORIN, în timp ce cu privire la semnăturile prezente pe rubricile facturilor fiscale nu se poate stabili dacă au fost executate de Bran Dumitru sau alte persoane, potrivit disp art 10 din Legea nr.82/1991, alin (1), răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii ,revine administratorului ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.

Prin urmare dacă inculpatul cu uşurinţă a acceptat să înfiinţeze societatea şi dacă a acceptat să predea documentele societăţii altei persoane, răspunde pentru toate faptele ce decurg din obligaţiile ce i-au revenit în calitatea sa de administrator. Nici A Florin şi nici I Minai nu au fost împuterniciţi oficial prin procură să administreze SC

S-a solicitat de către inculpat efectuarea unei noi expertize contabile în cauză , instanţa respingând proba cu o nouă expertiză contabilă ca neutilă cauzei raportat la faptul că nu au fost prezentate documente contabile noi, care nu au fost avute în vedere la efectuarea raportului de expertiză B Gheorghe şi, mai mult decât atât expertiza efectuată în faza de urmărire penală a răspuns obiectivelor solicitate de inculpat pentru noua expertiză contabilă solicitată.

ÎN DREPT:

Fapta inculpatului de a omite să înregistreze activitatea comercială desfăşurată în cadrul SC COSMIBRAD SRL în calitatea sa de administrator , în evidenţa contabilă a societăţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, pentru care se va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepselor, conf. art.72 C.penal, se va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei, dar şi situaţia că inculpatul nu are antecedente penale, împrejurările în care a fost comisă infracţiunea.

Ca urmare va aplica inculpatului pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev de art 9 lit b din legea 241/2005.

In baza art.81 C.penal va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani şi 6 luni , termen de încercare stabilit în condiţiile art 82 C.penal şi se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei.

în baza disp. art. 83 C. penal atrage atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiunii în cursul termenului de încercare.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C. pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/ 1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislaţia britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor condamnaţi, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracţiunii” ( aceeaşi concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală, n. inst. }. Curtea a acceptat „că există o marjă naţională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile modeme şi a modului de menţinere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adiţional a fost încălcat, întrucât „legislaţia naţională nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proportionalitatea şi nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în marja naţională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

în consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

în acelaşi sens este şi Decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

Astfel, natura faptei săvârşite şi circumstanţele producerii acesteia determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, şi în consecinţă, în temeiul art. 71 C. pen. şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

în baza art.71 alin.5 cod penal va suspenda condiţionat şi executarea pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare.

In baza art 65 Cod pen raportat la art 64 alin 1 lit. c cod pen. cu aplic, art 14 alin 4 cod pen. va interzice inculpatului dreptul de a ocupa funcţia de administrator in cadrul societăţilor comerciale pe o durata de 3 ani.

Va dispune înregistrarea în contabilitatea SC a următoarelor facturi : 5186870/18.06.2004, 5186871/19.06.2 004,5186872/21.06.2 004, 5186873/21.06.2004, 5186874/23.06.2 004,5186875/24.06.2 004, 5186876/25.06.2004, 5186877/2 6.06.2004,5186878/28.06.2004, 5186879/29.06.2004, 5186886/7.07.2004, 5186887/10.07.2004, 5186888/12.07.2004, 5186852/22.01.2 004,5186853/2 6.01.2 004, 5186854/2 9.01.2 004, 5186855/31.01.2 004,518685 6/07.02.2 004, 5186857/13.02.2 004, 5186858/9.03.2004, 5186859/12.03.2004, 5186860/19.03,2004, 5186861/29.03.2004, 5186862/31.03.2004, 5186863/5.04.2004, 5186864/7.04.2004, 5186867/12.04.2004, 5186865/8.04.2004, 5186868/15.04.2 004, 5186869/16.04.2 004.

In baza art 13 din Lg. 241/2005 cu referire la prevederile Lg. 26/1990 va dispune comunicarea către Oficiul National al Registrului Comerţului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti, in termen de 15 zile de la data rămânerii definitive si in forma legalizata, in vederea efectuării menţiunilor necesare in registrul comerţului.

In baza art 191 alin 3 cod proc. pen va obliga inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente SC, la plata cheltuielilor judiciare către stat, in cuantum de 750 lei din care 50 lei reprezentând onorariu din oficiu P.M.

