Top

Individualizarea pedepsei

DOSAR NR.43087/212/2010

JUDECATORIA CONSTANTA

SENTINTA PENALA NR.1416

SEDINTA PUBLICA DIN 20.12.2010

MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT PRIN

PROCUROR: SP

Pe rol judecarea cauzei penal privind pe inculpatul CT, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de talharie prev. de art.211 al.1,2 lit.c Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica din data de 17.12.2010, fiind consemnate in incheierea din acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare cand instanta , avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 20.12.2010 cand,in aceeasi compunere,

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

La data de 24.11.2010, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. 43087/212/2010, rechizitoriul nr. 17982/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului CT, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c C.pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului CT că, la data de 03.11.2010, în jurul orelor 17.15, în timp ce se afla pe aleea din spatele bl. TS 15 I, profitând de imposibilitatea de a se apăra a minorului BE, în vârstă de 8 ani, i-a smuls din mână un telefon mobil marca Samsung Corby, în valoare de 300 lei, prejudiciul material fiind recuperat prin restituire.

În cadrul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate şi ale reprezentantului legal (f. 13, 16 – 17, 19, 21 – 26), înscrisuri (f. 20), procesul verbal de depistare (f. 7), procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă (f. 8 – 12), declaraţiile martorilor (f. 27, 29), precum şi declaraţiile inculpatului (f. 36, 41 – 42, 46 – 47, 57).

În cadrul cercetării judecătoreşti, a fost obţinut cazierul judiciar al inculpatului (f. 29), au fost depuse înscrisuri în circumstanţiere (f. 30 – 33) şi a fost obţinut consimţământul expres al inculpatului în sensul aplicării procedurii prev. de art. 320¹ C.proc.pen., referitoare la judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei (f. 34).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine, în fapt, următoarele:

La data de 03.11.2010, numita BC, reprezentant legal al minorului BE, a sesizat organele de poliţie în legătură cu faptul că, la aceeaşi dată, în jurul orelor 17.15, în timp ce fiul său, în vârstă de 8 ani, se afla în faţa blocului, l-a auzit plângând, aflând de la acesta că un individ necunoscut i-a solicitat să-i arate telefonul mobil, după care i l-a smuls din mână şi a fugit.

Organele de poliţie din cadrul Secţiei 2 s-au deplasat la faţa locului şi au verificat zona, ocazie cu care, pe bdul. Tomis, au observat un tânăr având semnalmentele indicate de reclamantă, individ care, la vederea organelor de poliţie, a încercat să se sustragă, fugind printre bl. TS 14 şi C.

Organele de poliţie au trecut la urmărirea acestuia, reţinându-l şi stabilindu-i identitatea, în persoana inculpatului CT.

La controlul corporal sumar efectuat asupra inculpatului, în buzunarul drept al gecii, a fost găsit un telefon mobil marca Samsung Corby.

Inculpatul a declarat organelor de poliţie că, în cursul după-amiezii, în jurul orelor 17.30, se afla în spatele complexului Dacia, pe bdul. Tomis, ocazie cu care a observat un copil care avea în mână un telefon mobil. Apropiindu-se de copil, i-a cerut să îi arate telefonul, după care i l-a smuls din mână şi a fugit spre bdul. Tomis. Aici, a scos cartela din telefon şi a aruncat-o, s-a mai plimbat pe bulevard, după care a fost reţinut de patrula de poliţie.

Fiind audiat, minorul BE a arătat că inculpatul i-a smuls telefonul din mână şi a fugit, iar la secţia de poliţie l-a recunoscut şi indicat pe inculpatul CT ca fiind autorul faptei.

Totodată, martorul ocular ST, în vârstă de 9 ani, care se juca cu partea vătămată, a susţinut versiunea acesteia referitoare la săvârşirea faptei de către inculpat.

De asemenea, martorul Sava Gigi, cunoscut de către cei 2 copii ca fiind „tatăl lui Mihăiţă” din cartier, a arătat că, în timp ce îşi parca autoturismul în spatele bl. TS 14 I, l-a auzit pe minor plângând şi, aflând ce se întâmplase, a plecat în urmărirea autorului, în direcţia gangului de lângă reprezentanţa Asirom, fără a reuşi să-l identifice. A mai arătat martorul că verificările au fost preluate de organele de poliţie, alertate de mama minorului.

De menţionat că inculpatul a recunoscut, cu sinceritate, săvârşirea faptei în modalitatea expusă anterior (pe fondul consumului de alcool anterior), împrejurare care se coroborează, în sensul art. 69 C.proc.pen., cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală.

Faţă de ansamblul cauzei, este aprecierea instanţei că inculpatul a săvârşit fapta expusă anterior, prevăzută de legea penală, cu forma de vinovăţie cerută de legiuitor, intenţia directă, prevăzând şi urmărind rezultatul produs în urma sustragerii bunului, prin exercitarea de violenţe / smulgere asupra unui minor aflat în imposibilitate de a se apăra (însuşirea pe nedrept, în scopul valorificării), în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie, reţinută în sarcina inculpatului, aceasta constă în activitatea de luare a bunului respectiv, pe nedrept şi fără consimţământul proprietarului, în scopul însuşirii şi folosirii, prin exercitarea de violenţe şi profitând de imposibilitatea de a se apăra a victimei.

Infracţiunea care formează obiectul prezentei cauze s-a consumat în momentul intrării bunului în sfera de stăpânire, folosinţă şi dispoziţie a inculpatului, urmare a violenţei exercitate, moment în care s-a produs şi încălcarea relaţiilor sociale ce vizează proprietatea privată – în principal, şi sănătatea şi integritatea fizică a persoanei – în secundar.

Aşadar, în drept, fapta inculpatului CT care, la data de 03.11.2010, în jurul orelor 17.15, în timp ce se afla pe aleea din spatele bl. TS 15 I, profitând de imposibilitatea de a se apăra a minorului BE, în vârstă de 8 ani, i-a smuls din mână un telefon mobil marca Samsung Corby, în valoare de 300 lei, prejudiciul material fiind recuperat prin restituire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c C.pen.

Fiind dovedită existenţa faptei, elementele constitutive ale infracţiunii, precum şi săvârşirea acesteia de către inculpat, în temeiul art. 345 alin. 2 C.proc.pen., instanţa va dispune condamnarea acestuia.

La stabilirea şi la aplicarea pedepsei, va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen.: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, referitoare la infracţiunea în formă consumată, limitele de pedeapsă – închisoare de la 5 ani la 20 ani, la care se aplică reducerea cu o treime, prev. de art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen., rezultând limite de la 3 ani şi 4 luni la 15 ani şi 4 luni, de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, rezultând din modul de săvârşire, pe timp de seară, în loc public, asupra unei victime minore, creând, astfel, o stare de insecuritate părţii vătămate, aflată în imposibilitate fizică / morală de a se apăra, atât din punctul de vedere al posesiunii bunurilor, cât şi din punctul de vedere al sănătăţii şi integrităţii fizice a acesteia, precum şi persoana infractorului (necunoscut cu antecedente penale, cu domiciliu stabil, cu potenţial de identificare a unui loc de muncă, dar fără ocupaţie şi fără loc de muncă, cercetat pentru o faptă similară în dosarul penal nr. 17168/212/2010 al Judecătoriei Constanţa, asupra victimei SG, de 82 ani).

În condiţiile în care inculpatul nu îşi asuma responsabilitatea propriilor acţiuni, persistând într-o conduită ilicită penală, apreciază că scopul pedepsei, prev. de art. 52 C.pen., poate fi atins numai prin executare efectivă a unei pedepse, în vederea creării unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Ca atare, în baza art. 211 alin. 1, 2 lit. c C.pen. rap. la art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen. va condamna inculpatul CT, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 88 C.pen. va scădea din durata pedepsei aplicate prin prezenta durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 03.11.2010 la zi.

În baza art. 71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a şi lit. b C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 350 C.proc.pen., va menţine starea de arest a inculpatului CT.

Pe latura civilă, va lua act că partea vătămată BE, prin reprezentant legal BS şi BC, nu a formulat pretenţii materiale, prejudiciul material fiind recuperat prin restituirea în natură.