Cu privire la latura civilă , instanţa reţine că potrivit raportului de expertiză contabilă B.Gheorghe efectuat în cauză prejudiciul cert cauzat bugetului de stat este de 327.405,96 lei din care 186.026,04 RON impozit pe profit şi 141,379,92 RON TVA.

Partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 859.633 lei , însă nu a dovedit existenţa prejudiciului în cuantumul indicat, raportul de expertiză indicând drept cert prejudiciul de 327.405 lei.

Pe cale de consecinţa, in cauza fiind intrunite condiţiile art 14, 346 alin 1 cod proc. pen. coroborat cu art 998 cod civ., privind răspunderea civila delictuala, instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 327.405 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civila cu majorări de întârziere până la data executării efective.

Etichete:

Evaziune fiscală

JUDECĂTORIA MOMEŞTI SENTINŢA PENALĂ Nr. 495/2008

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 8. 10. 2008, petenta ANAF – Garda Financiară. Secţia Judeţeană Bacău, a solicitat desfiinţarea ordonanţei nr. 38/P/2007 a procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Momeşti, menţinută prin ordonanţa nr. 343/II/2/2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi trimiterea cauzei procurorului, în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva numitului V. M. F., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4, art. 9 lit. a) şi art. 9 lit. b) din L. nr. 241/2005 şi obligarea la plata sumelor de 826 396 lei şi 119 861 lei cu titlu de prejudiciu adus bugetului de stat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL.

S-a arătat în motivare că prin ordonanţa atacată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului V. M. F., în considerarea faptului că a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, a plătit prejudiciul constata de expert; astfel, procurorul a concluzionat că fapta nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracţiuni; că prin rezoluţie s-a respins plângerea cu aceea că expertiza contabilă dispusă în cauză a fost comunicată organului de control fiscal.

Criticând soluţiile procurorului, petenta a afirmat că sunt netemeinice şi nelegale deoarece expertiza contabilă şi comunicările trebuiau administrate „în relaţie cu instituţia noastră şi nu cu o instituţie a statului care, potrivit prev. art. 94 alin. 4 C. pr. fisc, nu poate efectua constatări tehnico ştiinţifice în dosarele penale şi nici lămuri fapte sau împrejurări în legătură cu acestea”; expertul a calculat un prejudiciu nud, fără majorări de întârziere, astfel încât cauza de nepedepsire prev. de art. 10 din L. nr. 241/2005 nu mai operează; înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune administrativă se poate face numai dacă pedeapsa pentru fapta săvârşită este de cel mult un an, or, pentru faptele prev. de art. 4 şi 9 din L. nr. 241/2005, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. respectiv de la 2 ani la 8 ani; fapta prezintă pericol social întrucât infracţiunile sunt continuate; în cauză se impune efectuarea unei noi expertize; se impune obligarea la plată în solidar cu SC Cordsim SRL întrucât învinuitul a acţionat ca administrator.

în drept s-a invocat art. 120-126, art. 278 C. pr. pen., art. 998, art. 999. art. 1044 C. civ..

în urma cercetărilor efectuate în cauză, la data de 25.06.2008. prin ordonanţa nr. 38/P/2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a), art. 230, art. 249 ind. 1, art. 11 pct. 1 lit, b) şi

art. 10 lit. b ind. 1 C. pr. pen., a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului V. M. F., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 4, art. 9 lit. a) şi art. 9 lit. b) din L. nr. 241/2005 şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei întrucât prin conţinutul lor concret faptele nu prezintă un grad de pericol social specific unei infracţiuni, iar pentru faptele prev. de art. 9 din L. nr. 241/2005 sunt incidente şi prevederile speciale ale art. 10 alin. 1 teza finală din L. nr. 241/2005; prejudiciul, aşa cum a fost el constatat prin expertiza contabilă dispusă în cauză, a fost reparat de învinuit, acestea nefîind cunoscut cu antecedente penale.

Prin ordonanţa nr. 343/II/2/2008, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva soluţiei menţionate anterior.

în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 7 C. pr. pen., instanţa, procedând la judecarea plângerii formulate de petenta ANAF – Garda Financiară, Secţia Judeţeană Bacău, împotriva ordonanţei nr. 38/P/2007 a procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, menţinută prin ordonanţa nr. 343/II/2/2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că aceasta nu este întemeiată.