Instanţa arată că, deşi pentru minor nu s-au solicitat, de către reprezentantul legal, şi daune morale, este obligată, în raport de dispoziţiile imperative ale art. 17 alin. 1, 3 C.proc.pen., să se pronunţe asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă nu există constituire de parte civilă. Acest text de lege permite exercitarea din oficiu a acţiunii civile şi face posibilă acordarea de despăgubiri, pentru minori, chiar daca, în fapt, nu s-au solicitat.

Prin fapta săvârşită asupra lui, minorul BE a suferit un prejudiciu nepatrimonial, consecinţă a suferinţelor, traumelor psihice produse. Manoperele exercitate asupra lui, survenite în mod brusc, fără ca minorul să aibă o posibilitate de apărare sau de ripostă faţă de atacul injust şi gratuit, au cauzat, în mod evident, o traumă care se impune a fi compensată prin acordarea de daune morale. Instanţa apreciază, faţă de ansamblul cauzei, că suma de 1.500 lei reprezintă o justă şi o echitabilă reparaţie a prejudiciului moral.

În baza art. 14, art. 17 şi art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. C.civ. obligă inculpatul CT la plata sumei de 1.500 lei către partea civilă BE, prin reprezentant legal BS şi BC, reprezentând daune morale.

Văzând şi prevederile art. 191 alin. 1 C.proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 211 alin. 1, 2 lit. c C.pen. rap. la art. 320¹ alin. 7 C.proc.pen. condamnă inculpatul CT – la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 88 C.pen. scade din durata pedepsei aplicate prin prezenta durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 03.11.2010 la zi.

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a şi lit. b C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 C.proc.pen. menţine starea de arest a inculpatului CT.

Ia act că partea vătămată BE, prin reprezentant legal BS şi BC, nu a formulat pretenţii materiale.

În baza art. 14, art. 17 şi art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. C.civ. obligă inculpatul CT la plata sumei de 1.500 lei către partea civilă BE, prin reprezentant legal BS şi BC, reprezentând daune morale.

Conf. art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20.12.2010.

Tags:

Infractiunea de delapidare, prev. de art.215″, alin.2, Cod penal – Individualizarea pedepsei

DOSAR NR.2913/327/2008

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ NR.47

Şedinţa publică din 10 martie 2009

Prin sentinţa penală nr.1424/16.12.2008 Judecătoria Tulcea a condamnat-o pe inculpata ………, fiica lui ……… şi ………, născută la …….., în ……., cetăţean român, studii medii, căsătorită, domiciliată în …….., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. şi ped. de art.215 (1) al.2 cp, cu aplic. art.74 lit.a şi c, cp.

Prin aceeaşi hotărâre, în tem. art.71 al.2 cp i s-au interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 al.1 teza a – II-a şi lit.b, cp.

Potrivit prev. art.998 c.civil a fost obligată inculpata să plătească părţii civile ………… – Sucursala Judeţeană Constanţa despăgubiri civile în sumă de 230.680,5 lei.

În baza art.191 al.1 cpp, inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 1.720 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Judecătoria Tulcea a reţinut următoarele:

Inculpata îndeplinea la data savarsirii faptei functia de casier ATM in cadrul ……… – Sucursala Constanta, Agenţia Tulcea. Întrucât in aceasta perioada contractase diverse împrumuturi catre cămătari, împrumuturi ce trebuiau restituite, inculpata s-a hotărât sa sustragă din gestiunea sa diverse sume de bani pentru a plati aceste datorii. Astfel, avand in vedere ca in virtutea funcţiei sale avea ca atribuţii de serviciu alimentarea ATM-urilor de pe raza municipiului Tulcea, inculpata a început sa sustragă parte din banii destinaţi alimentarii acestor dispozitive, înscriind totodată in registrele de evidenta sume mai mari decat in realitate.

In faza de urmarire penala, a fost efectuata o expertiza contabila de catre expert ……… (desemnat de catre organul de urmarire penala), la are a participat si expert ……….. (desemnat de catre partea civila ……… – Sucursala Constanta) – filele 118 – 121 dosar urmarire penala. In concluziile raportului efectuat a rezultat ca lipsa din gestiunea inculpatei a fost creata prin sustragerea de sume din casieria unitatii (63.630,50 lei) si prin alimentare cu mai putini bani a casetelor bancomatelor (167.160 lei).

Vinovatia inculpatei este dovedita de declaratiile acesteia din faza de urmărire penala, din nota explicativa data catre conducerea bancii (filele 19 – 23 dosar de urmarire penala), precum si din concluziile cuprinse in raportul de expertiza contabila efectuat in cauza.

Fapta inculpatei ……… care in calitate de casier la ……… – Sucursala Constanta si-a insusit din gestiunea sa suma de 230.790 lei in perioada iulie – august 2006, intruneste elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare in forma calificata, prevazuta de art 2151(2) Cod Penal.

Din fisa de cazier aflata la fila 126 dosar de urmărire penala rezulta ca inculpata ……… nu este cunoscuta cu antecedente penale.

La stabilirea severităţii răspunderii penale, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 din Cod Penal, respectiv limitele de pedeapsa fixate de legiuitor, gradul de pericol social al faptei savarsite, precum si persoana condamnatului. Astfel, având in vedere lipsa antecedentelor penale, precum si atitudinea sa dupa savarsirea faptei, faptul ca s-a prezentat in fata organelor judiciare si ca a recunoscut si a regretat fapta comisa, instanta a retinut în sarcina sa circumstanţele atenuante prevazute de art. 74(a) si (c) Cod Penal.

Prin urmare, in ceea ce priveşte pedeapsa principala, avand in vedere circumstantele atenuante retinute in sarcina sa, precum si faptul ca este casatorita, avand doi copii minori (filele 52 si 53 dosar instanta) si făcând aplicarea disp. art. 76(a) Cod Penal, instanta a condamnat pe inculpata la pedeapsa închisorii coborâta sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinuta in sarcina sa.

In ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, avand in vedere ca fapta savarsita a avut ca urmare consecinţele prevăzute de art. 146 Cod Penal, respectiv o paguba de peste 200.000 de lei, instanta a apreciat ca scopul sancţionator si educativ al pedepsei nu poate fi atins decat prin privarea de libertate a inculpatei. Chiar daca comiterea faptei a avut drept motiv necesitatea achitării unor împrumuturi catre diverşi cămătari care exercitau presiuni asupra sa, instanţa a apreciat că acest aspect nu este suficient pentru a justifica aplicarea unei sancţiuni neprivative de libertate (suspendare condiţionata sau sub supravegherea a pedepsei).

Potrivit art. 71(2) din Codul Penal, condamnarea la pedeapsa inchisorii atrage de drept aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c din codul penal. S-a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege – art. 64(1)(a) teza I, dat fiind natura infracţiunii savarsite de inculpat, împrejurările cauzei, persoana condamnatului in care a fost comisa si consecinţele acesteia, instanta a urmat acestuia doar drepturile prevăzute la art. 64(1)(a) teza II si art. 64(1)(b) si art. 64(c), respectiv dreptul de fi ales in autorităţile publice sau in functiile elective publice si dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autoritatii de stat.

In cauză, ………- Sucursala Judeteana Constanta s-a constituit parte civila cu suma de 230.680,5 lei, reprezentând sumele sustrase de catre inculpata din gestiune pe care o avea in cadrul bancii. Având in vedere ca acest prejudiciu este pe deplin dovedit de concluziile raportului de expertiza contabila efectuat in cauza, instanţa a admis acţiunea civila in temeiul art. 998 Cod Civil si a obligat inculpata la plata sumei anterior menţionate către partea civilă.

Potrivit art. 191(1) din Codul de Procedura Penala, inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat in prezenta cauză.

Împotriva sentinţei penale nr.1424/16.12.2008 a Judecătoriei Tulcea a declarat apel, în termen legal, inculpata ………, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate numai în legătură cu individualizarea pedepsei. În concret apelanta – inculpată a susţinut că , în raport de circumstanţele atenuante reţinute în favoarea sa i s-a aplicat o pedeapsă prea severă, în privinţa cuantumului dar şi a modalităţii de executare. În această ordine de idei s-a susţinut că sinceritatea inculpatei, recunoaşterea faptei, regretul dar şi lipsa antecedentelor penale impuneau aplicarea unei pedepse mai mici ca şi cuantum precum şi suspendarea condiţionată a acesteia prin aplicarea preved. art.81 cp.

Intimata – parte civilă ……..- Sucursala judeţeană Constanţa a solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică întrucât pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată, în sensul că s-a dat eficienţă circumstanţelor atenuante coborându-se cuantumul pedepsei, cu mult sub limita minimă prevăzută de lege. Totodată, în privinţa modalităţii de executare a pedepsei a arătat că, prin prejudiciul deosebit de mare, fapta inculpatei a avut consecinţe deosebit de grave conform art.146 cp, iar împrejurarea că, din anul 2006 şi până în prezent inculpata nu a achitat nicio sumă pentru acoperirea prejudiciului, justifică pe deplin executarea pedepsei în regim de detenţie.

Examinând cauza, în raport de probatoriul administrat, de criticile din apelul inculpatei, cât şi din oficiu, tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru următoarele considerente:

Probatoriul administrat în cauză a făcut dovada că inculpata, în calitatea sa de casier a prejudiciat patrimoniul ……… Tulcea, prin sustrageri din propria gestiune a unor sume de bani şi prin alimentarea bancomatelor cu sume mai mici, valoarea totală a prejudiciului fiind, conform expertizei contabile efectuată în cauză, de 230.680,5 lei.

Potrivit preved. art.146 cp, dacă o faptă penală cauzează o pagubă materială mai mare de 200.000 lei, respectiva faptă se consideră că a produs consecinţe deosebit de grave.

În speţă, prejudiciul fiind de peste 200.000 lei, rezultă că fapta inculpatei a produs consecinţe deosebit de grave părţii civile ……… Tulcea.

În altă ordine de idei, dacă se are în vedere că limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei (215 (1) al.2 cp) este de 10 ani închisoare iar ca efect al circumstanţelor atenuante, inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă de numai 3 ani închisoare, nu se poate susţine cu temei că pedeapsa este excesivă în privinţa cuantumului.

Având în vedere consecinţele deosebit de grave ale faptei săvârşită de inculpată dar şi împrejurarea că de la începutul procesului penal şi până în prezent, aceasta nu a depus nicio diligenţă pentru a acoperi prejudiciul cauzat, tribunalul apreciază că, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie, numai astfel putându-se asigura reeducarea inculpatei.

Examinând din oficiu hotărârea atacată, tribunalul a constatat că, potrivit prev. art.215 (1) al.2 cp, inculpatei i se putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe care însă instanţa de fond nu a făcut-o, însă această situaţie nu poate fi remediată în apelul inculpatei, pentru că ar fi încălcat principiul “non reformaţio in pejus”.

Constatându-se că nu există alte motive de reformare a hotărârii atacate, aceasta va fi menţinută ca legală şi temeinică.

Urmare faptului că apelul va fi respins, inculpata-apelantă va fi obligată să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 240 lei.

Întrucât inculpata-apelantă a beneficiat de apărător din oficiu, onorariul cuvenit acestuia din urmă, în sumă de 200 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de avocaţi Tulcea, pentru avocat …………..

Tags:

Individualizarea pedepsei

Dosar nr. 1667/327/2008

SENTINŢA PENALĂ NR.

.

I. Situatia de fapt

4. In seara zilei de 10.05.2007, inculpatii minori (…) si (…) se aflau in comuna Mihail Kogalniceanu, impreuna cu mai multi prieteni (printre care si (…) si (…)). In timp ce se aflau la locuinta numitului Nenisca Sorin, unchiul inculpatului (…), cei doi s-au hotarat sa patrunda in locuinta partii civile (…), locuinta despre care stiau ca este nelocuita in timpul saptamanii.

5. In acest sens, au patruns in curte prin escaladarea gardului, apoi au patruns printr-o gaura in podul casei. Au spart tavanul casei cu piciorul, prin locul creat ajungand in interior. Dintr-o incapere a casei au sustras 4 sticle de tuica si 6 de vin, bunuri ce le-au pus intr-un sac de rafie, parasind apoi imobilul prin aceeasi modalitate prin care patrunsesera, revenind la locuinta lui Nenisca Sorin.

6. Ulterior, la data de 12.05.2007, cei doi inculpati, insotiti de (…) si (…) s-au reintors in imobilul proprietatea partii civile (…), unde au dormit in timpul noptii.

7. In ziua de 13.05.2007, dupa ce au mancat si au consumat bauturi alcoolice, cei patru au ramas in casa pana in jurul 17.00, cand cei doi inculpati au inceput sa provoace distrugeri ale mobilierului: o soba, o damigeana, geamuri de la usi si ferestre, doua paturi, un scaun, o masa de 12 persoane, un bufet, instalatia electrica. De asemenea, pentru a iesi din casa, au scos din tencuiala fereastra de la bucatarie, in acel moment fiind vazuti de catre martora (…).

8. Vinovatia celor doi inculpati este dovedita de declaratiile date de catre acestia in faza de urmarire penala si in fata instantei de judecata, dar si de declaratiile date in cauza de catre martorii (…) si (…), precum si cele date de catre (…) si (…) in faza de urmarire penala, cand acestea au avut calitatea de invinuite.

II. Incadrarea juridica

9. Fapta inculpatului minor (…) care in data de 11.05.2007, pe timp de noapte, prin efractie si impreuna cu inculpatul (…) a sustras un numar de 10 sticle de bautura din locuinta partii vatamate/parte civila (…) intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prevazute si pedepsite de art. 208(1) – 209(1)(a)(g) si (i) Cod Penal cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod Penal.

10. Fapta inculpatului minor (…) care in ziua de 13.05.2007 a distrus diverse bunuri din locuinta partii vatamate/parte civila (…), intruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere, prevazuta de art. 217(1) Cod Penal cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod Penal.

11. Fapta inculpatului minor (…) care in data de 11.05.2007, pe timp de noapte, prin efractie si impreuna cu inculpatul (…) a sustras un numar de 10 sticle de bautura din locuinta partii vatamate/parte civila (…) intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prevazute si pedepsite de art. 208(1) – 209(1)(a)(g) si (i) Cod Penal cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod Penal.

12. Fapta inculpatului minor (…) care in ziua de 13.05.2007 a distrus diverse bunuri din locuinta partii vatamate/parte civila (…), intruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere, prevazuta de art. 217(1) Cod Penal cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod Penal.

III. Antecedente penale

13. Din fisa de cazier aflata la fila 50 dosar de urmarire penala rezulta ca inculpatului (…) i s-a aplicat anterior prin sent. pen. Nr. 68/2008 a Judecatoriei Babadag masura educativa a libertatii supravegheate, pentru savarsirea unei infractiuni de lovire si alte violente, prevazuta si pedepsita de art. 180(1) Cod Penal.

14. La stabilirea gravitatii raspunderii penale, instanta va avea criteriile de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 din Cod Penal, respectiv limitele de pedeapsa fixate de legiuitor, gradul de pericol social al faptei savarsite, precum si persoana inculpatilor, caracterizare ce rezulta din referatele de evaluare intocmite in cauza de catre Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Tulcea (filele 24 – 27 si 45 – 48 dosar de urmarire penala).

15. Avand in vedere aceste aspecte, pentru infractiunile savarsite, in ceea ce priveste pedeapsa principala, instanta urmeaza a condamna pe inculpati cu pedepse orientate catre minimul special prevazut de lege pentru fiecare din infractiunile retinute in sarcina lor.

16. De asemenea, avand in vedere ca infractiunile se afla in concurs, se va aplica pedeapsa cea mai grea, la care nu se va adauga vreun spor, potrivit art. 34(1)(b) Cod Penal.

17. In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, in ceea ce il priveste pe inculpatul (…), avand in vedere ca inculpatul nu este la primul impact cu legea penala si avand in vedere si concluziile referatului de evaluare, instanta apreciaza ca scopul pedepsei ce i se va aplica poate fi atins doar prin privarea acestuia de libertate.

18. In ceea ce il priveste pe inculpatul (…), instanta apreciaza ca scopul pedepsei ce i se va aplica poate fi atins si fara privarea acestuia de libertate, urmand sa dispuna suspendarea executarii pedepsei sub control, potrivit disp art. 1101 si urmatoarele din Codul Penal.