Este justă concluzia lipsei de pericol social specific unei infracţiuni în condiţiile în care în speţă este în discuţie o primă abatere de la legea penală a numitului V. M. F., recunoscută şi în privinţa căreia s-au depus voluntar diligentele de înlăturare a rezultatului produs; aceste aspecte, coroborate cu atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de norma incriminatoare (în condiţiile în care prejudiciul a fost în cuantum de 5 860 lei), întrunesc cerinţe art. 18 ind. 1 C. pen.

Se mai constată apoi că petentei i-a fost comunicat raportul de expertiză contabilă (f. 101 dos. u.p.), că aceasta a formulat obiecţiuni (f. 103 — 111 dos. u.p), precum şi faptul că expertul a răspuns la acestea (f. 114 — 118 dos. u. p.); nu s-a formulat în cursul urmăririi penale vreo cerere întemeiată pe art. 125 C. pr. pen.. Expertul a fost numit în condiţiile art. 116, art. 118, art. 119 C. pr. pen. (f. 83 – 84 dos. u. p.), art. 94 C. pr. fisc, invocat de către petentă nefîind incident în speţă.

Contrar celor arătate de petentă, procurorul nu a înlocuit răspunderea penală cu răspunderea administrativă, în baza art. 90 C. pen., ci a aplicat o sancţiune prev. de art. 91 C. pen., în temeiul art. 18 ind. 1 alin. 3 C. pen. (care este o normă de trimitere, în cadrai unei instituţii juridice distincte de cea a înlocuirii răspunderii penale).

Pentru aceste motive, va fi menţinută ordonanţa nr. 38/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, iar în temeiul art. 192 alin. 2 C. pr. pen., va fi obligată petenta la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Etichete:

Evaziune fiscală

Sentinţa penala 299/19.06.2008

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecătoria Moinesti, înregistrat pe rolul instanţei a fost trimis in judecata inculpatul A.E.S, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala prev. de art 9 lit. b Lg. 241/2005, cu aplic, art 13 codpen.

Inculpatul a fost prezent in cursul judecaţii si asistat de apărător din oficiu in conformitate cu prevederile art 171 cod proc. pen.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Potrivit adresei nr. 7422/6.05.2008 emisa de Oficiul Registrul Comerţului coroborat cu declaraţiile testimoniale, declaraţia inculpatului, acesta din urma a avut calitatea de administrator al SC Vasard Prod SRL Comanesti pana in data de 8.06.2005 când a fost numit un alt administrator, numitul Ionel Liviu Gicu.

Sub aspectul calităţii procesuale a societăţii SC Vasard Prod SRL Comanesti, de parte responsabila civilmente, instanţa constata potrivit aceleaisi adrese ca aceasta societate a fost dizolvata judiciar, conf. art 237 din Lg. 31/1990, prin sentinţa nr. 601/2006 a Tribunalului Bacău ca urmare a nedepunerii bilanţului anual.

Deşi, asa cum invoca si partea civila in prezenta cauza, si anume faptul ca in conf. cu art 233 alin 1 din Lg. 31/1990 „dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării”, potrivit adresei nr. 8768/2008 eliberata de Oficiul Registrul Comerţului, pana in prezent nu a fost numit un lichidator judiciar.

Dat fiind faptul ca in conformitate cu prevederile decretului 31/1954, societatea dizolvata nu are capacitate procesuala de folosinţa de exerciţiu, iar pana in prezent nu a fost numit un lichidator care sa poată reprezenta societatea, instanţa constata ca partea responsabila civilmente nu are capacitate procesuala.

Definiţia data de practica judiciara pe baza legislaţiei in domeniu, instituţia dizolvării consta in acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazuirîle prevăzute de lege si presupunând lichidarea.

Mai mult, exista o imposibilitate obiectiva cu privire la reprezentarea acestei societăţi in fata instanţei iar ulterior, in faza executării silite a prezentei hotărâri sub aspectul laturii civile. Jurisprudenta Cedo statuează ca drepturile ocrotite de lege si instituţiile statale, trebuie sa devină concrete si efective iar in

lipsa unui reprezentant al societăţii respective ( administratorul nu are calitate de reprezentant, nu a fost numit lichidator) si a capacităţii de folosinţa si exerciţiu a societăţii aceasta nu poate avea calitate procesuala in prezenta cauza iar dreptul pârtii civile nu ar fi decât iluzoriu si lipsit de concreteţe.