19. Potrivit art. 71(2) din Codul Penal, condamnarea la pedeapsa inchisorii atrage de drept aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c din codul penal. Se apreciaza ca in cauza nu se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege – art. 64(1)(a) teza I, dat fiind natura si gravitatea infractiunii savarsite de inculpat, imprejurarile cauzei, persoana condamnatului in care a fost comisa si consecintele acesteia, instanta urmand a interzice celor doi inculpati doar drepturile prevazute la art. 64(1)(a) teza II si art. 64(1)(b) si art. 64(c), respectiv dreptul de fi ales in autoritatile publice sau in functiile elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.

20. Avand in vedere ca in privinta pedepsei principale va dispune suspendarea conditionata a executarii urmeaza a se suspenda si executarea pedepselor accesorii conform art. 71(5) din Codul Penal.

21. Pe durata termenului de incercare, inculpatul va trebui sa se supuna masurilor de supraveghere aratate la art. 863(1) Cod Penal, nerespectarea acestora atragand posibilitatea revocarii suspendarii pedepsei.

Latura civila

22. In ceea ce priveste actiunea civila, in cauza partea vatamata (…) s-a constituit parte civila cu suma de 15.000 lei, reprezentand contravaloarea distrugerilor provocate in imobilul sau.

23. Desi in privinta intinderii prejudiciului nu s-au administrat probe care sa demonstreze cuantumul exact al acestuia, totusi este indubitabil ca acesta exista si prin urmare, avand in vedere materialul probator administrat in cauza, instanta apreciaza ca suma de 9000 de lei constituie o reparare echitabila si suficienta a pagubelor create de catre cei doi inculpati in imobilul partii vatamate/parte civila.

24. Pentru aceste motive, cei doi inculpati vor fi obligati in solidar cu partile responsabile civilmente la plata sumei de 9000 de lei, reprezentand daune materiale.

Cheltuieli judiciare

25. Potrivit art. 191(1) Cod de Procedura Penala, cei doi inculpati urmeaza a fi obligati si la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat, cheltuieli ce vor fi stabilite in solidar cu partile responsabile civilmente, conform art. 191(3) Cod de Procedura Penala.

26. Totodata, inculpatii, in solidar cu partile responsabile civilmente, urmeaza a fi obligati si plata cheltuielilor judiciare facute de partea vatamata/parte civila (…) (onorariu avocat ales).

27. In ultimul rand, instanta va dispune si plata onorariilor apărătorilor din oficiu de la urmarirea penala si din faza de judecata, onorarii ce vor fi virate din fondurile Ministerului Justitiei in contul Baroului de Avocati Tulcea.

Tags:

Individualizarea pedepsei in situatia retinerii starii de recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit b cod penal.

Drept Penal: Individualizarea pedepsei in situatia retinerii starii de

recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit b cod penal.

Dosar nr 1635/324/2008

Prin decizia penală nr. 226/ 11.05.2009 a T r i b u n a l u l ui Galati

S-a hotarat:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P G C- – împotriva

sentinţei penale nr. 397/07.08.2008 pronunţată de Judecătoria Tecuci în dosarul

nr 1635/324/2008 .

Potrivit art. 189 C.pr.pen. onorariul apărător din oficiu în sumă de 200 lei

va fi avansat BA Galaţi din fondul Ministerului Justiţiei , urmând a fi inclus în

cuantumul cheltuielilor judiciare către stat .

În baza art. 192 al .2 C.pr.pen. obligă pe inculpatul P G C la plata sumei de

300 lei , cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

In motivarea deciziei s-au retinut urmatoarele:

Prin sentinţa penală nr. 397/07.08.2008 pronunţată de Judecătoria Tecuci în

dosarul nr. 1635/324/2008 a fost condamnat inculpatul P GC

la 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 A .1- 209 A .1 lit. g şi i Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37

lit.b C.p.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit.a teza II şi lit. b C.p.

Conform disp. art. 14 C.p.p. s-a luat act că partea vătămată F G nu a

solicitat despăgubiri pentru prejudiciul suferit .

Conform disp. art. 118 lit.e C.p. s-a confiscat în folosul statului, de la

inculpat 10 găini şi un ceaun, în valoare de 400 lei, sau contravaloarea bunurilor

menţionate .

Conform disp. art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpat să plătească statului

cu titlu de cheltuieli judiciare 160 lei din care 100 lei reprezintă onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, avansat Biroului de Avocaţi Tecuci din fondul

Ministerului Justiţiei .

Pentru a pronunţa această sentinţă penală , prima instanţă a reţinut

următoarele:

Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă judecătoria Tecuci, judeţul Galaţi

nr. 666/P/2008 a fost trimis în judecată inculpatul P G-C pentru comiterea

infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 A .1-209 A .1 lit.g şi i din codul

penal.

În noaptea de 19/20.03.2008 inculpatul P G- C a pătruns prin escaladarea

gardului în curtea părţii vătămate F G din comuna G, judeţul Galaţi şi i-a sustras 10

găini şi un ceaun din aluminiu cu capacitatea de 50 litri .

O parte din găini, respectiv 4 le-a dus la locuinaţa sa iar alte 6 găini au

fost decapitate şi puse în ceaunul sustras .

Inculpatul a fost surprins de martorul A M-A, care lucra ca paznic de

noapte la Primăria G, în timp ce escalada gardul pentru a ieşi din curtea părţii

vătămate cu bunurile furate.

Fiind surprins, inculpatul a abandonat ceaunul cu cele şase găini decapitate.

A doua zi dimineaţă martorul A M-A a anunţat-o pe partea vătămată F G,

căreia i-a spus că l-a văzut pe inculpatul P G-C ieşind din curtea locuinţei sale

cu găinile sustrase.

Şi martorul G S-A a declarat că l-a văzut în acea noapte pe inculpatul P G-

C plecând de acasă şi că, după un timp l-a văzut întorcându-se şi a auzit

zgomote făcute de găini şi atunci inculpatul i-a cerut să tacă din gură.

Inculpatul a fost audiat o singură dată în faza actelor premnergătoare când

i s-a adus la cunoştinţă învinuirea, însă a negat comiterea faptei.

După audiere, inculpatul a plecat în Italia.

S-a reţinut de către prima instanţă că vinovăţia inculpatului este dovedită

cu declaraţia părţii vătămate, planşă foto, declaraţiile martorilor, actele de

cercetare.

Instanţa de fond a reţinut că ,în drept, fapta inculpatului P G-C de a

părtrunde prin escaladare , pe timp de noapte, în curtea părţii vătămate F G şi de a

sustrage 10 găini şi un ceaun, bunuri în valoare de 400 lei, constituie infracţiunea

de furt calificat prevăzută de art. 208 A.1 – 209 A1 lit. g şi i din Codul penal.

Inculpatul a mai fost condamnat, ultima condamnare fiind de 1,6 ani

închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 9 din 15.02.2004 a Curţii de Apel Galaţi

.

Instanţa de fond a reţinut că inculaptul a fost arestat în 30.04.2004 şi

liberat condiţionat în 12.04.2005,astfel încânt se află în stare de recidivă

prevăzută de art. 37 lit.b C.p., împrejurare în care sancţiunea ce i s-a aplicat în

raport şi de prevederile art. 72 C.p. a fost cu privare de libertate, interzicându-

i-se drepturile prev. de art. 64 lit a teza II şi lit. B Cod penal.

Conform disp. art. 1 C.p.p. se s-a lua act că partea vătămată F G nu solicită

despăgubiri.

În conformitate cu disp. art.118 lit. 1 C.p. s-a dispus confiscarea în folosul

statului de la inculpat 10 găini şi un ceaun, în valoare de 400 lei sau contravaloarea

bunurilor menţionate .

Împotriva acestei sentinţe penale ,în termen legal a declarat apel inculpatul

P G C , apreciind-o ca nelegală şi netemeinică .

A solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeaşi instanţă – Judecătoria Tecuci , întrucât nu a fost legal citat

la judecarea cauzei în fond .În susţinerea acestei cereri a arătat că ,astfel cum

rezultă din procesul-verbal întocmit în faza de urmărire penală ( f. 29 dosar u.p.) ,

era plecat în Italia pentru căutarea unui loc de muncă, situaţie în care , instanţa

de fond trebuia să dispună citarea sa şi prin afişare la uşa consiliului local de la

locul săvârşirii faptei.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului şi, în rejudecare redozarea

pedepsei aplicate de către instanţa de fond –pedeapsa apreciată ca fiind prea

mare raportat la obiectul infracţiunii şi la faptul că , în cauză , partea vătămată

nu a solicitat despăgubiri .