Pe cale de consecinţa, instanţa a constatat ca SC Vasard Prod nu poate avea calitate procesuala in prezenta cauza.

Cu privire la situaţia de fapt dovedita in prezenta cauza, instanţa constata ca potrivit declaraţiei inculpatului coroborat cu verificările efectuate de organele administrativ fiscale, in data de 2.07.2004, inculpatul nu a inregistrat factura fiscala seria BC ACB nr. 4713212/ 2.07.2004, in evidentele contabile ale societăţii.

Inculpatul prezent in fata instanţei a declarat ca solicita termen pentru a achita prejudiciul infracţional insa pana la ultimul termen acest prejudiciu nu a fost achitat. Inculpatul nu a inteles sa conteste situaţia de fapt reţinuta in actul de sesizare al instanţei decât in faza dezbaterilor odată cu depunera concluziilor scrise de către apărătorul acestuia.

Aserţiunile inculpatului cuprinse in concluziile scrise, respectiv faptul ca inculpatul ar fi fost administrator pana in 20.11.2006 si faptul ca actele contabile,inclusiv facturile ar fi dispărut in imprejurari fortuite, cu ocazia inundaţiilor, nu prezintă relevanta in prezenta cauza. Astfel, prin orodonanta 2286/2005, Parchetul de pe langa Judecătoria Moinesti s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a inculpatului sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art 4 din Lg. 241/2005 si s-a dispus disjungerea cauzei fata de inculpat cu privire la infr. prev. de art 9 din Lg. 241/2005,infracţiunea dedusa judecaţii in prezenta cauza.

In ceea ce priveşte susţinerea inculpatului ca pentru infracţiunea dedusa judecaţii lipseşte latura subiectiva, si anume intenţia directa, scopul faptei penale fiind acela de a obţine venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile.

De precizat ca in cauza pendente, infracţiunea dedusa judecaţii consta in art 9 lit. b din lg.241/2005, respectiv omisiunea în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate,fapte săvârşite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligaţiilor fiscale.

Aserţiunile inculpatului sub aspectul lipsei formei de vinovăţie a intenţiei directe nu sunt susţinute de materialul probator administrat in cauza, apărătorul nu explica motivul pentru care lipseşte aceasta intenţie.

Infracţiunea prev. de art 9 lit. b din Lg. 241/2005, este una de pericol, fiind sancţionată doar punerea in pericol a valorii sociale protejate de norma penala, nefiind necesara producerea unui rezultat fizic materializat, iar urmarea imediata consta in crearea unei situaţii de incertitudine in privinţa obligaţiilor datorate, concretizata in neplata sau diminuarea obligaţiei fiscale datorate.

In drept fapta inculpatului de a nu fi inregistrat in contabilitate factura fiscala seria BC ACB nr. 4713212/ 2.07.2004, in scopul sustragerii de la

indeplinirea obligaţiilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art 9 lit. b din Lg. 241/2005.

Sub aspectul incadrarii juridice a faptei infracţionale, instanţa apreciază ca in cauza sunt aplicabile prevederile art 13 cod pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, intrucat intre momentul săvârşirii faptei, iulie 2004 si pana in momentul judecaţii s-au succedat doua acte normative : Lg. 87/1994, Lg 241/2005. Instanţa apreciază ca legea penala mai favorabila in prezenta cauza este ultimul act normativ, respectiv Lg. 241/2005. deşi limitele de pedeapsa , sancţiunea complentara sunt indentice in cele doua legi, ultimul act normativ este mai favorabil daca se are in vedere faptul ca prevede cauze de nepedepsire, de atenuare a răspunderii penale.

La individualizarea judiciara a pedepsei, instanţa va avea in vedere criteriile generale prev. de art 72 cod pen., respectiv : dispoziţiile pârtii generale ale codului penal, limitele speciale de pedeapsa, persoana inculpatei, gradul de pericol social al faptei, urmând a aplica pedeapsa inchisorii orientata spre minimul special.

Potrivit fisei de cazier judiciar a inculpatului, acesta a mai fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 8 luni aplicata prin sentinţa penala 687/2007 a Judecătoriei Moinesti, definitiva la 14.12.2007 .

Dat fiind ca infracţiunea dedusa judecaţii a fost săvârşită, anterior rămânerii definitive a sentinţei penale sus menţionate, instanţa va aplica

dispoziţiile art 85 cod pen. si va dispune anularea………………………vz.

Minuta.

Aşadar, in cauza nu sunt aplicabile prevederile art 37 lit. a cod pen, asa cum menţionează apărătorul inculpatului, dat fiind ca infracţiunea dedusa judecaţii a fost săvârşită anterior rămânerii definitive a sentinţei

Fata de persoana inculpatului, atitudinea procesuala sincera a acestuia, instanţa va retine circumstanţele atenuante prev. de art 74 lit. c cod pen. urmând a cobori pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art 76 lit. d cod pen.

Totodată, instanţa apreciază ca scopul educativ al pedepsei prev. de art 52 cod pen. poate fi atins si fara executare in regim de detenţie, având in vedere persoana inculpaţilor, care nu prezintă antecedente penale dar si atitudine procesuala sincera a acestora.

In baza art 81 cod pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din doi ani plus pedeapsa ce urmează a fi aplicata prin prezenta, conf. art 82 cod pen.

In baza art 359 cod proc. pen va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art 83 cod pen. care statuează ca in cazul in care va savarsi o noua infracţiune in cursul termenului de încercare, instanţa va revoca suspendarea condiţionată, dispunând executarea pedepsei in întregime.

Sub aspectul laturii civile.

Potrivit raportului de expertiza contabila judiciara de la fl. 53 dosar parchet, prejudiciul creat bugetului de stat prin neinregistrarea in contabilitate a facturii fiscale seria BC ACB nr. 4713212/2004, este in cuantum de 4.414,25 lei, din care TVA plata 1904,86 lei si impozit pe profit 25% 2509,39 lei.

Partea civila a solicitat despăgubiri in suma de 490620,2927 lei, insa nu a dovedit in nici un fel cuantumul acestui prejudiciu, iar asa cum s-a reţinut si in considerentele anterior mentioante, fapta dedusa judecaţii este doar cea prev. de art 9 lit. b din lg. 241/2005 nu si cea prev. de art 4 din acelaşi act normativ, asa incat in cauza nu poate fi vorba de acoperirea unui prejudiciu prin estimare .

Pe cale de consecinţa, in cauza fiind intrunite condiţiile art 14, 346 alin 1 cod proc. pen. coroborat cu art 998 cod civ., privind răspunderea civila delictuala,instanta va obliga inculpatul la plata sumei de 4414,25 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civila statul roman prin ANAF Bucureşti, reprezentat DGFP Bacău.

In baza art 65 cod pen cu referire la art 64 alin 1 lit. c cod pen., cu aplic.art 14 alin 4 cod pen. va interzice inculpatei dreptul de a ocupa funcţia de administrator in cadrul societăţilor comerciale pe o durata de 5 ani.

Va dispune comunicarea către Oficiul National al Registrului Comerţului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti, in termen de 15 zile de la data rămânerii definitive si in forma legalizata, in vederea efectuării menţiunilor necesare in registrul comerţului.

In baza art 191 alin 1 cod proc. pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat in suma de 200 lei, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu.

In baza art 189 cod proc. pen. va dispune avansarea onorariului apărător din oficiu in cuantum de 100 lei, av. Bran V., din fondurile MJ către BA Moinesti.

Etichete:

Evaziune fiscală; aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru fapte comise anterior intrării în vigoare a legii şi aflate în curs de judecată

Prin sentinţa penală nr. 245/16.02.2005 a Judecătoriei Paşcani a fost condamnat inculpatul L.I.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală” prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 Cod penal.

S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal, pe o durată de 1 an.

Pedeapsa a fost suspendată condiţionat conform art. 81 Cod penal pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.

S-a constatat recuperat prejudiciul în valoare de 566.727.272 lei.

S-a reţinut, în esenţă, că inculpatul este administrator al unei societăţi comerciale având ca obiect de activitate exploatarea forestieră, societate ce a fost înfiinţată la data de 01.04.1999, dată la care şi-a început activitatea şi încă de la înfiinţare nu a organizat evidenţa contabilă, iar la 6.06.2001 organele de cercetare penală s-au sesizat că societatea nu a plătit impozit către stat. S-a constatat că inculpatul poseda un număr de 120 chitanţe şi facturi fiscale necontabilizate în perioada 24 decembrie 2000 reprezentând o cifră de afaceri în sumă totală de 1.839.864.514 lei şi că pe aceste chitanţe şi facturi se regăseşte semnătura inculpatului. Respectivele chitanţe şi facturi reprezintă încasarea diferitelor sume de bani cu titlu de chirii sau contravaloarea prelucrării de material lemnos şi a confecţionării de mobilier.