Apelul declarat este nefondat.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate , dar şi din oficiu , în

limitele prev. de art. 371 al .2 C.pr.pen. , tribunalul constată că prima instanţă a

pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

Susţinerile apelantului inculpat referitoare la nelegala citare la instanţa de

fond sunt nefondate.

Din procesul-verbal întocmit în faza de urmărire penală la data de

12.04,.2008 ( f. 29 dosar u.p. ) , rezultă că la domiciliul inculpatului a fost găsită

mama acestuia – numita P L , care a declarat că inculpatul a plecat în Italia de

aproximativ o săptămână pentru a căuta un loc de muncă , şi nu poate preciza

când va reveni.

La instanţa de fond , inculpatul a fost legal citat, la domiciliu , semnând

personal citaţia ( f. 5 dosar fond ) , însă nu s-a prezentat în instanţă . Raportat la

situaţia expusă , urmează a constata că în cauză inculpatul a fost legal citat la

instanţa de fond însă nu s-a prezentat , nefiind îndeplinite condiţiile pentru a se

dispune citarea sa conform art. 177 al .4 C.pr.pen.

Inculpatul , deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat nici în apel pentru a

putea fi audiat , având în vedere disp .art. 378 al. 1 1 C.pr.pen. ( acte de căutare –

f. 18,26-29,34,59, dosar apel )

Urmează a constata că instanţa de fond , analizând temeinic probele

administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale , cât şi în faza de cercetare

judecătorească , a stabilit o corectă situaţie de fapt, dând faptei reţinute în

sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătore.

De asemenea, a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal ,a

pedepsei accesorii conform criteriilor prev. de art. 71 al .3 C.penal , precum şi a

modalităţii de executare a acesteia (ţinând cont de incidenţa în cauză a disp .art.

37 lit. b C.penal ).

În cauză nu vor putea fi reţinute circumstanţe atenuante în favoarea

inculpatului şi pe cale de consecinţă , nu se va putea reduce pedeapsa aplicată de

către prima instanţă ,având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite ,

urmarea produsă , perseverenţa infracţională a inculpatului ( fiind anterior

condamnat de două ori, pedeapsa aplicată prin a doua sentinţă penală de

condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie fiind executată în

regim de detenţie ) dar şi atitudinea acestuia avută pe parcursul procesului penal –

inculpatul sustrăgându-se atât în faza de urmărire penală , cât şi ulterior de la

judecarea în primă instanţă şi în apel , deşi avea cunoştinţă de proces astfel cum

s-a arătat în considerentele anterior expuse.

Tags:

INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI. CIRCUMSTANŢE ATENUANTE

Inculpatul A.C., a fost condamnat prin sentinţa penală nr.457 din 2.12.2003 a Tribunalului Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. şi ped. de art.174 C.p, cu aplicarea art.37 lit.b, art.74 al.ultim. şi art.76 alin.2 C.p., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b C.p.

S-a reţinut că la data de 27.04.2003 în jurul orei 21:00 victima H.A. a fost agresată în aproprierea unei şcoli de inculpat şi fraţii acestuia. După care victima a ripostat, luând o scândură din gard. Persoanele agresate au fugit, iar partea vătămată urmărindu-le, a fost atrasă apoi în curtea familiei inculpatului iar aici făptuitorul a lovit victima cu un târnăcop în cap, în urma căreia a decedat.

Apelul declarat de parchet a fost admis, au fost înlăturate circumstanţele atenuante acordate în favoarea inculpatului iar pedeapsa a fost majorată de la 7 ani închisoare, la 10 ani închisoare.

Instanţa de control judiciar a avut în vedere faptul că Tribunalul Bacău a motivat acordarea circumstanţelor atenuante, prin faptul că inculpatul a fost sincer şi a regretat fapta comisă, dar aceste circumstanţe nu i se cuveneau, având în vedere că anterior cele în cauză mai suferise rigorile legii penale şi nu s-a îndreptat, fiind şi recidivist în condiţiile artr.37 lit.b Cod penal.

Tags:

Individualizarea judiciară a pedepselor. Pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege [art. 64 alin. 1 lit. a), teza I]

Tip: Decizie
Nr./Dată: 910 (01.10.2009)
Autor: Curtea de Apel Timisoara

Individualizarea judiciară a pedepselor. Pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege [art. 64 alin. 1 lit. a), teza I]

C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a), art. 71 art. 72

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale – Protocolul nr. 1, art. 3

CEDO, cauza Hirst vs. Marea Britanie

Conform art. 71 alin. (2) C. pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

Totuşi, în privinţa pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza Hirst contra Marii Britanii, pronunţată la 30 martie 2004, că o interdicţie absolută de a vota impusă tuturor deţinuţilor nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Primul Protocol al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, întrucât nu există o legătură între interdicţia votului şi prevenirea infracţiunilor sau scopul reinserţiei sociale a infractorilor. În acord cu jurisprudenţa CEDO, Curtea de Apel Timişoara consideră că faţă de infracţiunea săvârşită de inculpaţi şi anume infracţiunea de ucidere din culpă, nu se impune condamnarea acestora la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului electoral de a alege.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, decizia penală nr. 910 din 1 octombrie 2009

Prin sentinţa penală nr. 47 din 6 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 2439/290/2006, Judecătoria Reşiţa, în baza art. 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat pe inculpatul I.I. la 1(un) an şi 6 (şase) luni închisoare; în baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) – c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit în conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.; în baza art. 71 alin. (4) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii; în baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a reţinut următoarele:

În data de 16 iulie 2004, în jurul orei 7,00, autotractorul Mercedes-Benz Actros cu semiremorcă basculantă a fost condus de inculpatul I.I. pe DJ 89 în direcţia Târnova – Soceni. Când a ajuns la intersecţia cu DN 58, inculpatul a iniţiat o manevră de virare la dreapta către Brebu. În acea perioadă DN 58 se afla în lucrări de reabilitare a îmbrăcăminţii asfaltice, fiind turnat strat nou de asfalt pe o parte din lăţimea totală de 10,2 m, pe care o avea suprafaţa carosabilă în zona intersecţiei. Partea pe care nu se turnase încă asfalt nou era poziţionată în plan transversal pe dreapta raportat la direcţia Caransebeş-Reşiţa, diferenţa de nivel dintre cele două suprafeţe ale carosabilului fiind de cca. 10 cm.

Datorită gabaritului mare al autotractorului, pe parcursul evoluţiei sale în viraj acesta a depăşit axa mediană a drumului naţional, pătrunzând în interiorul sensului de deplasare Caransebeş – Reşiţa cu aproximativ 0,25 m.

În acel moment în direcţia Caransebeş – Reşiţa a circulat automobilul mixt Dacia, condus de inculpata V.V.R. După parcurgerea unui segment de drum în pantă şi în curbă la dreapta, când a observat poziţia autotractorului în planul carosabilului, inculpata a acţionat sistemul de frânare şi a efectuat o manevră de virare către dreapta, autovehiculul a intrând în derapaj, ieşind de pe zona nou asfaltată şi evoluând pe cea alăturată. Ulterior, inculpata a manevrat către stânga astfel că autovehiculul Dacia a traversat pe o direcţie oblică suprafaţa carosabilă a DN 58 spre marginea din stânga a acestuia, după care inculpata a virat iarăşi la dreapta, automobilul a mai evoluat cca. 26 m pe planul longitudinal al drumului, răsturnându-se pe partea dreaptă şi revenind pe roţi.

Pe parcursul deplasării, autovehiculul Dacia, în momentele când a ajuns în zona marginii din stânga a carosabilului a lovit cu partea stângă victima P.M., care a fost proiectată pe acostamentul sensului Reşiţa – Caransebeş. Victima P.M. a fost transportată de urgenţă la Spitalul Judeţean Reşiţa unde a fost diagnosticată ca având o stare generală gravă, fiind în comă de gradul II, iar la data de 25.07.2004 a decedat.

Conform raportului medico-legal întocmit, s-a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi s-a produs din cauza insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă hemoragiei meningo-cerebrale în cadrul unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral acut deschis şi traumatism toraco-pulmonar.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului I.I. de a nu respecta regulile de circulaţie privind depăşirea axului drumului declanşând o stare de pericol pentru inculpata V.V.R., prin pătrunderea pe partea stângă a carosabilului în condiţiile în care din sens opus circula automobilul Dacia, având ca şi consecinţă decesul victimei P.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut că dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice nerespectate de către inculpat sunt prevăzute de art. 78 şi art. 135 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

În ceea ce priveşte, fapta inculpatei V.V.R., de a nu respecta regulile de circulaţie privind adaptarea vitezei la condiţiile de drum, acţionând sistemul de frânare şi efectuând mai multe manevre de virare către dreapta şi stânga, autovehiculul intrând în derapaj, iar în momentele când a ajuns în zona marginii din stânga a carosabilului a lovit cu partea stângă victima P.M., care a decedat, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut că dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice nerespectate de către inculpată sunt prevăzute de art. 48 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză, să o adapteze condiţiilor de drum şi să reducă viteza în curbe periculoase şi lipsite de vizibilitate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, conform dispoziţiilor art. 362 – 363 C.proc.pen., inculpaţii I.I. şi V.V.R.

Inculpata V.V.R. a criticat sentinţa apelată, pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând, ca în urma admiterii de probe în apel, să se desfiinţeze sentinţa în ceea ce priveşte condamnarea sa şi admiterea acţiunii civile faţă de ea şi rejudecând să fie achitată de orice penalitate în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. ori să se reţină ca aplicabile dispoziţiile art. 47 C. pen.

Inculpatul I.I. a solicitat admiterea apelului său, desfiinţarea în tot a sentinţei şi achitarea sa conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 29 din 03.04.2009, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 2439/290/2006, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.I. V.V.R., împotriva sentinţei penale nr. 47/06.02.2008, pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. 2439/290/2006.

Împotriva deciziei penale nr. 29/A/03.04.2009 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 2439/290/2006 din 26.03.2008 au declarat recurs în termenul legal inculpaţii V.V.R. (la data de 08.04.2009) şi I.I. (la data de 13.04.2009 – data ştampilei poştei), înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală sub nr. 2439/290/2006 din 05.05.2009.

În recursul său, inculpata V.V.R. a solicitat casarea deciziei, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. cu aplic. art. 47 C. pen. şi respingerea acţiunii civile faţă de ea.

În recursul său, motivat printr-un memoriu separat, inculpatul I.I. a solicitat modificarea în tot a deciziei şi a sentinţei, în sensul achitării sale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a celor analizate din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat că recursurile inculpaţilor sunt fondate sub aspectul aplicării de către prima instanţă a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Din probele administrate reiese, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul şi inculpata au avut o culpă comună în producerea accidentului rutier.

Inculpatul a virat la dreapta şi a intrat pe drumul cu prioritate, extremitatea stânga faţă a cabinei depăşind axul imaginar al drumului şi creând astfel o stare de pericol pentru inculpata care circula în sensul opus de mers. Inculpatul a încălcat astfel dispoziţiile art. 47 din OUG nr. 195/2002 (în forma în vigoare la data accidentului – conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între ei o distanţă laterală suficientă şi, la nevoie, să circule cât mai aproape de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului lor de circulaţie), precum şi ale art. 1 (participanţii la trafic trebuie să se comporte pe drumul public astfel încât să nu constituie un pericol sau un obstacol pentru circulaţia rutieră), art. 153 alin. (1) (la întâlnirea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligaţi să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile, în sensul lor de mers) şi art. 166 alin. (2) (are prioritate vehiculul care circulă pe un drum public pe care este instalat indicatorul cu semnificaţia „Drum cu prioritate”) din HG nr. 85/2003 (în vigoare la data accidentului).

Recursurile inculpaţilor sunt fondate însă sub aspectul aplicării lor de către prima instanţă a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Conform art. 71 alin. (2) C.pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.

Aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. se impune, întrucât la săvârşirea infracţiunii inculpaţii s-au folosit de o activitate desfăşurată de ei, respectiv de conducători auto.

În privinţa pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. (1) teza I C. pen., în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicţie absolută de a vota impusă tuturor deţinuţilor nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, întrucât nu există o legătură între interdicţia votului şi prevenirea infracţiunilor sau scopul reinserţiei sociale a infractorilor. Dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este nelimitată. Restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte. O restricţie generală, automată şi nediferenţiată, la un drept consacrat de Convenţie şi care are o importanţă crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea şi este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei.

În cauza de faţă, instanţa de recurs consideră că faţă de infracţiunea săvârşită de inculpaţi (ucidere din culpă) nu se impune a se aplica acestora pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege. Chiar dacă rezultatul produs a constat în moartea unei persoane, aceasta a intervenit datorită culpei făptuitorilor, forma mai uşoară a vinovăţiei, inculpaţii fie neprevăzând rezultatul faptei lor, deşi trebuiau şi puteau să-l prevadă, fie prevăzând rezultatul faptei lor, fără să-l accepte, socotind fără temei că el nu se va produce.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. au fost admise recursurile declarate de inculpaţii V.V.R. şi I.I. împotriva deciziei penale nr. 29/A/03.04.2009 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 2439/290/2006 din 26.03.2008, au fost casate decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 47/06.02.2008 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. 2439/05.05.2006, cu privire la pedeapsa accesorie, şi, rejudecându-se cauza în latura penală, a fost înlăturată interzicerea exercitării dreptului de a alege prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Tags: ,

Furt calificat – individualizare pedepsei – latura civila

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr.2931/R/88/2008
DECIZIA PENALĂ NR.52
Şedinţa publică din 07 aprilie 2009

Asupra apelului penal de faţă,

Prin sentinţa penală nr. 117/9 iulie 2008, Judecătoria Babadag – judeţ Tulcea a condamnat pe inculpatul (…), la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea a 4 (patru) infracţiuni, una de furt calificat şi trei prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 5 ani, pe durata termenului de încercare inculpatul fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86 3) Cod penal; i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864) şi art. 865) Cod penal; i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal; executarea pedepsei accesorii fiind suspendată în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal; a fost admisă în parte acţiunea civilă, fiind obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă; a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

In ziua de 8 martie 2008, inculpatul s-a deplasat cu colegul său de muncă …., acesta conducând autoturismul marca FORD cu nr. (…), din municipiul Sibiu către municipiul Tulcea, pentru a efectua o lucrare, cei doi fiind angajaţi ai societăţii S.C. (…) S.R.L. Sibiu. După amiază, în jurul orelor 14,00, cei doi au mers la locuinţa părinţilor inculpatului din oraşul Babadag, strada (…) nr. 25, iar (…) a parcat maşina pe stradă în faţa imobilului într-un refugiu, după care l-a încuiat şi a pus alarma.

Ajuns acasă, inculpatul a mâncat şi a băut câteva pahare cu vin, iar în jurul orelor 21,30 colegul său, …., a lăsat cheile de la maşină în bucătărie şi a mers în sufragerie să se culce.

După 10 minute, inculpatul a luat cheile de la maşină, fără să fi anunţat şoferul şi a pornit autoturismul cu intenţia de a se plimba prin oraş.

A condus până la barul …, unde a consumat o bere şi apoi a rulat cu autoturismul până la discoteca …, unde a mai consumat o bere. In jurul orelor 1,00 a plecat de la discotecă cu autoturismul pe strada ….., după care a virat la stânga, intrând pe strada Republicii. Deoarece avea farurile stinse, a fost reperat de un echipaj de poliţie, care a plecat după acesta, punând girofarurile în funcţiune. Inculpatul a virat la dreapta, pe strada Pavel Gheorghe, oprind în dreptul bibliotecii. La controlul efectuat, s-a constatat că acesta nu poseda permis de conducere şi fiind testat cu aparatul etilotest Drager, la ora 1,19 rezultatul a fost de 1,05 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Faţă de acest aspect, inculpatul a fost condus la Spitalul Babadag, unde i s-au recoltat probe biologice de sânge.

Intrucât inculpatul a declarat că era angajat al S.C. (…) S.R.L., societate deţinătoare a autoturismului – organele de cercetare nu au putut constata în acel moment că autoturismul fusese furat.

La prima probă luată, la ora 1,50, cantitatea de alcool a fost de 2 gr%0, iar la proba II, recoltată la ora 2,50 a reieşit o alcoolemie de 1,80 gr. %0, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 167-168/C din 13 martie 2008 eliberat de Serviciul Medico-Legal Tulcea.

In aceeaşi noapte, inculpatul a mers la locul unde parcase maşina, a urcat la volan şi a rulat pe DN 22, până în comuna Baia, mergând la discotecă. In jurul orelor 4,00 dimineaţa inculpatul se întorcea cu maşina pe DN 22 spre Babadag şi ajungând în zona de intrare în pădure la km 222+3 întrucât era ceaţă densă, fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice, a pierdut controlul volanului, a derapat în partea dreaptă, rupând un copac şi un indicator. A mai rulat circa 100 metri pe şosea, dar întrucât rezervorul s-a spart în urma accidentului, combustibilul s-a scurs, autovehiculul oprindu-se.

In urma impactului, autoturismul a fost avariat, iar inculpatul a încuiat maşina, a parcat-o pe şosea şi a plecat pe jos spre Babadag, iar de la popasul Doi Iepuraşi a mers cu un microbuz transport persoane până în Babadag, fără să fi anunţat organele de poliţie. Ajungând acasă, le-a relatat părinţilor cele întâmplate cât şi lui (…), după care s-au deplasat toţi la locul unde lăsase maşina, însă la faţa locului era deja un echipaj de poliţie.

In cauză a fost efectuată o constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică, iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 85276 din 19 martie 2008 a conchis că urmele papilare ilustrate pe fişa cazului, ridicate cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei au fost create de degetele mare şi mijlociu, respectiv zona digito-palmară de la mâna stângă a numitului Şeitan Marian Aurelian.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut faptele săvârşite, iar martorul (…) a învederat că nu i-a încredinţat inculpatului conducerea autoturismului, acesta luând autoturismul fără consimţământul său.

Din adresa nr. 1457115/18 martie 2008 a Serviciului Public Comunitar, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Inmatricularea Vehiculelor a rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului a rezultat din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a faptelor, procesul verbal de cercetare la faţa locului, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor, adresa nr. 1457115 din 18 martie 2008 a Serviciului Public Comunitar – Direcţia Regim Permise de Conducere şi Inmatricularea Vehiculelor, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.

Din analiza cazierului judiciar al inculpatului s-a constatat că acesta a suferit o condamnare de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, fiind condamnat prin Sentinţa penală nr. 154 din 9 iulie 2003 a Judecătoriei Babadag – judeţ Tulcea, în cauză fiind îndeplinit termenul de încercare dispus prin sus menţionata sentinţă penală.

Este de subliniat că, în cauză, a intervenit reabilitarea de drept a inculpatului pentru această condamnare.

Reţinând calificarea juridică dată faptelor prin actul de inculpare şi procedând la individualizarea judiciară a răspunderii penale şi dând semnificaţia cuvenită gradului de pericol social concret al faptelor săvârşite, luându-se în considerare împrejurările concrete în care faptele au fost comise, unite cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, 4 – art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, la câte 1 an închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 86 alin. 1 şi art. 87 alin. 1, şi la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

În cauză, s-a apreciat că nu puteau fi reţinute circumstanţe atenuante în individualizarea pedepsei astfel cum s-a solicitat, invocându-se comportarea sinceră în cursul procesului penal.

In raport de lucrările şi materialul probator din dosarul cauzei s-a apreciat că, comportarea sinceră în cursul procesului penal nu putea fi considerată o circumstanţă atenuantă.

In cauză, s-a apreciat că erau incidente dispoziţiile art. 33 lit. a – b Cod penal şi dându-se efect şi dispoziţiilor art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

In temeiul art. 861) Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, apreciindu-se întrunite cerinţele prevăzute de acest text de lege, prima condamnare a inculpatului intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 38 din Codul penal.

Conform art. 862) Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani. Pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus măsurilor de supraveghere prev. de art. 863) Cod penal, urmând a se fi prezentat, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; a anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare

care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să fi comunicat şi justificat schimbarea locului de muncă; să fi comunicat informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864) şi art. 865) privind revocarea şi, respectiv anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

In baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a lit. b) Cod penal.

In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

De subliniat era că, S.C. (…) S.R.L. Sibiu s-a constituit parte civilă cu suma de 12851,23 lei, reprezentând contravaloare reparaţiilor necesare la autovehicul, cât şi cheltuielile efectuate cu tractarea autoturismului, alăturând acţiunii penale şi acţiunea civilă, prin constituirea ca parte civilă.

Apărătorul inculpatului a învederat că pentru obligarea la despăgubiri civile trebuia să existe un raport de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea materială ori paguba produsă, susţinând că partea civilă avea deschisă calea unei acţiuni civile separate în contextul în care s-a dispus prin actul de inculpare scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal.

Partea civilă a susţinut că, în speţă, acţiunea civilă putea fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, existând raport de cauzalitate între fapta de furt de folosinţă săvârşită de inculpat şi urmarea materială, paguba produsă, respectiv avarierea autoturismului fiind rezultatul faptei penale.

Cererea apărătorului inculpatului a fost respinsă, apreciindu-se că în cauză a fost raport de cauzalitate între fapta de furt săvârşită de inculpat şi urmarea materială, chiar dacă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, repararea prejudiciului trebuind să fi fost integrală partea având dreptul să opteze pentru valorificarea drepturilor civile izvorâte din infracţiune în procesul penal, în condiţiile art. 15 din Codul de procedură penală.

Partea vătămată exercitându-şi dreptul de opţiune şi alegând alăturarea acţiunii civile celei penale s-a apreciat că dreptul său de opţiune era irevocabil, acţiunea civilă deşi supusă dreptului civil material, nu era însă supusă şi dreptului procesual civil.

Deşi în cursul urmăririi penale partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 12851,23 lei din care 10351,23 RON reprezentând cheltuielile de tractare a autoturismului, depunând în acest sens şi comanda din 11 martie 2008 lansată la unitatea autoservice S.C. …. S.R.L., comandă prin care cheltuielile necesare reparaţiei au fost estimate la 10351,23 lei, în cursul cercetării judecătoreşti şi-a majorat pretenţiile civile la suma de 23517,91 lei reprezentând valoarea reparaţiei, depunând în probarea prejudiciului pretins un raport de expertiză tehnică extrajudiciară.

In cauză, ambele părţi nu au solicitat efectuarea unei expertize judiciare pentru evaluarea prejudiciului, însă inculpatul a învederat că nu putea fi valorificat

raportul de expertiză extrajudiciară întrucât nu a fost administrat potrivit dispoziţiilor procedural penale.

Potrivit art. 3 şi art. 287 Cod proc. penală, instanţa de judecată şi-a formulat convingerea pe baza probelor administrate în cauză, iar conform art. 289 judecata se desfăşoară şi contradictoriu.

In contextul în care părţile nu au solicitat administrarea unei expertize conform art. 67 din Codul de proc. penală, potrivit căruia părţile pot propune probe şi cere administrarea lor, raportul de expertiză extrajudiciară s-a apreciat că nu putea fi reţinut ca probă în justificarea pretenţiilor, acesta prezentând, de asemenea, şi o serie de deficienţe, neprecizându-se temeiurile de drept care au fundamentat valoarea materialelor şi a manoperei.

Apreciind ca cert prejudiciul reţinut în cursul urmăririi penale, întinderea fiind estimată de societate specializată în reparaţii auto, a fost admisă în parte acţiunea civilă şi obligat inculpatul la plata sumei de 12851,23 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpatul şi partea civilă.

Dacă inculpatul nu a indicat motivele pentru care a considerat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, partea civilă a solicitat reanalizarea cuantumului despăgubirilor civile acordate în sensul majorării acestora la suma stabilită în expertiza judiciară efectuată în cauză.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de critica formulată, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 1 Cod proc. pen., tribunalul a constatat că apelul declarat de partea civilă nu este întemeiat.

Astfel, prin decizia nr. 29/2 iunie 2008, pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că în interpretarea dispoziţiilor art. 78 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 aprobată prin Legea nr. 49/2006, instanţa investită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere, nu va soluţionaşi acţiunea civilă exercitată de proprietarul sau deţinătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârşirii infracţiunii rutiere.

Cum această decizie este obligatorie, ca urmare a aplicării acesteia, apelul declarat de partea civilă a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 87 din 9.09.2008 a Tribunalului Tulcea.

Prin aceeaşi hotărâre a fost admis apelul declarat de inculpat, desfiinţându-se în parte sentinţa penală atacată, numai cu privire la soluţionarea acţiunii civile.

Judecând în fond, instanţa a înlăturat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă, lăsând nesoluţionată acţiunea civilă a S.C. “…” S.R.L. Sibiu.

Împotriva sentinţei penale nr. 117 din 9 iulie 2008 a Judecătoriei Babadag a şi a deciziei penale nr. 86 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Tulcea au declarat recurs inculpatul …. şi partea civilă S.C. …. S.R.L. Sibiu, criticându-le ca nelegale şi neteminice.

În motivele de recurs inculpatul a solicitat casarea deciziei penale şi rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare de Tribunalul Tulcea întrucât în mod nelegal a lăsat nerezolvată latura civilă întrucât inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de furt calificat, infracţiune cauzatoare de prejudiciu.

Verificând legalitatea şi temeinicia celor două hotărâri penale, prin prisma criticilor aduse prin decizia penală nr. 567/P din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, s-a dispus în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod pr. penală şi art. 3859 al. 1 pct. 6, 10 Cod pr. penală admiterea recursurilor declarate de inculpatul Şeitan Marian şi partea civilă S.C. “…” S.R.L. Sibiu.

A fost casată decizia penală nr. 86 din 9.09.2008 a Tribunalului Tulcea dispunându-se rejudecarea apelului de către aceeaşi instanţă de apel.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a constatat că în cauză, nu s-au respectat prevederile art. 3859 pct. 6 Cod pr. penală, întrucât simpla menţiune din partea introductivă a hotărârii că avocatul …. având cuvântul, lasă la aprecierea instanţei soluţionarea apelurilor având în vedere că apelul inculpatului este nemotivat, nu este de natură a forma convingerea că inculpatul a beneficiat de asistenţă juridică.

De asemenea, în cauză nu s-au respectat prevederile art. 3859 pct. 10 Cod pr. penală întrucât decizia penală în interesul legii, se referă numai la situaţia în care inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru infracţiunea de conducere fără a poseda permis de conducere, însă în cauză acesta a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de furt calificat, ce constituie o infracţiune de prejudiciu, şi care trebuia rezolvată în conformitate cu art. 386 Cod pr. penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, la 10 decembrie 2008, sub nr. 2931/88/2008.

Inculpatul prin apărător ales, a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul individualizării pedepselor susţinând că în mod greşit nu au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, constând în atitudinea sinceră şi cooperantă faţă de organele judiciare pe tot parcursul procesului penal. S-a mai invocat faptul că inculpatul este infractor primar, realizează venituri din muncă, şi este preocupat de repararea prejudiciului cauzat prin faptele sale plătind lunar 1/3 din salariul său, în acest scop.

De asemenea, a fost criticat modul de soluţionare a laturii civile, apărătorul inculpatului arătând că pretenţiile nu au fost dovedite; sub aspectul întinderii prejudiciului nu există probe certe, întrucât nu poate fi avută în vedere nici expertiza extrajudiciară care atestă o valoare a reparaţiilor în sumă de 23.517,91 lei (datorită caracterului extrajudiciar al mijlocului de probă) dar nici devizul estimativ din 11.03.2008 întocmit de S.C. “…” S.R.L. – auto service (pag. 8 dosar U.P.) tocmai pentru faptul că fiind estimativ, nu produce o probă certă a întinderii pagubei reale.

Partea civilă apelantă S.C. “…” a fost reprezentată de avocat ales care în susţinerea motivelor de apel a prezentat copiile următoarelor acte : factură nr. 05264360 din 9.03.2008; Raport de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic ….; planşe fotografice; deviz estimativ; Certificat de înregistrare la Oficiul

Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu cu nr. de înregistrare J 342/1052/02.07.1991; Certificat de înregistrare în scopuri de TVA seria B nr. …. eliberat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Sibiu la data de 01.01.2007; Factura nr. 6309551 din 09.06.2008; Convenţie de plată încheiată la data de 16.05.2008 între S.C. “…” S.R.L. Sibiu şi ….; Autorizaţie de reparaţii seria ARA nr. 1129156 şi declaraţia numitului …. dată la data de 10.03.2008.

Partea civilă S.C.”…” S.R.L. a solicitat, ca urmare a admiterii apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate de prima instanţă şi obligarea inculpatului la plata sumei de 23.517.91 lei care constituie prejudiciul real produs prin fapta inculpatului, situaţie ce rezultă din actele prezentate instanţei.

Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor de apel şi din oficiu, conform art. 371 al. 2 Cod pr. penală, dar având în vedere şi decizia instanţei de control judiciar, tribunalul constată că hotărârea atacată este netemeinică doar sub aspectul modului de soluţionare a pretenţiilor civile formulate de S.C. “….” S.R.L. Sibiu.

Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi în faza de urmărire penală. Judecătoria Babadag a efectuat o analiză completă a probelor administrate şi a realizat o corectă încadrare juridică a faptelor deduse judecăţii.

Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, criticile formulate de inculpat prin apărătorul său nu sunt întemeiate, simplul fapt al recunoaşterii faptelor de către inculpat nu este de natură să determine în mod obligatoriu la reducerea pedepselor sub limitele minime speciale, ca urmare a aplicării de circumstanţe atenuante, în condiţiile în care inculpatul a fost depistat în trafic de un echipaj al poliţiei rutiere.

Pe de altă parte nu putea fi ignorat modul şi împrejurările în care inculpatul a săvârşit faptele (în aceeaşi noapte a revenit în locul în care parcase maşina, a urcat din nou la volan, deşi era sub influenţa alcoolului, a condus autoturismul producând avarierea acestuia) fapt ce demonstrează o perseverenţă infracţională. Este avută în vedere şi fişa de cazier judiciar din care rezultă că în anul 2003 inculpatul a mai fost condamnat pentru infracţiunea de furt calificat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal.

Este adevărat că inculpatul, prin modul în care s-a comportat în cursul procesului penal a dovedit că regretă faptele comise.

Această atitudine a inculpatului a fost avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor conform art. 72 Cod penal justificând, în opinia tribunalului, aplicarea unor pedepse orientate spre limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracţiunile comise şi mai mult, suspendarea executării pedepsei rezultante, sub supraveghere pe o durată de 5 ani.

În consecinţă, nu există temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanţă, acesta urmând să dovedească prin comportamentul său în viitor că a meritat (pentru a doua oară) clemenţa instanţei.

Cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, tribunalul constată, faţă de actele prezentate de societatea păgubită, necontestate de inculpat sau de avocatul său – că între inculpat şi S.C. “…” S.R.L. a intervenit o înţelegere, inculpatul achiesând la pretenţiile formulate de partea civilă. Prin urmare, în cauză, pentru justa soluţionare a laturii civile, sunt relevanţi termenii convenţiei de plată încheiată la 16 mai 2008 între … – … şi S.C. “…” S.R.L., nu raportul de expertiză extrajudiciară sau devizul estimativ.

Prin această convenţie, inculpatul a admis că evaluarea certă a întinderii pagubei cauzată prin avarierea autoturismului, se va putea stabili în momentul în care se va efectua reparaţia efectivă, şi se va preciza, prin emiterea facturii aferente, costul reparaţiei pe care se obligă să-l achite în întregime.

Conform facturii şi chitanţei întocmite la 9.03.2008 rezultă că pentru reparaţia autoturismului s-a plătit suma de 2.537 lei. Totuşi instanţa nu poate acorda părţii civile mai mult decât acesta a pretins în cadrul procesului penal (23.517, 91 lei) urmând ca diferenţa să fie recuperată în temeiul convenţiei.

Faşă de considerentele arătate, urmează a se dispune respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul …. împotriva sentinţei penale nr. 117 din 9.07.2008 a Judecătoriei Babadag.

Va fi admis ca fondat apelul declarat de partea civilă S.C “…” S.R.L. cu sediul în Sibiu.

Va fi desfiinţată în parte hotărârea atacată numai cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile S.C. “…. S.R.L., pe care îl majorează de la 12.851, 23 lei la 23.517, 91 lei.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate ca temeinice şi legale.

În temeiul art.192 al. 2 Cod pr. penală, va fi obligat apelantul să plătească în folosul statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Tags: , ,