Din procesul-verbal nr. 4923/2001 rezultă că inculpatul nu a evidenţiat în documentele contabile chitanţele şi facturile emise nu a depus nici bilanţurile contabile.

Organele de control financiar au constatat, cu aceeaşi ocazie că prin nedeclararea activităţii desfăşurate de la plata impozitelor pe profit în valoare totală de 124.164.694 lei şi T.V.A.-urile de 129.205.734 lei cauzând părţii civile A.N.A.F. Bucureşti un prejudiciu total de 566.727.272 lei în care au fost incluse şi majorările aferente.

Apelul declarat de procuror a fost admis de Tribunalul Iaşi prin decizia penală nr. 802/31.10.2005, s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi administrată societatea pe durata de 1 an, a fost ridicată măsura asiguratorie constatându-se recuperat prejudiciul în luna octombrie 2004.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.I.N.

Recursul declarat de inculpat şi motivat pe aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 241/2005 privind cauza de nepedepsire şi reducerea pedepsei a fost admis de Curtea de Apel Iaşi.

Sentinţa penală nr. 245/16.02.2005 şi decizia penală nr. 802/31.10.2005 au fost casate integral şi în rejudecare, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b cu referire la art. 10 lit. 1 ind. 1 Cod procedură penală şi art. 10 alin. 1 teza a III-a din Legea nr. 241/2005, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L.I.N. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 1 ind. 3 Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal a aplicat făptuitorului sancţiunea administrativă a amenzii în valoare de 10.000.000 ROL.

S-a decis ca sancţiunea să fie înregistrată în cazierul judiciar conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005.

În pronunţarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

Prima instanţă şi instanţa de apel au reţinut o situaţie de fapt conformă cu probele administrate, probe din care rezultă existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului.

La data de 26 august 2005, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 241/15 iulie 2005, au fost abrogate toate dispoziţiile din Legea nr. 87/1994 şi modificările ulterioare a acestui act pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Prin art. 10 din Legea nr. 241/2005, pentru inculpaţii care acoperă prejudiciul în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen, în funcţie de valoarea prejudiciului, s-a prevăzut posibilitatea reducerii pedepsei, înlocuirii pedepsei închisorii cu amenda, aplicării unei sancţiuni cu caracter administrativ, sancţiune ce se înregistrează în cazierul judiciar.

Modalitatea în care inculpatul recurent a săvârşit fapta de evaziune fiscală, „ascunderea sursei impozabile”, pedepsită în vechea reglementare de art. 12 a fost reluată în Legea nr. 241/2005 în art. 9 alin. 1 lit. a.

Potrivit art. 13 Cod penal, dacă de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei intervine una sau mai multe legi penale, se aplică întotdeauna legea cea mai favorabilă.

Aprecierea de face în funcţie de toate dispoziţiile care uşurează răspunderea penală.

În cauză, faţă de valoare prejudiciului – 566.727.272 lei – valoare care este până la 50.000 EUR, de faptul că acesta a fost recuperat până la primul termen de judecată în recurs sunt incidente dispoziţiile art. 10 lin. 1 teza a III-a din Legea nr. 241/2005.

(Decizia penală nr. 21/03.02.2006)

NOTĂ:

Decizia pronunţată de instanţa de recurs este discutabilă.

Infracţiunea de „evaziune fiscală” în formă continuată a fost comisă în perioada aprilie 1999 – decembrie 2000 şi a fost încadrată juridic în art. 12 din Legea nr. 87/1994.

Prejudiciul cauzat statului a fost recuperat în luna octombrie 2004.

Cauzele de nepedepsire sau de reducerea pedepselor prevăzute prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, sunt aplicabile în condiţiile în care în faza de urmărire penală sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul achitat integral prejudiciul cauzat.

Legea nr. 241/2005 a intrat în vigoare la 30 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv la 26 august 2006.

Referirea la „primul termen de judecată”creează premisele unei discriminări pentru infractorii care au săvârşit infracţiuni de „evaziune fiscală” anterior intrării în vigoare a legii şi pentru care nu a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare. Evident că „primul termen de judecată” se referă la judecata de primă instanţă şi nicidecum în căile de atac.

Potrivit art. 13 Cod penal, infractorul trebuie să beneficieze de legea penală mai favorabilă care se aplică în intervalul cuprins între momentul săvârşirii infracţiunii şi momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Deşi textul în care este inclusă sintagma „până la primul termen de judecată” apare ca fiind neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16(1) din Constituţia României, jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a pronunţat constant în sensul respingerii excepţiei ce vizează art. 10 alin. 1 din Lege nr. 21/2005 (a se vedea: Deciziile Curţii Constituţionale nr. 697/20.12.2005; 285/28.03.2006; 318/18.04.2006; 417/25.05.2006 şi 529/27.06.2006).

Etichete:

EVAZIUNE FISCALA. APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILA

Prin sentinta penala nr. 3441 din 20 decembrie 2004 a Judecatoriei Botosani, inculpatul D.I. a fost condamnat la 5.000.000 de lei amenda, pentru infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 13 din Legea nr. 87/94 cu aplic. art. 13 Cod penal, retinandu-se ca, in perioada martie-mai 2003, in calitate de administrator al SC”Nedeie” SRL Botosani a omis cu buna stiinta sa contabilizeze achizitionarea si vanzarea unor produse, diminuandu-si obligatia de plata a impozitului pe profit si a t.v.a. cu suma de 33.045.045 de lei – suma la care a fost obligat fata de bugetul statului.

Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, prin decizia penala nr. 207 din 4 mai 2005 a Tribunalului Botosani.

Impotriva ambelor hotarari a declarat recurs inculpatul, criticandu-le pentru aceea ca, instantele au facut o eroare grava de fapt cand au retinut existenta infractiunii – motiv de casare prev. de art. 3859 pct. 18 Cod procedura penala, si ca, in subsidiar, ar fi aplicabila Legea nr. 241/2005 ca fiindu-i mai favorabila – motiv de casare prev. de art. 3859 pct. 20 Cod procedura penala.

Prima critica nu este intemeiata.

Inculpatul a pretins ca marfurile care nu au fost contabilizate s-au degradat, fiind aruncate si nu comercializate – facand trimitere la un proces verbal de casare din 31 martie 2003.

Dar, pe langa faptul ca acest proces verbal nu a fost consemnat in scriptele societatii, nici nu a fost adus la cunostinta celor ce au facut controlul din 15 mai 2003 – ceea ce demonstreaza ca a fost conceput ulterior, pentru a se acoperi omisiunea inregistrarii marfurilor in contabilitate.

Al doilea motiv este insa intemeiat.

Cu ordinul de plata nr. 11 din 22 septembrie 2005 (filele 14-15 dosar recurs), inculpatul a facut dovada acoperirii integrale a pagubei.

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/15 iulie 2005, intrata in vigoare la 26 august 2005, daca prejudiciul cauzat prin infractiunea de evaziune fiscala este de pana la 50.000 de euro, in echivalentul monedei nationale, acoperirea integrala a pagubei inlatura raspunderea penala si conduce la aplicarea unei sanctiuni administrative.

Este adevarat ca textul cere ca acoperirea pagubei sa se faca in cursul urmaririi penale sau al judecatii pana la primul termen de judecata.

In speta insa, inculpatul a achitat suma pana la primul termen fixat dupa intrarea in vigoare a legii, chiar daca este in recurs, astfel legea noua fiindu-i favorabila sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Suceava, prin decizia penala nr. 551 din 26.09.2005, a admis recursul, a casat decizia si sentinta, iar in rejudecare a achitat pe inculpat pentru infractiunea de evaziune fiscala, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal, in temeiul art. 10 al. 1 din Legea 241/2005 rap. la art. 181 Cod penal, art. 10 lit. b1 si 11 al. 2 lit. a Cod procedura penala.

Potrivit art. 10 al. 1 din Legea 241/2005 rap. la art. 91 Cod penal, a aplicat inculpatului sanctiunea cu caracter administrativ de 5.000.000 lei vechi amenda.

S-a constatat recuperat prejudiciul.

Etichete: